1ra-1855/16 — art. 151 alin 1 CP

1ra-1855/16 — art. 151 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1855/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 12 mai 2016 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, declarat de avocatul Ghidirim

Irina în numele părții vătămate Păduraru Gheorghe, în cauza penală în privința lui

Sîngereanu Vladimir Petru, născut la

03 decembrie 1973, originar r-nul Hîncești,

s. Dancu și locuitor r-nul Hîncești,

s. Cărpineni, str. M. Lomonosov, 76.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.12.2015 - 12.05.2016;

Instanța de apel: 30.05. - 23.06.2016;

Instanța de recurs: 05.09. - 30.11.2016.

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpatul

Sîngereanu Vladimir în beneficiul părții vătămate Păduraru Gheorghe suma de

3261,23 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

Vladimir la 30.08.2015, aproximativ la ora 1600, aflându-se în apropierea magazinului

care aparține SC „Unigres” SRL din s. Dancu, r-nul Hîncești, în rezultatul unei cerți

apărute spontan, acționând coordonat, i-a aplicat lui Păduraru Gheorghe mai multe

lovituri cu pumnii peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală 315-D din 05.10.2015, vătămări corporale grave.

stabilirii pedepsei și laturii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Sîngereanu Vladimir să fie condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu admiterea

integrală a acțiunii civile.

În susținerea apelului, procurorul a menționat că, sentința este prea blândă în

partea stabilirii pedepsei, ori, prima instanță la capitolul individualizării pedepsei nu

1

a ținut cont de împrejurările în care a avut loc infracțiunea, iar pedeapsa aplicată

inculpatului Sîngereanu Vladimir nu va atinge scopul de reeducare a inculpatului,

care nu a recunoscut vinovăția, nu a reparat prejudiciul cauzat.

Astfel, în opinia procurorului, prima instanță nu a dat apreciere obiectivă

circumstanțelor menționate mai sus, nu a luat în considerație persoana celui vinovat,

modalitatea de săvârșire a infracțiunii, comportamentul inculpatului, ori, toate aceste

momente determină necesitatea emiterii unei hotărâri de condamnare a inculpatului

cu executarea reală a pedepsei închisorii.

Prin aplicarea pedepsei cu executare reală urmează a fi restabilită echitatea

socială și în special prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din partea inculpatului.

3.1. Partea vătămată Păduraru Gheorghe, a contestat cu apel sentința,

solicitând casarea acesteia în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

să fie admisă integral acțiunea civilă și dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul

părții vătămate a sumei de 300000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3261,23

lei cu titlu de prejudiciu material.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și a părții vătămate Păduraru

Gheorghe în latura penală și admis apelul părții vătămate Păduraru Gheorghe în

latura civilă, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a fost încasat de la inculpatul Sîngereanu Vladimir în

beneficiul părții vătămate Păduraru Gheorghe suma de 25000 lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

În rest, sentința a fost menținută.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță a ținut pe

deplin cont de prevederile art. 61 Cod penal, și anume de categoria de infracțiuni și

gradul de pericol social al faptei săvârșite, aspectele săvârșirii infracțiunii,

personalitatea inculpatului, circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea,

alte circumstanțe ale cauzei, ori, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar

ca circumstanțe atenuante instanța a reținut faptul, că Sîngereanu Vladimir anterior

nu a fost condamnat, vina o recunoaște, se căiește sincer, are un copil minor la

întreținere, fiind astfel corect aplicată pedeapsa închisorii fără izolarea acestuia de

societate prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la argumentele părții vătămate sub aspectul laturii civile, instanța de

apel a remarcat că, în cadrul examinării cauzei în prima instanță partea vătămată

Păduraru Gheorghe, cu respectarea prevederilor art. 219 Cod de procedură penală, a

înaintat către Sîngereanu Vladimir acțiune civilă prin care a solicitat încasarea

prejudiciului moral în sumă de 300000 lei, prejudiciul material în sumă de 3261,23

lei, precum și cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 3000 lei.

Respectiv, prima instanță a admis parțial acțiunea civilă, fiind dispusă

încasarea de la Sîngereanu Vladimir în beneficiul părții vătămate Păduraru Gheorghe

a prejudiciului material în sumă de 3261,23 lei, iar cu titlu de prejudiciu moral s-a

încasat suma de 10000 lei, însă, instanța de apel a considerat incorectă soluționarea

acțiunii civile în partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral, ori în raport cu

suferințele psihice suportate de partea vătămată, gravitatea leziunilor corporale

primite, consecințele iremediabile pe care le suportă o durată îndelungată de timp,

vârsta părții vătămate și perioada necesară pentru a se întrema în plan psihologic este

nevoie de a majora suma prejudiciului moral, dar totodată ținând cont că partea

vătămată în mod neîntemeiat a solicitat o sumă de recuperare vădit exagerată și de

2

faptul că inculpatul nu va fi în posibilitatea achitării sumei de 300000 lei, sumă care

este vădit disproporțională în raport cu fapta săvârșită și pozițiile părților, de nivelul

satisfacției pe care o poate primi partea vătămată.

În acest sens, instanța de apel a făcut referire la prevederile art. art. 1422

alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil și a relevat că, reieșind din circumstanțele cauzei,

din acele suferințe psihice care au fost cauzate părții vătămate prin acțiunile

inculpatului, adică în urma conflictului între Sîngereanu Vladimir și

Păduraru Gheorghe de care primul se face vinovat, suferințe care nici nu se supun

aprecierii, ținând cont de gradul de vinovăție al inculpatului, de starea lui financiară,

pentru repararea daunei morale și fizice părții vătămate Păduraru Gheorghe este

echitabilă și suficientă pentru a aduce satisfacție morală suma de 25000 lei.

Cât privește prejudiciul material, instanța de apel a conchis că, soluția primei

instanțe în acest sens, de încasare a sumei de 3261,23 lei, este corectă, iar referitor la

argumentul părții vătămate că acesta urmează să mai suporte cheltuieli de tratament,

și în timpul apropiat intenționează să se interneze într-o clinică de reabilitare, în caz

că inculpatul nu-i va restitui în mod benevol cheltuielile suportate, acesta are dreptul

să înainteze acțiune civilă în ordine generală, ori partea vătămată nu a concretizat la

ce sumă pretinde și prin care probe argumentează cerințele sale.

Totodată, partea vătămată nu a prezentat dovada cheltuielilor pentru achitarea

serviciilor avocatului în sumă de 3000 lei, prima instanță de judecată corect

respingând acțiunea civilă la segmentul dat.

fără a invoca careva temei concret din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a contestat cu recurs decizia instanței de apel, solicitând casarea

acesteia în latura civilă, cu admiterea integrală a acțiunii civile și dispunerea încasării

de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 300000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 3261,23 lei, cu titlu de prejudiciu material.

În susținerea cerințelor, recurentul a invocat că, prejudiciul material în

urma traumelor suportate a fost mult mai mare decât cel indicat în acțiunea civilă,

însă din lipsa bonurilor nu a fost invocat în acțiunea civilă.

Luând în considerație că nu dispune de polița de asigurare medicală a fost

nevoit să achite și spitalizările și 2 tomografii care sunt foarte costisitoare.

Consecințele loviturilor suportate le simte și acum, până în prezent suportă

cheltuieli de tratament și pentru investigații medicale.

Deoarece leziunile corporale și în special în regiunea capului au fost foarte

grave, deseori are stări de leșin și cade fără de cunoștință, mai mult, în urma

loviturilor a început să-și piardă mirosul și auzul.

Prejudiciul moral suportat de partea vătămată, în viziunea ultimului este enorm

și nu poate fi echivalat doar în bani, însă cu aproximație îl apreciază la 300000 lei,

deoarece știe că urmează să suporte cheltuieli de tratament foarte mari, iar în timpul

apropiat intenționează să se interneze într-o clinică de reabilitare, circumstanțe care

influențează starea de spirt și disconfort psihologic.

Totodată, în viziunea recurentului pedeapsa aplicată inculpatului este ușoară, ori,

la capitolul individualizării pedepsei prima instanță nu a ținut cont de faptul că,

inculpatul vina nu a recunoscut-o și nu s-a căit sincer de cele săvârșite.

3

respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii atacate, deoarece criticele formulate de

recurent prin care se susține că la stabilirea pedepsei de către instanța de apel a fost

ignorate prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizia contestată, care corespunde

prevederilor art. art. 414-417 Cod de procedură penală.

Totodată, în opinia procurorului, concluzia instanței de apel este corectă și cu

privire la soluționarea acțiunii civile, în partea încasării cuantumului prejudiciului

material și celui moral.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Cu toate că apărarea nu a indicat la temeiul de drept concret prevăzut la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, totuși din conținutul recursului declarat se

evidențiază prezența temeiurilor prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de apel, atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

soluționării laturii civile și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Astfel, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea acestuia, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de recurent.

În această ordine de idei, Colegiul penal va susține poziția și motivarea

instanței de apel referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, reiterând că,

în raport cu suferințele psihice suportate de partea vătămată, gravitatea leziunilor

corporale primite, consecințele iremediabile pe care le suportă o durată îndelungată

de timp, vârsta părții vătămate și perioada necesară pentru a se întrema în plan

psihologic este necesară majorarea sumei prejudiciului moral, dar totodată ținând

cont că partea vătămată în mod neîntemeiat a solicitat o sumă de recuperare vădit

exagerată și de faptul că inculpatul nu va fi în posibilitatea achitării sumei de 300000

lei, sumă care este vădit disproporțională în raport cu fapta săvârșită și pozițiile

părților de nivelul satisfacției pe care o poate primi partea vătămată.

În acest sens, instanța de apel corect a făcut referire la prevederile art. art. 1422

alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil și a relevat că, reieșind din circumstanțele cauzei,

din acele suferințe psihice care au fost cauzate părții vătămate prin acțiunile

inculpatului, adică în urma conflictului între Sîngereanu Vladimir și

Păduraru Gheorghe de care primul se face vinovat, suferințe care nici nu se supun

aprecierii, ținând cont de gradul de vinovăție al inculpatului, de starea lui financiară,

4

pentru repararea daunei morale și fizice părții vătămate Păduraru Gheorghe este

echitabilă și suficientă pentru a aduce satisfacție morală suma de 25000 lei.

Cât privește prejudiciul material, instanța de apel just a conchis că, soluția

primei instanțe în acest sens de încasare a sumei de 3261,23 lei este corectă, iar,

referitor la argumentul părții vătămate că acesta urmează să mai suporte cheltuieli de

tratament și în timpul apropiat intenționează să se interneze într-o clinică de

reabilitare, instanța de apel de asemenea corect a statuat că, în caz că inculpatul nu va

restitui în mod benevol cheltuielile suportate, acesta are dreptul să înainteze acțiune

civilă în ordine generală, ori partea vătămată nu a concretizat la ce sumă pretinde și

prin care probe argumentează cerințele sale.

Colegiul penal relevă, că motivele invocate de recurent, în ce privește latura

civilă, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel, criticele formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării

hotărârii recurate, ca fiind ilegală și în acest aspect, își găsesc relevanță explicațiile de

la pct. 13 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie

2009, „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, din care rezultă că,

„În materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de casare care să

îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile.

Ca atare, în recurs nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite,

stabilite de instanța de fond”.

La capitolul individualizării pedepsei aplicate în privința lui Sîngereanu

Vladimir s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Reieșind din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit acea infracțiune, având deplina libertate

de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Norma art. 75 Cod penal nominalizată indică expres, că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

5

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea

pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea în

privința inculpatului a pedepsei de 5 ani închisoare, respectiv cu suspendarea

executării acesteia pe perioada de probațiune de 4 ani, stabilind astfel o pedeapsă

echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal,

luând în considerație personalitatea inculpatului, că aceasta anterior nu a fost

condamnat, vina a recunoscut-o, se căiește sincer, are la întreținere un copil minor.

Prin urmare, criticele formulate de recurent sub aspectul laturii civile precum și

individualizării pedepsei, au fost invocate și în apel, cărora instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4,

iar decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. art. 415- 417 Cod de

procedură penală, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune.

În consecință, față de toate argumentele expuse, se constată că nu sunt

incidente în speță, temeiuri de casare a hotărârii instanței de apel prevăzute în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, din care motive recursul apărării se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ghidirim Irina în

numele părții vătămate Păduraru Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Sîngereanu

Vladimir Petru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6