1ra-890/2016 — art.324 alin.1, 327 alin.1 CP

1ra-890/2016 — art.324 alin.1, 327 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-890/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Diaconu,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 februarie 2016 și de avocatul Domente Marin în numele

inculpatului Cerbu Dumitru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 17 decembrie 2015 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Cerbu Dumitru Gheorghe,

născut la 07 noiembrie 1985, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Ceucari 10, ap. 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Cerbu Dumitru a fost condamnat:

- în baza art. 324 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu amendă în mărime

de 4000 unități convenționale, cu privarea de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani;

- în baza art. 327 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 5

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

1

mărime de 4000 unități convenționale, cu privarea de a ocupa funcții publice

pe un termen de 4 ani.

Dumitru, activînd în calitate de ofițer de sector al Sectorului de poliție nr. 5 al

Inspectoratului de Poliție Rîșcani al Direcției de Poliție mun. Chișinău a

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne, fiind

persoană publică, căreia, într-o instituție de stat, i-au fost acordate permanent,

prin stipularea legii și prin numire, drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, contrar prevederilor art. 22 alin. (1) lit. a), b), d),

f), g) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

nr. 158-XVI din 04.07.2008, conform cărora funcționarul public este obligat să

respecte Constituția R.Moldova, legislația în vigoare, să respecte cu strictețe

drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,

obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate

atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută

de lege, să respecte regulamentul intern, prevederile art. 19 lit.a), 20 lit. b), 26

alin. (1) lit.a) a Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului, prin care asigură reacționarea promptă la sesizările,

comunicările despre infracțiuni, constată cauzele și condițiile ce pot genera

sau contribui la săvârșirea infracțiunilor, desfașoară activități de constatare a

infracțiunilor, să respecte cu strictețe drepturile, libertățile omului, să aibă un

comportament demn, pct. 15 lit. i) și j) din Codul de Etică și Deontologie al

Polițistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006 prin care

este obligat să se opună tuturor formelor de corupție din poliție, să informeze

superiorii și celelalte organe competente referitor la toate cazurile de corupție

din poliție, art. 273 alin. (3) Cod de Procedură Penală, conform căruia actele

de constatare întocmite împreună cu mijloacele materiale de probă, se predau

în termen de 24 ore, de către organele de constatare din cadrul poliției,

Centrului Național Anticorupție, și Serviciului Vamal - organelor de urmărire

penală corespunzătoare constituite conform legii, pct. 5, 10 al Ordinului

comun „cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a

persoanelor care au săvîrșit nr.121, 254, 286-0, 95 din 18 iulie 2008, conform

căruia primirea sesizărilor, indiferent de locul și timpul comiterii faptelor

infracționale sesizate, de plenitudinea datelor anunțate, se efectuează zilnic în

orele de lucru, iar de către unitățile de gardă și efectivul organelor de poliție

antrenat în serviciu - pe parcursul a 24 de ore, înregistrarea sesizărilor se

2

efectuează imediat după primirea lor, a comis coruperea pasivă și abuz de

serviciu în următoarele împrejurări:

Cerbu Dumitru avînd în gestiune materialul înregistrat în Registru nr.2

al IP Rîșcani a DP mun.Chișinău cu nr. 9808 din 22.06.2014 a pretins de la cet.

Ceban Gheorghe, Certan Valeriu și Danu Maxim suma de 8000 lei MD, întru

neatragerea ultimilor la răspunderea penală pentru comiterea actelor de

huliganism.

Astfel, Cerbu Dumitru, la 30 iunie 2014, aproximativ la ora 17 00,

aflîndu-se în sediul Sectorului de poliție nr.5 al IP Rîșcani mun. Chișinău,

avînd spre examinare informația aferentă pretinselor acțiuni huliganice

comise de către Ceban Gh., Certan V. și Danu M. a pretins de la aceștia suma

de 8000 lei MD pentru a nu transmite materialele acumulate în temeiul

informației menționate pentru tragerea la răspundere penală și pentru a nu le

crea probleme în activitatea profesională.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, Cerbu D., la 01 iulie 2014, în

jurul orei 18 40, aflîndu-se la stația PECO „Petrom” din str. Calea Orheiului

109, mun. Chișinău, s-a întîlnit cu Ceban Gh., căruia în discuție i-a comunicat

urgentarea transmiterii sumei pretinse în mărime de 8000 lei, pentru a nu

transmite materialele acumulate în temeiul informației menționate pentru

tragerea la răspundere penală și pentru a nu le crea probleme în activitatea

profesională a petiționarilor.

Tot el, Cerbu D. fiind persoană publică, examinînd informația

neînregistrată în ordinea stabilită cu privire la sustragerea pe ascuns a

mijloacelor bănești în sumă de 5000 ruble rusești și 550 lei de la cet. Pleșca

Xenia, la 10 octombrie 2014, aproximativ la ora 1700, aflîndu-se în biroul său de

serviciu, amplasat în incinta Sectorului de Poliție nr. 5 a IP Rîșcani al DP mun.

Chișinău a IGP a MAI, amplasat pe str. Grădinarilor 18, mun. Chișinău, a

pretins și acceptat de la cet. Ceban Diana suma de 20000 lei, întru neatragerea

ultimei la răspunderea penală, comunicînd petiționarei că banii urmează a fi

transmiși pînă la 17.10.2014.

La data de 17 octombrie 2014, Cerbu Dumitru fiind la volanul

automobilului de model „Hyndai Matrix” cu n/î C PL 716, împreună cu cet.

Ceban Diana, în jurul orei 1730, deplasîndu-se pe str. Calea Basarabiei, mun.

Chișinău, în preajma Pieții Angro a primit de la ultima suma pretinsă în

mărime de 20000 lei, întru neatragerea ei, la răspunderea penală pentru

sustragerea bunurilor altei persoane.

3

În aceeași zi, la ora 1820, Cerbu Dumitru aflîndu-se la volanul

automobilului menționat, deplasîndu-se pe str. Maria Cebotari, mun.

Chișinău, a fost prins în flagrant în preajma Liceului „Spiru Haret", unde în

buzunarul ușii de la șofer a automobilului menționat au fost depistați bani în

sumă de 20 000 lei primiți de la cet. Ceban Diana.

Tot el, Cerbu Dumitru, la 09 septembrie 2014 fiind în biroul său de

serviciu, în incinta SP nr. 5 din cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani al

Direcției de Poliție mun. Chișinău, a fost sesizat de către cet. Pleșca Xenia

despre faptul sustragerii pe ascuns de la ea din geanta, a mijloacelor bănești în

sumă de 5000 ruble rusești de către persoanele neidentificate.

În continuare, Cerbu D. folosind intenționat situația de serviciu în

interes personal, pentru a nu mări procentajul infracțiunilor nedescoperite pe

sectorul deservit de el, nu a înregistrat plîngerea cet. Pleșca X., conform

prevederilor ordinului comun „cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a

cauzelor penale și a persoanelor care au săvîrșit nr. 121, 254, 286-0, 95 din

18.07.2008 și Codului de Procedură Penală, limitîndu-se la promisiuni verbale

petiționarei că cazul va fi examinat.

Urmare acțiunilor menționate, la 07 octombrie 2014 Cerbu D. fiind din

nou sesizat de către cet. Pleșca X. despre faptul sustragerii pe ascuns de pe

cardul bancar al BC „Victoriabank" SA emis pe numele ei a sumei de 550 lei,

în interes personal și material, întru nu a mări procentajul infracțiunilor

nedescoperite nu a înregistrat plîngerea cet.Pleșca X., conform prevederilor

ordinului comun „cu privire la evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor

penale și a persoanelor care au săvîrșit nr.121, 254, 286-0, 95 din 18.07.2008 și

Codului de Procedură Penală, limitîndu-se la promisiuni verbale petiționarei

că cazul va fi examinat.

Stabilind cu certitudine că banii în mărime de 550 lei, sustrași de pe

cardul bancar ce aparține cet. Pleșca X. au fost luați de către Ceban D. în

interes material a pretins de la ultima suma de 20 000 lei, întru netragerea ei la

răspunderea penală pentru eventualul furt.

Astfel, Cerbu D., acționînd ilicit în detrimentul destinației organelor de

poliție care mizează pe respectarea drepturilor cetățenilor, constituind un

garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime,

al apărării cetățenilor indiferent de situația lor socială, patrimonială, precum

și de altă natură, a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice,

prin subminarea autorității statului reprezentat de organele de poliție.

4

numele inculpatului care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri cu aplicarea prevederilor art. 90 și 55 Cod penal.

A menționat că atît acuzatorul de stat, cît și inculpatul au solicitat

aplicarea art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă, însă instanța nu s-a pronunțat în nici un mod asupra

aplicabilității acesteia.

Totodată, instanța a considerat că nu e posibil de stabilit pedeapsa în

baza art. 55 Cod penal, însă nu a luat în considerație că Cerbu D. a comis

pentru prima data o infracțiune mai puțin gravă referitor la art. 327 alin.(1)

Cod penal, a recunoscut integral vina, a contribuit activ la înfăptuirea justiției.

februarie 2016, a fost admis parțial apelul avocatului Domente M. în numele

inculpatului, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) CPP, casată parțial

sentința în partea stabilirii pedepsei și asupra corpurilor delicte, pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

- Cerbu Dumitru a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal la 2

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

amendă în mărime de 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, și în baza art. 327 alin. (1) Cod

penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de

2 ani.

Conform art. 84 alin (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 2

ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

amendă în mărime de 3000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

Termenul privării de dreptul de a ocupa funcții publice urmează a fi

calculate din momentul executării pedepsei principale.

Corpul delict: telefonul mobil de model “Nokia X2” urmează a fi

confiscat și transmis Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În rest, sentința a

fost menținută.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

5

Cerbu D. în săvîrșirea infracțiunilor imputate, corect a stabilit circumstanțele

de fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile lui,

circumstanțe care nici nu se contestă.

La fel, a considerat că la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut

cont în totalitate de toate principiile care stau la baza numirii sancțiunii

penale.

Astfel, a conchis că instanța de fond a stabilit corect tipul pedepsei

penale - închisoarea ca cea care ar asigura cel mai elocvent realizarea scopului

pedepsei penale, însă nu a determinat corect mărimea pedepsei aplicate în

virtutea circumstanțelor atenuante stabilite pe parcursul examinării cauzei

penale.

În acest context, a menționat că prin sentința instanței de fond din

17.12.2015, Cerbu D. a fost condamnat în baza art.324 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea art.3641 CPP la 4 ani închisoare, cu amendă în mărime de 4000

unități convenționale, cu privarea de a ocupa funcții publice pe un termen de

3 ani, iar în baza art. 327 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de

a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

De asemenea, a remarcat că, instanța de fond la individualizarea

pedepsei a ținut cont de scopul pedepsei, caracterul și gravitatea

infracțiunilor, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave și grave, de

persoana inculpatului, de circumstanțele care atenuează și agravează

răspunderea penală, de condițiile de viață ale familiei acestuia, că este

caracterizat pozitiv la locul de muncă, rolul și comportamentul inculpatului la

comiterea infracțiunii.

Deși, instanța a reținut în privința lui Cerbu D. în calitate de

circumstanțe atenuante căința sinceră și contribuția activă la descoperirea

infracțiunii și nu a constatat careva circumstanțe agravante, a aplicat

inculpatului cea mai aspră și în limita maximă pedeapsa în baza art. 327

alin.(1) și art.324 alin.(1) CP.

În acest sens a făcut referire la pct. 35 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.13 din

16.12.2013 “Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către

instanțele judecătorești”, în care este stipulat că, în situația în care instanța

stabilește și circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 Cod penal, aplicarea

efectelor circumstațelor atenuante se face conform art. 78 Cod penal, prin

raportarea la limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării procedurii

prevăzute de art. 3641 alin.(8) CPP.

Necătînd la circumstanțele nominalizate, instanța de fond a aplicat

6

inculpatului pedeapsa închisorii la limita maximă prevăzută de lege.

Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de fond greșit a stabilit în

baza art. 324 alin.(1) Cod penal pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, deoarece

sancțiunea normei date prevede o pedeapsă complementară sub formă de

privare de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o

anumită activitate în limita de la 5 la 10 ani.

La fel, a menționat că reducerea pedepsei prevăzută de art.3641 alin.(8)

CPP, nu se aplică pedepselor complementare sub formă de privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Or,

norma data prevede că inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, întru respectarea principiului neagravării situației în propriul

apel prevederi stipulate în art. 410 CPP și deoarece asupra sentinței a depus

apel doar avocatul în numele inculpatului, instanța de apel va menține

dispozițiile sentinței contestate în partea stabilirii pedepsei complementere în

privința lui Cerbu D. în baza art. 324 alin. (1) Cod penal.

Referitor la argumentul avocatului care a solicitat aplicarea art. 55 Cod

penal pentru componența de infracțiune prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod

penal, instanța l-a considerat neîntemeiat, menționînd următoarele.

Potrivit art. 55 Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima dată o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală

și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina,

a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei

este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Ținînd cont de cele nominalizate, instanța a conchis că, aplicarea acestor

prevederi legale este o opțiune pentru instanță și poate fi aplicată în cazul

întrunirii tuturor condițiilor, dar instanța nu este obligată să aplice norma

dată dacă, în dependență de circumstanțele cauzei și reieșind din propria

convingere, nu constată că corectarea persoanei este posibilă fără a fi supusă

pedepsei penale.

Astfel, în speță, inculpatul a comis două infracțiuni, una dintre care se

atribuie la categoria celor grave, mai mult că infracțiunile comise atentează la

relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera

publică. Inculpatul s-a folosit de statutul funcției, drepturile și avantajele pe

7

care le acordă aceasta pentru facilitatea infracțiunilor de corupție. În aceste

condiții, aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal doar pentru un capăt de

învinuire nu poate avea loc, urmînd a fi întrunite cumulativ condițiile impuse

de lege, fapt ce în cauză lipsesc.

Cît privește cerința apelantului referitor la aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța a considerat-o lipsită de temei juridic, menționînd următoarele.

Componențele de infracțiuni comise de inculpat – coruperea pasivă și

abuzul de putere sau abuzul de serviciu comparativ cu alte categorii de

infracțiuni prezintă un pericol deosebit de grav pentru societate, deoarece se

manifestă în structurile autorităților statului a puterii sau serviciilor publice

care discreditează și compromit activitatea acestora.

Prin urmare, întru atingerea scopului pedepsei penale și respectarea

prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, luînd în considerație cî inculpatul a

comis infracțiunea prin utilizarea statutului funcției, instanța consideră

inoportun aplicarea în privința lui Cerbu D. a normei art. 90 Cod penal,

reținînd că în cauză scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin izolarea

de societate.

În ceea ce privește motivul avocatului că instanța de judecată nu s-a

pronunțat asupra aplicabilității prevederilor art. 90 Cod penal, instanța le-a

considerat ca nefondate.

Astfel, instanța a conchis că corectarea și reeducarea lui Cerbu D. va fi

atins doar prin menținerea pedepsei închisorii, însă în noile limite stabilite de

instanța de apel.

La fel, a menționat că prin sentința contestată s-a dispus cu referire la

corpurile delicte ca telefonul mobil de model „Nokia X2” cu cartela SIM

Orange și nr. 068025549 să fie nimicite.

Potrivit art. 158 alin. (1) Cod de procedură penală, corpuri delicte sînt

recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au

servit la săvîrșirea infracțiunii, au păstrat asupra lor urmele acțiunilor

criminale sau au constituit obiectivul acestor acțiuni, precum și bani sau alte

valori ori obiecte și documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea

infracțiunii, constatarea circumstanțelor, identificarea persoanelor vinovate

sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.

Art. 162 alin.(1) pct.1) CPP, prevede că, în cazul în care procurorul

dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în fond, se

hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz uneltele care

8

au servit la săvîrșirea infracțiunii vor fi confiscate și predate instituțiilor

respective.

Din cele nominalizate mai sus, rezultă că este dispusă distrugerea doar

a lucrurilor care nu prezintă nici o valoare și care nu pot fi utilizate vor fi

distruse.

Instanța de fond, contrar prevederilor art. 162 alin. (1) pct. 1) CPP a

dispus nimicirea corpului delict - telefonul mobil de model „Nokia X2” cu

cartela SIM Orange și nr. 068025549, astfel acesta urmează a fi confiscat și

transmis în venitul statului.

procurorul și avocatul Domente M. în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței.

A menționat că instanța de apel pronunțînd o decizie de condamnare cu

stabilirea pedepsei sub limitele minime pentru comiterea unor infracțiuni cu

un grad de prejudiciabilitate sporit, nu va fi atins scopul principal și anume

prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către

alte persoane. Or, asemenea măsură de pedeapsă ar duce la încurajarea altor

persoane publice la comiterea unor astfel de infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a stabilit în baza art.324 alin.(1) Cod penal, 2

ani închisoare și 3000 unități convenționale, necătînd la faptul că sancțiunea

normei date prevede închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la

4000 la 6000 unități convenționale, astfel pedeapsa a fost individualizată

contrar prevederilor legale, fără a reține în speță careva circumstanțe

excepționale.

Astfel, solicită menținerea sentinței în partea pedepsei principale.

- avocatul Domente M. în numele inculpatului, care fără a invoca vre-

un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) CPP, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care în privința lui

Cerbu D. să fie aplicate prevederile art. 90 și 55 Cod penal.

În argumentarea cerințelor recurentul menționează faptul că pe

învinuirea adusă în baza art. 327 alin. (1) Cod penal a solicitat aplicarea art. 55

Cod penal, însă instanța a respins cerința solicitată concluzionînd că aceste

prevederi contravin cu scopul pedepsei penale, precum și că există două

capete de învinuire.

9

Însă, nu a luat în considerație că art. 327 alin. (1) Cod penal se atribuie la

categoria celor mai puțin grave, inculpatul pentru prima dată a comis o

infracțiune, a recunoscut integral vina și a contribuit activ la înfăptuirea

justiției. Nu s-a apreciat personalitatea lui Cerbu D. deși au fost stabilite

circumstanțe atenuante.

Totodată, consideră că față de inculpat pot fi aplicate și norma art. 90

Cod penal.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse din

următoarele considerente.

Potrivit textului recursurilor, procurorul invocă temei de casare a

deciziei instanței de apel pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, iar avocatul în numele inculpatului, necătînd la faptul că nu face

trimitere la vre-un temei de drept, din recurs, se întrevede că critică hotărîrile

sub aspectul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.10) CPP, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotăririi și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel

a respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

motivîndu-și soluția, care nu contrazice dispozitivul hotărîrii sale, fiind

expusă clar.

Totodată, Colegiul reține că recurenții nu sunt de acord cu pedeapsa

stabilită inculpatului, și anume acuzatorul de stat pe învinuirea adusă în baza

art. 324 alin.(1) Cod penal, iar avocatul în numele inculpatului, pe capătul de

învinuire în baza art. 327 alin.(1) Cod penal, solicitînd încetarea procesului

penal, cu tragerea la răspundere contravențională, în temeiul art. 55 Cod

penal, precum și aplicarea art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

10

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din prevederile art. 414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, și pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste stricte prevederi ale

legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a aplicat o

pedeapsă prea aspră în limitele fixate în Partea specială a Codului penal, din

care considerente a casat sentința în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat o

nouă hotărîre în această parte.

De asemenea, instanța de apel a conchis că deși instanța a stabilit în

privința lui Cerbu D. în calitate de circumstanțe atenuante căința sinceră și

contribuția activă la descoperirea infracțiunii, nu a constatat careva

circumstanțe agravante, însă a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai aspră,

atît în baza art. 324 alin.(1), cît și art. 327 alin.(1) Cod penal, aceasta fiind

inechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Totodată, instanța de recurs constată că, stabilirea pedepsei ține de

competența exclusivă a instanțelor judecătorești. Legiuitorul stabilește prin

lege pedepsele pentru infracțiuni și criteriile de individualizare a lor.

Călăuzindu-se de aceste criterii, instanța de judecată, la stabilirea și

aplicarea pedepsei infractorului, realizează voința legiuitorului, și nu a sa.

La fel, Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, la rîndul său, are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a

altor persoane.

Conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

11

acestui cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal conchide că instanța de apel și-a motivat

concluzia, prin care a admis apelul avocatului în numele inculpatului și a

casat sentința în partea stabilirii pedepsei lui Cerbu D. în baza art. 324 alin.(1)

și 327 alin.(1) Cod penal, considerînd că față de inculpat s-a aplicat o

pedeapsă prea aspră în raport cu fapta comisă.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art.61 și 75 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.

(8) al acestui articol, inculpatul a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Lui Cerbu D. în baza art. 324 alin. (1) și 327 alin.(1) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

amendă în mărime de 3000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

Astfel, instanța consideră corectă constatarea instanței de apel, care a

menționat că deși instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.

6, 7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, care

este una mai puțin gravă și respectiv gravă, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de prezența doar a circumstanțelor atenuante, a aplicat

pedeapsa cea mai aspră, în limita maximă a art. 324 alin.(1) și 327 alin.(1) Cod

penal.

În argumentarea pedepsei stabilite instanța de apel a conchis că, din

prevederile art.78 Cod penal rezultă că mecanismul influenței circumstanțelor

atenuante și agravante asupra pedepsei penale se exprimă prin influența lor

12

asupra gradului prejudiciabil al infracțiunii și / sau asupra pericolului social al

persoanei vinovate, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la

stabilirea pedepsei. Dacă, într-o cauză penală sunt prezente exclusiv

circumstanțe atenuante, acest fapt duce ca mărimea pedepsei stabilite trebuie

să fie mai aproape de limita minima, prevăzută pentru pedeapsa respectivă de

sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal și invers.

Același fapt este relatat în pct. 35 al Hotărîrii explicative a Plenului CSJ

din 16.12.2013, nr. 13 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364 1 CPP de către

instanțele judecătorești” în care se menționează că, în situația în care instanța

stabilește și circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 CP, aplicarea efectelor

circumstanțelor atenuante se face conform art.78 CP, prin raportarea la

limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art.3641

alin.(8) CPP.

Însă, necătînd la cele nominalizate, instanța de fond a aplicat în privința

lui Cerbu D. pedeapsa închisorii aproape de limita maximă, ceia ce contravine

dispozițiilor părții generale a Codului penal.

Astfel, luînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide

că pedeapsa sub formă de închisoare (în baza art. 84 Cod penal de 2 ani 6 luni,

cu amendă în mărime de 3000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani) este stabilită corespunzător

gravității faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatului față de

cele comise, precum și luînd în considerație, doar circumstanțele atenuante

stabilite.

Referitor la cerința avocatului ca lui Cerbu D. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 327 alin. (1) urmează să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea

prevederilor art. 55 Cod penal, instanța de recurs reține că instanța de apel s-a

pronunțat asupra acestui motiv, soluție expusă la pct. 35 al deciziei.

Norma art. 55 Cod penal prevede posibilitatea liberării persoanei de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională.

Esența acestui tip de liberare de răspundere penală constă în aceea, că

instanța de judecată, în condițiile limitativ prevăzute de lege pentru unele

infracțiuni de o gravitate redusă, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o

altă formă de răspundere juridică ce atrage aplicarea unor sancțiuni cu

caracter contravențional.

Drept temei pentru aplicarea acestei modalități de înlocuire a

răspunderii penale poate servi prezența cumulativă a următorilor indici: a)

13

comiterea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) comiterea

infracțiunii pentru prima oară; c) recunoașterea vinei; d) repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune; e) constatarea faptului că persoana poate

fi corectată fără a fi supusă răspunderii penale.

Totodată, Colegiul penal menționează că, acesta este un drept al

instanței și nicidecum o obligație, reieșind din cumulul de condiții invocate în

lege și contrar prevederilor art. 55 Cod penal, inculpatul a comis două

infracțiuni, una fiind mai puțin gravă, iar alta de categorie gravă.

După cum rezultă din hotărîrea contestată, instanța de apel nu a

constatat întrunirea condițiilor expuse mai sus, considerînd iraționalitatea

aplicării sancțiunii contravenționale față de inculpat, și anume că făptuitorul

poate fi corectat doar prin aplicarea pedepsei penale.

La fel, avocatul în numele inculpatului solicită aplicarea art. 90 Cod

penal, încă Colegiul remarcă că, instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului la faza de urmărire penală

și de judecare a cauzei, atitudinea față de infracțiunea comisă, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar

fi: conduita bună a infractorului; comportarea sinceră în cursul procesului,

recuperarea prejudiciului material și moral.

Conform textului alin.(1) art.90 Cod penal instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului

cu concluzia că acesta se poate corecta fără executarea reală a pedepsei

închisorii, motive care trebuie indicate în sentință. În plus la cele menționate

instanța de judecată va ține cont de trecutul vinovatului, mediul în care

trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în societate etc.

Astfel, ținînd cont de faptul că componențele de infracțiune comise de

inculpatul Cerbu D. - coruperea pasivă și abuzul de putere sau abuzul de

serviciu, comparativ cu alte categorii de infracțiuni prezintă un pericol

deosebit pentru societate, deoarece se manifestă în structurile autorităților

statului, a puterii sau serviciilor publice care discreditează și compromit

activitatea acestora, precum și luînd în considerație că inculpatul a comis

14

infracțiunea prin utilizarea statutului funcției, instanța de apel corect a

considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei cu

închisoarea, considerînd inoportun aplicarea normei art. 90 Cod penal.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu

se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare a executării pedepsei.

Totodată, Colegiul penal remarcă că recursul declarat de avocat în

numele inculpatului repetă întocmai textul apelului declarat de același autor

și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel, pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în

ansamblu, și, conform art.414 alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare și, potrivit legii, se impune respingerea recursurilor

declarate de procuror și avocat în numele inculpatului ca inadmisibile, cu

menținerea hotărîrii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan și avocatul

Domente Marin în numele inculpatului Cerbu Dumitru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2016, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Diaconu

15