1ra-1411/2018 — art. 90, 217 alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 08 februarie 2018, Gustoi Vasili a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu condiția că în această perioadă să nu comită o nouă infracțiune și să respecte condițiile probațiunii, fiind obligat în termen de 5 zile de la data devenirii definitive a sentinței să se prezinte la Serviciul Probațiune din raza teritorială a domiciliului.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Gustoi Vasili într-o zi nestabilită, într-un mod necunoscut, a dobândit droguri sub formă de 5F-AMB, într-o cantitate nestabilită, pe care o păstra asupra sa, fără scop de înstrăinare. Ulterior, la data de 26.12.216, ora 15.00, aflându-se pe str. Xxxxx, în ograda casei nr. xx, mun. Xxxxx, fiind suspectat în întrebuințarea drogurilor, a aruncat un pachet din polietilenă în care se afla masă vegetală uscată, mărunțită de culoare verde-închisă, care a fost ridicat prin procesul 1 verbal de cercetare la fața locului și împachetat într-un pachet străveziu și sigilat cu ștampila MAI RM nr. 212. Conform raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-l 10 din 31.01.2017, masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde-închis din pachetul prezentat la cercetare, care la data de 26.12.2016, a fost aruncată de către Gustoi Vasili și ridicat prin procesul verbal de cercetare la fața locului pe str. Xxxxx, nr. xx, mun. Xxxx, s-a depistat - 5F-AMB (Ci9H26FN303). 5F-AMB se atribuie la substanțe narcotice artizanale, neutilizată în scopuri medicale. Masa substanței narcotice - 5F-AMB în stare uscată, prezentată la cercetare, constituie 1,072 grame, adică în proporții deosebit de mari, pe care ultimul o păstra fără scop de înstrăinare. Judecând prezenta cauză penală instanța a concluzionat, că vinovăția lui Gustoi Vasili este dovedită prin probele din materialele cauzei, administrate la etapa urmăririi penale, pe care ultimul le-a acceptat la înaintarea cererii în baza art. 3641 Cod de procedură penală, recunoscând vinovăția în comiterea faptei incriminate, prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - procurarea, păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare. Stabilind ca fiind dovedită comiterea de către Gustoi Vasili a infracțiunii incriminate, instanța de judecată i-a stabilit pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea acestei pedepse i-a suspendat-o condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu condiția ca în această perioadă inculpatul să nu comită o nouă infracțiune și să respecte condițiile probațiunii, fiind obligat în termen de 5 zile de la data devenirii definitive a sentinței să se prezinte la Serviciul Probațiune din raza teritorială a domiciliului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată s-a condus de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, totodată a ținut cont de faptul, că cauza la cererea lui Gustoi Vasili a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, acesta recunoscând integral vina în comiterea infracțiunii grave, s-a căit sincer, nefiind prezente circumstanțe ce i-ar atenua sau i-ar agrava răspunderea. Reieșind din împrejurările menționate instanța a considerat oportună aplicarea față de Gustoi Vasili a pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. Ținând cont de prevederile art. 65 Cod penal, instanța a considerat că nu este oportună aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, dat fiind faptul, că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de vre-o funcție sau de activitate specifică. Referitor la cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a 2 cheltuielilor de judecată în legătură cu efectuarea expertizei, instanța a considerat-o pasibilă respingerii, în acest sens referindu-se la prevederile art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 alin. (2) CEDO, precum și cele de la art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016, menționând, că expertiza a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea constatării structurii chimice a substanțelor aflate în pachetul aruncat de către Gustoi Vasile, ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, din care motiv instanța a apreciat neîntemeiată cererea acuzării cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei din contul părții apărării.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura municipiului Bălți, Guțu Ira, prin care a solicitatat casarea parțială a actului judecătoresc contestat în partea cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care din contul inculpatului Gustoi Vasili să fie încasate cheltuieli judiciare în mărime de 1020 lei. 3.1. În argumentarea cerințelor formulate, procurorul-apelant a menționat, că pe cazul dat au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 1020 lei, pentru efectuarea examinărilor chimice a substanțelor narcotice. Astfel, referindu-se la prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală, procurorul-apelant a menționat, că legea permite ca cheltuelile judiciare să fie suportate de condamnați, instanța neîntemeiat a respins solicitarea procurorului înaintată în acest sens.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către procurorul municipiului Bălți, Guțu Ira, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, sentința instanței de fond nu a fost contestată în latura încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și nici în latura stabilirii pedepsei pentru fapta comisă, fiind criticată doar respingerea solicitării acuzării privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a sumei de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Examinând temeinicia apelului declarat, în raport cu materialele cauzei, instanța de apel a conchis, că acesta este nefondat, în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și de drept. În esență apelantul critică decizia instanței de fond în latura civilă a acesteia, prin care s-a respins solicitarea înaintată de acuzatorul de stat cu privire la încasarea de la Gustoi Vasili a cheltuielilor de judecată în mărime de 1020 lei. În privința acestor alegații, verificând materialele dosarului în raport cu argumentele din cererea de apel, instanța de 3 apel a conchis, că acestea sunt neîntemeiate, recurentul solicitând în baza art. 227-229 Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei judiciare pentru examinarea chimică a substanțelor conținute în pachetul aruncat de către Gustoi Vasili, motivând că legea permite suportarea de către condamnat a cheltuielilor ce țin de efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Instanța de apel a menționat, că argumentele invocate de către procurorul-apelant în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală prevede, că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. La caz s-au suportat cheltuieli judiciare în sumă de 1020 lei pentru efectuarea expertizei judiciare, concluziile căreia sunt expuse în raportul de expertiză nr. 34/12/2-R- 110 din 31.01.2017, această fiind dispusă în vederea stabilirii conținutului chimic a substanțelor din pachetul aruncat de către Gustoi Vasili și ridicat prin procesul verbal de cercetare la fața locului pe str. Xxxxx, nr. xx, mun. Xxxx, respectiva expertiză fiind ordonată de către organul de urmărire penală, acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Prin urmare, instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a ajuns la concluzia, de a respinge cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Gustoi Vasili a sumei de 1020 lei, ce constituie cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare, din care motiv apelul procurorului urmează a fi respins.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care, indicând temeiul prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea cererii de recurs invocă, că cheltuielilie judiciare au fost suportate de către stat în legătură cu efectuarea expertizei judiciare, concluziile căreia sunt expuse în raportul de expertiză nr. 34/12/2-R-1 10 din 31.01.2017, cheltuială care nu ar fi fost suportată în caz că, inculpatul nu ar fi comis infracțiunea în baza căreia și-a recunoscut vina pe deplin, invocând în acest sens prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau trecute în contul statului. Astfel, instanța de judecată o poate obliga pe inculpată să recupereze cheltuielile judiciare. De asemenea, menționează că, prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare de la 09.02.2018, alin. (2) al art. 143 Cod de 4 procedură penală, care prevedea, că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile (obligatorii) prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat, a fost abrogat. Or, în circumstanțele descrise, conchidem, că cheltuielile judiciare care au fost suportate de Stat în prezenta speță, urmează a fi încasate de la inculpat, care și-a recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunii încriminate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Examinând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de a impune necesitatea casării deciziei atacate, reieșind din următoarele considerente. Colegiul penal apreciază corectitudinea constatărilor instanței de apel, care conducându-se de prevederile legale, just a reținut că recuperarea cheltuielilor de judecată, în speță, nu poate fi pusă în sarcina inculpatului. Reieșind din norma alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare...Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli. În ceea ce ține de argumentele recurentului privind modificările legislative, care în opinia sa condiționează recuperarea cheltuielilor de judecată de către inculpat, Colegiul penal se raliază la constatările instanței de apel și le consideră întemeiate. Suplimentar celor constatate de instanța de apel, Colegiul penal menționează că abrogarea alineatului (2) al art. 143 Cod de procedură penală, care instituia plata din contul bugetului de stat pentru efectuarea expertizelor în cazurile obligatorii, nu determină drept consecință că recuperarea acestor cheltuieli este pusă în sarcina inculpatului, după cum afirmă recurentul, iar argumentele recurentului în acest sens sunt cu atât mai mult neîntemeiate în măsura în care prevederile de la alineatul (2) al art. 143 Cod de procedură penală erau în 5 vigoare la momentul efectuării raportului de expertiză în cauză la 31.01.2017 (f.d. 29-31). Sub acest aspect, din motiv că efectuarea expertizei în cauză a fost dispusă de către organul de urmărire penală, sunt aplicabile prevederile art. 75 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nr. 68 din 14.04.2016, în vigoare din 10.12.2016, potrivit cărora în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova. În plenitudinea celor constatate, reieșind din corectitudinea respingerii, de către instanțele de fond și apel, a solicitării procurorului privind recuperarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, apreciind netemeinicia argumentelor invocate în recursul ordinar deferit prezentei examinări, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Gustoi Vasili Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 18 iulie 2018. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 6