1ra-1988/16 — art. 217/1 alin.4 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/1 alin.4 lit. d CP
- Temei legal
- art. 422 CPP
1ra-1988/16 — art. 217/1 alin.4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1988/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Elena Covalenco
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 25 martie 2016, pe cauza penală în privința lui
Pușcaș Valentin Demian, născut
la 22 aprilie 1973, originar și
domiciliat în sat. Hansca, r-nul
Ialoveni,
Termenul examinării cauzei:
- Instanța de fond: 23.06.2011 - 05.04.2013;
- Instanța de apel: 02.05.2013 - 18.06.2013;
22.02.2016 - 25.03.2016;
- Instanța de recurs: 23.10.13 - 15.01.2014;
07.11.2016 - 07.12.2016;
- Instanța de recurs în anularea: 11.09.2015-24.09.2015;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2013, Pușcaș Valentin a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal
fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe termen de 7 (șapte) ani cu executarea în
penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate pe termen de 3 (trei) ani.
2.Potrivit sentinței s-a stabilit că, Pușcaș Valentin având scopul circulației
ilegale a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari, a preparat, a păstrat,
cu scop de înstrăinare, plante de canabis, din care a obținut masa vegetală uscată,
mărunțită, cu un miros specific, ce o păstra la domiciliul său în s. Hansca, r-nul
Ialoveni, în podul casei din toamna anului 2010 până la 07.04.2010, unde ulterior
în urma percheziției efectuate la domiciliul lui Pușcaș Valentin, a fost găsită și
ridicată o geantă în material polimeric, în culori alb-roșu-negru, în care se afla
1
substanța vegetală de culoare verde, uscată, fărâmițată, cu miros asemănător
plantei de cânepă cu greutatea de 1842 gr. și un pahar de sticlă, un sac de
polietilenă de culoare albă în care se afla o geantă de materie polimeric în carouri
alb-roșu-negru în interiorul căreia se afla un sac de polietilenă de culoare neagră, în
interiorul căreia se afla un sac din material polimeric de culoare albă în interiorul
căruia se află masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde cu miros
asemănător plantei de cânepă cu greutatea de 4090 gr.; o geantă de material
polimeric în carouri alb-albastru-roșii în care se găsea masa vegetală de culoare
verde uscată, mărunțită cu miros asemănător plantei de cânepă cu greutatea de
3501 gr și 2 sacoșe de polietilenă de culoare neagră, depozitate una în alta, în
interiorul cărora se afla masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde cu miros
asemănător plantei de cânepă cu greutatea de 879 gr.
Sentința a fost atacată de către avocat în numele inculpatului, care a
solicitat casarea sentinței, și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza art.
217 alin. (4) lit. b) Cod penal.
În motivarea apelului avocatul a indicat că faptele inculpatului au fost
calificate incorect, odată ce în cadrul cercetărilor judecătorești nu a fost probată
intenția de înstrăinare a cânepei depistate, aceasta fiind de fapt folosită în scopuri
de tratament al mamei sale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2013
apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că la pronunțarea
sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele faptei și corect a calificat
acțiunile inculpatului.
Această concluzie a fost făcută în urma examinării tuturor probelor
administrate în cadrul cercetării judecătorești. Totodată, poziția apărării privind
lipsa intenției de înstrăinare a substanțelor narcotice depistate la inculpat a fost
apreciată critic, odată ce din întreaga sistemă de probe analizate și apreciate prin
prisma art. 101 Cod de procedură penală s-a constatat că inculpatul a acționat în
scopul comercializării substanțelor narcotice și nu în scopul folosirii lor pentru
tratamentul mamei sale. Scopul comercializării a fost demonstrat prin probele
examinate, precum și prin modul de preparare a substanțelor narcotice, ambalarea
lor cât și prin cantitatea acestora, inculpatul nu doar colectând plantele de cânepă,
ci și mărunțindu-le, curățindu-le, ambalându-le în saci (genți) de polietilenă,
pregătindu-le pentru vânzare, având și un vas anume pentru măsurarea lor.
Scopul înstrăinării acestor substanțe narcotice a fost demonstrat și prin faptul
că au fost adunate de către inculpat nu doar câteva plante de cânepă pentru a
"obloji" picioarele mamei lui, după cum a înaintat versiunea sora și verișoara
2
inculpatului, ci o cantitate foarte mare, peste 10 kg de cânepă uscată, ceea ce ar
depăși cu mult necesitatea folosirii ei în alte scopuri, chiar dacă ar fi avut așa
scopuri.
Instanța de apel a mai constatat că, reieșind din totalitatea circumstanțelor
stabilite, ținându-se cont de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea
echității sociale, corectarea inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni, atât din partea inculpaților cât și a altor persoane, instanța de fond
corect a aplicat pedeapsa deși minimă prevăzută de sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit.
d) Cod penal, dar reală, cu privațiune de libertate, fiind stabilite circumstanțe
atenuante și lipsind agravantele.
Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs ordinar de către avocatul
Pintilie Ciobanu în numele inculpatului, care solicită recalificarea acțiunilor
acestuia în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal cu aplicarea unei pedepse mai
blânde.
În recursul ordinar avocatul a preluat motivele apelului indicând că nu au
fost administrate careva probe care ar demonstra intenția de înstrăinare a
substanțelor narcotice de către inculpat. La fel, s-a indicat că acesta a fost
amenințat de către colaboratorii de poliție pentru a recunoaște faptele imputate, iar
argumentele apărării privind folosirea substanțelor narcotice în scopuri medicinale
nu au fost luate în considerație de către instanțele judecătorești.
A mai fost indicat și faptul încălcării prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) Cod
de procedură penală, odată ce după începerea cercetărilor judecătorești a fost
modificat completul de judecată, nefiind reluată de la început cercetarea
judecătorească.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie
2014 s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Instanța de recurs a reținut corectitudinea concluziilor instanței de apel,
potrivit cărora s-a constatat că la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a
stabilit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și just a ajuns la concluzia că
inculpatul a comis fapta incriminată.
De asemenea, s-a reținut drept veridică constatarea instanței de apel precum
că scopul înstrăinării substanțelor narcotice de către inculpat a fost demonstrat nu
doar prin declarațiile martorilor și prin probele scrise, administrate în cadrul
cercetărilor judecătorești, ci și prin modul de preparare a acestor substanțe
narcotice, ambalarea lor și prin cantitatea acestora. Astfel, inculpatul nu doar a
colectat plantele de cânepă, ci și le-a preparat mărunțindu-le, curățindu-le,
ambalându-le în saci (genți) de polietilenă, pregătindu-le pentru vânzare, având și
un vas anume pentru măsurarea acestor substanțe narcotice. Totodată, argumentul
3
inculpatului privind folosirea substanțelor narcotice depistate, în scopuri medicale,
a fost apreciat critic din motiv că de către inculpat nu au fost adunate doar câteva
plante de cânepă pentru a „obloji" picioarele mamei sale, ci o cantitate de peste 10
kg, ceea ce în mod vădit depășește necesitățile indicate de către acesta în scopul
menționat. În același context, Colegiul penal a reținut că în cadrul cercetărilor
judecătorești nu au fost prezentate careva probe care ar indica asupra necesității
folosirii unor astfel de substanțe în scopurile medicinale indicate.
Cu privire la argumentele recurentului în partea ce ține de încălcarea
prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal le-a
apreciat critic, odată ce din materialele cauzei rezultă că prin încheierea din
18.06.2013 (f. d. 139) a fost modificat completul de judecători pentru judecarea
cauzei, din cauza imposibilității participării în continuare la examinare a
judecătorilor V. Gurin și V. Grib, fapt care potrivit prevederilor art. 31 alin. (3)
Cod de procedură penală nu presupune reluarea cercetărilor judecătorești.
Față de considerentele expuse supra Colegiul penal a constatat că decizia
instanței de apel nu este afectată de erori prevăzute de art. 427 Cod de procedură
penală fapta fiind încadrată juridic corect, motiv pentru care recursul înaintat a fost
declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
La 16.07.2015 avocatul Talpiș Ivan în numele condamnatului a declarat
recurs în anulare, solicitând casarea deciziei instanței de recurs, cu pronunțarea
unei noi hotărâri prin care acțiunile lui Pușcaș Valentin să fie reîncadrate în baza
art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și aplicarea unei pedepse mai blânde.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24
septembrie 2015 s-a decis inadmisibilitatea recursului în anulare deoarece este
declarat peste termen.
9.1. În argumentarea poziției sale instanța de recurs în anulare a menționat că
în speță, data rămânerii irevocabile a hotărârii contestate, reieșind din prevederile
art. 466 alin. (5) Cod de procedură penală se consideră 22 ianuarie 2014, adică data
pronunțării integrale a deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție prin
care a fost declarat ca inadmisibil recursul depus de avocatul Pintilie Ciobanu în
numele condamnatului, și prin urmare termenul de declarare a recursului a expirat
la 22 iulie 2014.
În acest context, întrucât recurentul a formulat recursul în anulare cu
depășirea termenului de 6 luni de la data pronunțării hotărârii irevocabile a cărei
anulare se cere, încălcând prevederile art. 454 Cod de procedură penală, instanța de
recurs a decis inadmisibilitatea acestuia din motiv că este depus peste termen.
La 19 ianuarie 2016, Pușcaș Valentin depune apel repetat prin care solicită
revizuirea cauzei penale în baza art. 458, 313 Cod de procedură penală.
4
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie
2016 s-a dispus respingerea ca inadmisibil a apelului declarat.
11.1. În adoptarea soluției sale Colegiul a constatat că nefiind de acord cu
sentința Judecătoriei Ialoveni din 05.04.2013, care a devenit irevocabilă la
18.06.2013 când a fost pronunțată decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău, Pușcaș Valentin s-a adresat direct în instanța de apel cu cerere privind
revizuirea cauzei penale, în așa mod nu au fost respectate prevederile art. 458-460
Cod de procedură penală, cererea în cauză nefiind depusă după competență.
Împotriva deciziei menționate, la 23 septembrie 2016, Pușcaș Valentin
depune recurs ordinar prin care solicită reexaminarea cauzei penale deoarece nu
este de acord cu condamnarea pe învinuirea înaintată și cu pedeapsa stabilită în
privința sa.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca
fiind declarat peste termen din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în
ordine de apel cu participarea condamnatului și avocatului acestuia, dispozitivul
deciziei fiind pronunțat la 25 martie 2016, iar decizia motivată la 15 aprilie 2016
în prezența doar a procurorului potrivit procesului verbal al ședinței de judecată
(f.d. 226-227). Conform scrisorii anexate la materialele cauzei (f.d. 233), copia
deciziei a fost expediată lui Pușcaș Valentin în Penitenciarul 9 Pruncul la 19
aprilie 2016.
Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de
contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de
procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de
Pușcaș Valentin abia la 23 septembrie 2016, prin urmare, Colegiul penal consideră
că recursul a fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are
caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a
exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va
respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce
reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de
repunere în termen a recursului.
În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei
instanței de apel a expirat la 16 mai 2016, iar inculpatul și avocatul acestuia au
avut reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a
declara recurs în termenul stabilit de lege.
5
În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
consideră, că recursul ordinar declarat de Pușcaș Serghei, este inadmisibil, ca fiind
declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pușcaș Valentin,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2016,
în propria cauza penală, deoarece este declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 23 decembrie 2016.
Președinte: Elena Covalenco
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
6