1ra-1434/16 — art. 349 alin 1 CP

1ra-1434/16 — art. 349 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-1434/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie

2016, declarat de avocatul Rodica Palade în numele inculpatului

Ciurar Vasili Anatoli, născut la 13 iulie 1985,

originar și domiciliat mun. Bălți, str. Mira, 167.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.10.2014 - 04.12.2015;

Instanța de apel: 09.02. - 23.03.2016;

Instanța de recurs: 24.06. - 19.10.2016.

A C O N S T A T A T:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 1 an 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Ciurar Vasili la 20 iunie 2014 aproximativ la ora 16:30, aflându-se în incinta sălii

de ședință nr. 4 din cadrul Judecătoriei Bălți, amplasată pe adresa str. Hotinului,

43, mun. Bălți, având calitatea procesuală de inculpat pe cauza penală

nr. 2013041097 de învinuire a sa, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (5) Cod penal, în cadrul căreia acuzarea de stat era susținută de către

procurorul în Procuratura mun. Bălți, Volontir Natalia, în timp ce instanța de

judecată s-a retras în camera de deliberare pentru pronunțarea încheierii asupra

demersului înaintat de procuror referitor la prelungirea măsurii preventive sub

formă de arest preventiv cu 90 zile în privința inculpatului Ciurar Vasili, ultimul,

nefiind de acord cu calificarea acțiunilor infracționale cât și cu demersul

procurorului, urmărind scopul schimbării caracterului activității acesteia de

serviciu, în folosul acestuia, intenționat, în mod ilegal a amenințat procurorul

Volontir Natalia cu cuvinte necenzurate, prin care nu numai că i-a jignit premeditat

demnitatea de procuror, dar care după conținutul lor cuprindeau amenințări directe

cu răfuiala fizică, amenințare cu vătămarea integrității corporale în adresa

procurorului cât și în adresa membrilor familiei sale.

sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, și anume lipsa acțiunilor de amenințare cu

moartea sau vătămarea integrității corporale sau sănătății persoanei cu funcție de

răspundere sau rudelor apropiate, între inculpat și procuror având loc un schimb de

replici jignitoare, ori, careva probe obiective care ar dovedi incontestabil vinovăția

lui Ciurar Vasili în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal,

în cauză nu au fost administrate, instanța și-a întemeiat soluția de condamnare

exclusiv pe declarațiile părții vătămate, pe când din declarațiile martorilor

Stefciuc E., Zalevscaia G., Ciurar A., Buțucan M., Janu A. precum și prin raportul

cu propunerea de a înceta urmărirea penală din 09 octombrie 2014 pe art. 349

alin. (1) Cod penal, rapoartele colaboratorilor din escortă (f. d. 17, 18, vol. I), cu

certitudine confirmă adresarea jignitoare către procuror, fapt pentru care a fost

încarcerat pentru 10 zile drept sancțiune disciplinară.

fost respins ca nefondat apelul apărării, cu menținerea sentinței fără modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de

drept concordă cu materialele cauzei și corect au fost statuate de către prima

instanță, neconstatându-se temeiuri de casare a sentinței în această parte.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță a dat

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punct de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și obiectiv, călăuzindu-se de lege, ajungând la concluzia că în acțiunile

inculpatului corect a fost reținută infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod

penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Ciurar Vasili în

săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu pe deplin a fost dovedită prin

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Volontir N.; martorilor Țurcan V.,

Stefciuc E., Zalevschi I., Janu A., Țurcan M.; raportul și plângerea părții vătămate

Volontir N. (f.d. 5, vol. I); demersul de prelungire a arestului preventiv în privința

lui Ciurar V. (f.d. 11-12, vol. I); încheierea Judecătoriei Bălți din 20 iunie 2014

privind prelungirea termenului arestului preventiv în privința lui Ciurar V. (f. d. 13,

vol. I).

Referitor la individualizarea pedepsei stabilite, instanța de apel a afirmat că

aceasta este în deplină corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a invocat motive similare din cererea

de apel, inclusiv că deși instanța de apel a făcut referire la declarațiile martorilor

Țurcan V., Stefciuc E., Zalevschi I., Janu A., Buțucan M., aceasta nu a elucidat

conținutul real al acestor probe care de fapt adeveresc nevinovăția lui Ciurar V. de

săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și se bazează exclusiv pe

declarațiile părții vătămate din care nu rezultă că inculpatul ar fi amenințat-o cu

moartea sau răfuială fizică ori cu vătămarea corporală.

Apărarea a mai indicat la faptul că, instanța de apel a ignorat argumentele

apărării prin care se susține că, inculpatul a fost provocat de către partea vătămată,

2

care l-a insultat (fapt confirmat prin declarațiile martorului Janu A.) și acesta i-a

răspuns în același mod, ori, inculpatul nu a avut motive pentru a înjura procurorul

deoarece demersul în privința sa privind prelungirea termenului de arest deja a fost

examinat de către judecătorul de instrucție, fapt care ar fi schimbat situația, mai

mult, constatarea instanțelor de fond referitor la frica și intimidarea părții vătămate

este neîntemeiată și în raport cu faptul că Ciurar V. este o persoană grav bolnavă,

aflată în stare de arest.

Totodată, recurentul a invocat, că instanța de apel a trecut sub tăcere faptul

că, partea vătămată a depus plângerea mai târziu, la 04 iulie 2014, fapt care

dovedește că nu au fost careva amenințări din partea inculpatului, mai mult, la

23 iunie 2014, Ciurar V. a fost sancționat disciplinar de către administrația

Penitenciarului nr. 11, Bălți, la 10 zile încarcerare pentru incidentul dat, iar în

rapoartele colaboratorilor escortei (f. d. 17, 18, vol. I), rezultă că, într-adevăr

inculpatul s-a adresat către procuror cu cuvinte necenzurate, însă despre careva

ofense sau amenințări în partea procurorului, cu atât mai mult asupra familiei

acestuia, nu au fost reflectate.

La fel, din încheierea judecătorului de instrucție din 14 iulie 2014 este

indicat numai despre ofensarea părții vătămate, respectiv în opinia apărării

inculpatul pentru fapta discutată a fost pedepsit deja cu 10 zile încarcerare, ori,

nimeni nu poate fi supus răspunderii penale de două ori pentru una și aceeași faptă.

Sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul a

menționat că, în acțiunile inculpatului Ciurar V. lipsește latura obiectivă,

subiectivă, intenția directă, referindu-se la faptul că, trebuie să fie acțiuni concrete

și reale de realizare, pe care victima le percepe ca fiind reale și realizabile.

Apărarea a susținut că, inculpatul fiind grav bolnav a cerut amânarea ședinței

de judecată, cerere susținută și de apărare, însă instanța de apel nemotivat a

respins-o și a purces la continuarea ședinței de judecată, fapt care a limitat apărarea

în posibilitatea normală de a adresa întrebări suplimentare inculpatului și părții

vătămate.

În final recurentul a remarcat că, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că temeiurile invocate de recurent nu și-au

găsit confirmare în speță, iar decizia atacată a instanței de apel este una legală și

întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

reieșind din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent.

Potrivit textului recursului declarat de avocatul Palade Rodica se invocă ca

3

temei de casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului menționat,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Din conținutul recursului rezultă că, apărarea invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor și a vinovăției inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Ciurar Vasili în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Necătînd la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele de fond au

constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate Volontir N. care au fost confirmate prin declarațiile martorilor Țurcan V.,

Stefciuc E., Zalevschi I., Janu A., Țurcan M. care au fost audiați în conformitate

cu prevederile legale, fiind avertizați asupra răspunderii ce o poartă conform art.

312 Cod penal, iar conform art. 108 Cod penal, depunând jurământul, au declarat

că inculpatul nu era de acord cu încadrarea juridică a acțiunilor sale în baza art.

188 alin. (5) Cod penal, manifestând un comportament agresiv, numind procurorul

cu cuvinte necenzurate și amenințându-l cu răfuială fizică pe acesta precum și

membrii familiei acestuia, inclusiv prin raportul și plângerea părții vătămate

Volontir N. (f. d. 5, vol. I); demersul de prelungire a arestului preventiv în privința

lui Ciurar V. (f. d. 11-12, vol. I); încheierea Judecătoriei Bălți din 20 iunie 2014

privind prelungirea termenului arestului preventiv în privința lui Ciurar V. (f.d. 13,

vol. I).

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în săvârșirea infracțiunii

incriminate nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în

cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina

acestuia în săvârșirea infracțiunii nominalizate, iar cele invocate de recurent sub

acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de

exercitare a dreptului la apărare.

Afirmațiile recurentului, precum că instanțele de fond incorect au apreciat

probele punându-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursului declarat, deoarece, ca probe acestea au fost colectate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe în modul

corespunzător.

Pornind de la doctrina juridică de specialitate, Colegiul penal enunță că,

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal, constă în

fapta prejudiciabilă care se caracterizează în amenințarea cu moartea, cu vătămarea

integrității corporale sau a sănătății, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcție

4

de răspundere, rudelor ei apropiate, ori în aceeași amenințare împotriva persoanei

care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei

fapte antisociale.

Din textul dispoziției de la alin. (1) art. 349 Cod penal, rezultă că fapta

prejudiciabilă corespunzătoare presupune prezența următoarelor modalități

normative cu caracter alternativ: 1) amenințarea cu omor; 2) amenințarea cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății; 3) amenințarea cu nimicirea

bunurilor.

Toate aceste trei modalități reprezintă forme ale amenințării și dincolo de

nuanțe, elementul de convergență al acestor modalități îl constituie noțiunea de

amenințare.

În principiu, amenințarea constituie influențarea asupra psihicului victimei,

care constă în a o încunoștința că va fi supusă unui rău în cazul în care nu se va

supune voinței făptuitorului, mai mult, amenințarea presupune recurgerea

făptuitorului la anumiți factori psihici: cuvinte, gesturi, demonstrarea armei etc.

Constatând ca fiind corectă soluția primei instanțe referitor la încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului Ciurar Vasili, Colegiul penal conchide că, instanța

de apel corect a apreciat drept nefondată solicitarea apelantului privind achitarea

inculpatului, ori versiunea susținută privind injuria, pretinsă a fi reciprocă, în

opinia Colegiului penal a fost inventată de inculpat cu scop de auto-apărare,

ținându-se cont inclusiv și de calitatea procesuală a părților în cadrul procesului

penal, mai mult, instanța de apel corect a concluzionat că, apărarea nu și-a

argumentat poziția prin prisma probelor dobândite, iar afirmația referitor la

pretinsele relații de conflict cu reprezentanții penitenciarului, motiv pentru care

aceștia ar fi depus depoziții în defavoarea inculpatului, nu pot fi reținute, nefiind

confirmate prin probe.

În atare împrejurări, instanța de apel corect a conchis, că atât expunerile

injurioase și amenințătoare cu răfuiala fizică formulate de către inculpat în adresa

părții vătămate, cât și comportamentul agresiv manifestat față de ea, prin

nesubordonare și neconformare cerințelor legale, inclusiv și a gardienilor din

escortă, nu numai că au intimidat-o în calitate participant al procesului penal, ci și

i-au stârnit frică pentru integritatea sa și a membrilor familiei sale, ținând cont de

persoana inculpatului ce nu este la prima abatere de la legea penală, activitatea lui

criminală, precum și comportamentul de care a dat dovadă pe întreaga perioada a

urmăririi penale.

Cât privește aplicarea față de inculpat a sancțiunii disciplinare cu

încarcerarea pe termen de 10 zile, Colegiul penal la fel consideră relevante

argumentele instanței de apel la acest segment, și anume că, aceasta nu constituie

impediment pentru tragerea lui la răspunderea penală, în cazul în care i s-a

constatat vinovăția în săvârșirea faptei penale prevăzută de art. 349 alin. (1) Cod

penal, ori, aplicarea sancțiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală.

Este de menționat și faptul că motivele expuse în recurs au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel, pe deplin le-a examinat apreciind toate

probele din dosar în ansamblu și conform art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

5

O nouă reapreciere a probelor nu poate fi efectuată de către instanța de

recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept.

Colegiul menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de prima instanță și, după caz, de

instanța de apel.

Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit,

acțiunilor săvârșite de către Ciurar Vasili le-a fost dată apreciere și încadrare

juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. art.

7, 61, 75, Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor

penale în baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în

hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Subsidiar, referitor la critica recurentului pe marginea cererii inculpatului din

cadrul ședinței de judecată a instanței de apel, care în viziunea apărării nemotivat a

fost respinsă de către instanța de apel, Colegiul penal remarcă că, analizând

procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 23 martie 2016 (f.d.

209-210, vol. I), rezultă că, alegațiile apărării în sensul descris supra sunt

neîntemeiată și nu pot fi reținute de către instanța de recurs, ori, instanța de apel la

acest segment argumentat a respins cerința inculpatului menționînd că instanței nu

i-a fost prezentată o confirmare medicală referitor la starea sănătății inculpatului,

precum și la imposibilitatea prezenței în ședința de judecată.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, din motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Rodica Palade în

numele inculpatului Vasili Ciurar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui Ciurar Vasili

Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6