1ra-1829/2016 — art. 26, 317 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr. 1ra-1829/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Căpățînă Ion în numele inculpaților Vornic Alexandru și Galiț Marcel, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 aprilie 2016 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, în cauza penală

în privința lui

Vornic Alexandru Sergiu, născut la 23.04.1994,

originar din r-nul Hîncești, sat. Onești, execută

pedeapsa cu închisoare în Instituția Penitenciară

nr. 4, or. Cricova

și

Galiț Marcel Iurii, născut la 08.08.1990, originar

din or. Dondușeni, execută pedeapsa cu închisoare

în Instituția Penitenciară nr. 4, or. Cricova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de

procedură penală, au fost condamnați:

- Vornic Alexandru în baza art. 26, 317 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani

închisoare, conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-

a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 13 iunie 2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3

ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis;

- Galiț Marcel în baza art. 26, 317 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare,

conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei

Ungheni din 21 mai 2015, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

1

Alexandru, care își executa pedeapsa în Penitenciarul nr. 4 - Cricova, amplasat în

mun. Chișinău, com. Cricova, str. Luceafărului 9, prin înțelegere prealabilă și

împreună cu condamnații Galiț Marcel și un alt condamnat, deținuți ai aceluiași

penitenciar, avînd intenția evadării în timpul nopții la data de 16.08.2015 spre

17.08.2015, din penitenciar printr-o țeavă din boxul de producere a lăzilor din lemn,

ce trece pe sub box și zona interzisă în afara instituției penitenciare menționate, pe

parcursul a două săptămîni înainte de data indicată, s-au înțeles prealabil de a evada

din penitenciar și au planificat din timp data, timpul, metoda și calea de evadare, și în

acest sens, au pregătit mai multe prelungitoare electrice, din care pe unul l-au adaptat

aproximativ la lungimea țevii, la care intenționau să conecteze un polizor unghiular

și au plasat în interiorul țevii menționate în celălalt capăt al țevii care era betonat, un

topor cu care intenționau să deterioreze blocarea țevii pentru a evada, însă, au fost

reținuți și plasați în celule separate de către colaboratorii penitenciarului și din cauze

independente de voința făptuitorilor, acțiunile lor intenționate nu și-au produs efectul.

Condamnatul Galiț Marcel, care își executa pedeapsa în Penitenciarul nr. 4 -

Cricova, amplasat în mun. Chișinău, com. Cricova, str. Luceafărului 9, prin înțelegere

prealabilă și împreună cu condamnatul Vornic Alexandru și un alt condamnat, deținuți

ai aceluiași penitenciar, avînd intenția evadării în timpul nopții la data de 16.08.2015

spre 17.08.2015, din penitenciar printr-o țeavă din boxul de producere a lăzilor din

lemn, ce trece pe sub box și zona interzisă în afara instituției penitenciare menționate,

pe parcursul a două săptămîni înainte de data indicată, s-au înțeles prealabil de a evada

din penitenciar și au planificat din timp data, timpul, metoda și calea de evadare și în

acest sens au pregătit mai multe prelungitoare electrice, din care pe unul l-au adaptat

aproximativ la lungimea țevii, la care intenționau să conecteze un polizor unghiular

și au plasat în interiorul țevii menționate în celălalt capăt al țevii care era betonat, un

topor cu care intenționau să deterioreze blocarea țevii pentru a evada, însă, au fost

reținuți și plasați în celule separate de către colaboratorii penitenciarului și din cauze

independente de voința făptuitorilor, acțiunile lor intenționate nu și-au produs efectul.

inculpaților, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpații recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii imputate să

fie liberați de răspundere penală, în temeiul art. 56 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat:

- inculpații au recunoscut vina și s-au căit sincer de cele comise, dînșii benevol

au renunțat de a evada din instituția penitenciară, fapt constatat în instanța de judecată,

astfel dînșii în temeiul art. 56 Cod penal pot fi liberați de răspundere penală, nu există

la materialele cauzei probe că au fost reținuți, plasați în celule din care motive

acțiunile lor nu și-au produs efectul,.

pronunțată la 30 iunie 2016, apelul declarat de avocat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, just a calificat acțiunile inculpaților conform

învinuirii formulate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că, de către instanța de

fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 16, 61, 75 Cod penal, astfel inculpaților

2

fiindu-le stabilită o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare.

Colegiul a conchis, că este neîntemeiat argumentul apelantului, privind

liberarea inculpaților de răspundere penală în baza art. 56 Cod penal, invocîndu-se că

inculpații au renunțat benevol de a evada din instituția penitenciară, deoarece potrivit

prevederilor art. 56 alin. (1) Cod penal, se consideră renunțare de bunăvoie la

săvîrșirea infracțiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracțiunii sau încetarea

acțiunilor (inacțiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii, dacă

persoana era conștientă de posibilitatea consumării infracțiunii. Renunțarea constă în

refuzul făptuitorului de a săvârși fapta care se află în curs de executare (în etapa de

pregătire sau de tentativă).

În această ordine de idei, instanța de apel a notat, că din norma menționată

rezultă că renunțarea benevolă înseamnă renunțarea voluntară, nesilită de nimeni și

de nimic, adică atunci cînd există voința făptuitorului de a înceta activitatea

infracțională în condițiile în care există posibilitatea reală de a o continua.

Astfel, potrivit materialelor cauzei penale și a învinuirii aduse inculpaților,

ultimii nu au renunțat la infracțiune benevol ci au fost reținuți de către colaboratorii

instituției penitenciare.

Mai mult, instanța de apel a reiterat, că inculpații au recunoscut învinuirea

adusă solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod

de procedură penală, astfel ei au recunoscut săvîrșirea și încadrarea juridică a faptei

indicate în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

Ion în numele inculpaților, prin intermediul oficiului poștal la 23 iulie 2016, care

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie

liberați de răspundere penală, în temeiul art. 56 Cod penal.

În motivarea recursului a invocat aceleași motive ca și în apel, că inculpații au

recunoscut vina și s-au căit sincer de cele comise, benevol au renunțat de a evada din

instituția penitenciară, fapt constatat în instanța de judecată, considerând că în privința

ultimilor pot fi aplicate prevederile art. 56 Cod penal, cu liberarea lor de răspundere

penală.

inadmisibilității acestuia, deoarece decizia instanței de apel este legală și întemeiată.

materialelor din dosar, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul critică hotărîrile judecătorești sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

însă, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului.

3

Sub acest aspect și cu referire la argumentul din recurs, în care nu se conțin

referiri la erori de drept concrete și clar definite, dar se critică soluția instanțelor de

judecată referitor la neaplicarea prevederilor art. 56 Cod penal, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, relevă în mod

concludent că instanțele de judecată corect au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpaților în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțîndu-se

argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpaților este în limita sancțiunii prevăzute de art.

317 alin. (2) lit. b) Cod penal, ce prevede pedeapsa cu închisoare de pînă la 6 ani și

instanța de apel și-a motivat soluția privind inoportunitatea aplicării prevederilor art.

56 Cod penal, aceasta a format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și decizia

corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, soluție,

care este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare

a hotărîrilor recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpaților Vornic Alexandru și Galiț Marcel, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Vornic Alexandru Sergiu și Galiț Marcel Iurii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4