1ra-254/2016 — art.152 alin.1 Cod penal

1ra-254/2016 — art.152 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-254/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin

Miron, partea vătămată Gutium Tudor și avocatul acestuia Crețu Doina, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 octombrie 2015, în cauza penală în privința lui

Rogoja Pavel Andrei,

născut la 07 aprilie 1965, originar și domiciliat în or.

Orhei, str. Călătorilor 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2015, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Rogoja Pavel a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal la 3 ani 4

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a încasat de la Rogoja Pavel în beneficiul lui Gutium Tudor

prejudiciul material în mărime de 5843 lei, prejudiciul moral de 5000 lei și

cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 3500 lei.

Pavel la 19 iunie 2014, aproximativ la ora 1300, aflîndu-se pe str. Renașterii 3,

mun. Chișinău, acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod

1

conștient survenirea acestora, în urma unui conflict cu Gutium Tudor, i-a

aplicat acestuia lovituri pe tot corpul, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.2264/D din 24.09.2014, fractura oaselor 7, 8, 9, 10 pe

stînga, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, contuzie

ușoară a globului ocular stîng, hemoragie subconjunctivală, echimoze pe față, care se

califică ca vătămare medie.

inculpatul Rogoja P. și avocații acestuia Josan D. și Ploșniță E., care au

solicitat:

- partea vătămată, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, privind examinarea cauzei în ordine generală, admiterea

integrală a acțiunii civile înaintate. Totodată, să fie încasat din contul

inculpatului în beneficiul său cheltuielile pentru asistența juridică în instanța

de apel în mărime de 2000 lei.

Consideră că instanța de fond neîntemeiat a admis cererea inculpatului

privind examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 CPP, deoarece Rogoja

P. a recunoscut doar o parte din faptele indicate în rechizitoriu, iar declarațiile

părții vătămate, a martorului Gherasimov A. și acțiunea civilă înaintată nu le

recunoaște, mai mult ca atît, declarațiile acestora cu ale inculpatului se

contrazic. Rogoja P. fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești și-a schimbat

declarațiile față de cele depuse la urmărirea penală.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de persoana

inculpatului care nu este la prima abatere, prin urmare greșit sa reținut că

antecedentele penale ale inculpatului erau stinse, odată ce a fost prezentată

decizia instanței de apel, fără mențiunea că aceasta este definitivă și

irevocabilă, nefiind posibil de stabilit pedeapsa inculpatului la limita

sancțiunii prevăzute de norma art. 152 alin.(1) CP în coraborare cu art. 3641

CPP.

Nu este de acord cu faptul că instanța a respins plîngerea părții

vătămate depuse în ordinea prevederilor art. 313 CPP, deoarece plîngerile

împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală se examinează doar

de către judecătorul de instrucție, astfel, aceasta nu era în competența

instanței de fond de a anula ordonanța nominalizată.

Astfel, prin aceste încălcări procedurale părții vătămate i s-a încălcat

dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 pct.1 CEDO.

- inculpatul Rogoja P., casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri,

2

prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității. A menționat că instanța de fond a reținut în sentință

circumstanțele agravante și anume săvîrșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte

fapte care au relevanță pentru cauză, totodată, la stabilirea pedepsei ținînd

seama de persoana vinovată indică că Rogoja P. anterior a fost judecat,

antecedentul este stins, fără a constata existența circumstanțelor agravante

prin careva probe pertinente.

Mai mult ca atît, sentința Judecătoriei Orhei din 19.12.2007, la care a

făcut referire instanța, a fost casată integral prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 21.02.2008, care a pronunțat o nouă hotărîre, prin care procesul

penal în privința lui Rogoja P. învinuit în baza art.352 alin.(3) lit.d) CP a fost

încetat pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție administrativă

prevăzută de art. 175 CCA și sancționat la amendă în mărime de 3 unități

convenționale. Această decizie a devenit irevocabilă prin necontestare.

Prin urmare, aplicînd prevederile legale, la circumstanțele faptei,

consideră că la judecarea cauzei nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

Astfel, aplicarea pedepsei cu închisoarea, nu este una echitabilă, în

conformitate cu prevederile Codului penal. Pe parcursul judecării cauzei a

manifestat un comportament conștiincios, nu a creat impedimente la buna

desfășurare a procesului, și-a recunoscut vina, are un loc permanent de trai,

fiind încadrat în cîmpul muncii, are familie și este caracterizat pozitiv, iar la

inițierea conflictului a fost provocat de partea vătămată care a lovit-o pe soția

sa. Menționînd circumstanțele nominalizate, consideră că aplicarea pedepsei

cu muncă neremunerată în folosul comunității, își va atinge scopul pedepsei,

iar el a conștientizat vina, asumîndu-și consecințele.

Instanța aplicîndu-i cea mai aspră pedeapsă era obligată să o motiveze,

prin urmare nu a argumentat necesitatea aplicării inculpatului unei pedepse

mai aspre din numărul celor alternative prevăzute la art. 152 alin. (1) CP.

- avocatul Josan D. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărîri, cu stabilirea unei pedepse sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității. Nu este de acord cu constatarea instanței

care a stabilit că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiune

similară sau pentru fapte care au relevanță în cauză, deoarece circumstanța

agravantă nominalizată incorect a fost reținută. Astfel, pedeapsa stabilită de

instanța de fond este una greșită, care contravine prevederilor art. 75-78 CP.

3

- avocatul Ploșniță E., casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri,

cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

Temei pentru stabilirea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de

lege servește existența unor circumstanțe excepționale de care instanța de

fond nu a ținut cont și anume: scopul și motivele infracțiunii, rolul celui

vinovat, comportamentul acestuia în timpul și după consumarea infracțiunii,

precum și comportamentul provocator al părții vătămate Gutium T.

În speță, acțiunile inculpatului nu ar fi existat, dacă el nu ar fi fost

provocat de comportamentul agresiv și lipsit de respect al părții vătămate

Gutium T. Motivul aplicării loviturilor părții vătămate Gutium T., a fost o

reacție spontană a inculpatului privind apărarea soției sale, dar nicidecum

aplicarea loviturilor nu a fost premeditată sau planificată din timp. Inculpatul

nu era în relații ostile cu partea vătămată și nu a utilizat la aplicarea

loviturilor instrumente pregătite din timp sau obiecte interzise de lege.

Astfel, în conformitate cu circumstanțele menționate, consideră că lui

Rogoja P. îi poate fi stabilită o pedeapsă mai blîndă, de altă categorie și anume

amenda, care își va atinge scopul pedepsei penale.

octombrie 2015, au fost admise apelurile declarate de inculpatul Rogoja P. și

avocații acestuia Josan D. și Ploșniță E., casată sentința în partea pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Rogoja Pavel a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 267

ore muncă neremunerată în folosul comunității. Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

A fost respins, ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Gutium

T. S-a încasat de la inculpat în beneficiul lui Gutium T. cheltuielile pentru

asistența juridică în sumă de 2000 lei.

aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat

probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Rogoja P. în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de

fapt și vinovăția inculpatului, just încadrînd în drept acțiunile lui.

Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei lui Rogoja P. pentru

infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și 3641 alin.(8) CPP, indicînd în sentință că

inculpatul a comis anterior o altă infracțiune pentru care a fost condamnat cu

4

amendă, din care motiv consideră inoportun aplicarea unei pedepse cu

muncă neremunerată.

Potrivit materialelor cauzei, rezultă că inculpatul anterior nu a fost

condamnat, deoarece prin decizia instanței de apel din 21.02.2008, a fost

casată sentința Judecătoriei Orhei din 19.12.2007 și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Rogoja P.

învinuit în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia

constituie o contravenție administrativă prevăzută de art. 175 CCA și

sancționat la amendă în mărime de 3 unități convenționale.

Astfel, inculpatul nu a comis anterior o altă infracțiune, iar în sentință

greșit este indicat că a fost condamnat cu pedeapsa sub formă de amendă.

Prin urmare, contrar prevederilor art. 75 alin. (2) CP și art. 394 alin. (2)

pct.1) CPP, instanța nu a motivat soluția privind stabilirea pedepsei cu

închisoare, de vreme ce sancțiunea normei art.152 alin. (1) Cod penal prevede

și pedeapsa alternativă – muncă neremunerată în folosul comunității.

În atare situație, pedeapsa aplicată inculpatului este greșit

individualizată, din care motiv urmează a fi casată sentința și pronunțată o

nouă hotărîre.

Referitor la motivele invocate în apel de către partea vătămată Gutium

T., instanța le-a apreciat ca nefondate, concluzionînd că instanța de fond

corect a judecat cauza în procedura pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală.

Cît privește motivele cu privire la plîngerea părții vătămate împotriva

ordonanței procurorului, depuse în baza art. 313 CPP, instanța le-a considerat

ca nefondate, concluzionînd că instanța de fond și-a motivat soluția sub acest

aspect.

La fel, a menționat că instanța de fond corect a soluționat acțiunea civilă

în conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură penală, prin care, a

fost admis parțial acțiunea civilă în partea prejudiciului material și moral

produs prin infracțiune, precum și în partea cheltuielilor pentru asistență

juridică.

Concomitent, a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul lui Gutium

T. cheltuielile pentru asistența juridică acordată în instanța de apel în mărime

de 2000 lei.

5

partea vătămată Gutium T. și avocatul acestuia Crețu D., care au solicitat:

- procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct.6) și 10) CPP, solicită casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței,

deoarece apelurile inculpatului și avocaților acestuia au fost greșit admise.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a individualizat în mod

echitabil pedeapsa, ignorînd criteriile prevăzute de art. 7, 75 Cod penal.

Astfel, o pedeapsă mai blîndă în cazul lui Rogoja P. nu este aplicabilă,

deoarece aceasta va genera dispreț, precum și nu este suficientă pentru

corectarea inculpatului, cît și pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni,

din care considerente pedeapsa stabilită de instanța de fond - închisoare cu

suspendarea condiționată a pedepsei este una echitabilă.

- partea vătămată și avocatul acestuia, invocînd prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală solicită, casarea deciziei instanței

de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de

judecată.

Consideră că rejudecarea cauzei de către instanța de apel urmează să

aibă loc în procedură generală, să fie admisă acțiunea civilă a părții vătămate

în totalitate, precum și să fie încasat de la inculpat în beneficiul lui Gutium T.

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2000 lei.

Instanța de apel nu a analizat că potrivit art. 3641 CPP, recunoașterea

celor săvîrșite de inculpat vizează totalitatea faptelor reținute în rechizitoriu,

însă, necătînd la faptul că inculpatul a semnat că recunoaște faptele indicate în

rechizitoriu, în instanța de fond a recunoscut o parte din probe, iar declarațiile

părții vătămate și ale martorului Gherasimov A. nu le-a recunoscut, mai mult

acestea se contrazic cu cele depuse de inculpat.

La fel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat

referitor la faptul că inculpatul și-a schimbat declarațiile sale față de cele

depuse la urmărirea penală. Aceasta nu și-a motivat decizia referitor la faptul

dacă instanța de fond era competentă să se expună asupra plîngerii depuse în

ordinea prevăzută de art. 313 CPP.

De asemenea a menționat că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, deoarece cauza penală a fost pornită în baza art. 152 alin. (2) lit.e) Cod

penal în privința lui Rogoja Pavel, Rogoja Alexandru și Rogoja Angela, iar

probe care confirmă că infracțiunea a fost săvîrșită în participație sunt

următoarele: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului Gherasimov

A, precum și probele materiale, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

6

acestora.

Consideră că ilegal și neîntemeiat au fost admise apelurile inculpatului

și avocaților acestuia în partea pedepsei, deoarece instanța nu a ținut cont de

personalitatea lui Rogoja P. care nu este la prima abatere.

Astfel, instanța de apel neîntemeiat a respins demersul părții vătămate

de a fi anexat la materialele cauzei sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 09.06.2015 prin care Rogoja P. a fost condamnat în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

pedepsei pe un termen de 2 ani. Prin urmare, instanța de apel cunoscînd că

există un cumul de infracțiuni a refuzat să se expună în acest sens,precum și

să întreprindă măsurile necesare conform normelor penale în vigoare.

Prin aceste încălcări nominalizate, părții vătămate i s-a încălcat dreptul

la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

referință inculpatul, care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind

nefondat și inadmisibil, din motiv că acestea nu se încadrează în temeiurile

prevăzute în norma art. 427 Cod de procedură penală.

penal consideră că recursurile declarate de partea vătămată Gutium T. și

avocatul acestuia urmează a fi respinse, ca inadmisibile, iar recursul declarat

de procuror urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Referitor la recursurile declarate de partea vătămată Gutium T. și

avocatul acestuia Crețu D.

Recurenții în recursuri au invocat ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile

declarate, Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursurilor.

Colegiul ține să menționeze că, în instanța de fond cauza a fost

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală fiind

7

admisă cererea inculpatului Rogoja Pavel de a fi examinată cauza în ordinea

art. 364 1 Cod de procedură penală (f.d. 179, 207, vol.I)

Potrivit art. 364 1 Cod de procedură penală, judecata se face în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, doar dacă inculpatul

recunoaște faptele așa cum sunt menționate în rechizitoriu (la caz art. 152 alin.

(1) Cod penal).

Colegiul reține, că în instanța de fond, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, fiind prezenți procurorul, partea vătămată Gutium T. și

avocatul acestuia, inculpatul și avocatul său, li s-a acordat cuvînt

participanților la proces pentru a-și expune opiniile asupra demersului

avocatului inculpatului referitor la cererea formulată de inculpat, de

asemenea fiind efectuat de către instanța de fond și controlul preliminar

privind respectarea normelor imperative din Codul de procedură penală în

cadrul urmăririi penale, ca urmare, prin încheiere protocolară, fiind adoptată

soluția privind admiterea cererii inculpatului Rogoja P. prin care se solicită

judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală.

La examinarea cauzei în procedura simplificată, în cazul adoptării

sentinței de condamnare, instanța de judecată se va pronunța asupra acțiunii

civile. Astfel, instanța de fond corect a soluționat acțiunea civilă în

conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură penală, prin care s-a

încasat de la inculpat în beneficiul lui Gutium T. prejudiciul material și moral

cauzat prin infracțiune, precum și în partea cheltuielilor pentru asistența

juridică acordată.

Instanța de recurs ține să menționeze că, împotriva sentinței adoptate de

prima instanță în urma judecării în procedura simplificată părțile pot exercita

calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei,

inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii

simplificate.

La fel, instanța specifică că art. 401 alin. (1) pct. 3) și 4) Cod de

procedură penală, prevede că, partea vătămată poate declara apel în ce

privește latura penală, iar partea civilă și partea civilmente responsabilă, în ce

privește latura civilă.

Prin urmare, fiind contestate hotărîrile cu apel și recurs ordinar de către

partea vătămată Gutium T. și avocatul acestuia, în care ultimii își exprimă

dezacordul cu examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.

8

3641 CPP, totodată indicînd că instanța de fond nu a fost în drept de a examina

plîngerea sa adresată în temeiul art. 297 alin.(4) CPP împotriva ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a cet. Rogoja Alexandru și Rogoja Angela din

30.09.2014, deoarece nu era competentă să se pronunțe asupra plîngerii

înaintate, instanța de recurs menționează următoarele.

În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 364 1 Cod

de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu

îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 364 1 alin. (1) și (4) CPP și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Procedura de examinare a cauzei penale conform prevederilor art. 364 1

Cod de procedură penală este amănunțit explicată în Hotărîrea Plenului nr. 13

din 16 decembrie 2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală de către instanțele judecătorești”, inclusiv în pct. 30 al

Hotărîrii este specificat, cum urmează să procedeze instanța de apel, în caz

cînd constată că examinarea cauzei în procedura art. 3641 Cod de procedură

penală a fost viciată; în pct. 25 al Hotărîrii este indicat cum urmează de

procedat când inculpatul recunoaște parțial faptele comise, în altă calitate.

Colegiul lărgit constată, că în speța dată instanța de apel verificînd

legalitatea sentinței atacate, a constatat că instanța de fond a respectat

procedura de examinare a cauzei conform art. 3641 Cod de procedură penală,

prin urmare motivele recurenților cu privire la procedura de judecare a cauzei

urmează a fi respinse ca nefondate.

Cît privește argumentul autorilor recursurilor referitor la faptul că

partea vătămată a depus plîngere în temeiul art. 297 alin. (4) CPP către

procurorul ierarhic superior împotriva ordonanței din 30.09.2014 privind

scoaterea de sub urmărire penală a cet. Rogoja Alexandru și Rogoja Angela,

plîngere care a fost examinată de către instanța de fond, însă aceasta nu era

competentă să se pronunțe asupra plîngerii, Colegiul penal reține că, atît

instanța de fond, cît și cea de apel, s-a pronunțat asupra acestui motiv, soluție

expusă în sentință și la pct.14.2. al deciziei instanței de apel.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază corectă și

legală hotărîrea contestată.

Referitor la temeiul invocat de partea vătămată și avocatul acestuia

privind pct. 12) alin.(1) art. 427 CPP - că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, deoarece cauza penală a fost pornită conform semnelor

9

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal în

privința lui Rogoja Pavel, Rogoja Alexandru și Rogoja Angela, iar instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra lor, instanța de recurs ține să menționeze

următoarele.

În baza plîngerii părții vătămate Gutium T., privind acțiunile ilegale ale

lui Rogoja Pavel împreună cu fiul său Rogoja Al-dru și anume cauzarea de

către ultimii a vătămărilor corporale medii, de către ofițerul de urmărire

penală al SUP al IP Rîșcani mun. Chișinău, E. Stanciu, a fost emisă ordonanța

de pornire a urmărire penală din 10 iulie 2014, pe faptul dat, în baza art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Prin ordonanțele din 16.07.2014, 23.07.2014 și 30.07.2014, Rogoja Al-dru,

Rogoja A. și Rogoja P. au fost recunoscuți în calitate de bănuiți (f.d.101, 108,

120, vol.I).

La 30.09.2014, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Rîșcani,

mun. Chișinău, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui Rogoja

Alexandru și Rogoja Angela, din motiv că acțiunile lor nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii (f.d.162, vol.I), iar procesul penal a

continuat numai în privința lui Rogoja Pavel.

Prin ordonanța din 01.10.2014 Rogoja Pavel a fost pus sub învinuire în

baza art. 152 alin.(1) Cod penal, iar conform rechizitoriului cauza cu această

învinuire a fost trimisă la 03.11.2014 pentru examinare în instanța de judecată.

Astfel, temeiul nominalizat de recurenți nu persisită în cauză, deoarece

instanțele judecătorești nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de

către Rogoja Pavel decît cea în baza căruia acesta a fost pus sub învinuire.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor ce i se impută,

iar temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsesc.

La fel, în recursul declarat autorii nu sunt de acord cu hotărîrea

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei lui Rogoja P., deoarece nu s-a

luat în considerație personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a ținut în

deplină măsură cont de scopul pedepsei penale, gravitatea infracțiunii

săvîrșite, stabilindu-i o pedeapsă inechitabilă.

10

Astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel verificînd materialele

cauzei a conchis că inculpatul anterior nu a fost condamnat, deoarece prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2008 a

fost admis apelul avocatului Guzun I., casată sentința judecătoriei Orhei din

19 decembrie 2007 și pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Rogoja P. în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal, deoarece fapta sa constituie o contravenție prevăzută la art. 175 CCA și

stabilită amendă în mărime de 60 lei.

Deci, s-a stabilit că inculpatul anterior nu a comis o altă infracțiune,

adică nu a fost condamnat cu pedeapsă sub formă de amendă, instanța de

fond greșit indicînd în sentință acest fapt.

De asemenea, instanța de fond stabilindu-i pedeapsa închisorii nu și-a

motivat soluția în acest sens, de vreme ce sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod

penal prevede și pedeapsa alternativă.

Instanța de recurs reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale

a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a

limitelor de pedeapsă.

Prin urmare, instanța de apel a ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de persoana inculpatului, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, și a conchis oportun și rațional de stabilit lui Rogoja P.

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității, considerînd că o

astfel de pedeapsă va fi proporțional celor comise de inculpat.

Referitor la argumentul că instanța de apel neîntemeiat a respins

demersul părții vătămate de a fi anexat la materialele cauzei sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09.06.2015 potrivit căreia inculpatul a

fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de probă,

Colegiul penal conchide că, argumentele date, sunt neîntemeiate, care

urmează a fi respinse, menționînd următoarele.

Din materialele cauzei rezultă că la ședința de judecată din 03.07.2015

instanța a început examinarea cauzei în fond, unde au fost audiați partea

vătămată și inculpatul, fiind verificate probele cauzei prin citirea lor în ședința

11

de judecată și amînată ședința la data de 24.09.2015, pentru pregătirea

susținerilor verbale.

Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel din 24.09.2015,

avocatul părții vătămate a solicitat cu titlu de informație să fie anexată la

materialele cauzei sentința Judecătoriei Rîșcani din 09.06.2015 în privința lui

Rogoja P. învinuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 CP. Instanța

ascultînd opiniile participanților la proces, a decis respingerea cererii, din

motiv că sunt la faza susținerilor verbale.

Potrivit art. 377 alin (1) Cod de procedură penală, după terminarea

cercetării judecătorești, președintele ședinței de judecată anunță dezbaterile

judiciare.

Dezbaterile judiciare constituie o activitate procesuală specifică

judecății, care constă în efectuarea de expuneri, formularea de concluzii, oral

și în contradictoriu, în fața instanței, de către procuror și de către celelalte

părți sau apărătorii lor, cu privire la obiectul judecății.

Cu dezbaterile se încheie activitatea complexă și responsabilă a instanței

și a părților în vederea lămuririi aspectelor și împrejurărilor deduse judecății.

Prin urmare, instanța de apel, la această etapă a procedurii, corect a

respins cererea avocatului părții vătămate, de a fi anexat copia sentinței pe o

altă cauza penală în privința lui Rogoja P. Mai mult ca atît, autorul cererii nu

și-a motivat necesitatea prezentării acestei probe.

Cît privește motivele referitor la încălcarea prevederilor art. 6 CEDO,

dreptul la un proces echitabil, Colegiul penal constată, că motivele invocate

de partea vătămată Gutium T. sunt declarative, deoarece în instanța de apel

nu au fost încălcate prevederile art. 6 CEDO.

Din textul deciziei rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

partea vătămată Gutium T. Autorii recursurilor nu aduc careva argumente

noi, care ar combate concluzia instanței de apel, dimpotrivă, temeiurile

invocate în recursuri repetă aceleași temeiuri expuse anterior în apel și,

instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 și 417 Cod de procedură

penală, s-a pronunțat motivat asupra acestora.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate

de către partea vătămată și avocatul acestuia, potrivit legii, se impune

respingerea lor ca inadmisibile.

12

Referitor la recursul declarat de procuror.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să

rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre.

Reieșind din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelurile, urma să verifice mai amănunțit

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în partea pedepsei, în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel și să adopte o hotărîre legală și

întemeiată în această parte.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii,

nu au fost respectate întocmai la judecarea apelurilor.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau aceasta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, totodată

nefiind de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, temei prevăzut de pct. 10)

- cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicitînd

menținerea sentinței.

Recurentul critică decizia contestată în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, apreciind-o prea blîndă în coraport cu fapta comisă, punînd la

îndoială atingerea scopului pedepsei penale, restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului și prevenirea de noi infracțiuni.

13

Totodată, Colegiul lărgit ține să menționeze că recursul vizat va fi admis

din alte motive, enunțînd următoarele.

Reieșind din dispoziția art. 1 al Legii cu privire la Procuratură din

25.12.2008, unde este reglementat că procurorul apără interesele generale ale

societății, reprezentînd învinuirea în instanța de judecată, avînd rolul de a

contribui activ la aflarea adevărului în cadrul procesului penal, putem

conchide că odată ce procurorul a atacat decizia instanței de apel în

defavoarea inculpatului, instanța de recurs, verificînd actele cauzei din toate

punctele de vedere, este în drept să atenueze situația inculpatului sau chiar să

dispună achitarea acestuia dacă din actele cauzei rezultă aceasta.

Mai mult ca atît, făcînd referință la chestiunea data, atunci se subliniază

că regula neagravării situației se aplică tuturor titularilor dreptului de atac, cu

excepția procurorului. Aceasta înseamnă că dacă procurorul a atacat hotărîrea

în defavoarea inculpatului, instanța de recurs, avînd dreptul de a agrava

situația inculpatului, are și dreptul de a lua o hotărîre care să atenueze situația

acestuia. Or, procurorul reprezintă interesele societății, iar interesele societății

constau în înfăptuirea unei justiții care urmărește stabilirea adevărului.

Astfel, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit ține să menționeze să

instanța de apel i-a stabilit inculpatului Rogoja Pavel în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

de 267 ore.

Însă, instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 152 alin. (1) Cod

penal, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar conform prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa redusă pentru munca

neremunerată este de la 133 la 160 ore, or inculpatului i-a fost aplicat altă

maximă de pedeapsă neprevăzută de lege, la fel nu s-a luat în calcul

judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 CPP.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel nu a

individualizat pedeapsa în baza art. 3641 alin. (8) CPP, stabilind greșit o

14

pedeapsă în afara limitelor sancțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Avînd în vedere că instanța de apel a stabilit pedeapsa în alte limite

decît cele prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Colegiul

penal lărgit consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Rogoja Pavel, este în

afara cadrului legal menționat mai sus, astfel concluzionează asupra

necesității implicării în hotărîrea contestată, în partea stabilirii pedepsei.

Colegiul penal lărgit reține că, la aplicarea pedepsei inculpatului în

privința căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța urmează să ia în

considerație atît prevederile din alin. (8) art.364 1 Cod de procedură penală, cît

și cele stipulate la art. 61, 75 - 78 Cod penal, care reglementează modalitatea

individualizării pedepselor inculpaților.

Prin urmare, potrivit alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod, aplicate prin prisma

prevederilor alin. (8) art.3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În atare împrejurări, Colegiul penal consideră că în cauză este prezentă

eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin casarea, în

partea stabilirii pedepsei, a hotărîrii contestate, cu pronunțarea unei noi

hotărîri în această parte.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

procurorului urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de

apel în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

15

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Gutium Tudor și avocatul acestuia Crețu Doina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2015, în cauza

penală în privința lui Rogoja Pavel Andrei.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2015, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum

urmează.

Rogoja Pavel Andrei se consideră condamnat în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal, stabilindu-i pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

În rest, dispozițiile deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 12 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

16