1re-206/2016 — Art. 313 CPP

La data de 07 iunie 2016, petiționarul Tătaru Dmitri s-a adresat cu plângere în instanța de judecată, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, prin care solicită declararea nulă a ordonanței procurorului în Procuratura sect. Ciocana mun. Chișinău, Ivanov Zinaida din 23.09.2015 privind neînceperea urmăririi penale și a ordonanței procurorului ierarhic superior A. Vițu din 16.10.2016 privind respingerea plîngerii, cu obligarea procurorului să fie pornită urmărirea penală în privința lui Fediuc Tudor pe motiv că ultimul i-a otrăvit albinele, deoarece fiind vecini și aflându-se de mult timp în conflict acesta putea să facă acest lucru.

Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 01 iulie 2016 a fost respinsă plîngerea petiționarului Tătaru Dmitri, împotriva ordonanței procurorului în Procuratura sect. Ciocana mun. Chișinău, Ivanov Zinaida din 23.09.2015 privind neînceperea urmăririi penale și a ordonanței procurorului ierarhic superior A. Vițu din 16.10.2016 privind respingerea plîngerii, ca fiind nefondată.

Împotriva încheierii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 01 iulie 2016 a declarat recurs petiționarul Tătaru Dmitri prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea integrală a plângerii înaintate în temeiul art. 313 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Tătaru Dmitri și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 01 iulie 2016. Instanța de judecată în argumentarea soluției a invocat că din conținutul celor constatate de către instanța de fond s-a reținut că soluția acesteia este pe deplin fondată, ori organul de urmărire penală și procurorul au asigurat caracterul complet și obiectiv al urmăririi penale, au fost întreprinse toate acțiunile de urmărire penală pentru cercetare sub toate aspectele a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, pentru constatarea faptei penale și a tuturor persoanelor vinovate, iar probele care au fost administrate au fost apreciate sub toate aspectele și obiectiv de către procuror. 1 În această ordine de idei, instanta de fond corect a concluzionat că în cadrul controlului efectuat în temeiul art. 274 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală a stabilit, că careva probe ce ar confirma bănuiala rezonabilă că Fediuc Tudor i-a otrăvit albinele lui Tătaru Dmitri nu au fost acumulate, or conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Studiind cauza penală prezentată s-a constatat că OUP, în urma cercetării cauzei penale a efectuat un șir de acțiuni de investigație, a îndeplinit toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele a plângerii înaintate, investigând cazul complet și obiectiv. În sensul dat a subliniat că instanța de fond corect a respins plângerea petiționarului Tătaru Dmitri, deoarece controlul efectuat de organul de urmărire penală este unul pe potrivă, iar ordonanțele emise sunt legale si întemeiate.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016 este contestată cu recurs în anulare de către petiționarul Tătaru Dmitri, prin care solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie declarate nule ordonanța procurorului în Procuratura sect. Ciocana mun. Chișinău, Ivanov Zinaida din 23.09.2015 privind neînceperea urmăririi penale și a ordonanței procurorului ierarhic superior A. Vițu din 16.10.2016 privind respingerea plângerii, cu obligarea procurorului să fie pornită urmărirea penală în privința lui Fediuc Tudor.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizând dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, 2 iar recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Tătaru Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la data de 21 decembrie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 3