1ra-1867/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1867/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1867/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 22 iunie 2016, declarate de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Elena Lisnic, și de inculpatul

Cozma Andrei Eugeniu, născut la

26 ianuarie 1973, originar și locuitor al mun. Bălți, str.

Gonciarov 32, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 14.06.1999, în

baza art. 122 alin. (3) Cod penal (1961), la 9 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.07.2015 – 14.04.2016,

instanța de apel: 16.05.2016 – 22.06.2016,

instanța de recurs: 08.09.2016 –30.11.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 2

ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, inclusiv prin sentința Judecătoriei Bălți din

09 februarie 2015, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10 ani și 9 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un

termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 14 aprilie

1

2016, deducându-se durata aflării în arest preventiv de la 07 aprilie 2014 până la 14

aprilie 2016.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Iurceac S. a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

inculpatul Cozma A., prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul acordării

de ajutor părții vătămate Iurceac S. în includerea în listă pentru participarea la

programul de imigrare benevolă și la programul de permisiune de trai cu viză de

reședință temporară în Federația Rusă, a dobândit de la acesta 700 dolari SUA,

echivalentul a 9.576 lei, cauzându-i părții vătămate o pagubă considerabilă.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, indicând că dosarul

penal este fabricat la comandă. Nu-i cunoaște pe Iurceac S. și Iurceac G., pe

Golovco V. îl cunoaște din anul 2007 și la moment sunt în relații foarte rele, acesta

urmând să-i restituie suma împrumutată de 8000 euro, motiv din care a depus

plângere pe numele lui.

Totodată, vinovăția acestuia a fost dovedită integral prin cumulul de probe

administrate.

Astfel, partea vătămată Iurceac S. a declarat că în ianuarie 2014 a făcut

cunoștință cu inculpatul prin intermediul lui Golovco V. Inculpatul urma să-i

faciliteze procesul de depunere a actelor la programul de imigrare benevolă și la

programul de permisiune de trai cu viză de reședință temporară în Federația Rusă,

serviciu pentru care a solicitat să-i fie achitați 500 dolari SUA. Peste un timp,

discutând cu inculpatul la telefon, acesta, pentru urgentarea procedurii, a mai cerut

200 dolari SUA, bani care, la sfârșitul lunii februarie 2014, au fost transmiși

inculpatului prin intermediul lui Golovco V. După transferul banilor, inculpatul a

încetat să mai răspundă la telefon, iar el, înțelegând că a fost înșelat, s-a adresat la

poliție. Până la moment nu a obținut nici cetățenia Federației Ruse, nici nu i-a fost

restituită suma de 700 dolari SUA, fiindu-i cauzat un prejudiciu considerabil.

Martorul Golovco V. a indicat că i-a transmis părții vătămate numărul de

telefon al inculpatului, acesta urmând să-l ajute la perfectarea actelor pentru

redobândirea cetățeniei ruse. Ulterior, la cererea lui Iurceac S., care era plecat în

Federația Rusă, a mers la tatăl acestuia, de la care a primit 500 dolari SUA și niște

acte, pe care le-a transmis inculpatului. Apoi, partea vătămată i-a mai transferat

200 dolari SUA, pe care el, la fel, i-a transmis inculpatului.

Martorul Iurceac G. a comunicat că fiul său, Iurceac S., înainte de a pleca în

Federația Rusă, i-a lăsat actele și 500 dolari SUA pentru perfectarea cetățeniei

ruse, pe care, în luna ianuarie 2014, le-a transmis lui Golovco V. Cu acesta nu a

mai discutat ulterior și nu a primit careva informație privind rezultatul obținut. În

vara anului 2014, fiul său i-a spus că persoana care urma să-l ajute la perfectarea

actelor a fost reținută. Din spusele feciorului, cunoaște că nu i-au fost restituiți

banii și nici nu i-au fost perfectate actele respective.

Versiunea inculpatului a fost combătută prin totalitatea probelor administrate,

care coroborează între ele, afirmațiile lui având un caracter declarativ, făcute cu

2

scopul evitării răspunderii penale, fiind stabilit că inculpatul, primind suma de 700

dolari SUA cu condiția acordării ajutorului la includerea în listă a părții vătămate

pentru participarea la programul de imigrare benevolă și la programul de

permisiune de trai cu viză de reședință temporară în Federația Rusă, încă la

momentul intrării în stăpânire a acestor bani, a urmărit scopul sustragerii lor,

neavând intenția să execute angajamentul asumat, el neavând activitate oficială sau

altă tangență cu instituțiile abilitate care oferă asemenea servicii.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante și atenuante, că inculpatul este

caracterizat negativ și are antecedente penale nestinse, concluzionând că

reeducarea și corectarea lui este posibilă doar prin izolare de societate, urmând a-i

stabili pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că dosarul penal este unul fabricat la comandă. Nu-l

cunoaște pe Iurceac S. și nici motivele din care acesta a depus plângere împotriva

lui.

Probele acuzării sunt bazate pe presupuneri, fiind doar o răzbunare sau un

scenariu de răzbunare în care este implicat martorul ocular și intermediarul

Golovco V.

2016, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Cozma Andrei a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la

3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială

pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

22 iunie 2016, cu includerea duratei aflării în arest preventiv de la 20 octombrie

2015 până la 22 iunie 2016.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a apreciat că vinovăția

inculpatului în comiterea faptei incriminate a fost dovedită prin suficiente probe

directe, utile și veridice, care coroborează între ele.

Afirmația inculpatului că dosarul a fost fabricat, iar pe Iurceac S. nu-l

cunoaște, contravine circumstanțelor și materialelor cauzei penale.

Din declarațiile părții vătămate Iurceac S., verificate și în instanța de apel,

rezultă că în ianuarie 2014, acesta a făcut cunoștință, prin intermediul lui Golovco

V., cu inculpatul care urma să-i acorde ajutor la dobândirea cetățeniei Federației

Ruse. Pentru aceasta, i-a transmis inculpatului, prin intermediul lui Golovco V.,

700 dolari SUA. Suma de 500 dolari SUA i-a transmis-o prin tatăl său, iar 200

dolari i-a transmis prin transfer, pe numele lui Golovco V. care apoi, i-a transmis

inculpatului. Ulterior, inculpatul nu a mai răspuns la telefon și, înțelegând că a fost

înșelat, a apelat la poliție. La moment, nu a primit cetățenia rusă și nici suma de

700 dolari SUA nu i-a fost restituită.

3

Martorul Golovco V. a declarat că i-a recomandat părții vătămate să se

adreseze inculpatului. Ulterior, partea vătămată l-a rugat ca el să-i transmită

inculpatului banii pe care urma să-i achite pentru redobândirea cetățeniei ruse.

Acesta l-a sunat din Moscova, l-a rugat să meargă la tatăl său, care i-a dat 500

dolari SUA, în bancnote a câte 100 dolari și actele, pe care le-a transmis

inculpatului. Apoi i-a mai transmis inculpatului 200 dolari SUA, bani pe care i-a

primit de la partea vătămată.

Martorul Iurceac G. a indicat că în ianuarie 2014 i-a transmis lui Golovco V.

banii și actele. Fiul său i-a spus că în pachet, împreună cu actele, sunt 500 dolari

SUA, pe care i-a transmis lui Golovco V., cu care mai mult nu a discutat.

Astfel, partea vătămată și martorii, care au făcut declarații sub jurământ,

detaliat au redat circumstanțele comiterii infracțiunii de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile de către inculpat.

Solicitarea inculpatului privind casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri

prin care să fie achitat, este neîntemeiată și nemotivată, fiind dovedită vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal prin

probe verificate și apreciate în coroborare, nefiind constatate temeiuri de achitare.

Poziția inculpatului de nerecunoaștere a vinei este apreciată ca o metodă de

apărare și nu poate fi echivalată cu achitarea acestuia, fiind constatată complet vina

inculpatului.

Instanța de fond și-a bazat soluția de condamnare a inculpatului în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe totalitatea probelor cercetate, care dovedesc vina

inculpatului, și anume declarațiile părții vătămate Iurceac S., martorilor Golovco

V. și Iurceac G., probele scrise ale cauzei penale, acestea fiind apreciate corect de

instanța de fond, soluția fiind menținută și de instanța de apel.

Argumentele privind achitarea inculpatului sunt nefondate, deoarece probele

cercetate în cumul îi confirmă pe deplin vinovăția, nefiind stabilite temeiuri de

intervenire a instanței de apel în aspectul propus de inculpat.

În conformitate cu art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel

este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

apelantului.

Astfel, prin sentința contestată, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa

conform regulilor prevăzute în art. 84 alin. (4) Cod penal, potrivit căror dacă după

pronunțarea sentinței se constată că persoana condamnată este vinovată și de

comiterea unei altei infracțiuni, săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau

parțial, în baza primei sentinței.

Însă, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15.06.2016, s-au

admis apelurile declarate de avocatul Ceban V. și de inculpatul Cozma A.

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 12.05.2014, privind condamnarea

ultimului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, precum și apelul avocatului Gligor

V. în interesele inculpatului Cozma A. declarat împotriva sentinței Judecătoriei

4

Bălți din 09.02.2016, referitor la condamnarea lui în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, cu casarea sentințelor contestate și remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de fond, în alt complet de judecată, pe motivul nerespectării dispozițiilor

art. 33-35 Cod de procedură penală.

Ținând cont că actualmente în privința inculpatului nu există alte sentințe de

condamnare definitive, nefiind prezența unui concurs de infracțiuni, decade

necesitatea aplicării prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de fond greșit a considerat că antecedentul penal nu este

stins și inculpatul a săvârșit infracțiunea în prezența recidivei, prin ce a admis o

eroare de drept și respectiv, eronat a dispus executarea pedepsei cu închisoare în

penitenciar de tip închis.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Bălți din 14.06.1999 Cozma A. a fost

condamnat în baza art. 122 alin. (3) Cod penal (1961) la 9 ani închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Tribunalului de circumscripție Bălți din

16.02.2000, sentința a fost menținută fără modificări. Totodată, s-a dispus, că

calcularea termenului de pedeapsă începe din 16.02.2000, cu includerea în

termenul de pedeapsă a timpului aflării lui Cozma A. în stare de arest de la

29.09.1998 până la 16.02.2000.

Conform art.7/1 Cod penal (1961), infracțiunea prevăzută de art. 122 alin. (3)

Cod penal se considera infracțiune gravă.

Potrivit art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave - dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Deci, la data pronunțării sentinței Judecătoriei Bălți din 14.04.2016,

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 9 ani în privința lui Cozma A., cu

calcularea termenului din 29.09.1998, fusese executată pe 29.09.2007.

Astfel, antecedentul penal în privința lui Cozma A. s-a stins la data de

29.09.2013, după expirarea a 6 ani, în conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1)

lit. h) Cod penal.

Infracțiunea incriminată, prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal a

fost săvârșită de inculpat în perioada februarie - aprilie 2014, antecedentul penal

fiind deja stins.

Prin urmare, inculpatul n-a săvârșit infracțiunea în prezența recidivei, iar

potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal, persoanele condamnate la închisoare pentru

infracțiuni mai puțin grave, execută pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, că circumstanțe atenuante nu s-au stabilit, că inculpatul nu este la prima

abatere, concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este posibilă doar prin

izolare de societate.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și

neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

5

Astfel, este justă decizia instanței de apel că reeducarea și corectarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, însă este

neîntemeiată, nemotivată și lipsită de suport juridic concluzia privind micșorarea

pedepsei sub formă de închisoare stabilită de instanța de fond, nefiind constatate

careva circumstanțe noi de către instanța de apel, la baza deciziei fiind puse

circumstanțele reținute de instanța de fond.

Totodată, fiind constatat că inculpatul nu este la prima abatere de la lege, nu

a recunoscut vina și nu s-a căit de cele comise, lipsesc circumstanțe atenuante,

apelul inculpatului a fost admis greșit, pedeapsa stabilită acestuia fiind prea blândă,

nefiind echitabilă faptelor infractorice comise, nu-și va atinge scopul de reeducare

și corectare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. La 16 august 2016 a declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că dosarul a fost fabricat la comandă de către procurorul

mun. Bălți, V. Tureac și fosta sa concubină, care activează în Curtea de Apel Bălți.

Nu-i cunoaște pe Iurceac S. și Iurceac G., iar cu Golovco V. este în relații

ostile, acesta urmând să-i restituie suma de 8000 euro, motiv din care a depus o

plângere pe numele lui.

În privința lui Iurceac S. au fost depuse plângeri la Procuratura Anticorupție

pe motivul extorcării sumei de 1000 euro de la fiica sa, Cozma C., pentru ca

dosarul penal să fie închis.

5.2. La 18 august 2016, inculpatul a declarat recurs ordinar suplimentar, în

care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că fabricarea la comandă a dosarului în privința sa se

confirmă prin încheierile Judecătoriei Bălți din 31.03.2016, 24.06.2016 și

01.04.2016, răspunsul Procuraturii Generale din 15.03.2016 și răspunsul

Inspectoratului de Poliție Bălți din 03.08.2016.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

6

lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340

alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul

hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată

se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea

motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 22 iunie 2016,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 13 iulie 2016, fapt realizat la

această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, inculpatul primind și o

copie de pe decizia motivată, semnând o recipisă în acest sens ( f.d. 174).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 13 iulie 2016, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul

zilei de 15 august 2016.

Totodată, potrivit ștampilelor de pe plicuri, recursurile ordinare au fost

depuse la oficiul poștal la 16 august 2016 și 18 august 2016, fiind înregistrate la

Curtea Supremă de Justiție, respective, pe 19 august 2016 și 22 august 2016, adică

peste termenul prevăzut de lege (f.d. 185, 186, 187, 196, pct. 4., 5.1. și 5.2. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul

de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are

un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursurile ordinare ale inculpatului sunt depuse peste

termen, ele urmează a fi declarate inadmisibile (pct. 5.1., 5.2. din decizie).

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar al procurorului (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

7

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de stipulările art. 61,

75, 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Se consideră ca neavând antecedente penale

persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni grave –

dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Instanța de apel corect a luat în considerare circumstanțele noi, apărute în

cadrul judecării apelului, fiind stabilit că inculpatul nu are antecedente penale

nestinse și, astfel, nu a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă (pct. 4. din decizie).

Or, în recursul procurorului nici nu sunt invocate careva argumente în raport

cu concluziile instanței de apel în aspectul vizat (pct. 4., 5. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul procurorului, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor care au fost puse

la baza hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

c. Moldovei).

8

Împrejurările enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de procuror, că a adoptat o hotărâre care cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar al acuzatorului

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul menționat este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Elena Lisnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 22 iunie 2016, în privința inculpatul Cozma Andrei Eugeniu, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare din 16 august 2016 și 18 august 2016,

declarate de inculpatul Cozma Andrei Eugeniu împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2016, pe motiv că sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9