1r-arest-1/2017 — Art. 171 alin. 2 lit. c, 172 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Fălești din 16 decembrie 2013, Oloi A. a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate. 1

Prin aceeași sentință a fost achitat și Maslițchi V., însă în privința acestuia încheierea nu se contestă cu recurs.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs ordinar procurorul.

Prin decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 iunie 2016, a fost admis recursul declarat, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți 04 noiembrie 2015 și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul judecării cauzei în ordine de apel, în ședința din 16 noiembrie 2016, procurorul a înaintat demers privind aplicarea în privința inculpatului Oloi A. a măsurii preventive sub formă de arest preventiv, pe un termen de 30 zile, cu anunțarea acestuia în căutare. Inculpatul Oloi A. în ședința instanței de apel nu a fost prezent.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, a fost admis demersul procurorului referitor la anunțarea în căutare a inculpatului Oloi A. și aplicarea în privința acestuia a măsurii preventive sub formă de arest preventiv, pe un termen de 30 de zile, cu eliberarea mandatului de arest.

Instanța de apel verificând argumentele demersului în raport cu materialele cauzei, ținând cont de prevederile legii și opiniile participanților la proces, a ajuns la concluzia că demersul procurorului este întemeiat. Instanța și-a argumentat soluția prin aceea, că inculpatul nu s-a prezentat la 3 ședințe în instanța de apel, fapt pentru care s-a dispus aducerea lui silită pentru ședințele de judecată din 19 octombrie 2016 și 16 noiembrie 2016. Aducerile silite n-au fost executate din motiv că nu este cunoscut locul aflării inculpatului Oloi A., fapt confirmat prin materialele parvenite de la IP Fălești, din care reiese că inculpatul nu se află în s. Hîncești, r-nul Fălești, unde a comunicat organului de urmărire penală, că are domiciliul. Totodată, potrivit informației din baza de date ACCESWEB, Oloi A. la data de 22 octombrie 2016, a părăsit teritoriul Republicii Moldova, prin punctul de trecere: PTF Otaci – Moghiliov - Podolsk Auto, motiv din care, instanța de judecată a ajuns la concluzia, că inculpatul se eschivează de a se prezenta în instanța de judecată, ceea ce duce la tergiversarea examinării cauzei.

Împotriva încheierii nominalizate, declară recurs avocatul Lungu A. în numele inculpatului Oloi A., care solicită casarea încheierii menționate, cu 2 înlocuirea măsurii preventive - aplicată în privința inculpatului, o altă măsură preventivă non privativă de libertate. În argumentarea recursului, recurentul invocă următoarele argumente: - inculpatul nu a fost citat legal și nici informat prin intermediul membrilor familiei sale despre ședințele de judecată programate pentru 28 septembrie 2016, 19 octombrie 2016 și 16 noiembrie 2016; - instanța de apel nu a ținut cont de faptul că în procesul executării încheierii din 28.09.2016, privind aducere forțată a inculpatului, colaboratorii IP Fălești, nu au comunicat cu membrii familiei lui Oloi A. și nu i-au informat despre faptul citării lui la Curtea de Apel Bălți; - prin încheierea din 16.11.2016, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la libertate și siguranță; - la momentul plecării inculpatului peste hotarele țării în privința acestuia nu era aplicată vre-o măsură preventivă; - concluzia instanței privind ascunderea inculpatului de instanța de judecată este una nefondată, or din materialele cauzei, se constată că anterior la citările legale, Oloi A. de fiecare dată se prezenta; - în privința inculpatului există o sentință de achitare, care după judecare în apel, poate rămânea în vigoare, astfel, Oloi A. nu are vre-un motiv întemeiat de a se eschiva de la prezentarea în fața instanței; - inculpatul Oloi A., aflând despre anunțarea sa în căutarea și despre faptul că examinarea cauzei va avea loc la 21 decembrie 2016, intenționa să se prezinte la aceasta, însă după ce a fost reținut la 20 decembrie 2016, autoritățile în custodia cărora s-a aflat, nu l-au etapat la ședința de judecată; - CtEDO a statuat că o persoană acuzată de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să fie întotdeauna eliberată în cursul procedurii, dacă statul nu poate dovedi că există motive ”relevante și suficiente”, care să justifice detenția continuă a persoanei (Yagci and Sargin c. Turciei, Șerban c. Moldovei și Becciev c. Moldovei).

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, audiind persoanele prezente în ședință, Colegiul penal constată că acesta urmează a fi admis din următoarele motive. Verificând legalitatea și temeinicia aplicării măsurii preventive - arestarea preventivă pe un termen de 30 zile în privința lui Oloi A., Colegiul penal conchide că instanța de judecată nu a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală și anume, că măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire 3 penală sau de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal, ori să săvîrșească alte infracțiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de către instanță pentru asigurarea executării sentinței. Instanța de recurs reține că, potrivit sentinței Judecătoriei Fălești din 16 decembrie 2013, Oloi A. a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor imputate. Ulterior, sentința nominalizată a fost menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, care a fost casată prin decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 07 iunie 2016, fiind dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Până la începerea examinării cauzei în instanța de apel, careva măsuri preventive în privința lui Oloi A. nu au fost aplicate. În aceeași ordine de idei, se menționează că, potrivit art. 321 alin. (5) Cod de procedură penală, aplicarea măsurii preventive de către instanță se dispune doar în baza unui demers argumentat a procurorului, cu indicarea temeiurilor rezonabile de a presupune că inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvârșească alte infracțiuni. Din procesul-verbal al ședinței de judecată din 16 noiembrie 2016, se constată că, la soluționarea chestiunii privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpaților, procurorul a specificat: „Consideră că este imposibil de examinat cauza în absența inculpaților. Solicită aplicarea în privința ambilor inculpați a măsurii preventive – arestarea preventivă, cu anunțarea acestora în căutare” (f.d. 34/verso, vol. III). Raportând circumstanțele cauzei la normele legale, instanța de recurs, concluzionează că procurorul participant la ședința de judecată în instanța de apel, n-a prezentat un demers întemeiat și probe suficiente pentru emiterea încheierii referitoare la aplicarea arestării preventive în privința lui Oloi A., cu anunțarea în căutare a acestuia, deoarece arestarea preventivă ar trebui să fie utilizată ca o măsură excepțională, însă în speța dată nu sunt anexate probe ce ar confirma faptul citării inculpatului la ședințele de judecată a Cuții de Apel Bălți, stabilite pentru data de 28 septembrie 2016, 19 octombrie 2016 și 16 noiembrie 2016, or citațiile expediate în acest sens de către instanță la 25 iulie 2016 și 26 octombrie 2016, au fost returnate de către oficiul poștal cu mențiunea ”destinatarul este plecat” (f.d. 7,8, 49,50, vol. III). Mai mult, potrivit materialelor acumulate în cadrul executării încheierii din 28 septembrie 2016, privind aducerea forțată a lui Oloi A., de către IP Fălești, acestea nu conțin careva mențiuni despre audierea membrilor familiei inculpatului, care locuiesc pe aceiași adresă, referitoare la locul aflării ultimului, 4 nici despre informarea lor referitor la petrecerea ședințelor de judecată în Curtea de Apel Bălți, la care inculpatul urma să se prezinte, fiind indicat doar că: ”(…) Oloi A. se află cu domiciliul în mun. Chișinău, numărul de telefon mobil 0(60)623 529 (…)” (f.d. 20, vol. III). Totodată, potrivit extrasului din baza de date ACCESWEB, Oloi A. în privința căruia de către instanța de apel careva măsuri preventive nu au fost aplicate, la 22 octombrie 2016, a părăsit teritoriul Republicii Moldova, prin punctul de trecere PTF Otaci - Moghiliov - Podolsk Auto (f.d. 33, vol. III), ulterior, la 20 decembrie 2016, fiind reținut la întoarcerea în țară, însă, în pofida acestui fapt, autoritățile în custodia cărora se afla, nu l-au etapat la ședința de judecată în instanța de apel, care a fost întreruptă pentru data de 21 decembrie 2016 (f.d. 34/verso, vol. III). Relevante la caz sun exigențele expuse în HP CSJ nr. 1 din 15.04.2013 Despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea la domiciliu, potivit cărei: Riscul eschivării: Deși severitatea sancțiunii reprezintă un element important în evaluarea riscului eschivării, ea nu poate justifica prin sine arestarea. Riscul eschivării trebuie evaluat luând în considerație mai mulți factori care au legătură cu: caracterul persoanei, valorile sale morale, locuința sa, ocupația sa, bunurile sale, legăturile familiale și cu toate tipurile de legături cu statul în care el este acuzat (a se vedea hot. Becciev c. Moldovei, 4 octombrie 2005, §58). Riscul aplicării unei sancțiuni severe și temeinicia probelor pot fi relevante, dar nu sunt, prin sine, decisive, iar posibilitatea obținerii garanțiilor poate fi folosită pentru a înlătura orice risc (hot. Neumeister c. Austria, 27 iunie 1968, §10). Din aceste considerente, Colegiul conchide că încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, iar temeiurile care au dus la aplicarea măsurii preventive pe termen de 30 zile față de inculpat, cu anunțarea lui în căutare, sunt nejustificate, din care motiv recursul avocatului se va admite, cu casarea încheierii nominalizate.

În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) pct. 1) lit. a), 329 Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Admite recursul declarat de avocatul Lungu Artur în numele inculpatului Oloi Andrei, casează încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2016, prin care a fost admis demersul procurorului privind anunțarea în căutarea a lui Oloi Andrei Alexandr și aplicarea în privința acestuia a măsurii preventive sub formă de arest preventiv, pe un termen de 30 zile. Oloi Andrei Alexandr se eliberează din sala de ședință. 5 În conformitate cu art. 197 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a-l obliga pe Oloi Andrei Alexandr de a se prezenta la Curtea de Apel Bălți, pentru judecarea cauzei penale. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2017. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Liliana Catan 6