1ra-1098/2016 — art.371 alin.1 CP

Prima instanță: 31.07.2015 – 12.08.2015;

Instanța de apel: 04.09.2015 – 30.10.2015;

Instanța de recurs: 27.04.2016 – 15.06.2016. A C O N S T A T AT: 1. Prin sentința Judecătoriei Militare din 12 august 2015, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Slivca Victor Iuri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 371 alin. (1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial pedeapsa sub formă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința Judecătoriei Bălți din 20.02.2015, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Slivca Victor Iuri a fost încorporat în serviciul militar în termen la 29.04.2014 de către CMT Bălți și-l îndeplinește în Brigada 2 infanterie motorizată, în grad militar - soldat. La 30 aprilie 2015, ora 15:00, militarul în termen al Brigăzii 2 infanterie motorizată, soldat Slivca Victor Iuri, urmărind scopul eschivării de la serviciul militar în termen, intenționat nu s-a prezentat din concediu în unitatea militară Brigada 2 infanterie motorizată, dislocată în mun. Chișinău, str. V. Lupu nr. 37 și 1 s-a aflat ilegal în afara unității militare, eschivîndu-se de la serviciul militar în termen pînă la 17 iulie 2015, ora 14:45, cînd a fost reținut și prezentat în Procuratura militară Chișinău. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Slivca Victor Iuri să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, amenda și în baza art. 90 alin. (11) Cod penal să fie menținută condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 20.02.2015. În argumentarea apelului declarat apelantul a invocat că, pedeapsa aplicată de instanța de fond este una prea aspră, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul Slivca Victor a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut integral vinovăția sa, a fost de acord cu examinarea cauzei în procedură simplificată, se caracterizează pozitiv, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, se căiește sincer, este unicul întreținător al familiei sale, are la întreținere un copil nou-născut. A menționat, că săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii de dezertare a fost generată de faptul nașterii copilului minor, fapt ce a dus la neprezentarea acestuia la unitatea militară. În opinia apelantului, instanța de fond urma să cumuleze partea neexecutată a pedepsei, deoarece Slivca Victor a executat o parte din pedeapsă (termen de probă), ulterior putea să-i aplice prevederile art. 90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei, aplicîndu-i din nou un termen de probă. A considerat că în cazul lui Slivca Victor aplicarea unei alte pedepse non privative de libertate, cum este amenda, ar fi atins scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în prima instanță a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Slivca Victor Iuri de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 371 alin. (1) Cod penal. Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, și respectînd prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvîrșite, ținînd cont de gravitatea acesteia, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, de persoana celui vinovat, care se caracterizează negativ și este 2 predispus la săvîrșirea infracțiunilor, fiind reținută și circumstanța agravantă – săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară și alte fapte infracționale. La fel, instanța de apel a luat în considerație, că inculpatul Slivca Victor a comis o faptă prejudiciabilă de neprezentare din concediu în unitatea militară, în scopul eschivării de la serviciul militar, iar perioada de timp a dezertării a fost mai mare de 2 luni (30.04.2015, orele 15.00 - 17.07.2015, orele 14.45), menționându-se că Slivca Victor nu a conștientizat acțiunile sale și durata dezertării, luînd în considerație și faptul reținerii acestuia în urma anunțării lui în căutare. Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a concluzionat că, inculpatul Slivca Victor nu a conștientizat gravitatea faptelor comise, nu se află pe calea corijării, a săvîrșit o nouă infracțiune aflându-se în perioada de probă acordată, astfel, soluția adoptată de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Slivca Victor Iuri, or, aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în locurile publice și în cadrul unității militare.

Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Slivca Victor Iuri, care, invocînd temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicită casarea totală a acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Slivca Victor să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate sub formă de amendă, iar față de partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 20.02.2015 de a aplica prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal. În susținerea solicitării sale indică aceleași argumente ca și în cererea de apel, considerînd că instanța de apel greșit a menținut pedeapsa stabilită de către prima instanță inculpatului Slivca Victor, care la rîndul său, putea și avea toate circumstanțele pentru aplicarea unei pedepse non privative de libertate. 6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului declarat din motiv că pedeapsa stabilită inculpatului este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de 3 recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. În recursul ordinar declarat este invocat temeiul de casare prevăzut de pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului și menționează, că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci urmează a fi apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat, comportarea sinceră în cursul procesului. Colegiul penal subliniază că potrivit prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite vinovatului, motivîndu-și soluția în acest sens, cu indicarea motivelor concrete care au stat la baza concluziei, că inculpatul se poate corecta fară executarea reală a pedepsei închisorii. De asemenea, aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, instanța de judecată va ține seama și de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc. Colegiul penal constată, că instanța de apel, corect a menținut concluziile privind lipsa întrunirii condițiilor stabilirii unei pedepse non privative de libertate, precum și aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, reieșind din faptul că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, se caracterizează negativ la locul serviciului militar, nu este la prima abatere de la legea penală, fiind anterior condamnat pentru fapte similare și avînd antecedente penale. Astfel, Colegiul penal conchide, că argumentele expuse de către instanța de apel în motivarea soluției adoptate sunt întemeiate, iar criticile recurentului în acest sens sunt nefondate. Instanța de recurs de asemenea menționează, că circumstanțele invocate în recurs au fost luate în considerație pe deplin de către instanța de apel în cadrul înfăptuirii procesului de individualizare a pedepsei. Totodată, la stabilirea mărimii pedepsei instanța de apel a ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele pedepselor care puteau fi aplicate inculpatului fiind următoarele – amendă în mărime de 375 unități convenționale, sau închisoare de la 3 luni pînă la 3 ani 4 luni. 4 În această privință Colegiul penal remarcă faptul, că pedeapsa închisorii stabilită inculpatului, luînd în considerație și aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, nu a fost stabilită în limita maximă prevăzută de legislație. În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de apel nu este afectată de eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, urmînd a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Slivca Victor Iuri împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui Slivca Victor Iuri, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2016. Președinte Ursache Petru Judecătorii Toma Nadejda Timofti Vladimir 5