1ra-414/2016 — art. 369 alin. 2 lit. c CP

1ra-414/2016 — art. 369 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-414/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

24 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Roman Medeleanu în numele inculpatului Cerbu Alexandru, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Militare din 20 august 2015 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

CERBU Alexandru Ion, născut la 14

februarie 1995, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, com. Stăuceni, str. Viilor nr. 33.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.07.2015 -20.08.2015;

Instanța de apel: 09.09.2015- 03.11.2015;

Instanța de recurs: 12.01.2016 – 24.02.2016.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani

închisoare, iar în temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, lui Cerbu Al. i-a

fost adăugată parțial pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința Judecătoriei

Militare din 02 aprilie 2015 și definitiv acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

fost încorporat în serviciul militar în termen la 04 iunie 2014 de către centrul militar

Chișinău și la data de 28 mai 2015 îl îndeplinea în u.m. 1001 a Departamentului

Trupelor de Carabinieri, în grad militar - soldat. În aceeași unitate militară la data de

28 mai 2015 îndeplinea serviciul militar în termen și soldatul Mihailiuc L., care în

raporturi de subordonare cu Cerbu Al. nu se afla.

La 28 mai 2015, soldatul Cerbu Al., în timp ce se afla în cantina u.m. 1001 a

DTC, dislocată în mun. Chișinău, str. Doina nr. 102, a încălcat grav cerințele art. 26

lit. b), e), d) a Legii Republicii Moldova „Cu privire la statutul militarilor”, art. 15 pct.

1

3), 5), 7), art. 19 a Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale

Republicii Moldova, art. 5 lit. c), e), g), n) al Regulamentului Disciplinei Militare,

care-1 obliga: să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare; să

fie disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară; să respecte alți militari;

să ajute comandanții (șefii) și superiorii la menținerea ordinii și disciplinei; să

respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să se comporte cu demnitate atît în

unitatea militară, cît și în afara ei; să nu-și permită nici sie și nici altora să încalce

ordinea publică; să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și demnității

cetățenilor, la menținerea prestigiului Forțelor Armate - în loc de aceasta soldatul

Cerbu Al. a comis intenționat încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre

militari manifestată prin acte de violență, soldată cu vătămarea ușoară a integrități

corporale și a sănătății, în următoarele împrejurări:

Astfel, la 28 mai 2015, aproximativ ora 20 00, soldatul Cerbu Al., în timp ce se

afla în cantina unității militare 1001 a Departamentului Trupelor de Carabinieri,

dislocată în mun. Chișinău, str. Doina nr. 102, intenționat i-a aplicat o lovitură cu

palma în regiunea urechii stânga soldatului Mihailiuc L. cauzându-i: „perforația

timpanului stîng ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și conform

acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară”.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, încălcarea regulilor

statutare cu privire la relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar,

dacă între ei nu există raporturi de subordonare și dacă această încălcare s-a

manifestat prin acte de violență, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale

sau a sănătății.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către

avocații Medeleanu R. și Golobciuc V., care au solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Cerbu Al. să fie declarat nevinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 369 alin (2) lit. c) Cod penal.

În motivarea apelurilor declarate apărătorii au invocat faptul că instanța de fond

greșit a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 369 alin.(2) lit. c) Cod penal în urma examinării probelor. De către

partea acuzării nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care ar confirma

vina lui Cerbu Al. în comiterea infracțiunii date. Consideră că de către organul de

urmărire penală nu a fost probată existența laturii subiective a componenței date de

infracțiuni, și anume intenția or, atît victima, cît și inculpatul au declarat că lovitura

aplicată nu a fost intenționată ci din joacă, ambii practicând luptele respective, ei din

cînd în cînd făceau antrenamente cu aplicarea loviturilor și în cazul dat lipsește un

2

element ce caracterizează oricare infracțiune, în particular este vorba despre latura

subiectivă.

2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocații Medeleanu R. și

Golubciuc V. în numele inculpatului, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

de drept reținută de către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărârii atacate.

Instanța de apel a specificat că apreciază critic declarațiile inculpatului precum

că „se juca” cu partea vătămată, dar nu l-a lovit intenționat, ceea ce nu corespunde

realității și sunt date de inculpat cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

De asemenea, instanța de apel a constatat că în cadrul judecării cauzei atât în

prima instanță cât și în cea de apel careva alte circumstanțe care ar indica că

vătămarea lui Mihailiuc L. ar fi fost produsă în alte circumstanțe decît cele indicate de

partea vătămată și confirmate de alte probe atît subiective cît și cele obiective, în

cadrul ședințelor de judecată nu au fost constatate, este de menționat și faptul că

analiza minuțioasă și caracterul acțiunilor inculpatului, exprimate prin lovitură cu

palma în regiunea urechii din partea stîngă, mecanismul formării leziunii, cu

certitudine duce la concluzia că aceasta a fost intenționat aplicată și nu s-a stabilit nici

un temei de a considera, că acțiunile inculpatului ar fi fost imprudente.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, în opinia instanței de apel, corect s-

a conchis că în privința lui Cerbu Al., urmează a fi stabilită sancțiunea penală, sub

formă de închisoare, or aceasta fiind echitabilă, justă și proporțională faptei comise de

ultimul. La fel, instanța de apel a considerat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond

a reieșit din circumstanțele cazului și caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, precum și ținînd seama de persoana celui vinovat.

Medeleanu R. a declarat recurs ordinar în numele inculpatului, în termenul stipulat de

art. 422 Cod de procedură penală, prin care solicită casarea sentinței și deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința

lui Cerbu Al.

În vederea susținerii celor solicitate, recurentul invocă că instanțele ierarhic

inferioare greșit au ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului de cele

incriminate prin rechizitoriu, mai mult că procurorul nu a prezentat careva probe

indubitabile întru confirmarea acesteia.

Recurentul susține că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, menținînd eronat concluziile instanței de fond privind

vinovăția lui Cerbu Al. Or, analizînd minuțios declarațiile inculpatului Cerbu Al. și a

părții vătămate Mihailiuc L., nu rezultă forma intenționată a laturii subiective a

infracțiunii imputate inculpatului în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal.

3

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 15) Cod de procedură penală.

penală, procurorul, în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de

către apărătorul inculpatului, menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

deoarece chestiunea de apreciere a probelor nu constituie temei de declarare a

recursului ordinar.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrea instanței de apel poate

fi atacată cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise atît de instanța de

fond cît și cea de apel la judecarea cauzei.

În continuare, Colegiul penal relevă că, potrivit textului recursului declarat de

avocatul Medeleanu R. în numele inculpatului, titularul acestuia invocă de drept

temeiurile stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 15) Cod de procedură penală, și

anume specificând că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii și instanța internațională, prin hotărâre pe un alt

caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care

poate fi reparată și în prezenta cauză.

În esență, recurentul critică hotărîrile adoptate de instanțele de fond din motiv că

acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, or în opinia

avocatului ele demonstrează indubitabil nevinovăția lui Cerbu Al. de cele incriminate

prin actul de sesizare a instanței.

De asemenea, titularul dreptului de recurs susține că instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea sa de apel, nespecificînd expres

asupra căror anume motive a omis instanța să se pronunțe argumentat.

Prin urmare, verificînd alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea soluției de respingere, ca nefondate, a apelurilor declarate de avocații

Medeleanu R. și Golubciuc V. în numele inculpatului, cu menținerea sentinței atacate

4

fără modificări, a respectat prevederile legale, adoptînd o soluție corectă și întemeiată.

Or, Colegiul penal a statuat asupra acestei concluzii reieșind din cele ce urmează.

În primul rînd, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

fond și cea de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința lui

Cerbu Al.

Totodată, în același context, urmează a se remarca că, în cadrul procesului penal

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cît și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în urma acestei activități.

Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Or, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să

fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a

fost constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportînd cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică că instanța de apel corect a

ajuns la concluzia despre menținerea sentinței și just a apreciat probele administrate în

cauză.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal subsidiar

verificînd materialele dosarului, specifică că judecînd apelurile declarate instanța a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de

menținere a sentinței, potrivit căreia s-a dispus condamnarea lui Cerbu Al., în baza art.

369 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 85 Cod penal, prin

cumul de sentințe, lui Cerbu Al. i-a fost adăugată parțial pedeapsa de 4 ani închisoare

stabilită prin sentința Judecătoriei Militare din 02 aprilie 2015 și definitiv acesta a fost

condamnat la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Astfel, instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele

5

de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au

fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine că există fapta infracțiunii incriminate în baza art. 369

alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, este necesar de a specifica că recurentul, invocînd eroarea de drept

prevăzută de pct. 6), menționează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus

argumentat asupra tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea dînsul nu

relevă asupra căror anume motive nu s-a pronunțat instanța.

Din atare considerente, Colegiul penal respinge, ca nefondate, alegațiile

titularului dreptului de recurs și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la

etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei

cărora se circumscriu.

Față de cele ce preced, Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

conformă rigorilor și exigențelor din art.6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6 § 1 al Convenției

obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a clarificat că

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de

Hurk v. the Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile

judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile părților și a adoptat o hotărîre legală, întemeiată și

motivată, însușindu-și legal argumentele instanței de fond, argumente fundamentate în

fapt și în drept, prezentate în hotărîrea atacată și corect a considerat că probele puse la

baza sentinței nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor, dovedind indubitabil vinovăția inculpatului de cele incriminate.

De asemenea, contrar criticii apărătorului inculpatului, care precizează că, la caz,

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în particular având în vedere

că lipsește latura subiectivă, Colegiul penal respinge și aceste argumente, ca fiind

neîntemeiate, în contextul în care instanțele de fond au analizat minuțios aceste

aspecte și s-au expus argumentat în privința lor.

Așadar, la acest capitol, se constată că, potrivit părții descriptive a sentinței,

corect s-a statuat că: „Cu toate că inculpatul a pledat că lovitura a fost aplicată din

joacă neintenționat, din punct de vedere faptic, acesta a confirmat aceleași

circumstanțe expuse de victima infracțiunii L. Mihailiuc. Afirmațiile victimei referitor

la urmările survenite în rezultatul acestei lovituri nu au fost negate de către aceasta,

6

fiind confirmate atît prin date obiective a concluziilor raportului de expertiză medico-

legală cît și de declarațiile victimei, a martorului și a expertului legist.

Aceleași concluzii privind proveniența vătămării lui L. Mihailiuc în

circumstanțele descrise mai sus sunt probate și prin înscrierea din registrul de

evidență a persoanelor cu leziuni traumatice a unității militare 1001 a DTC, conform

căreia se constată că sub numărul de ordine 27 este înregistrat soldatul Mihailiuc L.,

cu diagnoza: „otită medie acută posttraumatică pe stingă. Perforația timpanului

stîng”.

Instanța la fel ține să accentueze, că analiza minuțioasă și caracterul acțiunilor

inculpatului Cerbu Al., exprimate prin lovitură cu palma în regiunea urechii din

partea stîngă, mecanismul formării acestei leziuni, cu certitudine aduce la concluzia

că acestea au fost anume intenționate și nu a stabilit nici un temei de a considera, că

acțiunile inculpatului sunt imprudente.

Invocările inculpatului Cerbu Al. și a apărării precum că lovitura aplicată lui L.

Mihailiuc la 28.05.2015 a fost aplicată neintenționat, fiind produsă în rezultatul unei

glume, instanța le apreciază ca o încercare a acestuia, de a-și ameliora situația și

răspunderea pentru fapta săvîrșită.

Din aceleași considerente, argumentele invocate în cadrul judecării cauzei de

inculpat și de către ii acestuia urmează a fi respinse, ca fiind lipsite de temeiuri

faptice și legale.

Instanța consideră că încălcarea gravă de către inculpatul A.Cerbu a cerințelor

art.26 lit. b), e), d) a Legii Republicii Moldova „Cu privire la statutul militarilor",

art.15 pct.3), 5), 7), art.19 a Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate

ale Republicii Moldova, art.5 lit. c), e), g), n), al Regulamentului Disciplinei Militare,

are o legătură cauzală directă cu aplicarea violenței fizice exprimate prin perforația

timpanului stîng a urechii lui L. Mihailiuc și survenirea urmărilor calificate ca

vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății victimei.

In astfel de circumstanțe, acțiunile descrise mai sus a inculpatului A.Cerbu sunt

nu alt ceva decît un act de violență soldat cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății lui L. Mihailiuc, care vine în contradicție cu Regulile

statutare cu privire la relațiile dintre militari dacă între ei nu există raporturi de

subordonare.”

În consecință, Colegiul penal reține că sînt lipsite de relevanță argumentele

avocatului cu privire la neîntrunirea elementelor infracțiunii și încadrarea juridică

greșită a faptei imputate lui Cerbu Al., astfel fiind corectă determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat

și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Subsidiar celor expuse supra, cu privire la eroarea de drept stipulată în pct. 15)

din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și invocată de avocat, Colegiul penal

ține să explice titularului dreptului de recurs că, pentru invocarea unui atare temei nu

7

este suficientă doar expunerea formală a textului erorii respective, dar trebuie

specificat expres dreptul pretins a fi încălcat de instanțele de fond, cu indicarea

hotărîrii instanței internaționale, pe un alt caz similar, unde s-a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului, care poate fi reparată și în prezenta

cauză.

Avînd în vedere considerentele menționate în prezenta decizie și raportînd

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de

apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul

Medeleanu R. în numele inculpatului Cerbu Al. sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Medeleanu în

numele inculpatului Cerbu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 noiembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Cerbu Alexandru

Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 24 martie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8