1ra-1602/2017 — art.189 alin.2 lit.b,d Cod penal

1ra-1602/2017 — art.189 alin.2 lit.b,d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1602/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de avocatul Topală Igor în numele părții vătămate Belenco Daniil, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2016, de avocatul Grozova Liudmila în numele inculpatului

Belonosov Egor și avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului

Ivanciuc Nichita, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău din 26 aprilie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Belonosov Egor Xxxxx,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în mun. Xxxxx, bd.

Xxxxx, ap. xxxxx,

și

Ivanciuc Nichita Xxxxx,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în mun. Xxxxx, str.

Xxxxx, ap. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

au fost condamnați:

- Ivanciuc Nichita și Belonosov Egor în baza art. 189 alin.(2) lit.b),d) Cod

penal la 3 ani și 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități

convenționale, fiecare.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, fiecăruia.

Totodată, procesul penal în privința lui Belonosov Egor în baza art. 186

alin.(4) Cod penal a fost încetat, din motivul împăcării părților.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de reprezentantul

1

legal al părții vătămate Belenco S. către reprezentanții legali ai inculpaților

Belonosov O. și Ivanciuc S., urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Nichita și Belonosov Egor la data de 24 mai 2013, aproximativ la ora 1500,

împreună cu o altă persoană nestabilită, pe nume Sergiu, urmărind scopul

obținerii unui profit ilicit, în timp ce minorul Xxxx, a.n. xxxx, se afla cu colegii

săi în preajma liceului „Xxxx”, situat pe str. Xxxx, mun. Xxxx, i-au solicitat

ultimului și colegului său Condrea N. să-i urmeze puțin mai departe de

colegii lor, unde, prin amenințarea lui Xxxx cu moartea și aplicarea violenței

periculoase pentru viață și sănătatea persoanei, i-au cerut ca imediat sau pe

parcursul a 2 zile, să le transmită bani în sumă de xxxx lei sau telefonul mobil

avut asupra sa, bunuri ce ulterior urmau a fi transmise lui Belonosov E.,

pentru a le folosi în interese personale, cu condiția nerăspândirii unor date

defăimătoare despre el și colegii liceului în care își petrece studiile, cauzând

părții vătămate suferințe psihice, încât ultimului îi era frică de a se deplasa de

unul singur în locurile publice.

Tot el, Belonosov Egor, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Deliu

I., la data de 13 octombrie 2015, în perioada de timp 1300-1329, urmărind scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a deteriorat geamul din

partea dreaptă din spate a automobilului de model „Xxxx” cu n/î Xxxx, care

era parcat pe str. Xxxx, mun. Xxxx, de unde Deliu I. a sustras pe ascuns o

geantă din piele de culoare cafenie la preț de xxxx lei, în care se afla un

portmoneu din piele de culoare neagră la preț de xxxx lei, cu mijloace bănești

de xxxx euro, care conform cursului oficial al BNM constituia xxxx lei, xxxx

dolari SUA, care potrivit cursului oficial constituia suma de xxxx lei, xxxx ron,

care conform cursului oficial constituia xxxx lei, xxxx hrivne ukrainești, care

potrivit cursului oficial constituia suma de xxxx lei, cauzându-i părții

vătămate Povar O., daune în proporții considerabile și mari în sumă de xxxx

lei.

vătămate Belenco S., avocatul Caminscaia A. în numele lui Ivanciuc N. și

avocatul Grozova L. în numele inculpatului Belonosov Eg., care au solicitat:

- reprezentantul legal al părții vătămate Belenco S., casarea parțială a

sentinței în partea aplicării pedepsei stabilite inculpaților și în latura civilă, cu

2

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie stabilită o pedeapsă mai aspră

și admisă integral acțiunea civilă înaintată. În argumentarea apelului, a

indicat că pedeapsa aplicată lui Ivanciuc N. și Belonosov Eg. este prea blândă

în raport cu fapta comisă.

Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de

consecințele acestei infracțiuni care a provocat stare de frică și frustrare, or, în

speță doar o pedeapsă mai aspră cu privarea de libertate va avea efect asupra

reeducării inculpaților. Referitor la acțiunea civilă înaintată a indicat că a

solicitat să fie încasat prejudiciul moral de la inculpați în mărime de xxxx lei,

însă instanța de fond a admis-o în principiu, fără a se pronunța asupra

cuantumului prejudiciului moral. Astfel, instanța de judecată urma să se

pronunțe în sentință asupra acțiunii civile, având în vedere suferințele psihice

ale părții vătămate, caracterul faptei infracționale săvârșite, că victima este

minoră, care a fost influențat psihic prin faptul exprimării în promisiunea

aplicării unor măsuri, răspândirea știrilor defăimătoare, ruperea picioarelor în

cazul în care victima nu va îndeplini cererea inculpaților. Aceste circumstanțe

confirmă solicitarea prejudiciului moral cauzat părții vătămate de către

inculpați, în baza cărora instanța urma să o admită.

- avocatul Caminscaia A. în numele lui Ivanciuc N., casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că în acțiunile inculpatului nu

sunt întrunite elementele infracțiunii.

A indicat că instanța de judecată a apreciat unilateral probele prezentate

luând în considerație doar poziția acuzării. Inculpatul este nevinovat, fapta sa

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, iar probele sunt insuficiente

și contradictorii. Ivanciuc N. nu a recunoscut vina la nici o etapă a procesului

penal, iar declarațiile sale au fost confirmate de către Belonosov E. La fel, a

menționat că instanța de judecată urmează să țină cont de prezumția

nevinovăției, sau, vinovăția persoanei nu poate fi întemeiată pe presupuneri,

iar toate dubiile fiind interpretate în favoarea inculpatului.

- avocatul Grozova L. în numele inculpatului Belonosov Eg., casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece fapta nu a fost

săvârșită de inculpat. Soluția de condamnare este vădit ilegală și

neîntemeiată, lipsită de suport juridic și probant, deoarece atât în cadrul

urmăririi penale, cât și judecării cauzei de către acuzatorul de stat nu au fost

prezentate probe ce ar dovedi că infracțiunea a fost săvârșită de Belonosov

Egor. Organul de urmărire penală nu a acumulat probe în vederea

3

descoperirii faptei, dar dimpotrivă, învinuirea s-a bazat doar pe declarațiile

părții vătămate.

Din declarațiile părții vătămate depuse în cadrul urmăririi penale și

instanței de judecată, rezultă că Belonosov E. nu este implicat în comiterea

faptei imputate. Careva cereri din partea inculpatului de a transmite bunurile

care-i aparțin părții vătămate nu au fost, precum și amenințările cu violența

nici nu au putut fi, deoarece inculpatul nu a fost prezent în preajma liceului și

nici la telefon nu a avut cu ultimul careva discuții ce ar constitui obiectul

juridic al infracțiunii de șantaj. Or, constrângerea trebuie să fie de natură

directă a produce celui împotriva căreia se exercită o stare de temere,

deoarece numai în felul acesta fapta aduce atingere libertății morale a

persoanei și constituie o infracțiune contra acestei libertăți, respectiv,

infracțiunea de șantaj. Victima a declarat că îi era frică numai de Ivanciuc N.,

fapt ce la determinat să nu povestească părinților despre cele întâmplate.

În cadrul urmăririi penale, avocatul lui Belonosov E. a solicitat

efectuarea confruntării între ultimul și victimă, însă acuzatorul de stat a

respins cererea, motivând că între declarațiile participaților nu există

contradicții esențiale. Rezultă că atât declarațiile părții vătămate, cât și a

inculpatului, în principiu, sunt identice, ceea ce denotă că Belonosov E. nu a

comis fapta imputată, deoarece partea vătămată, nici nu a înaintat careva

pretenții față de inculpatul Belonosov Eg. în plângerea depusă și când a fost

audiat în calitate de parte vătămată.

La etapa judecării cauzei, la întrebarea apărătorului inculpatului, dacă a

fost șantajat de Belonosov Eg., victima a declarat că nu. Prin urmare,

acuzatorul de stat, nu a adus învinuirea în aspectul în care a susținut-o pe

parcursul judecării cauzei și anume prin probele administrate se confirmă

nevinovăția lui Belonosov E. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin.(2) CP, sau, învinuirea adusă inculpatului nu s-a specificat în ce constau

elementele constitutive ale infracțiunii imputate, care era rolul lui Belonosov

E., prin ce se manifestă amenințarea cu moartea, dacă careva realizări directe

sau indirecte a amenințării a avut loc între persoana vătămată și inculpat.

Procurorul s-a bazat doar pe plângerea depusă de către reprezentantul părții

vătămate Belenco S., însă în declarațiile depuse de partea vătămată sunt

relatate alte circumstanțe de fapt și de drept.

Nu este clar în ce temei instanța a ajuns la concluzia că partea vătămată

avea stare de frică, or, Xxxx a declarat că după ce a discutat cu Ivanciuc N., a

4

plecat cu diriginta și colegii din clasă la o excursie la muzeu, fără a comunica

profesoarei despre incidentul produs în fața liceului.

Astfel, la adoptarea sentinței au fost încălcate grav prevederile art. 385 și

394 CPP, nefiind apreciate probele din punct de vedere juridic, în privința

pertinenței acestora.

decembrie 2016, au fost admise din alte motive apelurile declarate de

reprezentantul legal al părții vătămate Belenco S., avocatul Caminscaia A. în

numele lui Ivanciuc N. și avocatul Grozova L. în numele lui Belonosov Eg.,

casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și acțiunii civile, inclusiv

din oficiu în baza art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, pronunțătă o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Lui Ivanciuc Nichita și Belonosov Egor condamnați în baza art. 189

alin.(2) lit.b),d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal li se stabilește

pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare, fără amendă, fiecăruia.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an, fiecăruia.

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de reprezentantul legal al

părții vătămate Belenco Stanislav și s-a încasat de la Ivanciuc N. și Belonosov

E. în beneficiul lui Belenco Daniil prejudiciul moral câte xxxx lei, de la fiecare.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

infracțiunii imputate este dovedită pe deplin prin probele, cercetate în cadrul

ședințelor de judecată, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor.

Astfel, s-a constatat cu certitudine prezența în acțiunile inculpaților a

componenței de infracțiune prevăzută de art. 189 alin.(2) lit. b),d) Cod penal,

iar instanța de fond corect a conchis că partea vătămată Belenco D. și

inculpatul Belonosov Eg. învățau în același liceu Xxxx, iar Ivanciuc N. învăța

la o școală din sect. Xxxx, mun.Xxxx și pe victimă îl cunoștea din spusele lui

Belonosov E., cu care sunt în relații de prietenie. Astfel, Ivanciuc N. nefiind

cunoscut și nici într-o relație de prietenie cu Xxxx putea solicita bani de la

ultimul doar la indicația lui Belonosov E., fiindcă din mulțimea de copii aflați

în curtea școlii Ivanciuc N. l-a chemat într-o parte anume pe victima Belenco

D. Mai mult ca atât, Belonosov Egor era autoritar în liceul dat, atât din punct

de vedere pozitiv, cât și negativ. Victima necunoscându-l pe inculpatul

5

Ivanciuc N., nici nu avea motive de a-i transmite careva bunuri sau bani sau

de a avea frică despre răspândirea unor informații defăimătoare prin liceu,

decât doar prin implicarea lui Belonosov E.

La fel, instanța de fond corect a apreciat critic versiunea inculpatului

Ivanciuc N., precum că el a cerut doar xxxx lei de la partea vătămată pentru a

se juca în internet, or, în această situație este inexplicabilă starea de frică a

victimei, precum și refuzul de a ieși singur în locurile publice. Mai mult că și

martorul Condrea N. a explicat că după incidentul produs la care a fost

prezent, are stare de frică. Prin urmare, just s-a constatat că starea de frică,

spaimă, nu poate apărea de la o simplă solicitare de a fi împrumutați xxxx lei.

Cererea de transmitere a sumei de bani a avut loc cu anumite condiții, care

după cum susține partea vătămată prin vinderea telefonului, sustragerea

banilor de la părinți, în caz contrar a fost amenințat victima că va fi defăimat

în fața colegilor de liceu și că îi vor fi rupte picioarele.

Totodată, critic a fost reținută poziția că Ivanciuc N. a împrumutat bani

de la partea vătămată, or, atât din declarațiile victimei, a martorului ocular

Condrea N., precum și din plângerea înaintată organelor de drept de către

reprezentantul părții vătămate, rezultă că în cadrul solicitării de transmitere a

banilor aceștia erau pentru Belonosov Egor.

Astfel, just s-a constatat că Xxxx a fost amenințat, fapt care s-a

manifestat prin influența psihică a victimei minore, fiind exprimată prin

amenințări, promisiunea aplicării unor măsuri cu răspândirea știrilor

defăimătoare, ruperea picioarelor, în cazul în care victima nu va îndeplini

cerințele inculpaților de transmiterea banilor. La calificarea infracțiunii nu

contează dacă a existat sau nu în realitate posibilitatea de a realiza

amenințarea, fiind suficient ca victima să perceapă amenințarea ca una reală.

Comportamentul schimbat al părții vătămate, starea de neliniște și frică a fost

observată la victimă de către mătușa acestuia, care a și anunțat tatăl părții

vătămate minore.

În cadrul ședinței de judecată s-a demonstrat că Ivanciuc N. a cerut bani

de la Xxxx doar la indicația lui Belonosov Eg., care învăța într-un liceu cu

partea vătămată. Astfel, defăimarea victimei față de colegii acestuia era

reală și putea fi efectuată numai de către Belonosov Egor.

Implicația inculpatului Belonosov Eg. în amenințarea minorului Xxxx

cu scopul de a obține bani de la acesta este confirmat prin declarațiile

victimei, potrivit cărora Ivanciuc N. a solicitat bani anume pentru a-l salva pe

6

Belonosov E. de la poliție, fapt confirmat prin depozițiile martorului Condrea

N., care a fost prezent la momentul amenințării. Totodată, la momentul

înaintării plângerii de către reprezentantul părții vătămate, s-a solicitat

atragerea la răspundere anume persoana lui Belonosov Egor.

De asemenea, instanța a considerat neîntemeiată poziția apărătorului în

numele lui Belonosov E. precum că declarațiile victimei nu sunt pertinente și

nu pot fi puse la baza învinuirii, or, aceste declarații sunt constante pe tot

parcursul procesului penal, nefiind contradicții și nu conțin divergențe față de

celelalte probe, astfel, neexistând nici un temei de a pune la îndoială

credibilitatea acestor declarații. Totodată, s-a considerat irelevant argumentul

apelantului precum că declarațiile părții vătămate coincid cu cele ale

inculpatului Belonosov E., sau, depozițiile acestora sunt radical diferite.

Neîntemeiat fiind argumentul avocatului în numele lui Belonosov Eg.

precum că din declarațiile victimei rezultă că inculpatul nu este implicat în

această faptă, deoarece partea vătămată a declarat că: Ivanciuc N. i-a spus că

dacă va găsi bani, îi va lua pe toți. El a controlat partea vătămată în buzunarul din

spate și a găsit xxxx lei, spunând că are nevoie de banii aceștia pentru a-l scoate de la

închisoare pe Belonosov Egor. L-a întrebat dacă are telefon, i-a spus să-l vândă, la ce

victima a refuzat, după care i-a spus să aducă xxxx lei de la părinți tot pentru

Belonosov Eg. Apoi, l-a întrebat de ce l-a dat pe Belonosov E. la poliție. Partea

vătămată a spus că o să-l pună și pe el la poliție, atunci fiind amenințat că o să-i rupă

picioarele și că o să-l omoară…. Când Ivanciuc N. cerea bani, a spus că Belonosov E.

este la sectorul de poliție.

A fost respins argumentul avocatului inculpatului Belonosov E. precum

că careva cereri din partea inculpatului de a transmite bunurile care îi aparțin

părții vătămate nu au fost și amenințările cu violență nici nu a putut fi,

deoarece inculpatul nu a fost prezent în preajma liceului și nici la telefon nu a

avut cu ultimul careva discuții ce ar constitui obiectul juridic al infracțiunii de

șantaj, or, în cadrul laturii obiective a infracțiunii de șantaj, cerere reprezintă o

pretenție, o revendicare făcută în orice formă.

Avocatul a invocat ca temei de achitare a lui Belonosov E. faptul că în

cadrul urmăririi penale, avocatul inculpatului a solicitat efectuarea

confruntării între ultimul și partea vătămată, însă acuzatorul de stat a respins

această cerere, motivând că între declarațiile participanților nu există

contradicții esențiale. În acest sens, s-a indicat că motivul de bază de adoptare

a unei asemenea soluții de către organul de urmărire penală a fost dreptul

7

părții vătămate minore, care în rezultatul confruntării poate fi victimizată în

mod repetat. Mai mult, ordonanța de respingere a demersului apărătorului nu

a fost atacată în ordinea stabilită, la procurorul ierarhic superior, necătând la

faptul că legislația procesual-penală permite asemenea oportunitate.

La fel, s-a indicat că este eronată argumentul apărării că partea

vătămată nu a înaintat careva pretenții în privința lui Belonosov Eg., or

acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate fiind

înaintată cu pretenții morale față de ambii inculpați. Astfel, personal victima

în instanța de apel a declarat repetat că are pretenții față de inculpați.

Referitor la apelul reprezentantului legal al părții vătămate Belenco S.

care a solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpați, considerând

că pedeapsa aplicată este prea blândă în coraport cu circumstanțele cauzei,

persoana victimei și consecințele infracțiunii, instanța a indicat următoarele.

Potrivit art. 70 alin.(3) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pentru

persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea

penală pentru infracțiunea săvârșită redusă la jumătate.

În conformitate cu art. 79 Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională.

Sancțiunea art.189 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, prevede pedeapsa cu

închisoare de la 5 la 7 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități

convenționale.

Instanța de fond, la aplicarea și individualizarea pedepsei inculpaților, a

indicat că ține cont de prevederile art. 7,75 Cod penal, de gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, persoana vinovată, de scopul de

corectare și reeducare a inculpaților, de prevederile art. 70 alin.(3) CP.

Circumstanțe atenuante și agravante în privința inculpaților instanța de fond

8

nu a stabilit.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea a fost comisă de inculpați la

data de 24 mai 2013, iar inculpații la acel moment aveau vârsta de 14 ani,

adică infracțiunea a fost comisă în minorat.

Prin urmare, instanța constată ca circumstanță atenuantă și excepțională

în privința ambilor inculpați - comiterea infracțiunii de către minori.

Astfel, instanța reține că în speță, în privința inculpaților minori prin

prisma art. 70 alin.(3) Cod penal, se stabilesc noi limite ale pedepsei în baza

art. 189 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, pedeapsa maximă ce poate fi aplicată la

caz fiind de 3 ani 6 luni închisoare, care este sub limita minimă prevăzută de

lege.

Stabilind inculpaților pedeapsa principală sub formă de 3 ani 6 luni

închisoare, instanța de fond a numit o pedeapsă corectă în limita legii, precum

și consideră că instanța de fond în mod just a aplicat prevederile art. 90 Cod

penal, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța de apel a conchis că Ivanciuc N. și Belonosov E. au comis

infracțiunea de șantaj în stare de minorat, iar potrivit art. 79 alin.(1) CP -

minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională, motiv pentru care instanța de apel la stabilirea pedepsei va

aplica față de inculpat și art. 79 Cod penal, luând în considerație circumstanța

excepțională comiterea infracțiunii de către un minor.

Prin prisma art. 79 Cod penal, instanța de judecată are mai multe

opțiuni la aplicarea unei pedepse mai blânde față de inculpat, instanța de

judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie,

ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Prin urmare, instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpaților Ivanciuc N. și Belonosov E., ține cont de

prevederile art.6,7,16,61,75,76,77,78-79,90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

care face parte din categoria celor grave, de motivul acesteia, scopul de

cupiditate, de persoana inculpaților, care la momentul comiterii faptei erau

minori, fără antecedente penale, potrivit referatului preferențial de evaluare

psihosocială a inculpaților, se caracterizează ca persoane cu perspective medii

de reintegrare în societate, de circumstanța excepțională și atenuantă -

săvârșirea infracțiunii de către un minor.

Astfel, ținând cont de norma art.79 Cod penal, instanța de apel a stabilit

9

față de inculpați o pedeapsă mai blândă, cu excluderea pedeapsei

complementară sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Totodată, în cadrul procesului penal reprezentantul legal al părții

vătămate Belenco S. a solicitat încasarea din contul inculpaților prejudiciul

moral cauzat în mărime de xxxx lei.

Prin sentința instanței de fond a fost admisă în principiu acțiunea civilă

înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

Instanța de apel a menționat că instanțele judecătorești, la determinarea

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în

considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor

psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care certifică acest

fapt.

Astfel, instanța de apel a reținut că, la determinarea cuantumului

prejudiciului moral, ține cont de echilibrul dintre suferințele morale cauzate

părții vătămate și starea materială a făptuitorului, considerând că suma de

4000 lei de la fiecare inculpat, constituie o satisfacție echitabilă pentru partea

vătămată Belenco D.

avocatul Topală Igor în numele părții vătămate Belenco D., avocatul Grozova

L. în numele lui Belonosov E. și avocatul Caminscaia A. în numele lui

Ivanciuc N., care au solicitat:

- avocatul Topală Ig. în numele părții vătămate Belenco D., care

indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) CPP, solicită casarea

deciziei contestate cu pronunțarea unei noi hotărâri cu stabilirea unei pedepse

mai aspre și admiterea integrală a acțiunii civile.

Instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpaților în raport

cu fapta comisă, care este o infracțiune gravă și impune aplicarea unei

pedepse privative de libertate față de inculpați, pentru ca aceștia să

conștientizeze gravitatea infracțiunii și consecințele infracționale.

Mai mult, nu s-a ținut cont că prin infracțiunea de șantaj părții vătămate

i s-a provocat stări de frică și frustrare, care fiind amenințat cu moartea și

aplicarea violenței, inclusiv și cu răspândirea unor știri defăimătoare despre

10

victimă, acesta fiind un copil care percepe amenințările mai grav și periculos.

Cât privește soluția instanței de apel în latura civilă în partea

prejudiciului moral a indicat că instanța parțial a admis-o, necătând că a ținut

cont de circumstanțele care confirmă cauzarea prejudiciului moral.

- avocatul Grozova L. în numele lui Belonosov E, care, invocând temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală solicită,

casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat, precum și să fie respinsă acțiunea civilă.

În argumentarea recursului a indicat că, atât în cadrul urmăririi penale,

cât și judecării cauzei nu au fost prezentate probe ce ar dovedi că infracțiunea

imputată a fost săvârșită de el.

Organul de urmărire penală nu a acumulat probe în vederea

descoperirii faptei imputate, însă și-a bazat soluția doar pe declarațiile părții

vătămate care sunt în susținerea poziției inculpatului Belonosov E.

Instanțele judecătorești greșit au apreciat probele și neîntemeiat a

conchis că Ivanciuc N. la indicația lui Belonosov E. a solicitat bani de la Xxxx

din simplu motiv că alte persoane Ivanciuc N. nu cunoștea, fiind elev a altui

liceu. Or, însăși partea vătămată a declarat că pe Ivanciuc N. îl cunoaște de la

internet cafe unde de mai multe ori se jucau.

- avocatul Caminscaia A. în numele lui Ivanciuc N., invocând temeiul

de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) CPP, solicită casarea acestora și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii. A indicat că instanțele judecătorești au

apreciat unilateral probele prezentate, luând în considerație doar poziția

acuzării, fără a le aprecia obiectiv, prin ce i-a încălcat grav dreptul

inculpatului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO.

Inculpatul Ivanciuc N. vina sa în comiterea infracțiunii incriminate nu a

recunoscut-o, relatând evenimentele petrecute și anume că el cu cunoscutul

său Sergiu se plimbau. El mergea pe drum, iar victima se afla în curtea

liceului aproape de scările școlii. El l-a salutat pe Xxxx și i-a cerut să-i

împrumute xxxx lei, dar victima i-a dat numai xxxx lei. Ivanciuc N. a luat

banii și i-a spus că o să-i întoarcă. După câteva zile inculpatul a aflat că în

privința sa a fost scrisă plângere la poliție. Discuția s-a petrecut în prezența lui

Condrea N. Astfel, declarațiile inculpatului Ivanciuc N. sunt confirmate pe

deplin prin cele ale inculpatului Belonosov E. Reieșind din cele menționate,

consideră că fapta nu întrunește elementele infracțiunii de șantaj.

11

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Topală Igor în

numele părții vătămate Belenco D.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

recursul este declarat peste termen.

Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit art. 421 Cod de procedură

penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate

în dispoziția acestei norme procesuale sunt în drept să declare recurs ordinar.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor

instanței de apel, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile

de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 01 decembrie 2016, în prezența

participanților la proces: acuzatorului de stat, părții vătămate Belenco D.,

reprezentantului legal al părții vătămate Belenco S., avocatului acestuia

Topală I., inculpaților Ivanciuc N., Belonosov E., reprezantantului legal al

inculpatului Ivanciuc N., Ivanciuc D. și avocaților inculpaților Caminscaia A.

și Grozova L., aceștia fiind anunțați că pronunțarea integrală a deciziei

motivate va avea loc la 29 decembrie 2016, ora 1400, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.39-51, vol.III).

La data fixată, s-a prezentat procurorul, iar partea vătămată Belenco D.,

reprezentantul legal și avocatul acestuia, inculpații Belonosov Eg., Ivanciuc

N., reprezentanții legali și avocații acestora fiind absenți, după care, în

conformitate cu prevederile art. 338 alin. (3) CPP, instanța a amânat

pronunțarea hotărârii pentru data de 16.01.2017.

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că decizia

motivată a fost pronunțată la 16.01.2017, la care a fost prezent doar

procurorul, căruia i-a fost înmânată contra semnătură o copie a deciziei

motivate, fapt confirmat inclusiv și prin recipisă (f.d.80, vol.III).

12

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la

care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, durata termenului de recurs de 30

zile se calculează începând cu 17 ianuarie 2017 și se epuizează la 15 februarie

2017.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2016, care se contestă a fost pronunțată integral la 16 ianuarie 2017,

iar conform datelor de înregistrare a secției documentare procesuală a

cauzelor penale, recursul ordinar declarat de avocatul Topală Ig. în numele

părții vătămate Belenco D., a fost expediat de la Oficiul Poștal Chișinău MD -

2012, la 22 februarie 2017 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 24

februarie 2017 (f.d.149-153, vol.III), după expirarea termenului legal de

declarare a recursului ordinar.

Potrivit art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Prin urmare, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocatul Topală I. în numele părții vătămate

Belenco D., pe motiv că a fost declarat peste termen.

Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocații Grozova L., Caminscaia

A. în numele inculpaților Belonosov E. și Ivanciuc N.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Grozova L. în numele lui

Belonosov E. invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct.6) și 8)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, iar avocata Caminscaia A. în

numele lui Ivanciuc N. prevederile pct.8) al normei date, care stipulează, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

13

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de autori.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către avocatul Grozova L. în numele lui

Belonosov E., Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind

desfășurat, deoarece nu a nominalizat care anume situație, prevăzută la

prevederea legală a temeiului menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

Din conținutul recursurilor rezultă că avocații Grozova L., Caminscaia

A. în numele lui Belonosov E. și Ivanciuc N. invocă dezacordul cu aprecierea

probelor și a nevinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 189 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, totodată, solicită casarea hotărârilor

judecătorești și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de Belonosov E., iar în privința lui Ivanciuc N. fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele

obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Belonosov E. și Ivanciuc N. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit.b), d) Cod penal, să fie

justă și întemeiată.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia

nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Necătând la faptul că, inculpații vina nu și-a recunoscut-o, instanțele de

fond și apel au constatat că vinovăția lor pe deplin a fost dovedită prin: -

declarațiile părții vătămate Xxxx, care a explicat că în anul 2013, se afla în curtea

14

liceului „Xxxx”, deoarece se pregătea să meargă în excursie cu clasa. De el s-a

apropiat Ivanciuc N. cu un băiat, pe care îl cunoaște doar vizual. Când s-a

apropiat, a cerut bani, dar partea vătămată a spus că nu are. Atunci Ivanciuc

N. i-a spus că dacă va găsi bani, îi va lua pe toți. L-a controlat în buzunarul

din spate, unde a găsit xxxx lei și a spus că are nevoie de banii aceștia pentru

a-l scoate de la închisoare pe Belonosov Eg. Când a găsit banii în buzunar, i-a

luat. Apoi, i-a spus să mai aducă ulterior încă xxxx lei. L-a întrebat dacă are

telefon, spunându-i să-l vândă, partea vătămată a refuzat, apoi i-a spus să

aducă xxxx lei de la părinți. După care, Ivanciuc N. l-a întrebat de ce l-a dat pe

Belonosov Eg. la poliție. I-a răspuns că o să-l dea și pe el la poliție, atunci fiind

amenințat că o să-i rupă picioarele și o să-l omoare. Părinților victima nu le-a

comunicat nimic referitor la incident, deoarece îi era frică ca să nu fie bătut de

Ivanciuc N. și băiatul necunoscut. El, Xxxx i-a spus despre caz mătușii sale,

deoarece aceasta a observat că era speriat, dar a rugat ca ultima să nu-i

comunice tatălui. Partea vătămată a explicat că s-a speriat de incidentul dat,

fiindu-i frică de ei. La fel, a relatat că atunci când Ivanciuc N. cerea bani i-a

spus că Belonosov E. se află la sectorul de poliție. După conflictul petrecut la

școală, Belonosov E. venea și îl numea cu cuvinte necenzurate. Ulterior, prin

liceu după incident a auzit cuvinte urâte despre el de la colegii lui Belonosov

E., care îi spuneau că „здал Егора ментам”. El înțelegea ce înseamnă și anume

că a scris plângere la poliție. Totodată a indicat că Ivanciuc N. a fost trimis de

Belonosov E. pentru a cere bani; - declarațiile martorului Condrea N., care a

declarat că partea vătămată Xxxx este colegul său de clasă. În ziua când a avut

loc incidentul, după finisarea orelor, au ieșit afară cu Belenco D. De el s-a

apropiat Ivanciuc N. și încă un băiat, care i-a chemat într-o parte să vorbească.

Ivanciuc N. a spus că Belonosov E. este închis și trebuie ambii să de-a câte 10

lei pentru a-l scoate de la poliție. A spus că trebuie să adune suma de 500 lei,

pentru a-l ajuta. În acel timp a sunat telefonul lui Xxxx, iar Ivanciuc N. i-a

spus să i-l dea pentru a-l vinde sau să-i dee xxxx lei. Xxxx nu i-a dat nici

telefonul, nici banii. Ivanciuc N. a menționat că dacă vor da bani în sumă de

xxxx lei, toată școala va ține cu ei, iar în caz contrar va spune să nu le respecte.

Discuția dată nu a fost auzită de nimeni. Victima i-a comunicat lui că dacă

Ivanciuc N. va mai cere o dată bani de la el, atunci îl va anunța pe tatăl său. A

mai explicat că a fost speriat din cauza incidentului ce a avut loc; - plângerea

lui Belenco S., potrivit căreia prin acțiunile concrete de șantaj și amenințare cu

15

aplicarea violenței săvârșite au fost comise la data de 23.05.2013, aproximativ

la orele 1500, Ivanciuc N. și o altă persoană necunoscută, la îndemnul lui

Belonosov El., au solicitat de la fiul său să prezinte tot ce are în buzunare, să

prezinte ce telefon are și să sustragă de la părinți bani (suma de xxxx lei),

pentru a se clarifica în privința lui Egor. În aceleași circumstanțe, când era

controlat prin buzunare, victima Daniil a fost amenințat cu omor și vătămare

gravă a integrității corporale sau a sănătății, precum că îi vor rupe picioarele

dacă nu va aduce suma de bani solicitată către data de 24.05.2013 sau dacă va

comunica altor persoane despre cele discutate; - cererea privind recunoașterea în

calitate de parte vătămată și parte civilă; - ordonanța din 06.10.2013 potrivit căreia

Belenco D. a fost recunoscut în calitate de parte vătămată.

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpaților, în

săvârșirea infracțiunii incriminate, astfel că nu este prezentă nici o

discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Prin urmare, instanța de apel corect a reținut faptul că partea vătămată

și inculpatul Belonosov Eg. învățau în același liceu „Xxxx”, iar Ivanciuc N.

învăța la o școală din sect. Botanica, însă pe Belenco D. îl cunoștea din spusele

lui Belonosov E. cu care sunt prieteni. Ivanciuc N. necunoscând victima și

nefiind în nici o relație de prietenie cu acesta, putea solicita bani de la partea

vătămată doar la indicația lui Belonosov Eg., deoarece din mulțimea de elevi

aflați în curtea școlii, Ivanciuc N. l-a chemat într-o parte anume pe Belenco D.

Mai mult că, Belonosov Eg. în liceu era o persoană autoritară, atât din punct

de vedere pozitiv, cât și negativ. Astfel, necunoscându-se victima cu

inculpatul Ivanciuc N. nici nu avea motive de a-i transmite careva bunuri ori

bani, sau de a avea frică despre răspândirea unor informații defăimătoare prin

liceu, decât doar prin implicarea lui Belonosov E.

La fel, instanța just a constatat că partea vătămată Xxxx a fost

amenințată, fapt manifestat prin influența psihică a victimei, exprimată în

promisiunea aplicării unor măsuri, răspândirea știrilor defăimătoare, cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății și anume, precum că îi

vor fi rupte picioarele, în cazul în care nu va fi îndeplinită cererea.

Astfel, la calificarea infracțiunii de șantaj nu contează dacă a existat sau

nu în realitate posibilitatea de a realiza amenințarea, fiind suficient ca victima

16

să perceapă amenințarea ca pe una reală. Comportamentul schimbat al

victimei, starea de neliniște și frică a fost observată la partea vătămată de către

mătușa acestuia, care a anunțat tatăl părții vătămate. Prin urmare, Ivanciuc N.

putea cere bani de la Belenco D., doar la indicația lui Belonosov E., care învăța

într-un liceu cu partea vătămată.

Implicarea lui Belonosov E. în amenințarea minorului Belenco D. cu

scopul de a obține bani de la acesta se demonstrează prin declarațiile părții

vătămate, conform cărora Ivanciuc N. a solicitat bani anume pentru a-l salva

pe Belonosov E. de la poliție, care se confirmă prin depozițiile martorului

Condrea N., care a fost prezent la momentul amenințării.

Totodată, la momentul înaintării plângerii de către reprezentantul legal

al părții vătămate Belenco D., Belenco S., s-a cerut să fie atrasă la răspundere

anume persoana lui Belonosov E.

Neîntemeiate fiind argumentele avocatului Grozova L. în numele lui

Belonosov E. precum că declarațiile părții vătămate nu sunt pertinente și nu

pot fi puse la baza învinuirii, din declarațiile părții vătămate rezultă că

Belonosov E. nu este implicat în această faptă, inclusiv și că declarațiile lor

sunt identice, or, declarațiile părții vătămate sunt constante pe parcursul

procesului penal, nu sunt contradictorii și nu conțin divergențe, neexistând

nici un temei de a pune la îndoială credibilitatea acestora, precum și

depozițiile părții vătămate sunt radical diferite față de cele ale lui Belonosov

Eg. Din declarațiile victimei Belenco D. rezultă că „Ivanciuc N. când a cerut

banii, a spus că are nevoie de aceștia pentru a-l scoate de la închisoare pe Belonosov

Eg. Când a găsit banii în buzunar, i-a luat … Ulterior, Ivanciuc N. l-a întrebat de ce

l-a dat pe Belonosov Eg. la poliție. Totodată, a explicat că Ivanciuc N. când cerea bani,

a spus că Belonosov Eg. este la sectorul de poliție. La fel, a indicat că Ivanciuc N. a

fost trimis de Belonosov E. pentru a cere bani”.

De asemenea, corect a fost respins temeiul indicat de avocat precum că

careva cereri din partea lui Belonosov Eg. de a transmite bunurile care îi

aparțin părții vătămate nu au fost și amenințările cu violența nici nu a putut

fi, deoarece inculpatul nu a fost prezent în preajma liceului și nici la telefon nu

a avut careva discuții ce ar constitui obiectul juridic al infracțiunii de șantaj,

or, latura obiectivă a infracțiunii nominalizate, cererea făptuitorului

reprezintă o pretenție, o revendicare făcută în orice formă.

Referitor la motivul avocatului inculpatului Belonosov E. precum că

victima nu a înaintat careva pretenții față de inculpat, instanța de apel corect a

17

reținut în acest sens că reprezentantul legal al părții vătămate Belenco S. a

înaintat acțiunea civilă în care a indicat pretențiile morale, acestea fiind

înaintate față de ambii inculpați. Mai mult ca atât, în cadrul ședinței instanței

de apel, partea vătămată Xxxx a relatat că are pretenții atât față de Ivanciuc

N., cât și față de Belonosov Eg. (f.d.39, vol.III).

Cât privește argumentul din recurs că învinuirea adusă lui Belonosov E.

nu este clară, care contravine prevederilor art.281 alin.(2) și 296 Cod de

procedură penală, deoarece nu s-a specificat în ce constau elementele

constitutive ale infracțiunii imputate, care este rolul lui Belonosov E., prin ce

s-a manifestat amenințarea cu moartea, Colegiul penale ține să menționeze că,

lui Belonosov E. în prezența avocatului i-au fost aduse la cunoștință

ordonanța de punere sub învinuire, fiindu-i expediată prin poștă și

rechizitoriul, i-au fost explicate drepturile și obligațiile, însă careva demersuri

referitor la neclaritatea învinuirii nu au fost formulate, precum și nu a fost

înaintată nici o cerere privind concretizarea învinuirii, iar în cadrul ședinței

instanței de fond la întrebarea președintelui ședinței dacă lui Belonosov E. îi

este clară învinuirea adusă în baza art.189 alin.(2) lit., acesta a răspuns

afirmativ, și anume că „copia rechizitoriului a primit-o, învinuirea îi este clară,

vina nu o recunoaște, dorește să depună declarații” (f.d.200, 203, vol.II), fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată. Mai mult ca atât, nici

ulterior în cadrul ședinței instanței de apel, din partea participanților la proces

(inculpat și avocatul acestuia) nu au fost formulate cereri sau demersuri în

acest sens.

Așadar, ținând cont de cele menținate mai sus și analizând materialele

cauzei - ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul, Colegiul conchide

că, învinuirea înaintată inculpatului Belonosov E. este clară și concretă, cu

descrierea tuturor elementelor obligatorii prevăzute de normele de drept care

reglementează întocmirea și adoptarea acestora.

Colegiul penal reține că, toate probele prezentate și cercetate în mod

legal în cadrul ședinței instanței de fond și apel au indicat la confirmarea

vinovăției inculpaților Ivanciuc N. și Belonosov E. în comiterea infracțiunii ce

i se impută, iar temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Argumentele recurenților, precum că instanța de apel a apreciat incorect

și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor

valoare, concluziile privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de

șantaj rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse

18

de avocați, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din

dosar, țin de starea de fapt a cauzei și nu sunt prevăzute ca temei pentru

recurs în art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, în recursul declarat de avocatul Grozova L. aceasta critică

soluția instanței și în latura civilă, însă Colegiul penal conchide că instanța de

apel corect a soluționat acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al

părții vătămate, fiind încasat de la inculpați în beneficiul lui Xxxx prejudiciul

moral în mărime de xxxx lei, de la fiecare, astfel careva temei de a interveni în

soluția adoptată instanța nu are.

În concluzie instanța de recurs conchide că, decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea acestora, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

decidă asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de avocații

Grozova L. în numele lui Belonosov E. și Caminscaia A. în numele lui

Ivanciuc N., ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Belonosov Egor și Ivanciuc Nichita, de avocatul Topală

Igor în numele părții vătămate Belenco Daniil, ca declarat peste termen, iar

cele de avocatul Grozova Liudmila în numele inculpatului Belonosov Egor și

avocatul Caminscaia Aliona în numele inculpatului Ivanciuc Nichita, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

19