1ra-1802/2016 — Art. 188 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 iulie 2015 Buțucan Artur Ivan și Ciurar Vasili Anatolii au fost recunoscuți vinoveți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, lui Ciurar Vasili i-a fost adăugată parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți din 21.02.2008, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani și 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a stabilit că, că Buțucan Artur la 07.08.2013, aproximativ la ora 04.30, acționând cu intenție unică îndreptată la sustragerea bunurilor persoanei, împreună cu Ciurar Vasili și o persoană în privința căreia materialele cauzei au fost disjungate în procedură separată, aflându-se lîngă barul ’’Caramelle”, amplasat pe adresa mun. Bălți, str. Kiev 155 ”a”, l-au atacat pe Grădinari Iurie, aplicându-i multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele în diferite 1 regiuni ale corpului, provocându-i astfel lui Grădinari Iurie leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată de la 6 pînă la 21 zile. În procesul aplicării violenței, acționând în comun, în mod deschis, Ciurar Vasili i-a sustras din mînă lui Grădinari Iurie telefonul mobil de model ’’Iphone 4” de culoare neagră la prețul de 5000 lei, în care se afla cartela sim ’’Moldcell” nr. 078244484 la prețul 40 lei, Buțucan Artur i-a sustras de pe umărul drept a părții vătămate Grădinari Iurie geanta de piele de culoare neagră cu inscripția ”Le cooper” la prețul de 1600 lei, în care se afla: un portmoneu de piele de culoare neagră ’’Boss” la prețul de 1600 lei, 200 șeike Israil ce constituie 770 lei, 1700 dolari SUA ce constituie 21760 lei, 1700 euro ce constituie 28390 lei, pașaport a cetățeanului Republicii Moldova, buletin di identitate a cetățeanului Republicii Moldova, permis de conducere R. Moldova, legitimație de client R. Moldova ’’Metro”, card bancar Agroindbank RM ’’Visa”, pașaport a cetățeanului Israil, buletin de identitate a cetățeanului Istrail, permis de conducere Israil, certificat de înmatriculare a automobilului de model ’’Renault-Megane” n/î KAW 388, raport de testare tehnică, asigurare pe automobilul dat, toate pe numele lui Grădinari Iurie. Continuînd acțiunile sale infracționale Ciurar Vasili împreună cu Buțucan Artur de la gîtul părții vătămate Grădinari Iurie a smuls lanțul de aur cu crucea îmfrumusețeată cu pietre prețioase la prețul total de 96000 lei, precum și brățară de aur la prețul de 3340 lei, prin ce au cauzat părții - vătămate Grădinari Iurie un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă totală de 158560 lei, după ce s-au eschivat de la locul comiterii infracțiunii. Instanța de fond la data de 27.07.2015 a pronunțat sentința în cauză, adoptând la data de 31.07.2015 și o încheiere de înlăturare a omisiunii vădite din dispozitivul sentinței, după cum este indicat în partea introductivă a prezentei decizii.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Avocatul Tatiana Guțu în numele inculpatului Ciurar Vasile, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Ciurar Vasili să fie achitat de sub învinuirea formulată din motiv că fapta nu a fost comisă de către acesta. În susținerea solicitărilor formulate apelanta a invocat, că învinuirea adusă clientului său nu este concretizată, în ordonanța de punere sub învinuire nefiind descrise semnele calificative ale tîlhăriei și anume faptul, că s-a aplicat o violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, nefiind descris prin ce s-a manifestat această violență. În conținutul ordonanței lipsește cantitate aurului sustras, respectiv și în acest capăt învinuirea nu este completă. Astfel, a considerat că Ciurar Vasili nu a comis infracțiunea incriminată, iar instanța de judecată nu a făcut o apreciere cuvenită probelor prezentate de partea apărării, care atestă nevinovăția lui Ciurar Vasili, și anume a declarațiilor ultimului și a declarațiilor martorilor Popa Liviu și Rucleanoc Anton. De asemenea a considerat că, au rămas fără apreciere declarațiile expertului medico legist Laurențiu Grecu, care contrazice declarațiile părții vătămate și exclude faptul că lanțul de 120 gr de aur poate fi zmuls fără a lăsa urme pe gîtul părții vătămate. La fel, a considerat că, de către instanța de judecată a fost încălcat dreptul la apărare, atît a lui Ciurar Vasili, cît și a lui Buțucan Artur, care au lipsit de la audierea 2 părții vătămate și a martorului D. Crasovschi, fiind privați de dreptul de a pune întrebări asupra circumstanțelor noi depistate în cadrul cercetării judecătorești. A considerat că, probele administrate de acuzare urmau a fi apreciate critic și anume declarațiile părții vătămate, din motiv că acestea contravin altor probe, inclusiv declarațiilor martorilor acuzării, examinate în instanța de judecată. La fel, apelanta a criticat aprecierea de către instanță a costurilor bunurilor sustrase, deoarece la momentul comiterii faptei nu s-a adeverit că partea vătămată era în posesia lanțului de aur cu cruciulița cu diamante, această versiune nefiind confirmată de nici un martor. A considerat că, este critică și aprecierea referitor la costul genții de 1600 lei și a portmoneului la fel de 1600 lei, în acest sens organul de urmărire penală nu a adus nici o probă referitor la estimarea obiectelor de acest fel și costul ultimelor pe piață. A considerat că, urmează a fi apreciată critic și declarația referitor la sustragerea de la partea vătămată a mijloacelor bănești dat fiind faptul, că nimeni dintre martorii acuzării nu au confirmat că ultimul avea acești bani asupra sa. Referitor la sustragerea telefonului mobil de model ,,Iphone 4” de culoare neagră a considerat, că și în acest caz nu au fost acumulate probe ce ar atesta existența anume a acestui model de telefon la partea vătămată și că acest telefon a fost sustras de inculpați. Apelanta s-a referit și la probele scrise, invocând că procesele verbale de prezentare spre recunoaștere au fost întocmite cu încălcarea prevederilor procesual- penale, urmând a fi declarate nule conform art. 251 Cod de procedură penală. 3.2. Avocatul Anatolie Janu în numele inculpatului Buțucan Artur, prin care a solicitatat casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Buțucan Artur să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal. În argumentarea apelului a invocat, că instanța de judecată nu a dat o apreciere justă argumentelor apărării susținute pe marginea acțiunilor inculpatului Buțucan Artur. A susținut că, analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al acesteia, învinuirea fiind una abstractă, care se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale situației de fapt și care de la caz la caz diferă, în opinia apelantului fiind evidentă încălcarea dreptului la un proces echitabil. Apelantul a susținut că, inculpatul a recunoscut parțial vinovăția, și anume că a sustras de pe mîna părții vătămate brățara din aur, însă careva violență în privința acestuia nu a aplicat, fapt ce condiționează comiterea de către Buțucan Artur a unei alte fapte decît cea incriminată. Astfel, a consideat că nu poate fi reținută la caz comiterea de către Buțucan Artur a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, așa cum violență nu a aplicat față de partea vătămată, totodată nefiind cu certitudine confirmată valoarea bunurilor sustrase, pentru a fi considerată ca fiind comisă infracțiunea dată în proporții deosebit de mari. În același sens, pentru infracțiune de tîlhărie invocându-se necesitatea însoțirii atacului cu violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, fapt ce în opinia apelantului, lipsește la caz. Astfel, a considerat că acțiunile lui Buțucan Artur urmează a fi calificate conform art. 186 alin. (2) Cod penal, sau conform art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal. 3 De rînd cu cele invocate, apelantul a susținut încălcarea de către instanța de judecată a prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, nefiind examinat complet și obiectiv faptul dacă acțiunile inculpatului Buțucan Artur întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate și dacă inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, totodată fiind considerat de către apelant ca fiind încălcate prevederile art. 389 și 394 Cod de procedură penală, în partea ce ține de neargumentarea obiectivă și completă a probelor administrate Totodată, apelantul a mai invocat și încălcarea de către instanță a intereselor inculpatului Buțucan Artur, prin respingerea cererilor de audiere a părții vătămate și a martorului Carasovschi Denis în prezența inculpatului și a apărătorului acestuia și prin respingerea cererii privind reluarea cercetării judecătorești în legătură cu noi circumstanțe. 3.3. Inculpatul Buțucan Artur, prin care a solicitat rejudecarea cauzei. În argumentarea solicitărilor a invocat că prima instanță pe nedrept l-a condamnat în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, nefiind audiați în ședință toți martorii și nefiindu-i examinată cauza conform prevederilor legale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul Buțucan Artur, avocatul acestuia Anatolie Janu și avocatului Tatiana Guțu în numele inculpatului Ciurar Vasile, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității, și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților Buțucan Artur și Ciurar Vasili în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal. Sentința contestată corespunde cerințelor de legalitate a unui act judiciar, instanța de judecată facând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma probelor acumulate și cercetate în cadrul ședinței de judecată. Instanța de fond l-a baza sentinței de condamnare a pus următoarele probe: - declarațiile părții vătămate Grădinari Iurie; - declarațiile martorilor Crasovschi Denis, Corenciuc Oxana, totodată apreciind critic declarațiile martorilor Rucleanoc Anton și Popa Valeriu; - plângerea părții vătămate Grădinari Iurie (f.d. 9-10, vol. I); - proces-verbal de cercetare la fața locului din 07.08.2013, lîngă barul ’’Caramelle” fiind depistate mai multe picături de culoare brună, asemănătoare cu sînge (f.d. 14-18, vol. I); - proces-verbal de examinare corporală (f.d. 25-28, vol. I); - raport de expertiză medico-legală nr. 507 din 07.08.2013-10.08.2013 (f.d. 32, vol. I); - declarațiile expertului Grecu Laurențiu care a susținut concluziile expuse în raportul de expertiză întocmit de el (f.d. 161 vol. IV); 4 - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 07.08.2013 (f.d. 34 vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 07.08.2013 (f.d. 42-43 vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 09.08.2013 (f.d. 53-54 vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 09.08.2013 (f.d. 57-58 vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 13.08.2013, în cadrul căruia martorul Corenciuc Oxana l-a recunoscut pe poza cu nr.2 pe Ciurar Vasili (f.d. 66-67 vol. I); - proces-verbal de recunoaștere a persoanei după poză din 13.08.2013 (f.d. 70-71 vol. I); - proces-verbal de ridicare din 07.08.2013 cu fototabel, în cadrul căruia Gladciuc A. benevol a predat pașaportul cetățeanului R.Moldova și cetățeanului R.Israel pe numele lui Grădinari Iurie (f.d. 75-77 vol. I); - proces-verbal de examinarea obiectelor din 08.08.2013, în cadrul căruia au fost examinate documentele, conform procesului-verbal de ridicare din 07.08.2013 (f.d. 78 vol. I); - proces-verbal de ridicare din 15.09.2013 de la compania SA ’’Moldcell” a informației cu privire la convorbirile telefonice de pe nr. 78244484, care îi aparținea părții vătămate Grădinari Iurie, conform căreia la data de 07.08.2013 la ora 04.56 a fost fixat ultimul apel efectuat de pe nr. 78244484, ulterior a fost fixată aflarea telefonului în radiusul acțiunei celulei Nr. 3002 pe bd. Eminescu, mun. Bălți, pe urmă în direcția spre mun. Chișinău cu ultima informație despre locul aflării telefonului pe str. D. Cantemir din mun. Chișinău (f.d. 110-141 vol. I); - proces-verbal de examinarea obiectelor din 18.09.2013 (f.d. 141 vol. I); - proces-verbal de audiere din 30.09.2013, în cadrul căruia a fost audiat partea vătămată Grădinari Iurie conform art. 109, 110 Cod de procedură penală (f.d. 240-241 vol. I). În urma verificării probatoriului, instanța de apel a concluzionat că, probele puse la baza sentinței de condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora instanța de judecată a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei. În opinia instanței de apel, faptele incriminate inculpaților Buțucan Artur și Ciurar Vasili și-au găsit confirmare prin prisma probelor prezentate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată, care coroborează între ele, necreînd dubii referitor la faptul, că circumstanțele descrise în rechizitoriu și reținute de către instanța de judecată în sarcina inculpaților au avut loc, iar argumentele inculpaților invocate pe marginea învinuirii aduse în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, poartă un caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a ușura poziția sau de a evita răspunderea penală pentru fapta comisă. Cu referire la bunurile sustrase de la partea vătămată și anume lanțul și crucea din aur, apărarea a invocat faptul, că martorii Carasovschi Denis și Corenciuc Oxana- 5 au menționat că nu au observat la Grădinari Iurie bijuterie în formă de lanț și cruce din aur, în opinia apărării aceasta ar însemna că existența acestor bunuri nu a fost dovedită de acuzator. În acest sens, instanța de apel a considerat, că apărarea a interpretat eronat declarațiile martorilor Carasovschi Denis și Corenciuc Oxana, or, faptul neobservării acestor bijuterii nu poate fi echivalat cu faptul, că Grădinari Iurie n-ar fi avut aceste obiecte asupra sa în seara incidentului. În acest aspect, a fost menționat și faptul că, pe parcursul procesului nu s-au stabilit careva motive din care partea vătămată ar fi indicat o cantitate mai mare de bunuri, decît cele care de fapt au fost sustrase de la el de către inculpați. Cu toate, că inculpatul Ciurar Vasili neagă participarea sa la infracțiunea incriminată, instanța de apel a considerat, că această poziție este dezbătută prin procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie, în acest sens Ciurar Vasili și Buțucan Artur fiind recunoscuți atît de partea vătămată, cît și de martorii Carasovschi Denis și Corenciuc Oxana, ca persoane care l-au bătut și deposedat de bunuri pe Grădinari Iurie. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, invocată în apărarea inculpaților, prin prisma audierii părții vătămate în lipsa inculpatului Buțucan Artur, instanța de apel a susținut, că audierea părții vătămate Grădinari Iurie în ședința de judecată în lipsa inculpatului Buțucan Artur a fost condiționată de comportamentul ultimului în instanță, or, acesta nerespectând solemnitatea și ordinea a aruncat în direcția părții vătămate cu un obiect din metal, care s-a lovit de perete deasupra capului grefierului și s-a dezmembrat în mai multe bucăți, din care considerente inculpatul Buțucan Artur a și fost îndepărtat din sala de judecată. Totodată, în aceeași ședință de judecată, partea vătămată a fost audiată în prezența avocatului Rodica Gaina, care i-a reprezentat drepturile și interesele inculpatului Buțucan Artur și instanța de apel nu a găsit în aceste împrejurări încălcarea vre-unui drept al inculpatului. În ce privește solicitarea făcută de Buțucan Artur în prima instanță privind amânarea examinării cauzei pentru încheierea contractului de asistență juridică cu avocatul Ion Prisacari, instanța de apel a considerat că, instanța întemeiat a respins această solicitare, or, la acel moment era prezentă partea vătămată, care urma să părăsească hotarele țării și în vederea netergiversării s-a considerat oportună audierea lui Grădinari Iurie în prezența apărătorului desemnat pentru apărarea drepturilor și intereselor inculpatului Buțucan Artur. Invocările apărării precum, că partea vătămată urma să fie audiată repetat, fapt ce n-a avut loc, prin ce li s-ar fi lizat dreptul inculpaților la apărare, au fost considerate de instanța de apel drept nefondate, or, partea vătămată Grădinari Iurie, fiind cetățean al Republicii Moldova și al statului Israel, se află permanent peste hotarele Republicii Moldova, considerându-se posibilă desfășurarea ședințelor în continuare în lipsa lui Grădinari Iurie, ținând cont și de faptul, că ultimul a fost audiat atît la urmărirea penală, cît și sub jurămînt în instanța de fond, părțile avînd posibilitate de a elucida circumstanțele ce în opinia lor ar fi contribuit la justa soluționare a cauzei. Privitor la pedeapsa stabilită de instanța de fond, instanța de apel a considerat că instanța le-a stabilit inculpaților pedepse în limitele sancțiunii Legii aplicate, măsura 6 de pedeapsă fiind adecvată faptelor comise de către inculpați, fiind respectat totodată principiul proporționalității, avîndu-se în vedere acțiunile săvârșite de către inculpați și urmările produse, totodată fiind corect individualizate, sunt echitabile și capabile de a corecta, reeduca inculpații, urmărindu-se restabilirea echității sociale.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului Ciurar Vasili, prin care solicită casarea deciziei și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Ciurar Vasili să fie achitat de sub învinuirea formulată din motiv că fapta nu a fost comisă de către acesta. În motivarea recursului declarat avocatul inculpatului, T. Guțu, a indicat următoarele: - atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut aceliași fapte descrise în actul de învinuire și rechizitoriu în acțiunile lui Ciurar Vasile fiind însă omise din acestea elementele componente ale laturii obiective a infracțiunii de tîlhărie, și anume, că sustragerea bunurilor a fost însoțită de o violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei. În actul de învinuire nu este indicat că la 07.08.2013 Ciurar Vasile împreună cu alte persoane au atacat partea vătămată cu aplicarea unei violențe periculoase pentru viața persoanei. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestui fapt prin ce și consideră că nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel; - la fel, este de menționat că inițial procesul penal fost pornit conform art. 187 alin. (5) Cod penal, ulterior, fiind recalificate faptele în art. 188 alin. (5) Cod penal. Consideră că o astfel de recalificare a fost ilegală din motiv că lipsește violența periculoasă cu care urma să acționeze inculpatul în cazul comiterii de către acesta a tîlhăriei; - procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere au fost întocmite cu încălcarea prevederilor procesual-penale prevăzute de art. 116 Cod de procedură penală, respectiv din delarația părții vătămate și a martorului Cureniuc O. se atestă că au fost prezentate doar fotografiile celor care se bănuiau în comiterea faptei, din care motiv consideră că instanța de judecată urma să declarate nule aceste probe, conform art. 251 Cod de procedură penală. În acest sens nu poate ti reținută concluzia instanței de apel precum că declararea nulității urma a fi invocată la finisarea urmăririi penale, din motiv că aceste circumstanțe s-au stabilit în cadrul cercetării cauzei în instanța de fond, iar inculpatul de facto nu a participat la o astfel de acțiune de urmărire penală care ar fi permis invocarea nulității acestei probe. În rest a invocat argumente similare celor din cererea de apel. 5.2. Avocatul Prisacari Ion în numele inculpatului Buțucan Artur, prin care se solicită casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul Buțucan Artur să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal. În motivarea recursului declarat avocatul inculpatului, I. Prisacari, a indicat următoarele: - în cadrul examinării cauzei nu s-a constatat care este prejudiciul cauzat părții vătămate, deoarece martorii oculari au menționat că partea vătămată nu dispunea în portmoneu de careva sume impunătoare de bani; 7 - la fel, nu s-a confirmat prezența la partea vătămată a lanțului din aur cu crucea din aur, deoarece conform raportului de expertiză medico-legală la partea vătămată nu au fost depistate vătămări corporale caracteristice zmulgerii acestuia forțat de la gît. Referitor la acest moment nu s-a ținut cont de acest raport de expertiză medico- legal, precum nici de declarațiile medicului legist.

Pe marginea recursurilor a depus referință procurorul din Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, care a solicitat respingerea acestora, cu menținerea hotărârilor contestate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele din dosarul cauzei, ținând seama de opinia expusă în referință, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursurilor se reține că recurenții în recursuri indică prezența temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, și anume cazurile cînd „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele contestate, Colegiul penal reține că motivele invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărârile instanțelor de fond sînt legale și întemeiate, iar instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, la examinarea apelului a respectat întocmai prevederile art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul penal reține că în recursul declarat în mare parte este criticată aprecierea superficială de către instanțele de judecată a probelor administrate 8 pe caz, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, cu respectarea contradictorialității în procesul penal fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpaților Buțucan Artur și Ciurar Vasili privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, să fie întemeiată și legală. Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărârii judecătorești atacate, reflectate în decizia instanței de apel (f.d. 158-167, vol. V), instanța de apel expunându-se în mod argumentat și asupra motivelor relevante invocate în apel, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și le însușește. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs. Totodată, Colegiul penal mai menționează că temeiul invocat de avocatul inculpatului, T. Guțu, stipulat la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală – „nu sunt întrunite elementele infracțiunii” nu s-a confirmat în speța dată, deoarece constituie opinia subiectivă a recurentului, și sub acest aspect instanța de apel corect a menținut soluția primei instanțe privind prezența tuturor elementelor infracțiunii incriminate inculpatului Ciurar Vasili, concluzii ce instanța de recurs le însușește și le acceptă, considerându-le corecte. Referitor la temeiul invocat de ambii recurenți stipulat la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, și anume cazurile cînd: „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”, Colegiul penal reține că potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, pentru verificarea existenței temeiului menționat, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită, cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și de către instanța de apel, și să supună unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale. La caz, argumentele recurenților se axează pe formula că instanța de apel, menținând sentința, neîntemeiat a ajuns la concluzia că faptele imputate inculpaților corect au fost încadrate în baza art. 188 alin. (5) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate și cu cauzarea de daune în proporții considerabile, 9 insistând că de fapt, acțiunile acestuia corespund semnelor componenței de infracțiune prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal - jaful. Verificând materialele dosarului în raport cu criticele invocate de recurenți, Colegiul penal conchide că la judecarea apelului, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă privind menținerea sentinței primei instanțe prin care Buțucan Artur și Ciurar Vasili au fost condamnați în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, soluție care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite în speța dată. De asemenea, Colegiul penal remarcă că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1 din prezenta decizie. Deci, făcând o analiză minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal constată că alegațiile recurenților cu privire la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor imputate lui Buțucan Artur și Ciurar Vasili este vădit nefondată. Or, din toate probele examinate și cercetate de către instanțele de fond s-a constatat indubitabil că în acțiunile inculpaților se întrunesc toate componentele infracțiunii de tâlhărie și nu a infracțiunii de jaf. La caz, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, este alcătuită din următoarele acțiuni: acțiunea principală exprimată prin sustragere, adică sustragerea sumei de 158560 lei, această sustragere fiind însoțită de violența periculoasă pentru viața și sănătatea lui Grădinari Iurie, exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii și cu picioarele în diferite regiuni ale corpului, fiindu-i provocate leziuni corporale ușoare fapt confirmat prin concluziile făcute în baza raportului de examinare medico- legală nr. 507 din 10.08.2013. Prin urmare, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a dispus respingerea apelurilor declarate de partea apărării a inculpaților, apreciind argumentele expuse în textul cererilor de apel, drept nefondate, din motiv că probele reținute de către instanțele judecătorești, cert dovedesc faptul că Buțucan Artur și Ciurar Vasili au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în circumstanțele descrise. În conexiunea celor menționate, instanța de recurs menționează și faptul, că criticele invocate în recursuri au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, soluție pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. 10 Colegiul penal reține că, atât instanța de fond cât și cea de apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția lui Buțucan Artur și Ciurar Vasili în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestora fiind justă. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate în recursuri care ar fi afectat hotărârea atacată, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile declarate sânt inadmisibile fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către avocatul Pascari Ion în numele inculpatului Buțucan Artur și avocatul Guțu Tatiana în numele inculpatului Ciurar Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Buțucan Artur Ivan și Ciurar Vasili Anatol, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 21 decembrie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 11