1re-4/2017 — Art. 342 CPP

În procedura Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, se află spre examinare cauza penală nr. 1-319/2015, de învinuire a inculpatului Rusu Ig. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. La 30.10.2015 și 16.11.2015, prin intermediul cancelariei Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, petiționarul Puiu V. a depus acțiune civilă privind repararea prejudiciului cauzat, prin care a solicitat să fie recunoscut în calitate de parte civilă în procesul penal, cu încasarea din contul inculpatului Rusu Ig. în beneficiul său a sumei în mărime de 1 100 000 lei, cu titlu de prejudiciul material cauzat în legătură cu săvârșirea faptei interzisă de legea penală și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07.12.2015, petiționarului Puiu V. i-a fost refuzată recunoașterea în calitate de parte civilă în cauza penală de învinuire a lui Rusu Ig., fiindu-i restituită fără examinare acțiunea civilă înaintată și a cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs petiționarul Puiu V., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în vederea admiterii acțiunii civile în procesul penal privind repararea prejudiciului cauzat, înaintată împotriva inculpatului Rusu Ig. și recunoașterii în calitate de parte civilă. În motivarea recursului declarat, petiționarul a invocat că, instanța de judecată a luat în considerație și a pus la baza deciziei, practic numai declarațiile inculpatului și reprezentanților acestuia. 1 Prin urmare, instanța de fond incorect și superficial a examinat acțiunea civilă înaintată de către petiționar, fără a se expune asupra fondului pretențiilor acțiunii, fapt care a adus la emiterea unei decizii ilegale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a încheierii.

Instanța de recurs a menționat că instanța de fond legal și întemeiat a respins cererea petiționarului Puiu V., restituind acțiunea înaintată, or, careva temeiuri de a considera că în urma infracțiunii incriminate inculpatului Rusu Ig., lui Puiu V. i-ar fi fost cauzat vreun prejudiciu material sau moral lipsesc. Astfel, potrivit materialelor cauzei, sa constatat că, Puiu V. a avut statut de co-fondator al persoanei juridice S.R.L ”Trivex Prim”, înregistrată la 18.05.2003, la Camera Înregistrării de Stat (f.d. 385-187, vol. II), însă ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 08.12.2011, Puiu V. a fost exclus din asociații întreprinderii S.R.L ”Trivex Prim” (f.d. 178-180, vol. II), iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12.04.2012, hotărârea nominalizată a fost menținută (f.d. 26-28, vol. III). Potrivit prevederilor art. 106 alin. (1) Cod civil, patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniul fondatorilor acesteia, din ce considerente și răspunderea juridică pentru obligațiunile sale o poartă persoana juridici în limita patrimoniului său. În același timp, art. 68 alin. (1), (2) Cod civil, prevede că, persoana juridică răspunde pentru obligațiile sale cu tot patrimoniul ce îi aparține. Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligațiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligațiile fondatorului (membrului), cu excepțiile stabilite de lege sau de actul de constituire. Iar, potrivit art. 9 alin. (2), (3) din Legea privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.2007, societatea răspunde pentru obligațiile asumate cu toate bunurile sale. Asociații nu răspund pentru obligațiile societății. Prin urmare, instanța de recurs a conchis că, patrimoniul petiționarului este distinct de patrimoniul S.R.L ”Trivex Prim”, din care considerente, Puiu V. nu poate pretinde la repararea prejudiciului cauzat persoanei juridice prin comiterea infracțiunii de către inculpatul Rusu Ig.

Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs în anulare petiționarul Puiu V., care, indicând prevederile art. 452 - 455 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscut în calitate de parte civilă și să fie admisă acțiunea civilă înaintată în procesul penal. În motivarea recursului în anulare, petiționarul invocă argumente similare cu cele indicate anterior în recurs și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar menționând că, organul de urmărire penală cu certitudine a constatat că în urmă infracțiunii imputate lui Rusu Ig., i-a fost cauzat un 2 prejudiciu material, astfel el poate fi recunoscut ca parte civilă în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1), (2) Cod de procedură penală. Adițional, petiționarul menționează că, instanța de recurs a ignorat și nu s- a expus asupra tuturor argumentelor invocate în recursul declarat, pronunțând astfel o hotărâre nemotivată, fapt ce constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de art. 6 al CoEDO, care obligă judecătorii naționali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa părțile într-o stare de incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auziți.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3) și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărâri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”se referă la hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală - adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac - în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei, în speța dată a fost examinată cererea petiționarului privind recunoașterea în calitatea de parte civilă (art. 61 Cod de procedură penală), au numai un dublu grad de jurisdicție, prima instanță și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. 3 Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de recurs constată că recurentul contestă decizia instanței de recurs prin care s-a soluționat cererea înaintată în baza art. 61 alin. (1) Cod de procedură penală, iar o atare hotărâre irevocabilă nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat de către petiționarul Puiu V., întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Puiu Viorel Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016, deoarece nu corespunde cerințelor de conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 ianuarie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 4