1ra-2044/16 — art.287 alin.2 lit.b

Dosarul nr.1ra-2044/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016,

declarate de către avocatul Șocurova Natalia în numele inculpatului Doroș Dmitri, în cauza

penală în privința lui

Doroș Dmitri Mihail, născut la 07 mai

1984, originar și domiciliat în

mun.Chișinău, str.Cornești 16.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Dmitri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, la

amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Ovanesianț Serghei, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

procedură penală, a constatat că Doroș Dmitri, la 08 august 2015, ora 19.20, aflîndu-se în

loc public, și anume pe Aleea Clasicilor din Parcul Public „Ștefan cel Mare și Sfînt” din

mun.Chișinău, împreună și de comun acord cu Ovanesianț Serghei și minorul Popov

Artemie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără nici un motiv, s-au apropiat de Macari

Nicolai, care era așezat pe o bancă la intrarea în parc și, acționînd cu intenție directă,

încălcînd grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, Doroș Dmitri s-a oprit în fața

lui Macari Nicolae, Ovanesianț Serghei s-a așezat de partea dreaptă a acestuia, iar

minorul Popov Artemie a încercat să-i ia încărcătorul telefonului inclus în priza din

spatele băncii. În timp ce Macari Nicolai a pus mîna sa peste mîna lui Popov Artemie

zicîndu-i că lucrul nu-i aparține, Ovanesianț Serghei, fără nici un motiv și cu o deosebită

obrăznicie i-a aplicat lui Macari Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea feței, fapt ce a

determinat sîngerarea buzei inferioare, iar Doroș Dmitri, fiind în picioare în fața băncii,

fără nici un motiv, i-a aplicat lui Macari Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea

ochiului stîng, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2179/D din

16.09.2015, leziuni corporale sub formă de echimoză și excoriație la nivelul feței, care se

califică drept vătămare neînsemnată.

Continuîndu-și acțiunile infracționale, în timp ce Macari Nicolai s-a ridicat și a

încercat să fugă de la fața locului, minorul Popov Artemie a aruncat cu o sticlă din plastic

în urma lui, Ovanesianț Serghei a încercat să ajungă partea vătămată din urmă, iar Doroș

Dmitri a rămas pe loc fără a stopa acțiunile prietenilor săi și, în acest mod, admițînd

ilegalitatea faptelor lor.

1

Ulterior, aflîndu-se în incinta Inspectoratului de poliție Buiucani, Doroș Dmitri,

Ovanesianț Serghei și minorul Popov Artemie, nefiind de acord cu faptul escortării în

instituția vizată, își continuau comportamentul huliganic și agresiv, refuzînd categoric să

depună declarații și să comunice identitatea lor.

- procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui D.Doroș, în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod

penal, să-i fie aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării ei pe un termen de probă de 3 ani, invocînd că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.61, 75-77 Cod penal, aplicîndu-i o pedeapsă prea blîndă;

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să fie tras la răspundere contravențională în temeiul art.55 Cod

penal, invocînd că instanța nu a luat în considerație că și-a recunoscut vina și că s-a căit

sincer pentru fapta comisă, că părții vătămate nu i-au fost cauzate pagube, că a săvîrșit

infracțiunea pentru prima dată și că are la întreținere 2 copii minori, aplicîndu-i o

pedeapsă prea aspră.

fost respinse apelurile declarate de către procuror și inculpat, ca nefondate, cu menținerea

sentinței.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc.

La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a respins cererea

inculpatului de a fi tras la răspundere contravențională în temeiul art.55 Cod penal, avînd

în vedere circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea și de persoana inculpatului, iar

recunoașterea vinei și căința sinceră, nu este temei pentru aplicarea normei penale

menționate, mai mult că aplicarea ei este lăsată la discreția instanței și nu este o obligație

a instanței.

Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel a precizat că prevederile

art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, nu prevăd expres faptul contribuirii

inculpatului la descoperirea infracțiunii în cadrul urmăririi penale, este doar necesar ca

inculpatul să recunoască toate probele administrate de către organul de urmărire penală.

Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 și 76 Cod penal, ținînd cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante și agravante, că a comis o infracțiune pentru prima dată, fiind în

stare de ebrietate, că s-a căit sincer și a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, precum și de scopul

pedepsei penale, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de

corectare și reeducare al acestuia.

04 aprilie 2016, în care, fără a indica vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, iar la data de 14 aprilie

2016, a declarat recurs ordinar, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal, în temeiul art.55 Cod penal, pe motiv că

2

instanța de apel neîntemeiat a refuzat aplicarea față de D.Doroș a prevederilor acestei

norme penale; - eronat a stabilit că împotriva inculpatului este pornită o cauză penală; - nu

a dat deplină eficiență prevederilor art.75 și 76 Cod penal; - nu a ținut cont că partea

vătămată a declarat că nu are pretenții față de inculpat și a solicitat ca în privința acestuia

să nu fie aplicată o pedeapsă prea aspră.

avocatul N.Șocurova în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită

declararea inadmisibilității acestora, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursurilor,

din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, numai în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Colegiul penal atestă că, potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.1) și 2) Cod de

procedură penală, un complet format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în

unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430;

precum și că este declarat peste termen.

Subsecvent, potrivit art.429 alin.(1) și art.430 alin.(5) Cod de procedură penală,

recursul trebuie să fie motivat, cererea de recurs trebuie să conțină argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care

este eroarea comisă de instanță.

Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat la 04 aprilie 2016, constată

că avocatul N.Șocurova în numele inculpatului, printr-o frază generală își declară

dezacordul cu decizia instanței de apel, fără să i-a în considerație cerințele legii procesual

penale, menționate supra, indicînd că recursul motivat va fi depus la o dată ulterioară.

Art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, cuprinde 16 temeiuri de declarare a

recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel

conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, conform art.430 pct.5), urmează

să-și motiveze recursul și să indice eroarea comisă, în coraport cu cel puțin unul dintre

temeiurile enumerate în alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

În caz contrar, recursul se consideră că nu îndeplinește cerințele de conținut și

cade sub incidența art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat la 04 aprilie

2016, nu îndeplinește cerințele legale de conținut, instanța de recurs nefiind în drept să

completeze din oficiu recursul ordinar cu circumstanțele de fapt și de drept, care l-ar

justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Respectiv, avînd în vedere că în fața instanței de recurs nu este stabilit cadrul

discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile legale enunțate mai

sus, Colegiul conchide că acest recurs este inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut, prevăzute în art.429 și art.430 Cod de procedură penală.

Cu referire la recursul declarat de avocatul N.Șocurova în numele inculpatului la

data de 14 aprilie 2016, Colegiul penal atestă că, potrivit art.422 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30

3

de zile de la data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul

ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Instanța de recurs constată că, cu excepția căii ordinare de atac - recursul

ordinar, legea procesual penală nu face careva mențiuni referitor la declararea

recursului ordinar desfășurat și nu stabilește alte termene pentru actele suplimentare,

decît cele prevăzute la art.422 Cod de procedură penală. De aceea, persoanele

menționate în dispoziția art.421 Cod de procedură penală, care au declarat în termen

recurs ordinar nemotivat, iar ulterior au depus recurs desfășurat, acesta se va considera

ca depus în termen, dacă el se încadrează în termenul de 30 zile de la data pronunțării

deciziei instanței de apel.

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de

lege data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților

din dreptul de a folosi calea de atac.

Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 26 februarie 2016 în

prezența inculpatului D.Doroș și avocatului său, N.Șocurova, aceștia fiind înștiințați despre

data pronunțării deciziei motivate - 04 martie 2016, ora 14.00 (f.d.177-181), însă, deși au

fost înștiințați legal, din motive necunoscute instanței, nu s-au prezentat. Decizia motivată

a instanței de apel a fost pronunțată la 04 martie 2016 și a fost publicată pe pagina web a

Curții de Apel Chișinău în aceeași zi.

Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură

penală, a expediat pentru informare în adresa avocatului N.Șocurova și inculpatului

D.Doroș copia deciziei motivate la 09 martie 2016 (f.d.196).

Astfel, termenul de 30 de zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfîrșitul zilei de 10 aprilie 2016.

Reținînd făptul că avocatul N.Șocurova în numele inculpatului a declarat recurs

desfășurat abia la data de 14 aprilie 2016 (f.d.227-223), adică după expirarea

termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, Colegiul

penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarant în termen.

Mai mult că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 26 februarie 2016,

în cadrul căreia a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de apel, instanța a explicat

modul și termenul de atac al deciziei în instanța ierarhic superioară.

Colegiul atestă că, art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, expres stipulează că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat

peste termen. Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat

după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este declarat peste termen.

În contextul expus, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursurilor

înaintate de către avocatul N.Șocurova în numele inculpatului D.Doroș, cel din 04 aprilie

4

2016 din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, iar cel din 14 aprilie 2016, ca

declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Șocurova Natalia

în numele inculpatului Doroș Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Doroș Dmitri, cel din 04

aprilie 2016 din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, iar cel din 14 aprilie 2016,

ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5