1ra-2044/16 — Art.287 alin.2 lit.b

Prima instanță: 06.11.2015 – 19.01.2016;

Instanța de apel: 11.02.2016 – 26.02.2016;

Instanța de recurs: 23.11.2016 – 21.12.2016. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 19 ianuarie 2016, Doroș Dmitri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Ovanesianț Serghei, în privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă. 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Doroș Dmitri, la 08 august 2015, ora 19.20, aflîndu-se în loc public, și anume pe Aleea Clasicilor din Parcul Public „Ștefan cel Mare și Sfînt” din mun.Chișinău, împreună și de comun acord cu Ovanesianț Serghei și minorul Popov Artemie, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără nici un motiv, s-au apropiat de Macari Nicolai, care era așezat pe o bancă la intrarea în parc și, acționînd cu intenție directă, încălcînd grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, Doroș Dmitri s-a oprit în fața lui Macari Nicolae, Ovanesianț Serghei s-a așezat de partea dreaptă a acestuia, iar minorul Popov Artemie a încercat să-i ia încărcătorul telefonului inclus în priza din spatele băncii. În timp ce Macari Nicolai a pus mîna sa peste mîna lui Popov Artemie zicîndu-i că lucrul nu-i aparține, Ovanesianț Serghei, fără nici un motiv și cu o deosebită obrăznicie i-a aplicat lui Macari Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea feței, fapt ce a determinat sîngerarea buzei inferioare, iar Doroș Dmitri, fiind în picioare în fața băncii, fără nici un motiv, i-a aplicat lui Macari Nicolai o lovitură cu pumnul în regiunea ochiului stîng, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2179/D din 16.09.2015, leziuni corporale sub formă de echimoză și excoriație la nivelul feței, care se califică drept vătămare neînsemnată. Continuîndu-și acțiunile infracționale, în timp ce Macari Nicolai s-a ridicat și a încercat să fugă de la fața locului, minorul Popov Artemie a aruncat cu o sticlă din plastic în urma lui, Ovanesianț Serghei a încercat să ajungă partea vătămată din urmă, iar Doroș Dmitri a rămas pe loc fără a stopa acțiunile prietenilor săi și, în acest mod, admițînd ilegalitatea faptelor lor. 1 Ulterior, aflîndu-se în incinta Inspectoratului de poliție Buiucani, Doroș Dmitri, Ovanesianț Serghei și minorul Popov Artemie, nefiind de acord cu faptul escortării în instituția vizată, își continuau comportamentul huliganic și agresiv, refuzînd categoric să depună declarații și să comunice identitatea lor. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri: - procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui D.Doroș, în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei pe un termen de probă de 3 ani, invocînd că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75-77 Cod penal, aplicîndu-i o pedeapsă prea blîndă; - inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie tras la răspundere contravențională în temeiul art.55 Cod penal, invocînd că instanța nu a luat în considerație că și-a recunoscut vina și că s-a căit sincer pentru fapta comisă, că părții vătămate nu i-au fost cauzate pagube, că a săvîrșit infracțiunea pentru prima dată și că are la întreținere 2 copii minori, aplicîndu-i o pedeapsă prea aspră.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, au fost respinse apelurile declarate de către procuror și inculpat, ca nefondate, cu menținerea sentinței. Instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc. La fel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a respins cererea inculpatului de a fi tras la răspundere contravențională în temeiul art.55 Cod penal, avînd în vedere circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea și de persoana inculpatului, iar recunoașterea vinei și căința sinceră, nu este temei pentru aplicarea normei penale menționate, mai mult că aplicarea ei este lăsată la discreția instanței și nu este o obligație a instanței. Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel a precizat că prevederile art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, nu prevăd expres faptul contribuirii inculpatului la descoperirea infracțiunii în cadrul urmăririi penale, este doar necesar ca inculpatul să recunoască toate probele administrate de către organul de urmărire penală. Consecvent, cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 și 76 Cod penal, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante, că a comis o infracțiune pentru prima dată, fiind în stare de ebrietate, că s-a căit sincer și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, precum și de scopul pedepsei penale, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia.

Avocatul N.Șocurova în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar la data de 04 aprilie 2016, în care, fără a indica vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, iar la data de 14 aprilie 2016, a declarat recurs ordinar, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal, în temeiul art.55 Cod penal, pe motiv că 2 instanța de apel neîntemeiat a refuzat aplicarea față de D.Doroș a prevederilor acestei norme penale; - eronat a stabilit că împotriva inculpatului este pornită o cauză penală; - nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 și 76 Cod penal; - nu a ținut cont că partea vătămată a declarat că nu are pretenții față de inculpat și a solicitat ca în privința acestuia să nu fie aplicată o pedeapsă prea aspră.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către avocatul N.Șocurova în numele inculpatului, în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității acestora, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursurilor, din următoarele considerente. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, numai în temeiurile prevăzute de lege. Potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Colegiul penal atestă că, potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.1) și 2) Cod de procedură penală, un complet format din 3 judecători, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430; precum și că este declarat peste termen. Subsecvent, potrivit art.429 alin.(1) și art.430 alin.(5) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat, cererea de recurs trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat la 04 aprilie 2016, constată că avocatul N.Șocurova în numele inculpatului, printr-o frază generală își declară dezacordul cu decizia instanței de apel, fără să i-a în considerație cerințele legii procesual penale, menționate supra, indicînd că recursul motivat va fi depus la o dată ulterioară. Art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, cuprinde 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, conform art.430 pct.5), urmează să-și motiveze recursul și să indice eroarea comisă, în coraport cu cel puțin unul dintre temeiurile enumerate în alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. În caz contrar, recursul se consideră că nu îndeplinește cerințele de conținut și cade sub incidența art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat la 04 aprilie 2016, nu îndeplinește cerințele legale de conținut, instanța de recurs nefiind în drept să completeze din oficiu recursul ordinar cu circumstanțele de fapt și de drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Respectiv, avînd în vedere că în fața instanței de recurs nu este stabilit cadrul discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul conchide că acest recurs este inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.429 și art.430 Cod de procedură penală. Cu referire la recursul declarat de avocatul N.Șocurova în numele inculpatului la data de 14 aprilie 2016, Colegiul penal atestă că, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 3 de zile de la data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Instanța de recurs constată că, cu excepția căii ordinare de atac - recursul ordinar, legea procesual penală nu face careva mențiuni referitor la declararea recursului ordinar desfășurat și nu stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art.422 Cod de procedură penală. De aceea, persoanele menționate în dispoziția art.421 Cod de procedură penală, care au declarat în termen recurs ordinar nemotivat, iar ulterior au depus recurs desfășurat, acesta se va considera ca depus în termen, dacă el se încadrează în termenul de 30 zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de lege data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac. Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 26 februarie 2016 în prezența inculpatului D.Doroș și avocatului său, N.Șocurova, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 04 martie 2016, ora 14.00 (f.d.177-181), însă, deși au fost înștiințați legal, din motive necunoscute instanței, nu s-au prezentat. Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 04 martie 2016 și a fost publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău în aceeași zi. Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a expediat pentru informare în adresa avocatului N.Șocurova și inculpatului D.Doroș copia deciziei motivate la 09 martie 2016 (f.d.196). Astfel, termenul de 30 de zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul zilei de 10 aprilie 2016. Reținînd făptul că avocatul N.Șocurova în numele inculpatului a declarat recurs desfășurat abia la data de 14 aprilie 2016 (f.d.227-223), adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarant în termen. Mai mult că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 26 februarie 2016, în cadrul căreia a fost pronunțat dispozitivul deciziei instanței de apel, instanța a explicat modul și termenul de atac al deciziei în instanța ierarhic superioară. Colegiul atestă că, art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, expres stipulează că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. În contextul expus, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursurilor înaintate de către avocatul N.Șocurova în numele inculpatului D.Doroș, cel din 04 aprilie 4 2016 din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, iar cel din 14 aprilie 2016, ca declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1) și (2) pct.1) și 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Șocurova Natalia în numele inculpatului Doroș Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Doroș Dmitri, cel din 04 aprilie 2016 din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, iar cel din 14 aprilie 2016, ca declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 5