1ra-584/2016 — art.166/1 alin.1 CP

1ra-584/2016 — art.166/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-584/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Alerguș Constantin și Moraru Petru

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta și de avocatul

Dogotari Ian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Ciorici Valeriu Anastasie, născut la

23.03.1970, originar din r-nul Nisporeni, sat.

Șendreni, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Suceava, 120, ap. 315.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 05.07.2012 – 13.08.2014;

Instanța de apel: 04.09.2014 – 07.12.2015;

Instanța de recurs: 03.02.2016 – 07.06.2016.

A CONSTATAT :

Ciorici Valeriu a fost achitat pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (2) lit. a) Cod penal din motiv că nu s-a constat existența faptei infracțiunii.

către organul de urmărire penală precum că el, exercitând funcția de ofițer

operativ superior de sector al sectorului de poliție nr.5 al CPs Buiucani, mun.

Chișinău, la 15 mai 2009, aproximativ la ora 22:30, aflându-se la serviciu în

incinta Sectorului de Poliție nr.5 al CPs Buiucani, mun. Chișinău, amplasat pe str.

Nicolae Costin, 55/1, mun. Chișinău, având intenția de a săvârși acte care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

1

contrar prevederilor art. 4 al Legii Republicii Moldova „Cu privire la poliție" nr.

416-XII din 18.12.1990, care prevede că poliția nu intervine în drepturile și

libertățile cetățenilor decât în cazul în care nu-și poate exercita atribuțiile, ale

art. 15 din aceiași lege și ale capitolului II, art. 2 din Hotărârea Parlamentului

Republicii Moldova „Cu privire la aprobarea mijloacelor speciale și a regulilor de

aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne și militarii

trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne" nr.1275-XII din

15.02.1993, care reglementează că colaboratorii de poliție aplică forța fizică,

inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, intenționat l-a agresat verbal pe cet.

Didenco Gheorghe, care a fost adus în incinta SP-5 al CPs Buiucani mun. Chișinău

pentru comiterea unei contravenții, l-a brutalizat și l-a numit cu cuvinte obscene,

după ce i-a aplicat o lovitură cu un scaun în regiunea capului, de la care ultimul

și-a pierdut cunoștința și a căzut jos, fiind urmat de mai multe lovituri cu

picioarele peste toată suprafața corpului, cauzându-i astfel părții vătămate

Didenco Gheorghe, conform concluziei raportului de expertiză medico-legală

nr.2587/D din 29 septembrie 2009, traumatism cranio - cerebral închis,

manifestat prin comoție cerebrală, plagă contuză cu edem pe cap, excoriații pe

față, echimoze multiple și masive pe cutia toracică și membrele superioare, care

au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unor obiecte dur contondente

cu suprafața de interacțiune limitată, care condiționează o dereglare a sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu în comun se califică ca vătămări

corporale ușoare.

solicitînd casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 328 alin.(2) lit. a) Cod penal, iar potrivit

prevederilor art. 10 și 166/1 alin.(1) Cod penal a-i stabili pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 3 ani.

A încasa de la Ciorici Valeriu în beneficiul părții vătămate Didenco

Gheorghe prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de 500 lei și

prejudiciul moral în sumă de 10000 lei.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a indicat că, probele prezentate de

către acuzare nu au fost apreciate de către instanța de judecată din punct de

vedere al coroborării lor, care nu s-a expus referitor la admiterea sau excluderea

lor.

2

A menționat, că urmează a fi apreciate critic declarațiile inculpatului Ciorici

Valeriu care nu și-a recunoscut vina, deoarece acestea nu corespund adevărului

și sunt combătute prin cumulul de probe examinate în ședința de judecată. La

fel, consideră că urmau a fi apreciate critic și declarațiile lui Cecan Vasile, din

motiv că este rudă apropiată cu inculpatul și anume este nepotul acestuia.

Partea vătămată Didenco Gheorghe a indicat direct, că inculpatul Ciorici

Valeriu l-a maltratat în seara cu pricina, cît și martorii acuzării, Nichiforeac Elena

și Negarneac Victor au declarat că în momentul luării și escortării părții

vătămate Didenco Gheorghe la sectorul de poliție, ultimul nu avea careva

vătămări corporale vizibile, însă, deplasându-se la fața locului, a auzit sunete de

maltratare a lui Didenco Gheorghe din incinta sectorului de poliție, după care

ieșind afară l-au văzut deja însângerat și maltratat, ceea ce confirmă faptul atît

timp cît partea vătămată s-a aflat în custodia statului a fost maltratat de către

inculpat, fiindu-i cauzate vătămări corporale ușoare.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunță o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care Ciorici

Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin. (1) Cod

penal la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții de

răspundere pe termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Ciorici Valeriu, a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani, fiind obligat ca în

termenul de probă stabilit să nu săvîrșiască o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a

acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă a părții vătămate Didenco

Gheorghe, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

în ordinea procedurii civile.

exercitând în temeiul Ordinului nr. 48 EF din 08.02.2008 a Ministerului

Afacerilor Interne, funcția de ofițer operativ superior de sector, al sectorului de

poliție nr.5 al CPS Buiucani, mun. Chișinău, fiind conform art. 123 alin. (2) Cod

penal, persoană publică, la 15 mai 2009, aproximativ la ora 22:30, aflându-se la

viciu în incinta Sectorului de Poliție nr.5 a CPS Buiucani, mun. Chișinău, amplasat

str. Nicolae Costin, 55/1, mun. Chișinău, având intenția de a săvârși acte care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

contrar prevederilor art. 4 al Legii Republicii Moldova „Cu privire la poliție" nr.

416-XII din 18.12.1990, care prevede că poliția nu intervine în drepturile și

3

libertățile cetățenilor atît în cazul în care nu-și poate exercita atribuțiile, ale art.

15 din aceiași lege și ale capitolului II, art. 2 din Hotărârea Parlamentului

Republicii Moldova „Cu privire la aprobarea mijloacelor speciale și a regulilor de

aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne și militarii

trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne" nr.1275-XII din

15.02.1993, care reglementează că colaboratorii poliție aplică forța fizică,

inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele neviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, intenționat l-a agresat verbal pe cet.

Didenco Gheorghe, care a fost adus în incinta SP-5 a CPS Buiucani mun. Chișinău

pentru comiterea unei contravenții, l-a brutalizat și l-a numit cu cuvinte obscene,

după ce i-a aplicat o lovitură cu un scaun în regiunea capului, de la care ultimul

și-a pierdut cunoștința și a căzut jos, fiind urmat de mai multe lovituri cu

picioarele peste toată suprafața corpului, cauzându-i astfel părții vătămate

Didenco Gheorghe, conform concluziei raportului de expertiză medico-legală

nr.2587/D din 29 septembrie 2009, vătămări corporale ușoare.

Instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului nu coroborează cu

faptele și probele cercetate în instanța de apel, și anume: declarațiile părții

vătămate Didenco Gheorghe; declarațiile martorilor Nichiforeac Elena, Vicol

Angela, Cecan Vasile, Cernat Andrei, Negarneac Victor, Vațovschi Alexandru și

raportului de expertiză medico-legală nr.2587/D din 29 septembrie 2009,

conform concluziei căruia la cet. Didenco Gheorghe s-au constatat vătămări

corporale ușoare și se exclude cauzarea vătămărilor corporale ca rezultat al

căderii de la înălțimea propriului corp sau de pe un plan superior.

Dînd o nouă apreciere probelor administrate în cauză, instanța de apel a

concluzionat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului Ciorici Valeriu în săvârșirea

faptei criminale constatate, calificînd acțiunile lui în baza art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate de lege, care

au cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea violenței.

Instanța de apel a constatat, că concluziile primei instanțe au fost bazate pe

interpretarea eronată a declarațiilor părții vătămate Didenco Gheorghe,

indicîndu-se, că în timp ce se afla în sectorul de poliție nr.5, posibil a fost lovit de

către colaboratorul de poliție Ciorici Valeriu cu un scaun în regiunea capului și

că nu a văzut de cine și cu ce a fost lovit, însă, instanța de apel a stabilit că, de

fapt, partea vătămată Didenco Gheorghe a indicat direct la inculpatul Ciorici

Valeriu, ca fiind persoana care la maltratat în seara de 15.05.2009 în prezența

cet. Vicol Angela și încă a unei persoane îmbrăcate în civil, i-a aplicat o lovitură

4

cu scaunul în regiunea capului, din care cauză a căzut și a pierdut cunoștința. În

urma loviturii primite i-a fost cauzată o rană în regiunea capului, care sângera,

din care cauză s-au murdărit hainele în care era îmbrăcat. A concretizat că

inculpatul Ciorici Valeriu s-a ridicat de la masa la care ședea, s-a apropiat din

spate și l-a lovit.

Careva temeiuri de a pune la îndoială declarațiile părții vătămate, instanța

de apel nu a constatat, deoarece au fost depuse sub jurămînt, fiind preîntîmpinat

de răspundere penală pentru declarații mincinoase, totodată nefiind dovedită

existența cărorva relații ostile între inculpat și partea vătămată, deoarece partea

vătămată a declarat că pînă la incident nu l-a cunoscut pe inculpat.

Astfel, instanța de apel a conchis, că declarațiile părții vătămate,

coroborează cu celelalte probe din dosar cercetate în instanța de apel.

Cu referire la declarațiile martorului Cecan Vasile, instanța de apel le-a

apreciat critic, deoarece acestea au fost făcute în favoarea inculpatului, care este

rudă al acestuia.

Versiunea inculpatului, precum că nu i-a aplicat lovituri părții vătămate,

acesta cauzându-și singur leziunile corporale urmare a comportamentului său

agresiv, versiune expusă și în sentință, este combătută prin probele cercetate în

cadrul ședinței instanței de apel și anume prin: concluzia indicată în raportul de

expertiză medico-legală nr.2587/D din 29 septembrie 2009 în privința lui

Didenco Gheorghe conform căreia, se exclude cauzarea vătămărilor corporale ca

rezultat al căderii de la înălțimea propriului corp sau de pe un plan superior.

Astfel, instanța de apel a apreciat drept nefondate motivele și argumentele

primei instanțe privind achitarea inculpatului Ciorici Valeriu, deoarece a stabilit

cu certitudine, că fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpatul Ciorici

Valeriu.

Referitor la aplicarea pedepsei în privința inculpatului Ciorici Valeriu,

instanța de apel a menționat, că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare

din 21.12.2012 a fost abrogată lit. a) din alin. (2) art. 328 Cod penal, în vederea

intensificării activității și ridicarea eficienței în combatere a torturii.

Tot prin această Lege a fost introdus art. 166/1 Cod penal, adică - tortura,

tratamentul inuman sau degradant.

Concomitent a fost modificat alin. (2) art. 123 Cod penal, avînd următorul

cuprins: „(2) Prin persoană publică se înțelege: funcționarul public, inclusiv

funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al

serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice,

altă persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul autorităților

publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau

municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul

5

persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită

de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească

activități de interes public."

Astfel, fapta de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu de

către un polițist, nu a fost decriminalizată, deoarece în continuare faptele

prejudiciabile comise de către un colaborator de poliție sunt pasibile de

pedeapsă penală în baza art. 166/1 Cod penal.

Prin urmare, conducîndu-se de prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a concluzionat că fapta inculpatului Ciorici Valeriu urmează a fi

încadrată în baza art. 166/1 alin. (1) Cod penal (redacția 08.11.2012),

sancțiunea căreia este mai blîndă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Ciorici Valeriu,

ținînd cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei

enunțate, de persoana inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, instanța

de apel a concluzionat că scopul pedepsei poate fi atins prin dispunerea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și cu aplicarea pedepsei

complimentare, privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere pe termen

de 3 ani.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a conchis

că sunt întrunite condițiile aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece pedeapsa cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată

condiționată nu este disproporțională în raport de modalitatea concretă de

săvârșire a faptelor, de scopul urmărit, fiind una echitabilă.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a constatat că,

partea vătămată Didenco Gheorghe în cadrul ședinței instanței de fond, a

solicitat încasarea din contul inculpatului a prejudiciului material: 200 euro și

400 lei care au dispărut din portmoneul său, cît și 500 lei în calitate de cheltuieli

suportate pentru tratament, și suma de 10 000 lei ca prejudiciu moral.

Soluționînd acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Didenco Gheorghe,

instanța de apel a menționat că lipsa în ședința instanței de apel a părții

vătămate, care fiind de nenumărate ori citat, însă nu s-a prezentat și nu a

comunicat instanței motivele neprezentării sale, a pus în dificultate instanța să

admită sau să respingă acțiunea civilă deoarece fiind aduse prejudicii atît

drepturilor patrimoniale cît și celor nepatrimoniale și care în consecință pot fi

durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului

sau reputației unei persoane, nu poate fi stabilită exact suma despăgubirilor

cuvenite părții vătămate în partea prejudiciului material produs prin infracțiune,

6

în vederea prezentării probelor în confirmarea cuantumului, fiind necesar de a fi

amânată judecarea cauzei.

25.01.2016 avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului și procurorul la

27.01.2016.

6.1. Avocatul, invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

14), 15) și 16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că:

- instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții vătămate și a martorilor

declarațiile căror au fost puse la baza deciziei de condamnare deși în baza

acestora prima instanță a pronunțat sentință de achitare;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 24 și 26 Cod de procedură

penală, prin ce a încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil, garantat de

art. 6 CEDO.

Consideră că în prezenta cauză sunt prezente temeiuri de a înceta procesul

penal în privința lui Ciorici V., deoarece acesta a fost recunoscut în calitate de

învinuit după expirarea termenului legal de 3 luni.

Potrivit materialelor cauzei penale și anume f. d. 125 este anexată

ordonanța din 30.10.2009 privind încetarea urmăririi penale în privința lui

Ciorici V., iar la f. d. 134 este anexată ordonanța procurorului ierarhic superior

privind anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale în privința lui Ciorici

V., din 17.05.2010 în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, însă

potrivit hotărîrii Curții Constituționale din 14.05.2015, a fost declarat

neconstituțional alin. (1) art. 287 Cod de procedură penală.

6.2. Procurorul, invocînd temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei contestate cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care a exclude prevederile art. 90 Cod penal aplicate în

privința inculpatului.

În motivarea recursului a indicat că, în prezenta cauză nu se atestă careva

temeiuri privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat,

instanța de apel nu și-a motivat soluția în acest sens.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Colegiul lărgit menționează că, hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt cît și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, verificîndu-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurenții invocă în recursurile declarate temei de drept prevăzute de pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, alin.(1) Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel; alin.(2) Instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea

lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal; alin.(6) Instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

8

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului (hotărârea CEDO Spînu vs România din 29 aprilie

2008).

În acest sens Colegiul penal relevă, că potrivit pct.14.6 Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.20105 cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel, nerespectarea jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art.26 din Codul de

procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de

achitare pronunțată de prima instanța, să solicite audierea inculpatului în

instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea

acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a

acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat

împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit atestă, că în decizie

sunt indicate un șir de probe, care, însă, potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată din 07.12.2015 (f. d. 193-196, vol. II), nu au fost cercetate și verificate la

examinarea cauzei în ordine de apel și anume: declarațiile inculpatului Ciorici

Valeriu, declarațiile părții vătămate Didenco Gheorghe, declarațiile martorilor

Nichiforneac Elena, Vicol Angela, Cecan Vasile, Cernat Andrei, Voțovschi

Alexandru, toate depuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță.

9

Totodată, Colegiul penal constată, că la solicitarea procurorului au fost

cercetate doar: reclamația părții vătămate Didenco Gheorghe din 18.05.2009 (f.

d. 8-11, vol. I); copia procesului verbal cu privire la contravenție din 15.05.2009

(f. d. 39, vol. I); copia procesului verbal de reținere administrativă a lui Didenco

Gheorghe (f. d. 40, vol. I), însă asupra admisibilității acestor probe, instanța de

apel nu s-a pronunțat prin decizia adoptată.

Astfel, Colegiul lărgit concluzionează, că instanța de apel, pronunțînd

decizia de condamnare a inculpatului Ciorici Valeriu, după ce a casat sentința

prin care inculpatul a fost achitat, nu a respectat prevederile legale, care

stipulează modalitatea de examinare a cauzelor în instanța de apel în cazul

existenței unei sentințe de achitare, punînd la baza deciziei de condamnare

declarațiile părții vătămate Didenco Gheorghe și martorilor acuzării, făcute de

către aceștia în prima instanță, fără cercetarea nemijlocită sau verificarea

acestora în ședința instanței de apel, încălcînd astfel drepturile legale ale

inculpatului.

Cu referire la alegațiile avocatului Dogotari Ian, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra faptului că inculpatului a fost menținut în calitate de învinuit

peste termenul prevăzut de legea procesual penală, adică peste 3 luni de zile,

Colegiul penal constată că, partea apărării nu invocat în instanța de apel astfel de

temeiuri. Prin urmare, asupra argumentelor recurentului în acest sens, instanța

de recurs nu se va pronunța, deoarece potrivit art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de

apel, recurentul nefiind lipsit de dreptul să invoce acest fapt la rejudecarea

cauzei de către instanța de apel.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că erorile de drept

evidențiate se încadrează în cele prescrise de pct. 6 alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel, casînd sentința de achitare și

pronunțînd decizia privind condamnarea inculpatului, nu a respectat

prevederile art. 414 și 415 alin.(21) Cod de procedură penală, iar, ținînd cont de

faptul, că erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, decizia instanței de apel urmează a fi

casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să înlăture erorile constatate mai sus, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

10

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta și de avocatul Dogotari Ian în

numele inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Ciorici Valeriu

Anastasie și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Moraru Petru

11