1ra-1473/2016 — art. 332 alin. 1 CP

1ra-1473/2016 — art. 332 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1473/2016

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Borș Ivan, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 aprilie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Borș Ivan Gheorghe, născut la 29 februarie 1988,

originar și domiciliat în orașul Fălești, strada M.

Eminescu, 45/42.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal a fost achitat.

pus sub învinuire prin ordonanța din 07.03.2014, care a fost reflectată în rechizitoriu,

precum că, activînd în calitate de ofițer de sector al sectorului nr.1 din cadrul

Inspectoratului de Poliție al raionului Fălești, fiind o persoană publică, avînd potrivit

prevederilor art. 31 alin. (3) al Legii cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, calitatea de funcționar public cu statut special, la data de 14 decembrie 2013,

aproximativ în jurul orelor 04.00 dimineața, intenționat, vualînd incompetența sa

profesională, urmărind interesul personal, exprimat în consolidarea imaginii sale de

profesionist în ochii superiorilor săi, care îndeplinește la timp și întocmai atribuțiile de

serviciu ce îi revin potrivit funcției deținute, în cadrul examinării înștiințării telefonice

1

nr.5049 din data de 14 decembrie 2013 dispuse lui în procedură, în timpul întocmirii

procesului verbal de cercetare la fața locului, care reprezintă prin sine un document

oficial și prin care s-a constatat locul comiterii faptei, a înscris în conținutul acestui

proces verbal date vădit false, introducînd în textul acestui document unele mențiuni

false despre participarea părții vătămate Motelica Vladimir Gheorghe la întocmirea

acestui proces verbal de cercetare la fața locului, despre lipsa obiecțiilor victimei vis-a-

vis de întocmirea acestui document de către agentul constatator.

Tot el, activînd în calitate de ofițer de sector al sectorului nr. l din cadrul

Inspectoratului de poliție al raionului Fălești, fiind o persoană publică, avînd potrivit

prevederilor art. 31 alin. 3) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

calitatea de funcționar public cu statut special, la data de 23 decembrie 2013,

aproximativ în jurul orelor 16.00, intenționat, vualînd incompetența sa profesională,

urmărind interesul personal, exprimat în consolidarea imaginii sale de profesionist în

ochii superiorilor săi, care îndeplinește la timp și întocmai atribuțiile de serviciu ce îi

revin potrivit funcției deținute, inclusiv care soluționează rapid și conform procedurii

legale stabilite dosarele contravenționale avute în gestiunea sa, în cadrul examinării

procedurii contravenționale nr.201337371532 dispuse lui, la întocmirea procesului

verbal cu privire la contravenție nr. 1532, care reprezintă prin sine un document oficial

și prin care 1-a recunoscut vinovat pe cet. Coșubin Andrei Nicolaie de comiterea

contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional al Republicii Moldova, a înscris

în conținutul acestui act date vădit false, introducînd în textul acestui document unele

constatări și mențiuni false despre participarea părții vătămate Motelica Vladimir

Gheorghe la întocmirea acestui proces verbal cu privire la contravenție, despre lipsa

obiecțiilor victimei vis-a-vis de întocmirea acestui document și soluția expusă de către

agentul constatator la examinarea faptei săvîrșite de către Coșubin Andrei.

raionului Fălești, Mititelu Sergiu, prin care a solicitat casarea totală a sentinței,

considerînd-o nelegitimă și ilegală. Rejudecarea cauzei penale cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care Borș Ivan Gheorghe să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (l) Cod penal și supus pentru fapta din data de 14.12.2013 la

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a activa în organele de drept pe un termen de trei ani de zile și pentru fapta

din data de 23.12.2013 la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în organele de drept pe un termen de

trei ani de zile. Conform prevederilor art. 84 alin. (l) Cod penal prin absorbirea pedepsei

mai ușoare de pedeapsa mai aspră de ai stabili inculpatului Borș Ivan Gheorghe o

pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a activa în organele de drept pe un termen de trei ani de zile.

2

admis apelul declarat de procurorul Mititelu Sergiu, casată sentința total, și pronunțată

o hotărîre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

A fost încetat procesul penal în privința lui Borș Ivan Gheorghe în baza art.332

alin. (l) Cod penal din motivul întervenirii termenului prescripției tragerii la răspundere

penală prevăzut de art. 60 alin. (l) lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul Borș Ivan, activînd în calitate de

ofițer de sector al sectorului nr. l din cadrul Inspectoratului de Poliție al raionului Fălești,

fiind o persoană publică, avînd potrivit prevederilor art.31 alin. (3) al Legii cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, calitatea de funcționar public cu statut special,

la data de 14 decembrie 2013, aproximativ în jurul orelor 04.00 dimineață, intenționat,

vualînd incompetența sa profesională, urmărind interesul personal, exprimat în

consolidarea imaginii sale de profesionist în ochii superiorilor săi, care îndeplinește la

timp și întocmai atribuțiile de serviciu ce îi revin potrivit funcției deținute, în cadrul

examinării înștiințării telefonice nr.5049 din data de 14 decembrie 2013, dispuse lui în

procedură, în timpul întocmirii procesului verbal de cercetare la fața locului, care

reprezintă prin sine un document oficial și prin care s-a constatat locul comiterii faptei,

a înscris în conținutul acestui proces verbal date vădit false, introducînd în textul acestui

document unele mențiuni false despre participarea părții vătămate Motelica Vladimir

Gheorghe la întocmirea acestui proces verbal de cercetare la fața locului, despre lipsa

obiecțiilor victimei vis a vis de întocmirea acestui document de către agentul constatator.

Tot el, activînd în calitate de ofițer de sector al sectorului nr. 1 din cadrul

Inspectoratului de poliție al raionului Fălești, fiind o persoană publică, avînd potrivit

prevederilor art.31 al.3) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

calitatea de funcționar public cu statut special, la data de 23 decembrie 2013,

aproximativ în jurul orelor 16.00, intenționat, vualînd incompetența sa profesională,

urmărind interesul personal, exprimat în consolidarea imaginii sale de profesionist în

ochii superiorilor săi, care îndeplinește la timp și întocmai atribuțiile de serviciu ce îi

revin potrivit funcției deținute, inclusiv care soluționează rapid și conform procedurii

legale stabilite dosarele contravenționale avute în gestiunea sa, în cadrul examinării

procedurii contravenționale nr.201337371532 dispuse lui, la întocmirea procesului

verbal cu privire la contravenție nr. 1532, care reprezintă prin sine un document oficial

și prin care 1-a recunoscut vinovat pe cet. Coșubin Andrei Nicolaie de comiterea

contravenției prevăzute de art.354 Cod contravențional al Republicii Moldova, a înscris

în conținutul acestui act date vădit false, introducînd în textul acestui document unele

constatări și mențiuni false despre participarea părții vătămate Motelica Vladimir

Gheorghe la întocmirea acestui proces verbal cu privire la contravenție, despre lipsa

obiecțiilor victimei vis a vis de întocmirea acestui document și soluția expusă de către

agentul constatator la examinarea faptei săvîrșite de către Coșubin Andrei.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, judecînd cauza

3

penală prima instanță nu a respectat normele procesuale, nu a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și nu a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, neîntemeiat ajungînd la

concluzia privind nevinovăția inculpatului în faptele incriminate prevăzute de art.332

alin. (l) Cod penal, fapt ce a dus la achitarea neîntemeiată a inculpatului în baza art.332

alin. (l) Cod penal, sub formă de înscrierea de către o persoană publică, în documentele

oficiale a unor date vădit false, acțiuni săvîrșite din interes personal.

Instanța de apel a menționat că interesul personal se exprimă în cazul dat în

consolidarea imaginii sale de profesionist în ochii superiorilor săi, care îndeplinește la

timp și întocmai atribuțiile de serviciu ce îi revin potrivit funcției deținute, motivarea

instanței de fond că pe caz lipsește interesul personal fiind una eronată și fără temei

legal.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond fără just temei a respins probele

administrate de organul de urmărire penală, prezentate de acuzare și examinate în ședința

de judecată și a motivat eronat soluția de achitare a inculpatului în infracțiunea prevăzută

de art. 332 alin. (l) Cod penal, indicînd neîntrunirea elementelor infracțiunii incriminate.

Instanța de apel în urma cercetării probelor propuse a considerat că prima instanță

incorect a ajuns la concluzia privind achitarea lui Borș Ivan în faptele incriminate

potrivit art. 332 alin. (l) Cod penal și în urma cercetării probelor a considerat că

învinuirea adusă inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat în

cadrul cercetării judecătorești și vinovăția inculpatului se constată deplin din probele

administrate.

Instanța de apel a considerat că concluzia primei instanțe privind nevinovăția lui

Borș Ivan în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 332 alin. (l) Cod penal nu se racordă

la probele administrate, totalitatea probelor cercetate de către instanța de apel nicidecum

nu confirmă temeinicia achitării lui, fiind prezente pe cauză suficiente probe pertinente,

concludente și utile, care urmează a fi puse la baza unei sentințe de condamnare a

inculpatului.

Instanța de apel în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la concluzia

că nu există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului Borș Ivan,

conform acuzării și atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul ședinței de judecată au

fost acumulate probe veridice suficiente care demonstrează comiterea de către Borș Ivan

a infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (l) Cod penal, sub formă de fals în actele publice

după semnele înscrierii de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date

vădit false, acțiuni săvîrșite din interes personal.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpatul Borș Ivan nu a recunoscut vina sa în

învinuirea adusă, vinovăția lui în cele incriminate se demonstrează deplin prin

elementele de fapt dobîndite din probele cercetate, și anume prin: declarațiile părții

vătămate Motelica Vladimir și a martorilor Blișceac Petru, Sidlețcaia Lilia, Gurduza

4

Nicolae, Cervaniuc Angela, declarațiile expertului Țenchiu Alexei, prin procesele-

verbale a acțiunilor procesuale efectuate pe caz, raportul de expertiză efectuat pe caz,

care au fost cercetate în cadrul ședinței judiciare și care se coroborează deplin,

demonstrînd cu certitudine existența infracțiunii și constatarea vinovăției inculpatului în

faptele incriminate.

Vinovăția inculpatului Borș Ivan rezultă astfel, din elementele de fapt conținute în

următoarele mijloace de probă cercetate în ședința instanței de apel, printre care:

- procesul-verbal din 23.01.2014 de interceptare a plîngerii adresată Procuraturii

raionului Fălești de la Motelica Vladimir, în care solicită să fie tras la răspundere Borș

Ivan pentru falsificarea semnăturii din procesul-verbal, cu privire la contravenție (f.d.2,

vol);

- cotorul bonului-înștiințare din 23.01.2014 (f.d.3, vol. 1);

- copia dosarului contravențional nr. 1532 în privința lui Coșubin Andrei (f.d.4-16);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 24.01.2014 (f.d.l7, vol. I);

- ordonanța din 24.01.2014, privind recunoașterea drept mijloc de probă și anexare

la materialele cauzei penale a dosarului contravențional nr. 1532 din 23.12.2013 (f.d.l8,

vol. I);

- procesul-verbal din 24.01.2014 de colectare a mostrelor pentru cercetare

comparativă a semnăturii cet. Motelica Vladimir (f.d.26-29, vol. I);

- ordonanță și procesul-verbal de ridicare din 27.01.2014 a procesului verbal nr.1532

din 23.12.2013 în original (f.d.32-33, vol. I);

- procesul-verbal din 27.01.2014 de examinare a procesului-verbal nr.1532 din

23.12.2013 (f.d.34, vol. I);

- procesul-verbal cu privire la contravenție din 23.12.2013 în original (f.d.36, vol.

I);

-procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.12.2013, a localului barul

„Tandem” (f.d. 37, vol. I);

- fișa postului ofițerului de sector cu indicarea atribuțiilor de serviciu, inclusiv

semnătura ofițerului de sector r-nul Fălești, locotenent I. Borș (f.d.42-46, vol. I);

- ordonanță și procesul-verbal de ridicare din 24.02.2014 a originalelor proceselor

verbale cu privire la contravenție întocmite de I. Borș (f.d.66-67, vol. I):

- raportul de expertiză nr.234 din 26.02.2014, tabel fotografic (f.d. 74-77, vol. I).

În urma analizei integrale a probelor, instanța de apel a considerat că declarațiile

părții vătămate, prin care ultima declară ferm că după depunerea plîngerii a fost chemat

la Procuratura Fălești, unde pentru prima dată a văzut și a luat cunoștință cu procesul-

verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui Coșubin Andrei, în care era

înscris că nu are careva pretenții față de acesta, fiind imitată semnătura sa, urmează a fi

luate în considerație ca probă ce dovedește existența infracțiunii și care constată vina

inculpatului în faptele incriminate, prin conținutul lor aceste declarații sunt clare, nu au

5

fost modificate și nu sunt contradictorii, partea vătămată a dat declarații fiind

preîntîmpinată privind răspunderea penală pentru darea de mărturii false, precum și sub

jurămînt, temei de a nu crede acestor declarații nefiind stabilite.

Declarațiile respective ale părții vătămate sunt confirmate prin restul probelor

cercetate, printre care și raportul de expertiză, declarațiile expertului, a martorilor, astfel

a fost demonstrată vina lui Borș Ivan în falsul în acte publice.

Instanța de apel a considerat că prima instanță eronat nu a ținut cont de aceste

declarații, nu le-a apreciat, mai ales că declarațiile date în cadrul urmăririi penale, partea

vătămată și martorii le-au susținut clar sub jurămînt și în cadrul ședinței publice a

instanței de fond, careva diferență între declarațiile respective nefiind stabilită, la părerea

instanței de apel declarațiile date sunt clare prin conținutul lor și sunt cu valoare probantă

și sunt întărite prin restul probelor cercetate, conținute în cauza penală și deaceea servesc

la constatarea vinei inculpatului Borș Ivan.

Instanța de apel a apreciat declarațiile inculpatului de nerecunoaștere a vinei sale ca

un mijloc de apărare, de fapt vinovăția inculpatului în faptele incriminate de falsul în

acte publice, fiind demonstrată deplin prin probele cercetate, însă instanța de fond eronat

și fără temei legal 1-a achitat pe inculpat.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond eronat nu a supus analizei probele

prezentate, care demonstrează vinovăția lui Borș Ivan în faptele incriminate.

În opinia instanței de apel probele nominalizate și examinate în ansamblu prezintă o

situație clară și fără de dubii a circumstanțelor de fapt și a considerat că reeșind din

probele date rezultă că Borș Ivan a săvîrșit infracțiunea de falsul în acte publice după

semnele înscrierii de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit

false, acțiuni săvîrșite din interes personal.

Instanța de apel a considerat că probele administrate pe cauză corespund cerințelor

stipulate de art. 101 CPP, adică sînt pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse

la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrînd

deplin vinovăția lui Borș Ivan în cele incriminate, în deplină măsură.

Versiunea inculpatului că nu este vinovat, că procesul-verbal cu privire la

contravenție în privința lui Coșubin Andrei în baza art. 354 CC RM a fost întocmit în

lipsa contravenientului și părții vătămate, că materialul acumulat fiind transmis

colegului de serviciu, se combat deplin prin declarațiile părții vătămate Motelica

Vladimir, care a declarat că nu a semnat procesul-verbal menționat și nu a fost prezent

la întocmirea lui, prin probele cercetate, care prezintă o situație clară a celor întîmplate

și stabilite de instanța de apel, astfel declarațiile inculpatului contravin cu circumstanțele

stabilite ale cauzei.

Luînd în considerație cumulul de probe cercetat în cadrul ședinței instanței de apel

instanța de apel a considerat că situația de fapt stabilită prin probele administrate

demonstrează vinovăția lui Borș Ivan și acțiunile inculpatului conțin elementele

infracțiunii incriminate, iar instanța de fond greșit a interpretat legea penală și

6

neîntemeiat 1-a achitat pe inculpat.

Totodată, instanța de apel în cadrul judecării apelului depus constată temeiurile

prevăzute de art. 60 alin. (l) lit. a) Cod penal, art.275 alin .(4) CPP, 332 alin. (l) CPP, de

încetare a procesului penal în privința lui Borș Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (l) CP din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Iulian în numele inculpatului Borș Ivan, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea

sentinței.

Recurentul a invocat în cererea sa de recurs următoarele motive :

- recurentul consideră că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată,

deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate;

- recurentul consideră că, Borș Ivan este nevinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (l) Cod penal, pentru fapta incriminată, deoarece potrivit

raportului de expertiză din 26 februarie 2014, întocmit de subdiviziunea Inspectoratului

General de Poliție, nu este stabilit cu certitudine că anume Borș Ivan a executat

semnăturile la rubrica victimei Vladimir Motelica, care la rîndul său în cadrul examinării

cauzei a recunoscut că, la data de 14 decembrie 2013 a fost la fața locului întocmirii

procesului verbal de cercetare. Referitor la procesul verbal de comiterea contravenției

din 24 decembrie 2013, recurentul atrage atenția instanței de judecată că, materialele

cauzei contravenționale după întocmire au fost transmise de către Borș Ivan unui coleg

(la moment decedat) pentru înregistrarea definitivă în Inspectoratul de Poliție Fălești,

ceea ce rezultă că procesul verbal de contravenție a trecut prin mai multe persoane, iar

fapta nu exclude a fi comisă de către alte persoane;

- acuzarea s-a referit la faptul că, procesul verbal de contravenție a fost contestat de

victima Motelica Vladimir, în baza motivelor invocate, privind lipsa semnăturii sale, cu

anularea de instanță a actului juridic, însă în acest sens nu s-a prezentat nici o probă;

- mai mult ca atît, consideră recurentul că, fapta nu poate fi considerată ca

infracțiune, deoarece nu întrunește toate elementele constitutive, și anume lipsește latura

subiectivă, care se exprimă prin interesul personal, ce nu este dovedit de partea acuzări;

- afirmația acuzăriii precum că, Borș Ivan a comis fapta, avînd un interes exprimat

prin consolidarea imaginii sale de profesionist în ochii superiorilor săi, care îndeplinește

la timp și întocmai atribuțiile de serviciu, ce îi revin funcției deținute, este declarativă și

în acest sens nu s-au prezentat nici o probă concludentă ce ar confirma necesitatea

exercitării astfel a atribuțiilor de serviciu, cum ar fi de exemplu: o sancțiune disciplinară

de serviciu ce ar fi posibil să determine persoana la consolidarea imaginei;

- din contra, la materialele cauzei au fost prezentate probe pertinente ce combate

poziția acuzării privind existența motivului sus relatat (laturei subiective), si anume

caracteristicile de la locul de muncă al lui Borș Ivan, care denotă caracterul pozitiv al

7

exercitării atribuțiilor de serviciu al acestuia, și lipsa sancțiunilor disciplinare de

serviciu;

- potrivit cazului respectiv, fapta incriminată lui Borș Ivan de partea acuzării nu

constituie o infracțiune, deși formal conține semnele unei fapte prevăzute de codul penal,

însă lipsa laturii subiective exclude gradul prejudiciabil al infracțiunii, și aduce atingere

minimă valorii apărate de legea penală;

- necătînd la acest fapt, instanța de apel a casat sentința primei instanțe și a încetat

procesul în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, soluție cu care recurentul

nu este deacord, deoarece potrivit modului convenit, fapta infracțională comisă de Borș

Ivan este constatată, iar încetarea cauzei nu îl reabilitează pe Borș Ivan.

Borș Ivan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură

penală, a depus referință procurorul Ghervas Iurie, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, din motiv că recurentul potrivit art. 430 Cod de procedură penală este obligat

să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă

problema de drept, de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept

comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii.

Procurorul mai menționează că din conținutul recursului avocatului se evidențiază,

că recurentul î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(l) Cod penal. Respectiv, criticile formulate de autor

nu sunt motivate sub aspectul căsării hotărârii contestate, ca fiind ilegală or, reaprecierea

probelor, soluție propusă de recurent, nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de

procedură penală.

Concomitent, în opinia acuzării, instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

materialele cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

se constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

8

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocînd în acest context următoarele.

Autorul recursului consideră că „nu s-a dovedit faptul comiterii infracțiunii

imputate, nefiind întrunite elementele infracțiunii”.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal constată că instanța de apel corect a respectat prevederile art.414 Cod

de procedură penală și a supus verificării și a examinat declarațiile inculpatului Borș

Ivan, declarațiile părții vătămate Motelica Vladimir, a martorilor, declarațiile expertului

și probele materiale scrise administrate, a raportului de expertiză efectuat pe caz, în

urma la ce a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de apel referitor

la vinovăția inculpatului, expusă în pct. 4.1. a deciziei, considerînd că argumentele

apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel, care

sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu prezintă careva dubii (f.d. 55-

57, vol. II). Ca probe decisive în speța dată sunt declarațiile părții vătămate Motelica

Vladimir (f. d. 179-181, vol. I), unde el declară că pe 14.12.13 la fața locului el a semnat

numai actul de audiere a lui, nu s-au întocmit alte acte, nu a semnat procesul-verbal cu

inscripția că nu are pretenții. Raportul de expertiză (f. d. 74-77, vol. I) confirmă lipsa

semnăturilor de pe actele cu date false a părții vătămate Motelica Vladimir, acte care au

fost întocmite de inculpatul Borș Ivan.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a

acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în decizia instanței de

apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de judecată

a instanței de apel.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o

însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și

temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și vinovăției

9

inculpatului Borș Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal,

fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale falsului în actele publice, după

semnele înscrierii de către o persoană publică, în documentele oficiale a unor date vădit

false, acțiuni săvîrșite din interes personal.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic

argumentele aduse de recurent precum că „afirmația acuzăriii precum că, Borș Ivan a

comis fapta, avînd un interes exprimat prin consolidarea imaginii sale de profesionist

în ochii superiorilor săi, care îndeplinește la timp și întocmai atribuțiile de serviciu, ce

îi revin funcției deținute, este declarativă și în acest sens nu s-au prezentat nici o probă

concludentă ce ar confirma necesitatea exercitării astfel a atribuțiilor de serviciu, cum

ar fi de exemplu: o sancțiune disciplinară de serviciu ce ar fi posibil să determine

persoana la consolidarea imaginei”. Prin urmare, se constată că au fost respectate

prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Referitor la motivele invocate de recurent precum că „fapta nu poate fi considerată

ca infracțiune, deoarece nu întrunește toate elementele constitutive, și anume lipsește

latura subiectivă, care se exprimă prin interesul personal, ce nu este dovedit de partea

acuzări și fapta incriminată lui Borș Ivan de partea acuzării nu constituie o infracțiune,

deși formal conține semnele unei fapte prevăzute de Codul penal, însă lipsa laturii

subiective exclude gradul prejudiciabil al infracțiunii, și aduce atingere minimă valorii

apărate de legea penală”, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și menționează în

acest sens că instanța de apel corect a menționat în decizia sa că „interesul personal se

exprimă în cazul dat în consolidarea imaginii sale de profesionist în ochii superiorilor

săi, care îndeplinește la timp și întocmai atribuțiile de serviciu ce îi revin potrivit funcției

deținute, motivarea instanței de fond că pe caz lipsește interesul personal fiind una

eronată și fără temei legal”.

Colegiul penal remarcă, că argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate,

deoarece instanța de apel a motivat vinovăția inculpatului prin faptul, că învinuirea a

prezentat suficiente probe care dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii, iar

dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu neapărat

înseamnă că soluția conține careva erori de drept.

Mai mult, se constată că recurentul expune propria opinie asupra problemei de

apreciere a probelor reținute de instanța de apel, care l-a declarat pe inculpat vinovat,

optînd pentru soluția achitării. Aceasta reprezintă o solicitare, care nu constituie temei

de reexaminare a cazului în aspectul reaprecierii circumstanțelor de fapt deja stabilite.

În recurs, autorul supune analizei probele administrate, însă, le apreciază potrivit opiniei

personale, aceasta fiind o tactică aleasă de apărare.

10

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de recurent

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului depus de către avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului

Borș Ivan. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Paciurca Iulian în

numele inculpatului Borș Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Borș Ivan Gheorghe, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 decembrie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

11