1ra-765/2016 — art.287 alin.2 lit.b CP

1ra-765/2016 — art.287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-765/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și de

către inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 iunie 2015 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Rogoja Pavel Andrei, născut la 07 aprilie 1965,

originar și domiciliat în or. Orhei, str. Călătorului 2;

Rogoja Alexandru Pavel, născut la 07 mai 1988,

originar și domiciliat în or. Orhei, str. Călătorului 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscuți vinovați :

- Rogoja Pavel Andrei în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal și în baza acestei legi i s-a numit o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani

închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal executarea pedepsei aplicate s-a suspendat

condiționat pe un termen de probă de 2 ani;

- Rogoja Alexandru Pavel în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi, i s-a numit o pedeapsă sub formă de 3 (trei)

ani închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei penale aplicate

1

inculpatului s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

S-a respins acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material cauzat prin

infracțiune, depusă de partea vătămată Frija Sergiu, ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat în mod solidar de la Rogoja Pavel Andrei și Rogoja Alexandru Pavel în

beneficiul lui Frija Sergiu suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune.

În rest, pretenția cu privire la încasarea prejudiciului moral, s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

S-a încasat în mod solidar de la Rogoja Pavel Andrei și Rogoja Alexandru Pavel în

beneficiul lui Frija Sergiu, cheltuielile pentru achitarea asistenței juridice în mărime de

5 000 (cinci mii) lei.

2013, aproximativ la ora 13:00, afiîndu-se împreună cu Rogoja Alexandru Pavel, în loc

public și anume - pe bd. Renașterii Naționale 31, în regiunea Circului, din intenții

huliganice, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, încălcînd grosolan

liniștea și ordinea publică, dînd dovadă de cinism și obrăznicie deosebită, în prezența

mai multor persoane, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, în timp ce Rogoja

Alexandru Pavel, sub pretext neînsemnat a provocat o ceartă cu Frija Sergiu Mihail și

fără careva motiv a început să-1 bată, Rogoja Pavel Andrei l-a apucat pe Frija Sergiu

Mihail de la spate de mîini și îl ținea ca să nu se poată apăra. Rogoja Alexandru Pavel

continua să-1 lovească cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2699/D din 15.11.2013,

traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoze pe față,

care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare ușoară. În continuarea acțiunilor sale criminale, tot atunci, Rogoja

Alexandru Pavel, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, fără careva motiv, 1-a apucat

de gît pe Ursu Constantin Petru, care s-a apropiat să curme acțiunile sale ilegale, a

început să-1 sugrume și i-a rupt de la gît ața pe care se afla o cruciliță din lemn, totodată

aplicîndu-i o lovitură cu pumnul în față, cauzîndu-i dureri fizice, totodată, a încercat să

aplice violență fizică și față de Ursu Gheorghe Constantin, care la fel s-a apropiat să

curme acțiunile sale ilegale, încercînd să-1 lovească cu capul, acțiune care nu i-a reușit

din motiv, că ultimul s-a autoapărat.

Rogoja Alexandru Pavel, la 04 iulie 2013, aproximativ la ora 13:00, aflîndu-se

împreună cu Rogoja Pavel Andrei, în loc public și anume - pe bd. Renașterii Naționale

31, în regiunea circului, din intenții huliganice, exprimînd o vădită lipsă de respect față

de societate, încălcînd grosolan liniștea și ordinea publică, dînd dovadă de cinism și

obrăznicie deosebită, în prezența mai multor persoane, exprimîndu-se cu cuvinte

necenzurate, a provocat o ceartă cu Frija Sergiu Mihail și fără careva motiv i-a aplicat

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico- legală nr. 2699/D din 15.11.2013,

traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoze pe față,

2

care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare ușoară. În continuarea acțiunilor sale criminale, tot atunci, Rogoja

Alexandru Pavel, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, fără careva motiv, 1-a apucat

de gît pe cet. Ursu Constantin Petru, care s-a apropiat să curme acțiunile sale ilegale, a

început să-1 sugrume și i-a rupt de la gît ața pe care se afla o cruciuliță din lemn,

totodată aplicîndu-i o lovitură cu pumnul în față, cauzîndu-i dureri fizice.

3 Sentința a fost atacată cu apeluri de către :

- procurorul în Procuratura sect. Rîșcani mun. Chișinău, Ciobanu Valentina, prin

care a solicitat casarea parțială a sentinței, și pronunțarea unei hotărîri noi potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, recunoscîndu-i pe Rogoja Pavel Andrei și

Rogoja Alexandru Pavel culpabili de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal și stabilindu-le o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că instanța de fond a dat

aprecierea corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei, dar nu a ținut cont că la stabilirea

pedepsei este necesar de a lua în considerație criteriile de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 Cod penal. Procurorul a considerat că prima instanță, la stabilirea

pedepsei inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal nu a ținut cont de faptul că aceștia au săvîrșit intenționat o infracțiune mai

puțin gravă, anterior au fost judecați, Rogoja Alexandru fiind anterior judecat pentru o

infracțiune analogică, fiind tras la răspundere contravențională, iar în privința lui

Rogoja Pavel a fost pronunțată o sentință de condamnare pe faptul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 3 ani și 4

luni închisoare, conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind suspendată pe un

termen de probă de 2 ani, hotărîrea nefiind definitivă, fiind contestată la Curtea de Apel

Chișinău. Astfel, că comiterea unei noi infracțiuni intenționate de către Rogoja Pavel

Andrei și Rogoja Alexandru Pavel indică asupra faptului că aceștia pe calea corijării

nu se află, și careva concluzii pozitive nu au făcut. De asemenea, aceștia nu au

recunoscut vina în comiterea infracțiunii care li se incrimina, nu au recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate, precum și comportamentul acestora în instanța de

judecată.

- avocatul Novițchi Olesea în numele inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja

Alexandru, prin care a solicitat casarea totală a sentinței atacate și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, privind achitarea inculpaților

Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru.

Avocatul în motivarea apelului, a indicat că inculpațiii Rogoja Pavel și Rogoja

Alexandru nu au fost inițiatorii conflictului din data de 04 iulie 2013 și nu și-au dorit

survenirea urmărilor prejudiciabile, conflictul fiind inițiat de către Frija Sergiu. Astfel,

acțiunile inculpaților nu au fost premeditate și nici îndreptate spre a încălca ordinea

publică sau a aplica violență asupra persoanelor și reprezintă doar o ripostă la acțiunile

agresive ale părții vătămate. Apelantul a considerat că nu a fost demonstrată latura

3

subiectivă a infracțiunii de huliganism.

La fel, a considerat că prima instanță a dat o apreciere arbitrară probelor dosarului,

apreciind necorespunzător declarațiile martorilor Rogoja Angela și martorului Topadă

Victor, faptul că Rogoja Angela este mama inculpaților, iar martorul Topadă Victor a

lucrat anterior cu inculpații, nu este temei de respingere a acestor probe.

Apelantul a indicat că scopul apărării, și nu cel de aplicare a violenței, este

confirmat prin declarațiile martorilor Rogoja Angela și Topadă Victor, care sunt

consolidate prin rapoartele de expertiză medico-legală, care confirmă că victime ale

actelor de huliganism au fost Rogoja Pavel și Alexandru, și nu Frija Sergiu, deoarece

numărul loviturilor aplicate părții vătămate, 2-3 lovituri, și numărul de 9-10 lovituri,

aplicate inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru.

Prima instanță în mod neîntemeiat a dat prioritate probelor acuzării, ignorînd

declarațiile martorilor apărării și rapoartele de expertiză anexate la materialele cauzei

penale, care confirmă nevinovăția inculpaților.

De asemenea, apelantul a considerat că nu a fost demonstrat aspectul de opunere

de rezistență violentă altor persoane care curmă actele huliganice, lipsind probe în acest

sens.

Totodată, în circumstanțele speței nu s-a regăsit coautoratul invocat de acuzare,

deoarece nu a fost demonstrată intenția inculpaților de a săvîrși infracțiunea de

huliganism, or, Rogoja Alexandru nu a avut intenția de a comite acțiunile huliganice și

a acționat exclusiv în circumstanțe de apărare, iar Rogoja Pavel fiind tatăl primului, a

acționat cu scopul de a-și proteja feciorul. În acțiunile ambilor inculpați nu s-a distins

intenția de a-i cauza părții vătămate Frija Sergiu leziuni corporale sau de a tulbura

grosolan ordinea publică, astfel în acțiunea inculpaților lipsind latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, motiv pentru care inculpații urmau a fi

achitați.

apelul declarat de procurorul în Procuratura sect. Rîșcani mun. Chișinău, Ciobanu

Valentina, a fost respins ca nefondat.

Din alte motive apelul declarat de avocatul Novițchi Olesea în numele inculpaților

Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru a fost admis, casată sentința în partea încasării

prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

S-a încasat de la Rogoja Pavel Andrei în beneficiul lui Frija Sergiu suma de 6000

(șase mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

S-a încasat de la Rogoja Alexandru Pavel în beneficiul lui Frija Sergiu suma de

4000 (patru mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, prima instanță a

4

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, instanța de fond încadrînd just acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, conform indicilor - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite cu aplicarea violenței asupra

persoanelor, de opunere de rezistență violentă altor persoane care curmă actele

huliganice, săvîrșite de două persoane.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate.

Necătînd la faptul că inculpații Rogoja Pavel Andrei și Rogoja Alexandru Pavel nu

recunosc vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

vinovăția acestora în comiterea huliganismului este dovedită atît prin probele

administrate, cercetate de către prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în

ședința instanței de apel și anume: declarațiile părții vătămate Frija Sergiu, declarațiile

martorului Ursu Gheorghe, declarațiile martorului Ursu Constantin, declarațiile

martorului Macari Constantin, declarațiile martorului Stratu Vadim, declarațiile

martorului Berdeu Sergiu, declarațiile martorului Zaharia Iurie, cît și prin probele

scrise, cercetate de instanța de fond și verificate de instanța de apel și anume prin :

plîngerea lui Frija Sergiu din 16 iulie 2013, raportul de expertiză medico-legală nr.

2699/D din 15.11.2013, raportul de constatare medico-legală nr. 3245 din 04 iulie

2013, raportul de expertiză medico-legală nr. 2704 D din 05 noiembrie 2013, raportul

de constatare medico-legală nr. 3249 din 04 iulie 2013, raportul de expertiză medico-

legală nr. 2703/D din 05 noiembrie 2013, raportul de constatare medico-legală nr. 3246

din 04 iulie 2013, raportul de expertiză medico-legală nr. 2702/D din 05 noiembrie

2013, Raportul de constatare medico-legală nr. 3250 din 04 iulie 2013, raportul de

expertiză medico-legală nr. 2701/D din 05 noiembrie 2013, raportul de constatare

medico-legală nr. 3247 din 04 iulie 2013, raportul de expertiză medico-legală nr.

2705/D din 05 noiembrie 2013.

Astfel, instanța de apel audiind participanții la proces, verificînd prin prisma art.

101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală și

cercetarea judecătorească în prima instanță și în instanța de apel a constatat că prima

instanță a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpaților

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Rogoja Pavel și

Rogoja Alexandru a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal -

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite cu aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunere de rezistență

violentă altor persoane care curmă actele huliganice, săvîrșite de două persoane.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a conchis în mod justificat că

ansamblul probatoriu prezentat de partea acuzării cercetat în ședința de judecată

confirmă pe deplin vinovăția inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru în

comiterea infracțiunii de huliganism.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a menționat corect că vinovăția

5

inculpaților rezultă din însuși declarațiile inculpaților, care au recunoscut că au aplicat

lovituri lui Frija Sergiu precum că în apărare.

Instanța de apel a statuat că toate probele enumerate și anume declarațiile părții

vătămate, a martorilor coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 2699/D

din 15.11.2013, conform căruia la partea vătămată Frija Sergiu s-a stabilit: traumă

cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală; echimoze pe față, care au

fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și

în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară, fiind indicat că „circumstanțele

că pătimitul ar fi căzut lipsesc”, ceea ce indică asupra faptului că inculpații au aplicat

loviturile conștient și cu intenție.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a consemnat corect că cea de-a doua

acțiune adiacentă a infracțiunii de huliganism, incriminată inculpaților Rogoja Pavel și

Rogoja Alexandru, este opunerea de rezistență altor persoane care curmă actele

huliganice, care, prin prisma Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la

practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr. 4 din 19.06.2006 presupune

„săvîrșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se realizează în

procesul comiterii actelor de huliganism. Numai intervenția fizică, folosirea forței

pentru curmarea acțiunilor fizice se consideră drept opunere de rezistentă”.

Prima instanță în mod corect a dat o apreciere critică declarațiilor martorului

Rogoja Angela care a indicat că „în timp ce Alexandru se schimba, de el s-au apropiat

doi bărbați și unul din ei l-a apucat de gît, acest fapt s-a întîmplat într-o perioadă de

7- 10 minute de la prima bătaie. Aceste două persoane au intrat în cerc și au început

o discuție cu Alexandru și, între timp, l-au apucat de gît. În timp ce bărbatul mai în

vîrstă l-a apucat de gît pe Alexandru, l-a strigat pe cel din spatele sau pe nume

„Giorgi”. Cînd s-a implicat și „Giorgi ”, s-a început bătaia cea mai mare”, or,

instanța de apel a atestat, că martorul respectiv este soția lui Rogoja Pavel și mama lui

Rogoja Alexandru, fapt care pune la îndoială imparțialitatea și obiectivitatea

depozițiilor sale. Mai mult decît atît, Rogoja Angela, potrivit declarațiilor lui Ursu

Constantin, îl instiga pe soțul său la aplicarea violenței, spunîndu-i să-1 sugrume pe

martor „mai tare, pînă acesta va leșina”. La fel, instanța de apel a reținut, că însuși

martorul Rogoja Angela a avut de suferit în urma acțiunilor huliganice din 04.07.2013,

în care au fost implicați Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru.

Instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpaților sunt întrunite toate elementele

infracțiunii de huliganism, iar versiunea lor cu privire la faptul că ei s-au apărat și nu

au comis huliganismul se combate prin declarațiile părții vătămate, martorilor și

probelor scrise. În acest context, concluzionînd că prima instanță a constatat în mod

corect vinovăția lor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

La fel, instanța de apel a reținut că prima instanță a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpaților, urmărind în acest sens

6

comportamentul său în viața socială, la locul de muncă, precum și cel înainte și după

săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiate alegațiile procurorului în

partea excluderii aplicării art. 90 Cod penal și constată că concluzia primei instanțe

precum că corijarea inculpaților este posibilă și prin aplicarea suspendării condiționate

a executării pedepsei, este una corectă, motivată și întemeiată.

Instanța de apel a constatat că corect prima instanță a statuat că inculpații au comis

o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave, nu se atestă

circumstanțe agravante.

La stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului Rogoja Pavel, prima instanță,

în conformitate cu prevederile art. 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei

aplicate.

Privind persoana celui vinovat, prima instanță a stabilit că, Rogoja Pavel anterior a

fost judecat prin sentința Judecătoriei Orhei din 19.12.2007, în baza art. 352 alin. (3)

lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal pedeapsă

sub formă de 400 u.c. (f.d. 159-161, vol. I). Prin Decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21.02.2008, sentința Judecătoriei Orhei din 19.12.2007 a fost casată

și a fost pronunțată o nouă hotărtre, prin care procesul penal în privința lui Rogoja

Pavel a fost încetat, cu aplicarea în privința acestuia, în baza art. 175 CCA, a sancțiunii

administrative sub formă de amendă în mărime de 3 unități convenționale (f.d. 162,

vol.I).

Privind persoana celui vinovat prima instanță a stabilit că, Rogoja Alexandru

anterior a fost judecat, prin sentința Judecătoriei Orhei din 28.12.2006 în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, ultimul fiind eliberat de răspundere penală cu atragerea la

răspundere administrativă, aplicîndu-i-se pedeapsă sub formă de 100 unități

convenționale (f. d. 111, vol. I).

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță, luînd în considerație

personalitatea inculpaților, a reținut, că aceștia anterior au fost judecați, insă, în pofida

faptului că, prin hotărîrile anterioare luate în privința acestora, lor le-a fost acordată

posibilitatea și șansa de a se corecta, ultimii nu și-au făcut concluziile de rigoare despre

faptele sale antisociale și consecințele acestora, încîlcînd în continuare legea penală.

Prin urmare, ținînd cont de scopul pedepsei penale, prima instanță nu a aplicat

pedeapsa cea mai blândă în formă de amendă, dar a aplicat față de inculpați pedeapsă

cu închisoare, considerînd însă, posibilă corectarea și reeducarea acestora fără izolarea

lor reală de societate, cu aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă, în limitele fixate

de norma art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, așa cum în ședința de judecată s-a constatat

că inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru nu prezintă pericol social, iar

corectarea lor este posibilă fără a fi izolați efectiv de societate.

Instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență

7

prevederilor art. 61, 75 și 90 din Codul penal la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpaților, stabilite conform sancțiunii

articolului incriminat acestora prin rechizitoriu.

Referitor la apelul înaintat de avocatul Novițchi Olesea în numele inculpaților

Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, instanța de apel a ajuns la concluzia de a-1 admite,

din următoarele considerente.

Instanța de apel a conchis necesitatea pronunțării unei noi hotărîri în partea încasării

prejudiciului moral, casînd parțial sentința în această parte, pronunțînd în această parte

o nouă hotărîre prin care a încasat de la Rogoja Pavel Andrei în beneficiul lui Frija

Sergiu suma de 6000 (șase mii) lei cu titlu de prejudiciu moral și de la Rogoja

Alexandru Pavel în beneficiul lui Frija Sergiu suma de 4000 (patru mii) lei cu titlu de

prejudiciu moral.

În acest sens, instanța de apel a reținut la acest capitol că în conformitate cu art.

219 Cod de procedură penală (1) Acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la

cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale,

morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta

(acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

(2) Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin

acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la despăgubire

prin: 1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor pierdute ori

nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală.

În același context, potrivit art. 221 Cod de procedură penală (2) Acțiunea civilă

se înaintează față de bănuit, învinuit, inculpat, față de o persoană necunoscută care

urmează să fie trasă la răspundere sau față de persoana care poate fi responsabilă de

acțiunile învinuitului, inculpatului.

Sub aspectul prejudiciului moral încasat de către prima instanță, instanța de apel a

considerat că suma de 10 000 lei este proporțională cu suferințele cauzate de inculpați

părții vătămate, care prin acțiunile lor au manifestat violență, cinism și obrăznicie

deosebită, acostîndu-1 jignitor pe Frija Sergiu și demonstrînd disconsiderație față de el

și de ordinea publică.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță incorect a dispus încasarea

solidară a prejudiciului moral din contul inculpaților Rogoja Pavel Andrei și Rogoja

Alexandru Pavel în beneficiul lui Frija Sergiu suma de 10 000 (zece mii) lei RM cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, fiind discus ca prejudiciul moral să fie

încasat de la fiecare inculpat separat, reieșind din comportamentul și rolul fiecăruia la

comiterea infracțiunii.

În cazul dat, instanța de apel ținînd cont de gravitatea cauzării suferințelor psihice

sau fizice părții vătămate, cît și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi:

importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale (viața, sănătatea, libertatea,

onoarea și demnitatea); de nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a

suferințelor psihice sau fizice (pricinuirea vătămării corporale ușoare; de intenția

8

directă a inculpaților care au cauzat prejudiciul, stabilind cuantumul despăgubirilor

cuvenite pentru prejudiciul moral produs prin infracțiune, constatînd raportul direct de

cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul nepatrimonial suportat

de partea vătămată Frija Sergiu, instanța de apel a dispus încasarea de la Rogoja Pavel

Andrei în beneficiul lui Frija Sergiu suma de 6000 (șase mii) lei cu titlu de prejudiciu

moral și de la Rogoja Alexandru Pavel în beneficiul lui Frija Sergiu suma de 4000

(patru mii) lei cu titlu de prejudiciu moral, considerînd că această sumă este

proporțională cu suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate Frija Sergiu.

5.1. - procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu

Vasile, prin care a indicat temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei și anume în partea stabilirii

pedepsei în privința inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, cu excluderea art.

90 Cod penal din pedeapsa aplicată.

Procurorul în cererea sa de recurs invocă următoarele motive :

- pedeapsa stabilită de instanța de fond și ulterior menținută de cea de apel, nu

numai că este una nefondată, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare

judiciară, dar în același timp, este una injustă, adică la stabilirea ei nu s-a respectat

criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție

de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului;

- la stabilirea pedepsei instanța de apel a ignorat faptul că inculpații Rogoja Pavel

și Rogoja Alexandru au comis o infracțiune gravă; i-au aplicat intenționat părții

vătămate Frija Sergiu, multiple lovituri cu pumnii și cu picioarele peste diferite regiuni

ale corpului; vina în comiterea infracțiunii nu au recunoscut-o; anterior au fost

condamnați prin urmare, a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă, neîntemeiat;

- procurorul consideră că în temeiul prevăzut de art.427 alin. (l) pct.10) Cod de

procedură penală s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, de

aceia în cazul dat hotărârea instanței de apel urmează a fi casată cu excluderea aplicării

art. 90 Cod penal.

5.2. - inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, prin care au indicat temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

hotărîrilor judecătorești, considerîndu-le ca neîntemeiate și ilegale, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care pe Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru,

de achitat pe infracțiunea imputată lor în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din

motivul lipsei în acțiunile lor a elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Recurenții în cererea lor de recurs invocă următoarele motive :

- nu au fost întrunite elementele infractiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală;

- inculpații consideră că prima instanță și instanța de apel, ilegal i-au condamnat,

pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece

9

lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

- instanțele ierarhic inferioare, la judecarea cauzei, au conchis că inculpații Rogoja

Pavel și Rogoja Alexandru, intenționat, la data de 04.07.2013, au încălcat ordinea

publică;

- mai mult ca atît, instanța de apel, a conchis că disconsiderarea deplină a ordinii

publice o demonstrează dorința făptuitorului de a profita de un pretext neînsemnat

pentru răfuiala cu victima, iar în frecvente cazuri pretextul pentru săvîrșirea infracțiunii

din motive huliganice este, în genere, aproape imposibil de identificat;

- relevant este că această concluzie, este absolut eronată, generală și la formularea

acestei concluzii, instanțele judecătorești, au dat o apreciere arbitrară probelor

dosarului;

- inculpații nu aveau motiv de a iniția conflictul cu pretinsa parte vătămată și în

acest sens, concluzia instanței de apel, că făptuitorii, au profitat de un pretext

neînsemnat pentru răfuiala cu victima, este absolut neîntemeiată și lipsită de logică;

- de facto, inițierea conflictului, era dorită de așa-numita parte vătămată, care de

mai mult timp, intenționa să clarifice o situație după părerea sa, importantă;

- se constată că acțiunile inculpaților nu au fost premeditate și nici îndreptate spre

a încălca ordinea publică sau a aplica violență asupra persoanelor și reprezintă doar o

ripostă la acțiunile agresive ale presupusei părți vătămate;

- totodată, în speță, nu se evidențiază dorința lui Rogoja Pavel și Alexandru de a

se răfui cu Frija Sergiu sau de a-și demonstra atitudinea sfidătoare față de ultimul;

- dimpotrivă, părții vătămate îi poate fi atribuită calitatea de făptuitor, luînd în

calcul că a inițiat conflictul, a manifestat o vădită lipsă de respect față de societate, a

disconsiderat valorile morale și a încălcat ordinea publică prin aplicarea violenței

asupra inculpatului Rogoja Alexandru;

- faptul că partea vătămată a inițiat conflictul se confirmă incontestabil prin

declarațiile inculpatului Rogoja Alexandru;

- relevant este că această concluzie, este absolut eronată și în acest sens, instanțele

de fond și apel, au dat o apreciere arbitrară probelor administrate;

- argumentul instanțelor de fond și apel, precum că apreciază critic declarațiile

martorului Rogoja Angela, deoarece ea este mama și soția inculpaților este abuziv și

ilegal;

- faptul că martorul Rogoja Angela este soție și mamă nu este temei de respingere

a acestor probe;

- la capitolul coraborării cu alte probe, relevant este că rapoartele de expertiză

medico-legală, în privința inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, ne afirmă în

concluzia că, declarațiile martorilor Rogoja Angela, Topadă Victor și Vulpe

Alexandru, corespund realității și de-facto, inculpații, sunt cei care au suferit în urma

evenimentelor din 04.07.2013, lîngă Circ;

- astfel, probele administrate, nu confirmă că, în acțiunile inculpaților, distingem

prezența elementelor constitutive ale infracțiunii ce li se impută și în special criteriul

10

calificativ - încălcarea ordinii publice;

- în speță, declarațiile martorilor Rogoja Angela și Topadă Victor, sunt

incontestabil consolidate prin rapoartele de expertiză medico-legală;

- potrivit raportului de expertiză medico-legale nr. 2703/D din 05 noiembrie 2013,

în rezultatul examenului medico-legal al cet. Rogoja Pavel, s-a constat că asupra

corpului acestuia s-au aplicat circa 9 lovituri;

- potrivit raportului de expertiză medico-legale nr. 2702/D din 05 noiembrie 2013,

în rezultatul examenului medico-legal al cet. Rogoja Alexandru, s-a constat că asupra

corpului acestuia s-au aplicat circa 9-10 lovituri;

- prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2699/D din 01 noiembrie 2013, s-a

constatat că cet. Frija S., i-au fost aplicate nu mai puțin de 2-3 lovituri;

- declarațiile martorilor Rogoja Angela și a lui Topadă Victor în coraborare cu

rapoartele de expertiză expuse supra, confirmă incontestabil că victime ale actelor de

huliganism au fost Rogoja Pavel și Alexandru și nu așa numita parte-vătămată Frija

Sergiu;

- analizînd probele care au stat la baza pronunțării sentinței consolidată prin

decizia instanței de apel, se constată că instanțele de judecată au dat prioritate probelor

părții acuzării, ignorînd declarațiile martorilor apărării, care confirmă nevinovăția

inculpaților Rogoja Pavel și Alexandru;

- faptul că Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, nu au aplicat violența, în scopuri

huliganice și au încercat să se apere de acțiunile violente ale părții vătămate, rezultă și

din apelul la poliție al martorului Rogoja Angela;

- instanța de apel, a preluat concluziile primei instanțe și a conchis că acțiunile

inculpaților de opunere a rezistenței, au fost cu certitudine demonstrate prin declarațiile

martorului Ursu Constantin;

- mai mult ca atît, martorul Ursu Constantin, nu a invocat pretenții față de

inculpații Rogoja și nu au fost administrate probe, precum că acestuia i-au fost cauzate

vătămări corporale;

- totodată, Ursu Constantin, nu a fost recunoscut în calitate de partea vătămată, ci

în calitate de martor;

- în lipsa probelor ce dovedesc aplicarea violenței în procesul de curmare a

acțiunilor huliganice, instanțele de fond și apel, eronat au concluzionat existența

aspectului - opunerea de rezistență violentă altor persoane care curmă actele

huliganice;

- instanțele judecătorești inferioare, eronat au concluzionat că inculpații Rogoja

Pavel și Rogoja Alexandru, au fost anterior condamnați;

- în speță, presupusa condamnare a inculpaților, a influențat magistrații, de la

începutul judecării cauzei să i-a în calcul doar probele administrate de partea acuzării;

- ocuparea unei poziții acuzatoare, la nivel de convingere subiectivă, de facto,

încalcă principiul prezumției nevinovăției al inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja

Alexandru.

11

partea vătămată Frija Sergiu, a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat de către inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, prin care a menționat că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece motivele invocate de recurenți nu

sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală. În opinia părții vătămate, temeiul la care se referă inculpații,

nu este aplicabil situației iscate, nefiind și neputînd de a fi stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurenți.

La fel, în referință se mai menționează că prin rechizitoriu inculpaților Rogoja Pavel

Rogoja Alexandru, le-a fost înaintată învinuirea în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod

penal. Reieșind din actele judecătorești recurate, raportat materialelor dosarului penal,

se constată că, la calificarea acțiunilor inculpaților instanța de fond și de apel, corect

au aplicat prevederile legii. Reiterează partea vătămată, că conținutul probelor și

valoarea lor probatorie a fost analizată în textul deciziei instanței de apel, iar careva

temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu au fost și nu pot fi stabilite,

instanța de apel, precum și prima instanță, corect încadrînd acțiunile inculpaților. Se

constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate. Totodată, este important de a reține și faptul că, criticile formulate de

recurenți în recursul ordinar, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în

cadrul instanței de apel, cărora instanța numită le-a dat o motivație explicită.

Textul recursului ordinar, declarat de inculpații - Rogoja Pavel Andrei și Rogoja

Alexandru Pavel, nu conține referire la careva erori de drept concrete și explicit

definite, anume din motivul că, instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind infracțiunea comisă de inculpați în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, determinînd corect și intemeiat vinovăția

inculpaților și resepctiv pedeapsa penală a fost individualizată și aplicată lui Rogoja

Pavel Andrei și Rogoja Alexandru Pavel, în limitele prevăzute de lege.

cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia părții vătămate expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate din următoarele

considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

12

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din textul recursurilor declarate de către procurorul Bolduratu Vasile și de către

inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru, Colegiul penal constată, că rezultă

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură penală, potrivit

cărora o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

7.1. Referitor la recursul depus de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile.

Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cît și a altor persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului privind

aplicarea inculpaților a unei pedepse prea blînde, și că la stabilirea pedepsei instanța

de apel a ignorat faptul că inculpații au comis o infracțiune gravă, Colegiul penal

subliniază că sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu

amendă în mărime de la 400 la 1000 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la

5 ani, ce conform prevederilor art. 16 Cod penal se clasifică la infracțiuni mai puțin

grave.

Instanța de apel menținînd sentința primei instanțe a reținut, că pedeapsa stabilită

inculpaților pe un termen de 3 ani închisoare, în privința inculpaților fiind aplicate

prevederile art. 90 Cod penal, în baza cărora executarea pedepsei aplicate inculpatului

Rogoja Pavel fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, cu încasarea

de la inculpat în beneficiul părții vătămate Frija Sergiu a sumei de 6000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și inculpatului Rogoja Alexandru fiind suspendată condiționat pe un

termen de probă de 3 ani, cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Frija

Sergiu a sumei de 4000 lei cu titlu de prejudiciu moral, este legală și întemeiată și care

corespunde exigențelor legii, concluzii pe care Colegiul penal le consideră legale și

întemeiate.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

13

prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Colegiul penal mai menționează că potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată că concluzia instanței de

apel privind pedeapsa stabilită inculpaților este una corectă, deoarece la stabilirea

acesteia au fost respectate exigențele legii, pedeapsa stabilită inculpaților fiind în

limitele prevăzute de legea penală, iar argumentele recursului în acest sens sunt

neîntemeiate.

Mai mult ca atît, Colegiul penal subliniază că, potrivit practicii judiciare constante,

instanțele judecătorești sunt singure în măsură să determine măsura de pedeapsă și

durata acesteia precum și modul de executare al pedepsei, ținînd cont de prevederile

legale în acest sens și de circumstanțele cauzei, prin urmare, argumentele recurentului

potrivit cărora inculpații urmau să beneficieze de o pedeapsă mai aspră, ținînd cont de

factorii în care s-a comis infracțiunea de huliganism, nu sunt în măsură să determine

pronunțarea unei soluții privind admiterea recursului.

Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a stabilit că inculpații

au săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, că aceștia anterior au fost judecați, însă, în

pofida faptului că, prin hotărîrile anterioare luate în privința acestora, lor le-a fost

acordată posibilitatea și șansa de a se corecta, ultimii nu și-au făcut concluziile de

rigoare despre faptele lor antisociale și consecințele acestora, încâlcind în continuare

legea penală. Astfel, ținînd cont de scopul pedepsei penale, instanța de fond nu a aplicat

pedeapsa cea mai blândă în formă de amendă, dar a aplicat față de inculpați pedeapsă

cu închisoare, considerînd însă, posibilă corectarea și reeducarea acestora fără izolarea

lor reală de societate, cu aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Cod penal,

suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă, așa cum în ședința

14

de judecată s-a constatat că inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru nu prezintă

pericol social, iar corectarea lor este posibilă fără a fi izolați efectiv de societate.

7.2. Referitor la recursul depus de inculpații Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru.

Colegiul penal constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și

ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpaților Rogoja Pvel și

Rogoja Alexandru privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Astfel, instanța de recurs, respinge argumentul recurenților Rogoja Pavel și

Alexandru, precum că nu a fost dovedită vinovăția inculpaților, deoarece instanța de

apel, dînd o apreciere cuvenită cumulului de probe, just a considerat că există suficiente

probe, care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

incriminate.

Prin urmare, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul

hotărîrii judecătorești atacate, descrise în decizia instanței de apel (f.d. 179-208, vol.

II), care instanța de recurs le acceptă și le însușește, iar temeiuri de a pune la îndoială

legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Astfel, Colegiul penal constată că vinovăția inculpaților este dovedită cu certitudine

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2699/D din 01.11.2013 (f.d. 154, vol. I),

declarațiile părții vătămate Frija Sergiu, fiind audiat la 01.11.2013, a declarat că „pe

inculpații Rogoja îi conoaște deoarece înainte a activat la ei, repartizam coletele din

Italia, pe care le aducea Alexandru, …. vorbind cu Alexandru, l-am întrebat de ce

vorbește brutal cu clienții săi, dîndu-i exemplu pe mama mea care se află la muncă în

Italia și a venit să transmită un colet și Alexandru a brutalizat-o, la care el, la cuvintele

mele spuse destul de calm și fără agresivitate a început să spună că sunt clienții lui și

vorbește cu ei cum vrea, totodată ieșindu-și din fire a început fără nici un motiv să mă

numească cu cuvinte necenzurate și să mă lovească pe neprins de veste cu pumnii și

picioarele în diferite regiuni ale corpului, eu neașteptîndu-mă la lovituri mi-am pierdut

echilibru și am căzut la pămînt și Alexandru continua ca să mă lovească…” (f.d. 51,

vol.I; f.d. 13-14, vol. II); și declarațiile martorului Ursu Gheorghe date la data de

01.10.14, care a declarat că „… spre circ am văzut că cineva se certau mai într-o parte,

am văzut cum Rogoja Pavel și Alexandru îl loveau cu mîinele și picioarele pe Frija

Sergiu” (f.d. 15, vol. II), fiind astfel respinse de către Colegiul penal argumentele

inculpaților precum că conflictul ar fi fost inițiat de însăși partea vătămată Frija Sergiu,

și el ar trebui să aibă calitatea de inculpat.

Autorii recursului depus de Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru consideră că „nu au

fost întrunite elementele infracțiunii”.

15

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a respectat prevederile art.414

Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile inculpaților, a martorilor, și

probele materiale scrise administrate, prin citirea lor în ședința de judecată și

consemnarea acestora în procesul-verbal, în urma la ce a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de instanța de apel referitor la vinovăția inculpaților, expusă în pct.

4.1. a deciziei, considerînd că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestora

nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Prezența în acțiunile inculpaților atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă

a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în decizia instanței

de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de

judecată a instanței de apel.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și

temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și vinovăției

inculpaților Rogoja Pavel și Rogoja Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive

ale huliganismului agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite cu aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunere de rezistență

violentă altor persoane care curmă actele huliganice, săvîrșite de două persoane.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic

argumentele aduse de recurenții Rogoja Pavel și Alexandru precum că „această

concluzie, este absolut eronată, generală și la formularea acestei concluzii, instanțele

judecătorești, au dat o apreciere arbitrară probelor dosarului și că inculpații nu aveau

motiv de a iniția conflictul cu pretinsa parte vătămată și în acest sens, concluzia

instanței de apel, că făptuitorii, au profitat de un pretext neînsemnat pentru răfuiala

cu victima, este absolut neîntemeiată și lipsită de logică”. Astfel, se constată că au fost

respectate prevederile art.101 Cod de procedură penală.

de recurenți ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile declarate sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

16

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și de către inculpații Rogoja Pavel

și Rogoja Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 decembrie 2015, în cauza penală privindu-i pe Rogoja Pavel Andrei și Rogoja

Alexandru Pavel, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

17