1ra-395/2017 — art. 151 alin. 4, 188 alin. 3 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 4, 188 alin. 3 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 12 CPP
1ra-395/2017 — art. 151 alin. 4, 188 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-395/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Iulian Cașu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 04 iulie 2016 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui
Alexei Dimitrie Xxxxxxx, născut la xx
xxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat
s. Xxxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 25.04.2016 - 04.07.2016;
Instanța de apel: 02.08.2016 - 02.12.2016;
Instanța de recurs: 13.01.2017 - 29.03.2017.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 04 iulie 2016,
Dimitrie Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:
- art. 151 alin. (4) Cod penal, la 13 ani închisoare;
- art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 10 ani închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 16 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis.
A fost dispusă încasarea de la Dimitrie Alexei în beneficiul statului a
cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 751 lei.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Dimitrie
Alexei la 16 februarie 2016, aproximativ la ora 05.30, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în fața
casei nr. 7 amplasată pe adresa bd. Mircea cel Bătrîn, mun. Chișinău, a aplicat
asupra lui Gheorghii Ghenciu violență periculoasă pentru viața și sănătatea
persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele peste corp
și cap, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 44 D/427 din 28 martie
2016 vătămare corporală gravă, după care în mod deschis a sustras de la acesta
bani în sumă de 160 lei, cauzându-i părții vătămate Gheorghii Ghenciu o daună
materială.
Tot el, la 16 februarie 2016, aproximativ la ora 05.30, fiind în stare de
ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în
fața casei nr. 7 amplasată pe adresa bd. Mircea cel Bătrîn, mun. Chișinău, a
1
aplicat asupra lui Gheorghii Ghenciu violență periculoasă pentru viața și sănătatea
persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele peste corp
și cap, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 44 D/427 din 28 martie
2016, vătămare corporală gravă, în rezultatul cărui fapt a survenit decesul lui
Gheorghii Ghenciu, iar vătămările corporale grave provocate fiind în legătură
directă cu cauzarea decesului.
Avocatul Iulian Cașu în numele inculpatului, a contestat cu apel
sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din
motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
În motivare a invocat că, nu au fost administrate probe ce ar demonstra
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Fiind audiat în calitate de învinuit, precum și în ședința de judecată din
13 mai 2016, inculpatul a indicat că infracțiunile incriminate au fost săvârșite de
Roman Cireș, care are calitate de martor în cadrul acestei cauze penale.
Implicarea lui Roman Cireș este de asemenea confirmată prin declarațiile
părții vătămate Gheorghii Ghenciu, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea
sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 17 februarie 2016, ordonanța
privind pornirea urmăririi penale din 19 februarie 2016, orientarea nr. 3156 din
26 februarie 2016, raportul OSI a IP Ciocana, Skalețki Alexandr din 11 martie
2016.
Prin raportul OSI a IP Ciocana, Skalețki Alexandr din 11 martie 2016 s-a
stabilit ilegal și arbitrar că Dimitrie Alexei este vinovat de săvârșirea infracțiunii,
Roman Cireș este nevinovat, iar audierea ultimului în calitate de martor este
ilegală și inadmisibilă.
A indicat apelantul că, de asemenea în cadrul procesului penal, în calitate
de martor a fost audiat ofițerul de urmărire penală din cadrul IP Ciocana, Andrei
Poparcea, care în ședința de judecată a depus declarații contradictorii celor de la
urmărirea penală.
Prin declarațiile martorilor Alla Enachi și Rodica Calancea nu au fost
confirmate careva circumstanțe care ar putea să demonstreze vinovăția lui
Dimitrie Alexei în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Referitor la declarațiile martorului Mihail Pînzari, apărarea a solicitat ca
acestea să fie apreciate critic, deoarece ultimul este nepotul lui Roman Cireș și are
interes evident de a ascunde faptul implicării unchiului său în săvârșirea
infracțiunilor.
A mai menționat că, în urma vizionării imaginilor ridicate de la
ÎI „Țuguțchi Igor” se constată cu certitudine că organul de urmărire penală ilegal
și arbitrar a stabilit că la ora 05.21 Gheorghii Ghenciu iese din magazin și se
pornește în direcția blocurilor locative, din urma lui se duce Dimitrie Alexei, iar
Roman Cireș se vede cum pleacă în altă direcție, deoarece din imaginile
prezentate nu este posibil de apreciat direcțiile în care au plecat persoanele.
Nevinovăția lui Dimitrie Alexei este demonstrată prin: raportul de expertiză
medico-legală nr. 156 din 25 martie 2016, procesul-verbal de percheziție din
09 martie 2016, declarațiile inculpatului Dimitrie Alexei.
Subsidiar a invocat apărarea că, vătămarea gravă a integrității corporale sau
a sănătății a fost reținută de două ori, atât la calificarea infracțiunii în baza art. 151
alin. (4) Cod penal, cât și în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.
2
3.1. Inculpatul Dimitrie Alexei, a contestat cu apel sentința, solicitând
casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu a
săvârșit infracțiunile incriminate.
În motivare a invocat că, sentința de condamnare este bazată pe declarațiile
martorilor Roman Cireș și Mihail Pînzari, care urmau a fi apreciate critic.
La reținerea inculpatului, careva leziuni pe mâinile acestuia ce ar
demonstra faptul că a participat la vreo încăierare, nu au fost depistate.
Declarațiile inculpatului sunt confirmate de către paznicul barului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
02 decembrie 2016, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu
menținerea sentinței.
În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, chiar dacă inculpatul
nu a recunoscut vinovăția, vina acestuia în săvârșirea infracțiunilor incriminate se
confirmă prin următoarele probe: declarațiile succesorului părții vătămate,
Pavel Ghenciu, martorilor Roman Cireș, Andrei Poparcea, Rodica Calancea,
Alla Enachi, Eugenia Coval, Maria Ghenciu, Sergiu Coval, Mihail Pînzari;
procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 17 februarie 2016
(f.d.5, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 17 februarie 2016, cu
tabel fotografic (f.d.6-8, vol.I); procesul-verbal de percheziție din 09 martie 2016
(f.d.62, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 44D/427 din 28 martie 2016
(f.d.75-76, vol.I), care sunt pertinente, concludente și veridice, iar în ansamblu
coroborează între ele, se completează unele pe altele și nu trezesc dubii.
Instanța de apel a exclus din învinuirea inculpatului proba acuzării - CD-ul
cu înregistrări video ridicate de la ÎI ,,Țuguțchi Igor” (f.d.68, vol.I), deoarece din
imaginile prezentate se văd doar picioarele a două persoane și nu este posibil de
apreciat direcțiile în care au plecat persoanele din imagine.
Cu referire la argumentele apelanților prin care se susține că inculpatul nu a
săvârșit infracțiunile incriminate, acestea fiind săvârșite de către Roman Cireș,
instanța de apel a indicat că, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului
penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu
fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță.
Însă, în speță, declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției în
săvârșirea infracțiunilor imputate nu sunt susținute de vastul probatoriu scris,
atașat cauzei, iar vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorului Roman
Cireș, care coroborează cu declarațiile martorului Mihail Pînzari.
Instanța de apel a respins solicitarea avocatului apelant privind
recunoașterii inadmisibile a declarațiilor martorului Roman Cireș potrivit art. 90
alin. (3) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece la materialele cauzei nu sunt
probe ce ar indica că Roman Cireș a săvârșit infracțiunea investigată și ca urmare
nu poate fi audiat în calitate de martor.
Mai mult, martorul Roman Cireș personal s-a prezentat la Inspectoratul de
Poliție și a declarat circumstanțele petrecute la 16 februarie 2016, a fost avertizat
de survenirea răspunderii penale pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor
mincinoase, iar declarațiile acestuia au fost verificate de către instanță din punct
de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității și sunt în coroborare
cu celelalte probe administrate.
Faptul că, Gheorghii Ghenciu a fost maltratat rezultă și din declarațiile
3
martorului Andrei Poparcea, iar solicitarea apelanților de a nu fi admise ca probă
deoarece sunt contradictorii și a fost obținută cu încălcarea prevederilor art. 90
alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de apel a apreciat-o ca
nefondată, fiindcă norma la care au făcut trimitere apelanții conține și excepția de
la regula generală și anume: reprezentantul organului de urmărire penală poate fi
citat ca martor în cazul de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor.
La fel, instanța de apel a indicat că, nu are temei de a pune la dubii
declarațiile martorului Andrei Poparcea, de vreme ce a fost avertizat de survenirea
răspunderii penale pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor mincinoase, a
dat depoziții constante în cauză, conținutul acestora fiind același atât pe parcursul
judecații cât și pe parcursul urmăririi penale, iar declarațiile acestuia au fost
verificate de către instanță din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității și sunt în coroborare cu celelalte probe administrate
Vinovăția inculpatului rezultă și din coroborarea declarațiilor martorilor
Rodica Calancea și Alla Enachi.
Instanța de apel a apreciat că fiind întemeiată concluzia primei instanțe că
atacul asupra lui Gheorghii Ghenciu a fost săvârșit în scopul sustragerii bunurilor
părții vătămate, 160 lei, fiind manifestat prin acțiune agresivă a inculpatului,
surprinzătoare pentru Gheorghii Ghenciu, însoțită de violența periculoasă pentru
viața sau sănătatea persoanei agresate, fiind cauzată, potrivit raportului de
expertiză medico-legală nr. 44D/427 din 28 martie 2016, vătămare gravă a
integrității corporale.
Referitor la argumentul avocatului precum că nu a fost probat faptul
sustragerii de la Gheorghii Ghenciu a unor mijloace bănești, instanța de apel a
indicat că nu poate servi temei de achitare or, infracțiunea de tâlhărie este o
infracțiune formală, se consideră consumată din momentul săvârșirii atacului
asupra victimei, acesta fiind însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața
sau sănătatea persoanei agresate.
Astfel, producerea prejudiciului patrimonial efectiv nu contează la
calificarea tâlhăriei, această împrejurare urmând a fi luată în considerație la
individualizarea pedepsei.
Instanța de apel, în baza propriei analize față de critica formulată în sensul
calificării ilegale prin concurs a acțiunilor inculpatului Dimitrie Alexei conform
art. art. 151 alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, deoarece vătămarea gravă a
integrității corporale sau a sănătății a fost reținută de două ori, atât la calificarea
infracțiunii în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cât și în baza art. 188 alin. (3)
lit. c) Cod penal, a menționat că, dacă atacul de tâlhărie a fost însoțit de vătămarea
intenționată gravă a integrității corporale sau sănătății victimei, fapta urmează să
fie calificata în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, iar dacă ulterior a survenit
decesul victimei încadrarea se va face și conform art. 151 alin. (4) Cod penal,
situația găsindu-și reflectare și la caz.
Or, în urma aplicării loviturilor de către inculpat cu pumnii și picioarele
peste corpul și capul lui Gheorghii Ghenciu, acestuia i-a fost cauzată traumă
închisă a toracelui, fracturi pe diverse linii anatomice ale coastelor 8, 9, 10, 11 pe
dreapta și 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 pe stânga cu lezarea pleurei parietale și
hemoragii în țesuturile moi adiacente, contuzie pulmonară bilaterală, contuzia
cordului, hemotorax bilateral (a câte 50 ml de sânge fiecare), traumă închisă a
4
abdomenului: lezarea splinei (și tapetare cu cheag de sânge a rupturii), sufuziuni
hemoragice în pancreas, conținut hemoragic în abdomen (600 ml), care conform
raportului de expertiză nr. 44D/427 din 28 martie 2016, se califică ca vătămare
corporală gravă, în rezultatul cărui fapt a survenit decesul părții vătămate
Gheorghii Ghenciu.
Vătămările corporale grave provocate lui Gheorghii Ghenciu sunt în
legătură directă cu cauzarea decesului acestuia, or potrivit raportului de expertiză
menționat supra, moartea lui Gheorghii Ghenciu a survenit la 20 februarie 2016,
ora 13.45 în rezultatul insuficienței cardio-pulmonare, cauzată de trauma închisă a
toracelui cu fracturi costale multiple bilateral cu hemotorax, contuzia pulmonilor
și cordului, care s-a complicat cu pneumonie posttraumatică, ce se confirmă prin
modificările patologice respective depistate la necropsie și adeverite
histopatologic de laborator. Totodată leziunile corporale, calificate ca vătămare
corporală gravă au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp contondent sau la
lovirea de acesta. Conform rezultatelor histopatologice de laborator vechimea
acestor leziuni este de cca 4-5 zile, deci cu puțin timp înainte de internarea în
staționar și nu exclude timpul indicat în îndreptare (agresat fizic în seara zilei de
15 februarie 2016).
Astfel, instanța de apel a stabilit că, prima instanță corect a constatat că
există legătură cauzală directă între producerea loviturilor fizico-materiale de
către Dimitrie Alexei față de corpul lui Gheorghii Ghenciu, suportarea de către
acesta din urmă a vătămării corporale grave și decesul survenit după câteva zile,
datorită leziunilor corporale cauzate.
În asemenea circumstanțe este corectă calificarea acțiunilor inculpatului
Dimitrie Alexei prin concurs: art. art. 188 alin. (3) lit. c), 151 alin. (4) Cod penal,
fapta inculpatului întrunește elementele constitutive atât ale infracțiunii de
tâlhărie, cât și ale infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității
corporale și a sănătății, care a provocat decesul victimei.
Referitor la argumentul invocat de către apelanți precum că inculpatul a fost
condamnat în lipsa elementelor infracțiunilor incriminate, instanța de apel a
indicat că, acesta nu este susținut de actele dosarului, întrucât sentința este
motivată, în cuprinsul acesteia fiind prezentate, pe larg, situația de fapt, probele
administrate, precum și analiza elementelor constitutive ale infracțiunilor față de
care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Avocatul Iulian Cașu în numele inculpatului, în temeiul pct. 12)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărârile
adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.
În motivarea recursului a invocat că, în cauză nu au fost administrate probe
pertinente, concludente și legal administrate care să demonstreze în mod echitabil
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Fiind audiat în calitate de învinuit, precum și în ședința de judecată din
13 mai 2016, inculpatul a indicat că infracțiunile incriminate au fost săvârșite de
Roman Cireș, care are calitate de martor în cadrul acestei cauze penale.
Implicarea lui Roman Cireș de asemenea este confirmată prin declarațiile
părții vătămate Gheorghii Ghenciu, procesul-verbal despre săvârșirea sau
pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 17 februarie 2016, ordonanța privind
pornirea urmăririi penale din 19 februarie 2016, orientarea nr. 3156 din
5
26 februarie 2016, raportul OSI a IP Ciocana, Skalețki Alexandr din 11 martie
2016.
Prin raportul OSI a IP Ciocana, Skalețki Alexandr din 11 martie 2016 s-a
stabilit ilegal și arbitrar că Dimitrie Alexei este vinovat de săvârșirea infracțiunii,
iar Roman Cireș este nevinovat.
Susține recurentul că, aceste ilegalități au fost ulterior tăinuite de către
ofițerul de urmărire penală și procurorul care a condus urmărirea penală în
prezenta cauză.
Unica autoritate care poate stabili vinovăția sau nevinovăția unei persoane
în săvârșirea unei infracțiuni este instanța de judecată.
În cadrul acestui proces penal procurorul a stabilit că Dimitrie Alexei este
vinovat de săvârșirea infracțiunilor, iar Roman Cireș are calitatea de martor,
subrogând-și competența instanței de judecată și depășind în acest fel atribuțiile
de serviciu.
Mai mult, audierea lui Roman Cireș în calitate de martor, potrivit
art. art. 90 alin. (3) pct. 8), art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, este
ilegală și inadmisibilă.
Indică recurentul că, la 30 mai 2016 a depus plângere către Procuratura
sect. Ciocana, mun. Chișinău în care a solicitat pornirea urmăririi penale în
privința lui Roman Cireș, care conform răspunsului Procuraturii sect. Ciocana,
mun. Chișinău din 09 iunie 2016, a fost trimisă, în temeiul art. 297 alin. (4) Cod
de procedură penală, spre examinare judecătorului care examina cauza penală de
învinuire a lui Dimitrie Alexei, însă nici prima instanță, nici instanța de apel nu au
examinat plângerea dată încălcând grav dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Specifică avocatul că, de asemenea în cadrul procesului penal, în calitate de
martor, contrar prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, a
fost audiat ofițerul de urmărire penală din cadrul IP Ciocana, Andrei Poparcea.
Totodată, din declarațiile lui Andrei Poparcea rezultă că, acesta din urmă a
exercitat urmărirea penală în prezenta cauză, însă ulterior cauza a fost repartizată
unui alt ofițer de urmărire penală. De asemenea martorul menționat în ședința de
judecată a depus declarații contradictorii celor de la urmărirea penală.
Prin declarațiile martorilor Alla Enachi și Rodica Calancea nu au fost
confirmate careva circumstanțe care ar putea să demonstreze vinovăția lui
Dimitrie Alexei în săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Referitor la declarațiile martorului Mihail Pînzari, apărarea consideră că
urmau a fi apreciate critic, deoarece acesta este nepotul lui Roman Cireș și are
interes evident de a ascunde faptul implicării unchiului său la săvârșirea
infracțiunilor.
Susține apărarea că, în cauză nu a fost realizată o investigație efectivă
deoarece nu a fost efectuată prezentarea spre recunoaștere a persoanei pe viu sau
după fotografia acesteia, iar în încercarea de a înlătura aceste omisiuni, acuzatorul
de stat în cadrul audierii martorului Alla Enachi i-a prezentat acestuia extrasul din
registrul de evidență a populației în care este fotografia părții vătămate Gheorghii
Ghenciu în vederea recunoașterii acesteia.
Constată că, acest procedeu probatoriu a fost efectuat ilegal, cu încălcarea
normelor de procedură penală deoarece în extrasul din registrul de evidență a
populației este indicat numele și prenumele persoanei din fotografie, respectiv nu
6
poate să fie realizată recunoașterea unei persoane a cărei identitate este indicată în
fotografie.
De asemenea consideră avocatul ilegală punerea la baza sentinței de
condamnare a procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din
17 februarie 2016, unde sunt reflectate declarațiile părții vătămate Gheorghii
Ghenciu, deoarece în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de
procedură penală citirea în ședința de judecată a declarațiilor victimei depuse în
cursul urmăririi penale poate avea loc, la cererea părților, în cazul în care victima
lipsește în ședință și absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de
a se prezenta în instanță, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea
lui, cu condiția că audierea victimei a fost efectuată cu confruntarea dintre victimă
și bănuit, învinuit sau victima a fost audiată în conformitate cu art. art. 109, 110
Cod de procedură penală.
Specifică recurentul că, nevinovăția lui Dimitrie Alexei este demonstrată
prin: raportul de expertiză medico-legală nr. 156 din 25 martie 2016, prin care s-a
constatat că în fragmentele din petele examinate de pe papucul (crosa) drept,
pantaloni și pulover sânge nu a fost depistat, pe suprafața scurtei pete suspecte nu
s-au depistat; procesul-verbal de percheziție din 09 martie 2016, prin care se
demonstrează că în urma efectuării percheziției la domiciliul lui Dimitrie Alexei
nu au fost depistate careva bunuri care ar avea legătură cu infracțiunile imputate;
declarațiile inculpatului Dimitrie Alexei.
Totodată, a indicat avocatul că, vătămarea gravă a integrității corporale sau
a sănătății a fost reținută de două ori, atât la calificarea infracțiunii în baza art. 151
alin. (4) Cod penal, cât și în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Deci, dacă în cadrul tâlhăriei, vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății a provocat din imprudență decesul victimei, cele
săvârșite trebuie calificate conform art. art. 149, 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Or, calificarea faptelor prin concurs de infracțiuni în baza art. art. 151
alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, duce la încălcarea principiului non bis in
idem.
Recurentul propune variantă de calificare conform art. art. 149, 188 alin. (3)
lit. c) Cod penal.
Subsidiar a invocat apărarea că, faptul sustragerii de la Gheorghii Ghenciu
a unor mijloace bănești de către Dimitrie Alexei nu a fost demonstrat prin
mijloace de probă.
Asupra recursului a prezentat referință procurorul care s-a expus pentru
inadmisibilitatea acestuia, menționând că recurentul își motivează recursul prin
dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă reaprecierea întregului
sistem de probe nu se conține în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală.
Așadar, consideră procurorul că, criticele formulate de autorul recursului nu
sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală, or instanța de
apel în conformitate cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală, a
dat apreciere întregului sistem de probe și just a ajuns la concluzia menținerii
condamnării lui Dimitrie Alexei în baza art. art. 151 alin. (4), 188 alin. (3) lit. c)
Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
7
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și
erori de drept material sau substanțial.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal evidențiază
că recurentul în recursul declarat invocă drept temei de casare pct. 12) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Totodată, instanța de recurs evidențiază că recurentul critică decizia
instanței de apel și sub aspectul precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția.
Instanța de recurs menționează că motivele la care se referă autorul
recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care
ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei
instanței de apel.
Astfel, Colegiul penal menționează că, respectând prevederile art. 414 Cod
de procedură penală, instanța de apel, judecând apelurile înaintate de avocat și de
inculpat, a verificat minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, astfel
ajungând la concluzia corectă enunțată supra la pct. 4 al prezentei decizii.
Colegiul penal a stabilit că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8)
Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și
de drept care au dus, după caz, la respingerea apelurilor declarate de apărare și de
inculpat, cu menținerea sentinței, precum și motivele adoptării soluției.
În acest context, instanța de recurs menționează că, din conținutul deciziei
instanței de apel rezultă, că ultima corect a reținut fapta și circumstanțele
săvârșirii infracțiunilor de către inculpatul Dimitrie Alexei, constatate de prima
instanță, acestea fiind reproduse în partea descriptivă, ulterior, motivând concluzia
de vinovăție a acestuia.
Totodată, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a indicat că, nu
pot fi reținute argumentele apelanților prin care se susține că inculpatul nu a
săvârșit infracțiunile incriminate, acestea fiind săvârșite de către Roman Cireș,
fiindcă, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la
aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări
ce rezultă din ansamblul probelor existente în speță, însă, în speță, declarațiile
inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției în săvârșirea infracțiunilor imputate nu
sunt susținute de vastul probatoriu scris, atașat cauzei.
La fel, instanța de apel corect a respins solicitarea avocatului apelant
privind recunoașterea drept inadmisibile declarațiile martorului Roman Cireș
potrivit art. 90 alin. (3) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece la materialele
8
cauzei nu sunt probe ce ar indica că Roman Cireș a săvârșit infracțiunile
prevăzute de art. art. 151 alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Mai mult, martorul Roman Cireș personal s-a prezentat la Inspectoratul de
Poliție și a declarat circumstanțele petrecute la 16 februarie 2016, a fost avertizat
de survenirea răspunderii penale pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor
mincinoase, iar declarațiile acestuia au fost verificate de către instanță din punct
de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității și coroborării cu
celelalte probe administrate.
Faptul că, Gheorghe Ghenciu a fost maltratat rezultă și din declarațiile
martorului Andrei Poparcea, iar solicitarea apelanților ca aceste declarații să nu
fie admise ca probă deoarece sunt contradictorii și au fost obținute cu încălcarea
prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de apel
corect a apreciat-o ca nefondată, deoarece norma la care au făcut trimitere
apelanții conține și excepția de la regula generală și anume: reprezentantul
organului de urmărire penală poate fi citat ca martor în cazul de cercetare a
probelor dobândite prin intermediul lor, mai mult, martorul Andrei Poparcea a
fost avertizat de survenirea răspunderii penale pentru prezentarea cu bună știință a
declarațiilor mincinoase și a depus depoziții constante în cauză, conținutul
acestora fiind același atât pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, cât și
pe parcursul urmăririi penale.
Cu referire la argumentul recurentului că, este ilegală punerea la baza
sentinței de condamnare a procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea
infracțiunii din 17 februarie 2016, unde sunt reflectate declarațiile părții vătămate
Gheorghii Ghenciu, deoarece în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (1)
pct. 2) Cod de procedură penală citirea în ședința de judecată a declarațiilor
victimei depuse în cursul urmăririi penale poate avea loc, la cererea părților, în
cazul în care victima lipsește în ședință și absența lui este justificată fie prin
imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive de
imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiția că audierea victimei a fost
efectuată cu confruntarea dintre victimă și bănuit, învinuit sau victima a fost
audiată în conformitate cu art. art. 109, 110 Cod de procedură penală, Colegiul
penal menționează că, Gheorghii Ghenciu nu a fost audiat în calitate de parte
vătămată, procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru
săvârșirea infracțiunii reprezintă, potrivit art. 262 Cod de procedură penală
coroborat cu art. 263 Cod de procedură penală, plângerea ultimului despre faptul
că a fost victima unor infracțiuni și nu reprezintă un proces-verbal de audiere a
părții vătămate.
Mai mult, însăși martorul Andrei Poparcea a declarat că nu l-a audiat pe
Gheorghii Ghenciu în calitate de parte vătămată, deoarece medicul nu i-a permis
din cauza stării de sănătate, iar ulterior Gheorghii Ghenciu a decedat.
Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care
susține că procurorul stabilind că Dimitrie Alexei este vinovat de săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. art. 151 alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, și-a
depășit atribuțiile de serviciu, deoarece art. 52 alin. (1) pct. 22), 23) Cod de
procedură penală, prevede că în cadrul urmăririi penale, procurorul, în limita
competenței sale materiale și teritoriale: încetează urmărirea penală, clasează
cauza penală, dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau aplică
9
măsuri de constrângere cu caracter educativ în cazurile prevăzute de lege, pune
sub învinuire și ascultă învinuitul.
Cât privește argumentul apărării că, instanțele de fond nu au examinat
plângerea adresată Procuraturii sect. Ciocana, mun. Chișinău la 30 mai 2016 în
care a solicitat pornirea urmăririi penale în privința lui Roman Cireș, care în
temeiul art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost trimisă spre examinare
judecătorului care examina cauza penală de învinuire a lui Dimitrie Alexei,
Colegiul penal reține că, prima instanță prin încheierea din 22 iunie 2016, a
respins demersul apărării privind reluarea cercetării judecătorești și examinării
plângerii privind tragerea la răspundere a colaboratorilor de poliție și a
procurorului și faptul nerecepționării răspunsului la plângerea înaintată la 30 mai
2016 (f.d.31-32, vol.II ).
Mai mult, la materialele cauzei nu este anexat răspunsul procurorului la
plângerea avocatului Iulian Cașu din 30 mai 2016, în baza căruia instanțele de
fond ar fi examinat plângerea acestuia.
La fel, instanța de recurs reține că, faptul sustragerii de la Gheorghii
Ghenciu a mijloacelor bănești în sumă de 160 lei se confirmă prin procesul-verbal
de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii și prin
declarațiile martorului Andrei Poparcea.
Cu referire la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul
penal menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare
a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii
prevăzute de norma penală.
Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept
pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial,
iar instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvârșită și
cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost
încadrată în norma penală corectă, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în
baza altei norme penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.
La caz, se constată că instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia că, în
acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunilor
prevăzute la art. art. 151 alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, or potrivit
practicii relevante, dacă atacul de tâlhărie a fost însoțit de vătămarea intenționată
gravă a integrității corporale sau sănătății victimei, fapta urmează să fie calificată
în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, iar dacă ulterior a survenit decesul
victimei încadrarea se va face și conform art. 151 alin. (4) Cod penal.
În acest context, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiată solicitarea
apărării privind recalificarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. art. 151
alin. (4), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal în cele ale art. art. 149, 188 alin. (3) lit. c)
Cod penal.
Totodată, instanța de recurs menționează că, principiul „non bis in idem”
prevede că, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit de două ori pentru aceiași
faptă, însă la caz, aceste prevederi nu au atribuție, deoarece, după cum a fost
10
menționat supra, corect a fost reținută vătămarea gravă a integrității corporale sau
a sănătății atât la calificarea infracțiunii în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cât și
în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate de apărare în cererea
de recurs au format obiect de discuție în instanța de apel, cărora le-a dat o
motivare corespunzătoare și argumentată, soluție pe care instanța de recurs o
însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza
Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art. 6 §1 din CțEDO, deși
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca
impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea
de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile
esențiale supuse atenției sale.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că acțiunile
inculpatului corect au fost încadrate și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este
vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iulian Cașu în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 02 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui Alexei Dimitrie
Xxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 aprilie 2017.
Președinte /semnătura/ Petru Ursache
Judecătorii /semnătura/ Petru Moraru
/semnătura/ Ghenadie Nicolaev
Copia corespunde originalului,
Judecător Petru Moraru
11