1ra-168/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-168/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-168/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Cozma Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx or. Xxxxx str. xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 03.10.2017 – până la 22.05.2018

instanța de apel:

de la 14.06.2018 – până la 01.10.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 13.11.2018 – până la 23.01.2019

C O N S T A T Ă :

Andrei Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei cu închisoare lui Cozma Andrei

i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani, dacă în

această perioadă nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară, și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

jurul orei 19:20, de către echipajul MAI 9655, pe Piața Unirii 1, mun. Chișinău, a

fost stopat având asupra sa un plic din fragment de hârtie cu inscripția „Sun

Communications”, în care se afla o masă vegetală uscată mărunțită, de culoare

galbenă, cu miros specific, care, ulterior a fost ridicată și supusă expertizării.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-4865 din

11.09.2017, masa vegetală (0,235 g) de culoare galbenă, prezentată într-un fragment

de hârtie de culoare albă, predată benevol de către Cozma Andrei, conține

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care nu face parte din categoria

1

substanțelor stupefiante și psihotrope interzise în circuitul legal pe teritoriul

Republicii Moldova. Totodată, conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare

Publice, Dispensarul Republican de Narcologie al Ministerului Sănătății cu nr. 01-

12/632 din 18.04.2017, substanța MDMB(N)-2201, reprezintă analog al substanței

stupefiante AB- PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul I, „Substanțele

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, „Lista nr. 1

substanțele stupefiante”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05

octombrie 2004.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, 0,235 grame de AB-PINACA-

CHM constituie proporții mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului Cozma Andrei, au fost calificate de drept în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal – producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor,

etnobotanicelor sau analoagelor acestora, săvârșită în proporții mari și fără de scop

de înstrăinare.

care a solicitat casarea acesteia, în partea individualizării pedepsei penale,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Cozma Andrei a-i aplica pedeapsă cu

închisoare pe un termen de 1 an cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217

alin. (2) Cod penal, însă pedeapsa aplicată lui Cozma Andrei de către instanța de

judecată este greșit individualizată, neproporțională faptei și pericolului social al

infractorului, iar aplicarea pedepsei cu suspendare condiționată, conform

prevederilor art. 90 Cod penal, este lipsită de temei juridic și neargumentată;

- instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să

restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane. Aplicarea pedepsei cu suspendare

condiționată a executării acesteia, conform prevederilor art. 90 Cod penal, va duce

la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane;

- pedeapsa cu suspendare condiționată, conform prevederilor art. 90 Cod

penal, îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni similare, iar de către

alte persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în eficacitatea, și

echitatea sistemului de justiție. Aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei, în speță, nu crează inculpatului careva incomodități, ci doar îl instigă pe

acesta de a mai comite infracțiuni, doar pe viitor să fie mai prudent și să nu comită

„greșelile” care le-a comis, și datorită cărora acțiunile acestuia au fost deconspirate;

2

- în speță, Cozma Andrei de multiple ori a fost condamnat, inclusiv cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform prevederilor art. 90 Cod

penal, însă careva concluzii pozitive nu și-a făcut, continuând să săvârșească

infracțiuni. În cadrul examinării acestei cauze penale, nu au fost stabilite careva

motive ce ar concluziona că nu este rațional ca inculpatului Cozma Andrei să-i fie

aplicată pedeapsa cu închisoare.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

examinate și apreciate în prezenta speță, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, coroborează între ele și demonstrează incontestabil faptul că,

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță a ales categoria

corectă de pedeapsă, a ținut cont de limitele de pedeapsă stabilite de legea penală

și de toate circumstanțele cauzei, drept rezultat numind inculpatului Cozma

Andrei o pedeapsă echitabilă prevăzută de lege.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a respins alegația invocată de

procuror în apel, precum că prima instanță în mod eronat a aplicat prevederile art.

90 Cod penal față de inculpat, fără a ține cont de gravitatea infracțiunii comise și

consecințelor survenite, de faptul că inculpatul anterior a fost de mai multe ori tras

la răspundere penală, inclusiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

conform art. 90 Cod penal, însă nu a făcut careva concluzi pozitive.

În opinia instanței de apel, prima instanță a conchis în mod întemeiat că, în

coraport cu fapta comisă și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate, aplicând pedeapsa cu

închisoarea, astfel instanța corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale

poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de

probațiune, conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului

șansa de a-și corecta comportamentul, în sensul respectării legii.

Instanța de apel a notat că, într-adevăr inculpatul Cozma Andrei anterior a fost

judecat, însă potrivit sentințelor anexate la materiale cauzei penale (f.d. 45, 46, 47,

101-102, 105) antecedentele penale sunt stinse.

În cele din urmă, instanța de apel a considerat că, la caz, nu s-a constatat vreun

temei pentru aplicarea unei pedepse mai aspre în privința lui Cozma Andrei, iar

pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopurilor prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal și anume

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, motiv pentru care

a menținut aplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat și a respins solicitarea

acuzatorului de stat de aplicare a pedepsei cu închisoare și executare în penitenciar.

3

octombrie 2018, de către procuror, care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat, la caz, prevederile art.

75 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei lui Cozma Andrei nu a ținut cont de

circumstanțele prezentei cauze penale, împrejurările în care a săvârșit fapta

infracțională, în raport cu acea cantitate a substanțelor narcotice depistate asupra

inculpatului;

- instanța de apel în mod eronat a constatat oportunitatea aplicării la caz a

pedepsei cu suspendare condiționată, pedeapsă care nu va asigura atingerea

scopurilor prevăzute de art. 61 Cod penal;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul Cozma Andrei nu este

pentru prima dată pe banca acuzaților, săvârșind anterior infracțiuni analogice,

însă nu și-a făcut concluziile necesare;

- prin aplicarea pedepsei minime prevăzute de norma penală, în acest caz nu

se va restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii din

partea acestuia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu va constitui o

garanție, și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de securitate a țării;

- instanța de apel fără a constata careva circumstanțe atenuante a stabilit

inculpatului pedeapsă în detrimentul principiilor prevăzute la art. 75 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

În prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl

întemeiază în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume:

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată din recursul declarat că, recurentul nu contestă starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

4

săvârșite, invocând dezacordul cu hotărârea instanței de apel prin care a fost

menținută sentința adoptată de prima instanță, prin care la rândul său în privința

inculpatului a stabilit pedeapsă cu închisoare, aplicând prevederile art. 90 Cod

penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei ultimului.

Referitor la temeiul de casare, invocat de recurent și stipulat la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, Colegiul penal statuează că, aceste temeiuri pentru recurs, în prezenta

speță nu sunt incidente. La acest capitol, instanța de recurs menționează că, prin

apelul declarat de către procuror, acesta a invocat ca argumente de bază dezacordul

cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, considerând că

scopul pedepsei penale nu va fi atins, decât în cazul stabilirii pedepsei cu executare

reală în închisoare, adică chestiune asupra căreia urma să se expună instanța de

apel.

Verificând dacă instanța de apel s-a pronunțat asupra criticilor invocate de

apelant și dacă hotărârea adoptată conține concluzii întemeiate asupra

considerentelor sale, în viziunea Colegiului, această instanță nu a neglijat

prevederile alin. (5) art. 414 Cod de procedură penală, fiind oferite răspunsuri la

argumentele esențiale, care au și constituit fondul apelului. De asemenea, instanța

de recurs constată că, hotărârea contestată corespunde cerințelor prevăzute la alin.

(8) art. 417 Cod de procedură penală, cuprinzând temeiuri de fapt și de drept, ce au

dus la respingerea apelului declarat de către acuzatorul de stat.

În partea ce vizează invocarea cazului de casare, prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, precum că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, Colegiul îl apreciază ca fiind unul declarativ, deoarece reieșind din textul

recursului declarat, sub acest aspect nu a fost motivat și fără a fi indicat care

concluzii ale instanței de apel din hotărârea adoptată contravin dispozitivului

acestuia.

Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a

găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către recurent și prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece

instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului, fără a fi admise careva erori în acest sens,

stabilind în privința acestuia o pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare, cu

suspendare condiționată, pe o perioadă de probațiune.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care nu va atinge scopul

pedepsei penale, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

5

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1) art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Deci, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime

a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa

mai aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă persoanelor fizice cu amendă în mărime de la 400 la

700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

până la 150 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an. Această infracțiune,

clasificându-se ca una ușoară, potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal.

În continuare, Colegiul notează că, conform alin. (2) art. 75 Cod penal, în cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii

și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o

altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din

numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va

6

asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei

cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Reieșind din prevederile legale menționate supra, Colegiul notează, că

instanța de judecată în cadrul efectuării individualizării pedepsei penale, urmează

să argumenteze necesitatea aplicării pedepsei cu închisoare, ce poartă un caracter

excepțional și respectiv nu poate aplica o pedeapsă mai blândă prevăzută de lege în

sancțiunea articolului respectiv, blândețea pedepsei fiind aplicată conform ordinii

categoriilor pedepselor specificate în art. 62 Cod penal.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis că, inculpatului

Cozma Andrei, urmează a-i fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen de 1

an, adică pedeapsa maximă prevăzută de sancțiunea normei penale încălcate de

către ultimul.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis că, inculpatului

Cozma Andrei, urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda

condiționat executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă

de probațiune de 5 ani, adică perioada maximă de probațiune prevăzută de lege.

Conform alin. (1), (2) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau

după caz termenul de probă. Perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă se

stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani. Prevederi legale, potrivit

dispoziției alin. (4) al normei menționate mai sus, nu se aplică în cazul persoanelor

care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în

cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței

acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru

7

o infracțiune ușoară săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se

atribuie la infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum nu este

prezentă și nici recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, Colegiul penal menționează că, instanțele de fond în

prezenta speță nu au reținut, careva circumstanțe atenuante și nici agravante.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul, se află la evidența medicului narcolog, anterior a fost judecat, însă

antecedentele penale ale acestuia sunt stinse.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră că,

instanța de apel întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe despre posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, învederând faptul

că acesta a comis o infracțiune ce se califică ca una ușoară, antecedentele penale

sunt stinse, circumstanțe agravante nu au fost stabilite la caz. Toate împrejurările

menționate au permis instanțelor de fond de a da dovadă de clemență față de

inculpat, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu

mediul din penitenciar, stabilindu-i în cele din urmă o perioadă de probațiune

maximală prevăzută de lege, pentru ca vinovatul să-și facă concluziile respective și

să fie atins scopul legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61

alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională executarea

pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul Cozma Andrei, iar instanța de

apel just a conchis de a menține aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90

Cod penal. Alegațiile procurorului, precum că inculpatul a fost atras de mai multe

ori la răspundere penală, de fapt au stat la baza stabilirii pedepsei maxime cu

închisoare prevăzută de norma imputată vinovatului, totodată acestuia fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, la fel,

maximal prevăzută de lege. Respectiv careva interdicții la aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, nu se atestă în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi

echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge

scopul de corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, ca urmare, sunt nejustificate alegațiile recurentului privind

efectuarea contrară prevederilor legale de către instanțele de fond a unei

individualizări a pedepsei în privința lui Cozma Andrei.

8

Având ca reper cele menționate, Colegiul conchide că, în cauza dată nu și-au

găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece

pedeapsa aplicată inculpatului Cozma Andrei, a fost individualizată potrivit legii.

Finalmente, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2018, în cauza penală

în privința lui Cozma Andrei Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 februarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

9