1re-116/2016 — Art. 166-1 CP

La data de 13 august 2015, petiționarul Jurcov Anatolie s-a adresat cu plîngere în instanța de judecată, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, prin care solicită declararea nulă a ordonanței procurorului Burlacu Victoria din 28.12.2015 privind neînceperea urmăririi penale și a ordonanței procurorului ierarhic superior Maliuta Anatolie din 25.01.2016 privind respingerea plîngerii, cu obligarea procurorului să fie pornită urmărirea penală pe art. 1661 Cod penal și să fie stabilit faptul încălcării drepturilor condamnatului la detențiune.

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016 a fost respinsă plîngerea petiționarului Jurcov Anatolie, împotriva ordonanței procurorului în procuratura raionului Rezina Victoria Burlacu din 28.12.2015, privind neînceperea urmăririi penale și a procurorului ierarhic superior Anatolie Maliuta, privind respingerea plîngerii din 25.01.2016, ca fiind nefondată.

Împotriva încheierii Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016 a declarat recurs petiționarul Jurcov Anatolie prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie declarate nule ordonanța procurorului Burlacu Victoria din 28.12.2015 privind neînceperea urmăririi penale și ordonanța procurorului ierarhic superior Maliuta Anatolie din 25.01.2016 privind respingerea plîngerii, cu obligarea procurorului să fie pornită urmărirea penală pe art. 1661 Cod penal și să fie stabilit faptul încălcării drepturilor condamnatului la detențiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Jurcov Anatolie și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016. Instanța de judecată în argumentarea soluției a invocat că analizînd materialele cauzei, audiind opinia participanților la proces în raport cu normele legale relevante, a constatat că, instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă materialelor cauzei, le-a dat o apreciere cuvenită și corect a ajuns la concluzia că, plîngerea petiționarului Jurcov Anatolie urmează a fi respinsă. 1 Fiind audiat de către procuror, condamnatul Jurcov Anatolie categoric a refuzat să depună declarații și explicații asupra faptelor invocate de el în plîngerile adresate la procuratură , astfel, îngrădind accesul procurorului la examinarea sub toate aspectele, multilateral și pertinent a pretențiilor invocate de petiționar în plîngerile sale. Din materialele administrate de procuror în procesul examinării plîngerilor, prin audierea colaboratorilor administrației IP. 17, prin examinarea condițiilor de detențiune a condamnaților, alimentarea condamnaților în conformitate cu cerințele prevăzute de Codul de Executare și a Statutului de executare a pedepselor de către condamnați, Ordinele Ministerului Justiției în problemele ce țin de condițiile de detențiune, procurorul nu a găsit fapte care ar fi condiționat acțiuni ale administrației instituției penitenciare nr.17 , de tortură, de aplicare a violenței, tratamente inumane sau degradante în privința atît a petiționarului, cît și în privința altor condamnați. Au fost solicitate explicații de la alți condamnați, care nu au dorit să depună explicații asupra unor eventuale cazuri de tortură, maltratări, tratament inuman sau degradant, din partea colaboratorilor administrației IP. 17. Astfel, în rezultatul verificării argumentelor invocate, din cuprinsul materialelor procesului penal, instanța de recurs a conchis că, organul de urmărire penală a îndeplinit toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor în cadrul investigării cauzei și întemeiat a ajuns la concluzia de a nu începe urmărirea penală pe faptul plîngerilor condamnatului Jurcov Anatolie, rezultînd din datele administrate în cadrul procesului penal potrivit cărora s-a stabilit că careva probe ce ar demonstra vinovăția căruiva colaborator al Instituției Penitenciare nr. 17 Rezina nu au fost depistate, fapt pentru care se constată lipsa elementelor componenței de infracțiune. Astfel că, față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a hotărîri pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a circumstanțelor cazului, astfel, examinarea plîngerii enunțate fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La 21 aprilie 2016 condamnatul Jurcov Anatolie a contestat-o cu recurs în anulare, prin care solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie declarate nule ordonanța procurorului Burlacu Victoria din 28.12.2015 privind neînceperea urmăririi penale și ordonanța procurorului ierarhic superior Maliuta Anatolie din 25.01.2016 privind respingerea plîngerii, cu obligarea procurorului să fie pornită urmărirea penală pe art. 1661 Cod penal și să fie stabilit faptul încălcării drepturilor condamnatului la detențiune.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii 2 precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 313 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Jurcov Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2016, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 29 iunie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 3