1ra-977/2016 — Art. 361 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 14 octombrie 2015, pronunțată în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Perju Gheorghe Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 (două sute douăzeci și cinci) unități convenționale, echivalentul a 4 500 (patru mii cinci sute) lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Perju Gheorghe Vladimir, la data de 13.03.2015, aproximativ la orele 09.30 în procesul perfectării actelor de călătorie pe direcția de ieșire din R. Moldova la SPF Leușeni, fiind la volanul unității de transport de model „Mercedes Sprinter” cu n/î IS03KGB a prezentat controlului de frontieră un document oficial falsificat și anume permisul de conducere 1 nr. 094403253 din 08.10.2009, eliberat pe numele său, care potrivit concluziei din raportul de constatare tehnico-științific nr. 156 din 31.03.2015 nu e confecționat la întreprinderea specializată în confecționarea documentelor a ÎS „CRIS Registru”.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel inculpatul Perju Gheorghe, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie dispusă achitarea sa. În susținerea cerințelor înaintate în apel, inculpatul a invocat că nu a acționat cu intenție, deoarece despre faptul că permisul de conducere este fals a aflat abia la vamă, la data de 13.03.2015, cînd i s-a retras acest permis. A mai indicat că a primit acest permis de conducere de la SEET, de la un intermediar, pentru care a achitat taxa solicitată. Peste cîteva luni, intermediarul l-a telefonat și i-a spus să vină la SEET să-i dea permisul pentru că este gata. El a mers și acesta i-a dat permisul de conducere. A subliniat că nu a bănuit că acest act este fals. În prezent deține alt permis de conducere, pe care tot de la SEET l-a primit. Acest permis l-a prezentat poliției, la vamă, la bancă, dar nimeni nu i-a comunicat că actul nu este valabil. Apelantul a mai menționat că avocatul care a participat în prima instanță a ținut partea acuzatorului, dar nu l-a apărat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Pentru a motiva decizia adoptată, instanța de apel a constatat că la pronunțarea sentinței, prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul Perju Gheorghe Vladimir a comis anume fapta infracțională imputată prin rechizitoriu, care a fost corect încadrată juridic în dispoziția art. 361 alin. (l) Cod penal, iar vinovăția acestuia a fost dovedită din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, instanța de apel a evidențiat că în cererea de examinare a cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Perju Gheorghe Vladimir a indicat că vina o recunoaște pe deplin. De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță, la judecarea cauzei în fond, i-a explicat inculpatului și apărătorului său că din momentul admiterii cererii de examinare a cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aceștia nu pot renunța ulterior, pe parcursul procesului penal, la opțiunea de examinare a cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 75,79-verso). De asemenea, instanța de apel a reținut că permisul de conducere pe care inculpatul 1-a deținut anterior celui depistat a fi fals, i-a fost reținut în România, iar procedura de recuperare a permisului de conducere nu poate fi alta decît cea prevăzută de lege, de la instituția competentă, dar nu de la intermediari or, permisul de conducere care i-a fost reținut în România, inculpatul l-a obținut anume la serviciul specializat al 2 ÎS „CRIS Registru”, fără intermediari, fapt recunoscut de către inculpat, circumstanță ce demonstrează că acesta cunoștea procedura legală de obținere a permisului de conducere. În opinia instanței de apel, cele sus elucidate demonstrează că, inculpatul a acționat cu intenție or, fiind matur, responsabil și conștient, acesta își dădea seama de acțiunile sale, putînd să prevadă că intermediarul, nefiind un angajat al serviciului de stat specializat, nu avea atribuțiile de eliberare a unui permis de conducere valabil din punct de vedere legal, și totuși a admis în mod conștient acest fapt, considerente din care, este irelevant și argumentul inculpatului precum că a aflat abia la data de 13.03.2015, la punctul de trecere a frontierei că permisul de conducere cu nr. 094403253 din 08.10.2009 este fals.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul Perju Gheorghe, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încetarea procesului penal. În vederea motivării recursului declarat, recurentul afirmă că nu a cunoscut faptul că actul deținut de el, permisul de conducere eu nr. 094403253 din 08.10.2009 eliberat de SEET mun. Chișinău este fals. A aflat acest fapt de la polițistul care i l-a retras, apoi de la procuror, care i-a adus la cunoștință rezultatul expertizei. Prin urmare, susține că nu a acționat cu intenție. La fel, invocă faptul că la judecarea cauzei în apel nu a fost citat legal, nefiind expediată în adresa acestuia nicio citație, iar despre desfășurarea ședințelor de judecată a aflat de pe site-ul oficial al Curții de Apel Chișinău. Consideră că potrivit informației vizualitate de pe site-ul oficial al Curții de Apel Chișinău în privința sa au fost emise două decizii contradictorii.

Pe marginea recursului a depus referință procurorul din Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și drept. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Reieșind din textul recursului declarat, inculpatul contestă prezența elementelor constitutive a infracțiunii incriminate, insistînd pe lipsa intenției directe, deoarece nu era în cunoștință de cauză că permisul de conducere pe care îl deținea era fals. 3 Colegiul penal nu poate fi de acord cu afirmația dată, întrucît instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind condamnarea inculpatului Perju Gheorghe în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal. Această concluzie este corespunzătoare cumulului de probe administrat și nemijlocit verificat în ședința de judecată a instanței de apel în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, just apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora instanța de apel, în condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd legal și întemeiat la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Perju Gheorghe în comiterea faptei incriminate prin rechizitoriu. Mai mult, la argumentul în cauză instanța de apel s-a expus motivat în decizia adoptată, motivare pe care instanța de recurs o consideră justă și întemeiată: „În opinia instanței de apel, cele sus elucidate demonstrează că, inculpatul a acționat cu intenție or, fiind matur, responsabil și conștient, acesta își dădea seama de acțiunile sale, putînd să prevadă că intermediarul, nefiind un angajat al serviciului de stat specializat, nu avea atribuțiile de eliberare a unui permis de conducere valabil din punct de vedere legal, și totuși a admis în mod conștient acest fapt, considerente din care, este irelevant și argumentul inculpatului precum că a aflat abia la data de 13.03.2015, la punctul de trecere a frontierei că permisul de conducere cu nr. 094403253 din 08.10.2009 este fals.” La fel, instanța de recurs atestă faptul că cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, iar potrivit explicațiilor date în pct. 19 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești” este punctat că din momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după adoptarea încheierii privind admiterea cererii de judecare în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura simplificată, instanța, prin încheiere protocolară, va indica că renunțarea nu poate fi admisă. Astfel, la materialele cauzei este anexată o cerere scrisă personal de către inculpat și contrasemnată de către acesta din urmă, în care își recunoaște vina și solicită examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 75, vol. I), iar prin încheiere protocolară, prima instanță a admis cererea dată, făcînd mențiunea că din momentul admiterii acesteia, inculpatul nu poate renunța la opțiunea de judecare a cauzei în procedura respectivă (f.d. 79, verso, vol. I). În acest context, este necesar de a sublinia că, ținînd cont de specificul procedurii reglementate la art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul și apărătorul acestuia sunt în drept să conteste hotărîrile pronunțate pe caz, doar sub aspectul individualizării pedepsei, iar instanțele de fond, la rîndul lor, din momentul admiterii cererii privind examinarea 4 cauzei în baza probelor administrate la faza urmării penale, nu pot reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu. Nu poate fi reținut ca întemeiat nici argumentul prin care inculpatul afirmă că nu a fost citat în instanța de apel, or, potrivit materialelor cauzei, la filele dosarului 100-101 este anexat avizul de recepție, prin care se confirmă expedierea citației în adresa celui din urmă, aceasta nefiind recepționată de către destinatar, din motive necunoscute instanței de apel. Ulterior, în ședința de judecată din data de 20 ianuarie 2016 a fost pusă în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului, dispunîndu-se amînarea ședinței pentru data de 10 februarie 2016 (f.d. 105-106, vol. I). La data de 01 februarie 2016, inculpatul Perju Gheorghe a înaintat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f.d. 108, vol. I). Astfel, reieșind din cele constatate supra, Colegiul penal nu atestă careva încălcări procedurale în sensul invocat de către recurent. Totodată, afirmația recurentului precum că în privința sa instanța de apel a pronunțat două hotărîri contradictorii pe una și aceeași cauză în baza informației de pe site-ul oficial al Curții de Apel Chișinău este nefondată și lipsită de suport juridic, deoarece la data de 10.02.2016 a fost plasat rezultatul ședinței de judecată, în care a fost pronunțat dispozitivul deciziei, iar la data de 09.03.2016 urma să aibă loc pronunțarea deciziei integrale. Reieșind din cele consemnate în prezenta decizie, instanța de recurs conchide că examinarea cauzei penale în privința inculpatului în ordine de apel a avut loc cu respectarea tuturor rigorilor de ordin material și procedural, cu indicarea și motivarea tuturor temeiurilor tranșante pentru justa soluționare a cauzei penale, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și o consideră legală și întemeiată.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Perju Gheorghe împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2016, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2016. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 5