1ra-1954/2016 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1954/2016 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1954/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27 iunie

2016, în cauza penală privindu-l pe

Nour Ion Gheorghe, născut la 03 iunie 1979, originar din

s. Pohoarnă r-nul Șoldănești, domiciliat mun. Chișinău str-la

Caucazului 6 ap. 2.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1)

Cod penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

fost pus sub învinuire pentru faptul că, activând în calitate de Inspector inferior

patrulare rutieră al Plutonului Hîncești, Cimișlia, Leova, al Batalionului nr. 3 al

subdiviziunii mobile a Brigăzii de Patrulare al Inspectoratului General de Poliție,

aflându-se în s. Borogani, r-l Leova, în exercițiul funcției, în calitate de agent

constatator, fiind conform prevederilor art. 123 Cod penal, persoană publică, cu

funcție de răspundere, în calitate de funcționar fiind obligat să respecte legislația în

vigoare, să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine în spirit

de inițiativă toate atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită

profesională prevăzută de lege, să respecte regulamentul intern, la 12.02.2014, în

jurul orei 00.45, a stopat mijlocul de transport (tractor) de modelul „SHIBAURA”,

cu capacitatea cilindrică V=954 cm3, cunoscând despre faptul că era obligat să

verifice la ce categorie se atribuie mijlocul de transport, constatând că conducătorul

acestuia pe nume Curleac Ruslan, a fost depistat în stare de ebrietate și că

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 1,16 mg/l, iar potrivit

raportului de constatare medico-legală nr. 189 din 12.02.2014 fiind constatat, că în

probele de sânge prelevat s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,1% echivalent a

1

3,1 g/l, ceea ce constituia potrivit art. 13412 Cod penal, stare de ebrietate cu grad

avansat și se califică drept infracțiune prevăzută la art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Fiind cunoscut cu faptul că urmărirea penală putea fi pornită doar pe una din

probele prelevate și că materialele înregistrate în registrul nr. 2 cu nr. 308 al IP

Leova, din 12 februarie 2014, urmau a fi remise organului de urmărire penală,

acționând intenționat, având în atribuțiile de serviciu obligația privind depistarea,

documentarea contravențiilor și combaterea infracțiunilor în limitele drepturilor

acordate, având împuterniciri de a solicita și primi, în modul stabilit, informații și

materiale necesare îndeplinirii obligațiunilor de serviciu, fiind responsabil de

respectarea legalității și aplicării actelor normative în procesul patrulării și

documentării încălcărilor regulilor de circulație rutieră, cunoscând cu certitudine

potrivit art. 424 Cod contravențional, dacă, în procesul examinării cauzei

contravenționale, se constată că încălcarea conține elementele constitutive ale

infracțiunii, agentul constatator remite materialele procurorului sau ofițerului de

urmărire penală, după competență, iar potrivit pct. 26 al Instrucțiunii privind

modul de primire, înregistrare, evidență și examinare a sesizărilor și a altor

informații despre infracțiuni, aprobată prin Ordinul interdepartamental al

Procurorului General, Ministerului Afacerilor Interne, Directorului General al

Serviciului Vamal, Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice

și Corupției nr. 121/254/286-O/95 din 18 iulie 2008, în cazul depistării nemijlocite a

infracțiunii, fiind obligat să depună un raport pentru înregistrarea acestuia în

Registrul nr. 1 și a remite materialele după competență ofițerului de urmărire

penală, prin depășirea atribuțiilor de serviciu, folosindu-se de situația de serviciu,

ascunzându-și propria îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu,

conștientizând caracterul acțiunilor sale ilegale, aflându-se în or. Leova, a emis

încheierea nr. 329 din 25.02.2014 cu privire la rezultatele examinării Raportului

înregistrat în registrul nr. 2 cu nr. 308 al IP Leova, din 12 februarie 2014, invocând

faptul că în acțiunile lui Curleac Ruslan, nu se prevăd elementele infracțiunii, astfel

în calitate de agent constatator a întocmit în acest sens procesul-verbal cu privire la

contravenție cu seria și nr. MAI 02 439658, calificându-i acțiunile lui Curleac R.,

locuitor al s. Borogani r-nul Leova în baza art. 233 alin. (3) Cod contravențional,

expediindu-l pentru examinare în instanța de judecată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza de art. 328 alin. (1) Cod penal, excesul de

putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, exprimată prin săvârșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Nour I. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 10 Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

2

de dreptul de a ocupa anumite funcții publice în instituțiile de stat pe un termen de

4 ani.

În motivarea apelului a invocat că:

- nerecunoașterea vinei de către inculpat este o metodă de apărare, iar

declarațiile acestuia urmează a fi apreciate critic;

- Nour I. a atentat la relațiile ce țin de buna organizare și desfășurare a

activității autorității publice, precum și la relațiile ce țin de încrederea societății în

organele autorității publice;

- analizând probele acumulate prin prisma coroborării lor, se constată, că

Nour I. a comis infracțiunea prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal, fiind stabilită

existența elementelor componenței de infracțiune, astfel depășirea atribuțiilor de

serviciu a fost comisă cu intenție, de o persoană cu funcție publică fiind imputabilă

învinuitului;

- vina inculpatului este demonstrată prin probele administrate în cauză și

anume: declarațiile specialistului Mazîlu I.; martorilor Plugaru M.; Curleac R.; Iuzu

M.; procesul-verbal de ridicare din procesul penal nr. 20141560053 a copiei

autentice a dosarului contravențional nr. 4-20/2014 pe numele lui Curleac R.,

hotărârea Judecătoriei Leova din 21.04.2015; rechizitoriul întocmit de procurorul-

adjunct al procurorului raionului Leova - Cernenchii O., pe cauza penală nr.

2015970075, cu învinuirea lui Curleac R. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal; copia autentică a dosarului contravențional nr. 4-20/2014 pe

numele Curleac R., examinat de către Judecătoria Leova, în total pe 33 file; decizia

Curții de Apel Cahul din 10.09.2015;

- la pronunțarea sentinței instanța de judecată nu a luat în considerație că

Nour I. a acționat intenționat, fiind prejudiciată grav imaginea autorităților publice,

ceea ce creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor, astfel

instanța nu a pătruns în esența acestor probleme;

- luând în considerație prevederile art. 7 al Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 357 din 13.05.2009, consideră eronată

concluzia instanței, precum că organul de urmărire penală în cadrul urmăririi

penale nu a dispus nici o expertiză auto-tehnică pentru stabilirea capacității

cilindrice a motorului tractorului de model „Shibaura SP 1740”;

- instanța de judecată nu a luat în considerație că inculpatul dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările prejudiciabile, le-a

dorit și a admis, în mod conștient survenirea acestor urmări, iar ca rezultat au fost

prejudiciate interesele publice, ca urmare a încălcării normelor imperative ale

legilor, subminarea imaginii organelor publice și instituțiilor de stat, totodată fapta

a fost comisă de inculpat în timpul exercitării unei funcții publice, circumstanță ce

sporește gradul social-periculos al faptei comise.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță corect a stabilit situația de fapt și de drept, întemeiat constatând

3

circumstanțele cauzei și anume, că fapta imputată inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

În opinia instanței de apel fiind audiați martorii Curleac R., Mazîlu I., Nour I.

și cercetate materialele cauzei, întreaga acuzare adusă lui Nour I. nu s-a confirmat.

Instanța de apel a reținut, că lui Nour I. este incriminat că a stopat mijlocul de

transport (tractor) de model „Shibaura”, cunoscând capacitatea cilindrică a acestui

tractor, deși circumstanțele cauzei nu demonstrează acest fapt, deoarece acțiunile

inculpatului se încadrează în limitele împuternicirilor legale, nefiind cazul depășirii

atribuțiilor de serviciu, deoarece el nu cunoștea despre existența în acțiunile

conducătorului mini-tractorului - Curleac R., a componenței de infracțiune.

Instanța de apel a stabilit, că depozițiile martorilor audiați în cauză, nu oferă

informații suficiente în sprijinul acuzării, în sensul de a atesta că Nour I. ar fi comis

depășirea în mod vădit a atribuțiilor de serviciu, întru-cât explicațiile făcute de

martori sunt o analiză a procedurii de înregistrare a infracțiunilor, ce țin de

conducerea în stare de ebrietate a mijlocului de transport, respectiv nu pot

fundamenta o soluție de condamnare.

În viziunea instanței de apel, informația descrisă în certificatul nr. 2 din 07

august 2014, eliberat de specialistul Mazîlu I., este o informație generală, nefiind

reflectată asupra tractorului de model „Shibaura SP 1740” și în special, care este

capacitatea cilindrică a motorului acestuia.

Instanța de apel a considerat, că de către acuzator, în instanțele de fond, nu a

fost demonstrat, precum că Nour I. cunoștea și trebuia să cunoască despre

particularitățile specifice a mini-tractorului de model „Shibaura SP 1740” și care

este capacitatea cilindrică a motorului acestuia, întru-cât s-a constatat că atât din

declarațiile martorului Curleac R., care a explicat că nu cunoștea capacitatea

cilindrică a acestui mini-tractor deoarece în factura, cecul și declarația vamală

obținut la cumpărarea tractorului, nu a fost menționată capacitatea cilindrică, fapt

demonstrat și de factura fiscală nr. 331224587 din 27 noiembrie 2012, bonul de plată

și adeverința pentru mijlocul de transport importat din 08 octombrie 2012, prin care

se confirmă că acesta este un tractor de model „Shibaura SP 1740-10327” fără a fi

indicată capacitatea cilindrică a acestui tractor.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca nefondate susținerile din apelul

procurorului în sensul că Nour I., a comis infracțiunea cu intenție, care a atentat la

relațiile ce țin de buna organizare și desfășurare a activității autorității publice, și

învinuirea și-a găsit confirmare prin declarațiile martorilor, corpurilor delicte,

documentele și rezultatelor măsurilor speciale de investigații autorizate în cadrul

cauzei penale.

Totodată, instanța de apel a notat, că mijlocul de transport de model „Shibaura

SP 1740” a fost recunoscut ca corp delict, dar constatarea și reflectarea capacității

cilindrice a motorului acestui mini-tractor nu a fost legal constatată prin expertiză

auto-tehnică, respectiv mini-tractorul de model „Shibaura SP 1740”, condus de

Curleac R. la data de 12 februarie 2014, este mijlocul de transport cu capacitatea

cilindrică mai mare de 50 cm3, care urmează a fi înmatriculată, iar pentru

conducerea căruia este necesar deținerea permisului de conducere.

4

Mai mult ca atât, în opinia instanței de apel nu s-a demonstrat că Nour I.

înțelegea că săvârșește o faptă prejudiciabilă, urmările faptei prejudiciabile și

dorește sau admite survenirea urmărilor prejudiciabile, criterii obligatorii a laturii

subiective a infracțiuni prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Referitor la argumentele procurorului expuse în cadrul ședinței instanței de

apel, precum că fapta inculpatului trebuie să fie calificată potrivit art. 313 Cod

contravențional - săvârșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice,

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în viziunea

instanței de apel nu sunt întemeiate, deoarece nu s-a demonstrat producerea

daunelor intereselor publice.

Acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor și atribuțiilor acordate prin

lege, se prezumă prin aceea că făptuitorul comite o acțiune care nu este în

competența lui de serviciu, astfel instanța de apel a reținut, că neremiterea de către

Nour I. materialul registrului nr. 2 acumulat în speța cu Curleac R., organului de

urmărire penală după competență și nedepunerea raportului pentru înregistrarea

acestuia în Registrul nr. 1, nu constituie depășirea în mod vădit a limitelor

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

Astfel, instanța de apel a considerat, că prima instanță întemeiat a ajuns la

concluzia, ca în temeiul art. 384-385, 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, al

achita pe Nour I., de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar însuși

prin faptul anulării (în revizuire) a hotărârii judecătorești pe dosarul

contravențional nu rezultă despre vinovăția funcționarului, dar poate avea loc

neglijența în serviciu în cazul îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și argumentele apelului, precum că

inculpatul a încălcat prevederile pct. 7 al Regulamentului Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului Nr. 357 din 13.05.2009, inclusiv Hotărârea

Guvernului nr. 1047 din 08.11.1999 „Cu privire la organizarea Sistemului

informațional automatizat de căutare „Automobilul” în Registrul de Stat al

transporturilor și introducerea testării a autovehiculelor și remorcilor acestora”, ce

prevede că toate tractoarele și mini-tractoarele („mașini autopropulsate”)

urmează a fi înmatriculate la I.S. „Intehagro” , întru-cât, încălcarea a astfel de acte

normative nu au fost încriminate inculpatului.

prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care procesul penal în privința lui Nour I. să fie încetat din motiv că

fapta constituie o contravenție prevăzută de art. 313 Cod contravențional, cu

încetarea procesului contravențional, în temeiul art. 30 Cod contravențional,

deoarece a expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.

În motivarea recursului, invocă:

- din declarațiile martorului Curleac R., a specialistului Inspectoratului de Stat

pentru supravegherea tehnică „Intehagro” Mazilu I., certificatului „Intehagro”,

5

procesului-verbal de examinare a obiectului din 09.09.2014, informației extrasă din

internet f.d. 51-54, minitractorul de model Shibaura SP 1740, care aparține lui

Curleac R. este o mașină autopropulsată și necesită înmatriculare de stat, de

asemenea și conducătorul acesteia trebuie să dețină permisul de conducere de

categoria respectivă;

- Nour I. în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu ca inspector de patrulare

rutieră, la constatarea că Curleac R. conduce o mașină autopropulsată, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, concentrația alcoolului în aerul expirat - 1,16 mg/l și 3,1 g/l

alcool în sînge, adică conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, fiind în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, nu a verificat prin acțiuni legale despre

obligativitatea atât a înmatriculării minitractorului în cauză, cât și deținerea

permisului de conducere și nu a remis materialele acumulate și actele de constatare

organului de urmărire penală pentru examinarea conform art. 274 Cod de

procedură penală;

- dacă fapta de exces de putere sau depășire a atribuțiilor de serviciu nu

implică producerea daunelor intereselor publice în proporții considerabile,

răspunderea poate fi aplicată conform art. 313 Cod contravențional;

- după revizuirea procesului contravențional, Curleac R. a fost supus

răspunderii penale pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, iar prin sentința Judecătoriei Leova din 08.10.2015 a fost

condamnat la 525 unități convenționale, astfel nu a avut loc încetarea procesului

penal, liberarea de răspundere penală sau de pedeapsă penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție sau din alte motive, nu au fost cauzate careva

daune materiale.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

aceluiași Cod.

Din cuprinsul recursului declarat de către procuror se reține, că acesta invocă

ca temei de drept pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

6

Analizând textul recursului declarat, Colegiul penal constată, că recurentul

pune la baza acestuia dezacordul cu aprecierea probelor administrate la dosar de

către instanța de apel, astfel în opinia procurorului ele demonstrează indubitabil

vinovăția lui Nour I. de comiterea contravenției prevăzute de art. 313 Cod

contravențional.

Din materialele cauzei se reține că Nour I. de către organul de urmărire penală

a fost învinuit, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal,

excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, exprimată prin săvârșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice.

Prima instanță l-a achitat pe Nour I. de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Nour I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal, însă la etapa judecării cauzei în instanța de apel, procurorul s-a dezis de

învinuirea adusă lui Nour I. în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, solicitând ca

procesul penal în privința lui Nour I. să fie încetat din motiv că fapta constituie o

contravenție prevăzută de art. 313 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional, în temeiul art. 30 Cod contravențional, deoarece a expirat termenul

de prescripție a răspunderii contravenționale.

Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c)

Cod de procedură penală, corect a respins ca nefondat apelul procurorului, cu

menținerea sentinței atacate fără modificări, decizia instanței de apel cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția, precum că fapta lui Nour I. nu întrunește

nici elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și nici ale

contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional, iar argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de procuror și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea

atacată, astfel respectând prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală.

De asemenea, recurentul critică hotărârea adoptată de instanța de apel din

motiv că aceasta nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în

opinia procurorului, ele demonstrează vinovăția lui Nour I. în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 313 Cod contravențional.

În primul rând, relevant este de menționat, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa

judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

7

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a

fost constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică, că această instanță corect a

ajuns la concluzia despre menținerea sentinței de achitare a lui Nour I. de învinuirea

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și just a respins

solicitarea procurorului, precum că fapta lui Nour I. urmează a fi calificată conform

art. 313 Cod contravențional, evaluând probele administrate în cauză în

conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală. Prin

urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, subsidiar verificând

materialele dosarului specifică, că judecând apelul declarat, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă

de menținere a sentinței. Toate probele prezentate primind o evaluare la justa

valoare, iar concluziile făcute de instanțele judiciare ierarhic inferioare rezultă din

lucrările dosarului și concordă cu situația factologică.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma criticii formulate, în

sensul că Nour I. este vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 313 Cod

contravențional, Colegiul o apreciază ca neîntemeiată, deoarece instanța de apel a

analizat minuțios aceste aspecte și s-a expus argumentat în privința lor.

Astfel, cu referire la argumentele recurentului, precum că din declarațiile

martorului Curleac R., a specialistului Inspectoratului de Stat pentru

supravegherea tehnică „Intehagro” Mazilu I., certificatului nr. 2 din 07.08.2014 a

„Intehagro”, procesului-verbal de examinare a obiectului din 09.09.2014,

informației extrasă din internet f.d. 51-54, minitractorul de model Shibaura SP 1740,

care aparține lui Curleac R. este o mașină autopropulsată și necesită înmatriculare

de stat, precum și conducătorul acesteia trebuie să dețină permisul de conducere de

categoria respectivă, instanța de recurs le consideră nefondate. La acest capitol,

Colegiul penal reține, că asupra declarațiilor martorilor audiați în cauză instanța de

apel în motivarea soluției sale just a reținut, că aceștia nu oferă informații suficiente

în sprijinul acuzării, în sensul de a atesta că Nour I. ar fi comis depășirea în mod

vădit a atribuțiilor de serviciu, întru-cât explicațiile făcute de martori sunt o analiză

a procedurii de înregistrare a infracțiunilor ce țin de conducerea în stare de

ebrietate a mijlocului de transport, respectiv ele nu pot fundamenta o soluție de

condamnare.

De asemenea, ce ține de certificatul nr. 2 din 07.08.2014 eliberat de specialistul

Mazîlu I., instanța de apel corect s-a expus, precum că informația prezentată în

acest certificat este o informație generală, nefiind reflectată asupra tractorului de

model „Shibaura SP 1740” și în special, care este capacitatea cilindrică a motorului

acestuia. Totodată, instanța de apel a menționat că nu a fost demonstrat, precum că

Nour I. cunoștea și trebuia să cunoască despre particularitățile specifice a mini-

8

tractorului de model „Shibaura SP 1740” și care este capacitatea cilindrică a

motorului acestuia, întru-cât cu certitudine și veridic s-a constatat, că atât din

declarațiile martorului Curleac R., care a explicat că nu cunoștea capacitatea

cilindrică a acestui mini-tractor deoarece în factura, cecul și declarația vamală

obținute la cumpărarea tractorului, nu a fost menționată capacitatea cilindrică, fapt

demonstrat și de factura fiscală nr. 331224587 din 27 noiembrie 2012, bonul de plată

și adeverința pentru mijlocul de transport importat din 08 octombrie 2012, prin care

se confirmă că mijlocul de transport este un tractor de model „Shibaura SP 1740-

10327” fără a fi indicată capacitatea cilindrică a acestui tractor.

De asemenea, mijlocul de transport - tractorul de model „Shibaura SP 1740” a

fost recunoscut ca corp delict, dar constatarea și reflectarea capacității cilindrice a

motorului acestui mini-tractor nu a fost legal constatată prin expertiză auto-tehnică.

Cât privește argumentul recurentului, precum că Nour I. nu a verificat prin

acțiuni legale despre obligativitatea înmatriculării mini-tractorului și deținerea

permisului de conducere, și nu a remis materialele acumulate și actele de constatare

organului de urmărire penală pentru examinarea conform art. 274 Cod de

procedură penală, instanța de recurs verificând actele și lucrările dosarului

constată, că în cuprinsul filei 53 în decizie se motivează corespunzător, că nu pot fi

admise argumentele procurorului, precum că fapta inculpatului trebuie să fie

calificată potrivit art. 313 Cod contravențional, deoarece acțiunea prejudiciabilă de

depășire a limitelor și atribuțiilor acordate prin lege, se prezumă prin aceea că

făptuitorul comite o acțiune care nu este în competența lui de serviciu, astfel

neremiterea de către Nour I. materialul Registrului nr. 2, acumulat în speța cu

Curleac R., organului de urmărire penală după competență și nedepunerea

raportului pentru înregistrarea acestuia în Registru nr. 1, nu constituie depășirea în

mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

Ce ține de motivul invocat de procuror, precum că după revizuirea procesului

contravențional, Curleac R. a fost supus răspunderii penale pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și prin

sentință Judecătoriei Leova din 08.10.2015 a fost condamnat la 525 unități

convenționale, Colegiul penal constată că acest argument de asemenea nu poate

răsturna soluția de achitare dispusă în prezenta speță, deoarece prin aceasta nu se

confirmă vinovăția lui Nour I.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a expus asupra tuturor

probelor, ilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, pătrunzând în esența problemei de fapt și de drept, cercetând

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, luând în considerație și faptul că

procurorul s-a dezis de învinuirea adusă lui Nour I. în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal, solicitând ca procesul penal să fie încetat din motiv că fapta constituie o

contravenție prevăzută de art. 313 Cod contravențional, evaluând conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă, iar în concluziile sale a

motivat admiterea unor probe și respingerea altora conform art. 394 alin. (1) pct. 2)

Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal statuează, că nu se constată

prezența a careva dubii privind nevinovăția lui Nour I., în săvârșirea acțiunilor

9

incriminate lui.

Totodată, potrivit recursului declarat, Colegiul penal reține că procurorul

invocă pur formal și temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală–faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, astfel,

instanța de recurs ține să menționeze că acest temei pentru recurs nu este

incident în speța dată, deoarece încadrarea juridică stabilită de către organul de

urmărire penală, după caz, prevederile art. 328 alin. (1) Cod penal, nu au fost

reîncadrate de către instanțele de judecată în prevederile altui articol, mai mult ca

atât inculpatul a fost achitat de învinuirea adusă în baza acestui articol, ceia ce

presupune reabilitarea deplină a acestuia. De asemenea, este alogică și invocarea

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală– nu au fost întrunite elementele infracțiunii, deoarece după cum s-a

menționat mai sus, Nour I. a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, iar acuzatorul de stat în cadrul

examinării cauzei în instanța de apel practic s-a dezis de învinuirea adusă

inculpatului, solicitând atragerea ultimului la răspundere contravențională.

În aceste condiții, instanța de recurs, consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul Procuraturii

de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 27 iunie 2016, în cauza penală în privința lui Nour Ion

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 21 decembrie 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10