1ra-1225/2016 — art.327 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-1225/2016 — art.327 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1225/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29

februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Lapșin Valeriu Vasile,

născut la 08 iulie 1969, originar și domiciliat în r-nul

Dubăsari, s. Pârâta.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Valeriu a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, din lipsă în acțiunile lui a semnelor

componenței de infracțiune.

faptul că, deținând în baza ordinului nr. 309-EF din 03.09.2004 al Ministerului

Afacerilor Interne, funcția de șef al Secției poliției criminală al CPR Dubăsari,

adică fiind persoană publică, a comis infracțiunea de abuz de serviciu, în

următoarele circumstanțe.

La 28 februarie 2008, șeful Secției poliție criminală al CPR Dubăsari,

Lapșin Valeriu, acționând în interes personal, l-a determinat pe Popov

Veaceslav, care la acel moment exercita funcția de executor judecătoresc al

Biroului de Executare Dubăsari, să falsifice scrisoarea nr. 556 din 28.02.2008,

1

adresată Organului Cadastral Teritorial Dubăsari, filiala ÎS „Cadastru”, prin

care s-a dispus ilegal anularea sechestrului aplicat la 22.05.2007 în baza

încheierii executorului judecătoresc nr. 1234 și respectiv la 18.06.2007 în baza

încheierii executorului judecătoresc nr. 1597 asupra bunurilor imobile cu

numerele cadastrale: 3842302345, 3842202061, 3842208306 și 3842101012, ce

aparțineau debitorului Diaconu Constantin în conformitate cu încheierea din

10.05.2007, emisă de către Judecătoria Dubăsari în cadrul dosarului civil nr. 2-

78/07, fapt ce a determinat înstrăinarea ulterioară a bunurilor sechestrate de

către debitor, și imposibilitatea executării documentului executoriu nr. 2-4/08

din 29.12.2008, prin ce a cauzat părților vătămate Bantaș Anatolie și Vașceaev

Victor, ce aveau la acel moment calitatea de creditori în cadrul cauzei civile

vizate, în care a fost dispus aplicarea sechestrului, un prejudiciu material în

valoare de 10195 dolari SUA.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a

lui Lapșin V. în baza art. 327 alin.(2) lit.c) Cod penal la amendă în mărime de

2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele de drept și de a exercita activitatea de polițist pe un termen de 10

ani.

Instanța a interpretat eronat probele organului de urmărire penală, iar

cauza penală a fost pornită pe faptul autosesizării procurorului rezultată din

audierea învinuitului Popov V. care a declarat exact cine l-a influențat pentru

ridicarea sechestrului, indicând direct la inculpat, care l-a fel l-a asigurat că nu

va avea probleme deoarece deține fucția de șef al Poliției Criminale și

urmează să fie numit ca vice-comisar al Inspectoratului de poliție.

Astfel, instanța a denaturat acest aspect, că a fost recepționată

rugămintea lui Lapșin V. ca de la un prieten, dar nu ca de la un polițist. Or,

atât la urmărirea penală, cât și în ședința de judecată Popov V. a indicat la

faptul că nu a obținut careva beneficii materiale din rugămintea lui Lapșin

dearece îl considera drept prieten.

La fel, instanța a tratat în favoarea inculpatului data și ora săvârșirii

infracțiunii, acest fapt nefiind stabilit cert din declarațiile martorului Popov V.

care a spus că a eliberat certificatul de scoatere a sechestrului asupra bunului

imobil în ziua eliberării actului, adică 28 februarie 2008. Nici unul dintre

martorii apărării nu a declarat cu certitudine data când au plecat la MAI

împreună cu inculpatul pentru prezentarea și numirea în funcția de vice-

2

comisar al IP Dubăsari, iar declarațiile făcute de Supilnic O. contravin cu cele

ale lui Gîncu A., deoarece primul a declarat că nu ține minte dacă au trecut

dimineața pe la IP Dubăsari, iar Gîncu A. a comunicat că era după serviciu și

au plecat pe la IP Dubăsari aproximativ de la ora 0810 – 0815. Astfel, declarațiile

martorilor apărării urmează a fi apreciate critic, deoarece aceștia au fost și

sunt în prezent colegi de serviciu a inculpatului.

Instanța nu a apreciat faptul că Diaconu C. a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Dubăsari la 12.03.2015 pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 251 și 361 alin.(2) Cod penal, că a folosit scrisoarea nr. 556

din 28.02.2008 emisă de executorul judecătoresc Popov V.

Totodată, în privința lui Popov V. a fost pornit dosar penal în baza art.

332 alin.(1) Cod penal, care a fost încetat în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție, precum și pentru faptul că a fost determinat de

inculpat a falsificat scrisoarea nr. 556 din 28.02.2008. Aceste hotărâri în cauzele

nominalizate sunt definitive și nu se conciliază cu sentința de achitare în

privința lui Lapșin Valeriu.

Organul de urmărire penală a stabilit toată schema infracțională și a

identificat persoanele care au participat la săvârșirea infracțiunii: - Lapșin V.,

Diaconu C. și Popov V.

Toți cu excepția lui Lapșin V. au purtat răspundere penală pentru

faptele incriminate, lipsind victimele Bantîș A. și Vașceaev V. de dreptul de a

înainta acțiuni în vederea recuperării prejudiciului material.

februarie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea lui Lapșin V.

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 327 alin.2 lit.c)

Cod penal.

Astfel, motivele invocate de către acuzare că instanța de fond a

interpretat eronat probele administrate în cadrul urmăririi penale, instanța a

conchis că nu pot fi reținute, deoarece potrivit ordonanței de punere sub

3

învinuire din 27 ianuarie 2015, cât și rechizitoriu, Lapșin V. este învinuit că pe

28 februarie 2008, acționând în interes personal, l-a determinat pe Popov V. să

falsifice scrisoare nr. 556, prin ce a săvârșit abuz de serviciu.

Însă, la baza acuzării date sunt declarațiile lui Popov V., potrivit cărora,

într-o dimineață, a fost rugat de către Lapșin V. să ridice sechestrul de pe niște

bunuri aparținând lui Diaconu C. Rugămintea a avut loc în aceiași zi în care a

întocmit demersul în adresa Oficiului Cadastral Teritorial și, potrivit

materialelor acumulate, aceasta s-ar fi produs la 28.02.2008.

Totodată, la data de 29.02.2008 a fost emis ordin de numire a lui Lapșin

V. în funcția de comisar-adjunct pentru lucru operativ la CPR Dubăsari, dată

care a fost într-o zi de vineri. Potrivit declarațiilor martorilor apărării Cosovan

G. și Gîncu A., aceștia au declarat că în acea perioadă era o procedură anume

în ce privește numirea în funcții superioare de conducere în cadrul

subdiviziunilor teritoriale. În ziua de Joi persoana era invitată la minister

pentru a-i fi pusă în discuție candidatura, iar vineri dacă era acceptată, se

emitea ordinul. Prin aceiași procedură a trecut și Lapșin V., și anume joi dis-

de-dimineață el s-a prezentat la Minister, unde a stat toată ziua.

La fel, Gîncu A. și Supilnic O. au comunicat că au mers la Chișinău

direct de la domiciliu, fără a trece pe la CPR Dubăsari, și aproximativ la 0800

deja erau la Chișinău, de unde s-au întors seara, adică după ora 1700. Astfel,

potrivit declarațiilor lui Popov V., inculpatul pe data de 28.02.2008 ar fi trecut

în prima jumătate a zilei pe la Oficiul de Executare Dubăsari și l-a rugat să

întocmească o scrisoare de ridicare a sechestrului, însă reieșind din

declarațiile martorilor Cosovan G., Gîncu A. și Supilnic O., inculpatul la data

de 28.02.2008, s-ar fi aflat la Chișinău și nicidecum nu putea să fie în s. Ustia,

între orele 0800-0900.

Prin urmare, argumentul apelantului că declarațiile martorilor apărării

urmează a fi apreciate critic, deoarece aceștia au fost și sunt colegi de serviciu

al inculpatului, instanța de apel a menționat că nu a constatat careva temeiuri

de a nu considera declarațiile acestora ca veridice, deoarece sunt consecvente,

se completează reciproc, date sub jurământ, fiind avertizați de răspundere

penală pentru declarații false, mai mult că aceste declarații sunt confirmate și

prin alte probe materiale.

De asemenea, s-a conchis că temeiul indicat de procuror precum că

instanța nu a apreciat faptul că Diaconu C. a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Dubăsari pentru faptul că a folosit scrisoarea nr. 556 din

4

28.02.2008, emisă de executorul judecătoresc Popov V., fiind învinuit pentru

faptul că a fost determinat de Lapșin V. și a falsificat scrisoarea nominalizată.

Or, potrivit rechizitoriului, Diaconu C. a fost învinuit în baza art. 251 și 361

alin.(2) lit.b), d) Cod penal, dar nu pentru comiterea infracțiunii de instigare la

abuz de serviciu. Potrivit aceluiași rechizitoriu, Diaconu C. nu făcuse careva

declarații precum că l-ar fi rugat pe Lapșin V. ca să-l ajute să ridice sechestrul

de pe terenurile sale. Astfel, Diaconu C. fiind condamnat pentru înstrăinarea

unor bunuri sechestrate și utilizarea unor documente false, nicidecum din

aceasta nu reiese că anume Lapșin V. și-ar fi adus aportul la apariția acelor

documente false.

Însă, potrivit învinuirii aduse lui Lapșin V. în urma abuzului său ar fi

provocat urmări grave, adică ar fi comis o infracțiune prevăzută de art. 327

alin.(2) lit.c) Cod penal și nu cea în art. 327 alin.(1) CP, iar urmările grave ar

consta în prejudiciul în mărime de 10195 dolari SUA cauzat părților vătămate,

care reprezintă cuantumul datoriei față de părțile vătămate și nu costul

bunurilor de pe care a fost ridicat sechestrul în baza scrisorii nr. 556 din

28.02.2008. Or, careva expertize care ar stabili prețul pe piață a terenurilor

date organul de urmărire penală a dispus, prin urmare nefiind clar care au

fost acele împrejurări care au determinat organul de urmărire penală să

ajungă la concluzia că ar fi fost cauzate urmări grave în sumă de 10195 dolari

SUA prin ridicarea sechestrului de pe terenurile date.

Potrivit declarațiilor lui Popov V. depuse în ședința de judecată acesta

ar fi satisfăcut rugămintea lui Lapșin V. din relații de amicitate și nefiind

influențat de funcția pe care ultimul o ocupa la acel moment, fapt care exclude

calificarea acțiunilor în baza art. 327 CP.

Astfel, acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă care ar fi

demonstrat vinovăția lui Lapșin V. în comiterea infracțiunii imputate.

care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de

judecată.

Recurentul a indicat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate este dovedită prin probele administrate și cercetate, care nu au fost

apreciate prin prisma coraborării lor, și anume: - declarațiile părților vătămate

Vașceaev V., Bantaș A., ale martorului Popov V., precum și probele materiale:

- titlurile executorii nr.2-4/08 din 29.12.2008, scrisoarea de informare nr. 01-

5

03/2490 din 07.04.2011, scrisoarea executorului judecătoresc Popov V. nr. 556

din 28.02.2008, raportul de expertiză nr. 3376 din 27.06.2013, procesul-verbal

de audiere a învinuitului Popov V. etc.

Astfel, instanțele judecătorești au denaturat aspectul că a fost

recepționată rugămintea lui Lapșin V. ca de la un prieten, și nu ca de la un

polițist. Or, de fapt la etapa de urmărire penală, cât și în ședința de judecată,

Popov V. a indicat la faptul că nu a obținut careva beneficii materiale din

rugămintea lui Lapșin V., știe că activa în calitate de vice-comisar.

cauzei și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, inclusiv

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a

respectat aceste stricte prevederi legale, din sensul cărora rezultă că

nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

La examinarea probelor, care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei,

instanța de judecată este obligată să argumenteze în hotărârea adoptată

motivele admiterii sau respingerii probelor prezentate atât de învinuire, cât și

de apărare și este obligată să aprecieze toate probele examinate în ședința de

6

judecată, indiferent de faptul, dacă au fost administrate la etapa urmăririi

penale sau au fost prezentate de către părți în ședința de judecată.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Prin urmare, statuând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea

deciziei de respingere a apelului declarat de procuror, cu menținerea sentinței

fără modificări, n-a respectat întocmai prevederile legale enunțate, adoptând

o soluție pripită în speța discutată, din următoarele considerente.

Conform apelului declarat, procurorul a invocat ilegalitatea sentinței

din motiv că instanța nu a dat apreciere obiectivă probelor cauzei, și anume

declarațiilor martorului Popov V., care a declarat că Lapșin V. pe 28 februarie

2008 a trecut pe la Oficiul de Executare Dubăsari, din s. Ustia și, l-a rugat să

întocmească o scrisoare de ridicare a sechestrului de pe bunurile care

aparțineau lui Diaconu C. Din câte ține minte, rugămintea a avut loc în aceiași

zi în care a întocmit demersul, cele ale martorilor Cosovan Gh., Gîncu A.,

Supilnic O., potrivit cărora la data respectivă, adică 28.02.2008, ei împreună cu

Lapșin V. des-de-dimineață s-ar fi aflat la Chișinău și nicidecum nu puteau fi

în s. Ustia, între orele 0800 - 0900, relatând evenimentele din acea zi, și probele

materiale, care dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei imputate.

Potrivit deciziei, instanța de apel a respins apelul procurorului și a

menținut sentința motivând că prima instanță corect a ajuns la concluzia

privind achitarea inculpatului, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Totodată, conform prevederilor art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată

7

și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Dispoziția art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede cazurile

când se adoptă sentința de achitare.

Necătând la cele menționate, instanța de fond în partea descriptivă a

sentinței descriind circumstanțele cauzei și motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării, a enunțat temeiul pentru achitarea

inculpatului - fapta nu a fost comisă de inculpat, pe când în partea dispozitivă l-a

achitat pe Lapșin Valeriu de sub învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, din lipsă în acțiunile lui a

semnelor componenței de infracțiune, fără a indica norma de drept în temeiul

căreia a dispus achitarea inculpatului.

Mai mult ca atât, în argumentarea soluției nu s-a indicat nici care

elemente ale infracțiunii lipsesc în speță: obiectul, latura obiectivă, subiectul,

latura subiectivă.

Instanța de apel, menținând sentința de achitare în privința lui Lapșin

Valeriu nu a dat apreciere obiectivă probelor cauzei, care în opinia

procurorului, cert confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate, inclusiv

și că motivul achitării din descriptivul sentinței nu corespunde cu cel din

dispozitivul ei, de unde rezultă că ambele instanțe nu au respectat prevederile

art. 390, 394 alin. (3) Cod de procedură penală, privind alcătuirea părții

descriptive și dispozitive a hotărârii.

Astfel, Colegiul penal ajunge la concluzia că, menționarea concomitentă

a două temeiuri de achitare în aceiași hotărâre judecătorească – fapta nu a fost

comisă de inculpat și fapta nu întrunește elementele infracțiunii, precum și

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sunt erori de drept

procedural care se încadrează în art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură

penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de

apel, care a adoptat o hotărâre fără verificarea legalității și temeiniciei

sentinței.

Potrivit art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Încălcările enunțate determină, incontestabil, Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

8

cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să judece apelul

din punct de vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care

să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 februarie 2016, în cauza

penală în privința lui Lapșin Valeriu Vasile și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 01

decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

9