1ra-1029/2016 — art. 324 al. 1 CP

1ra-1029/2016 — art. 324 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1029/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului Scripnic Sergiu și avocatul

Ciofu Vitalie în numele inculpatului Scripnic Sergiu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Scripnic Sergiu Ion, născut la 08 noiembrie 1974, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, com. Ciorescu, str. Ștefan cel

Mare 4.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Sergiu Ion, inițial i s-a adus învinuirea precum că activînd în funcția de ofițer

superior de urmărire penală al Serviciului accidente rutiere al secției urmărire penală

a CGP mun. Chișinău a MAI, adică fiind o persoană cu funcție de răspundere căreia

în virtutea prevederilor art. 123 Cod penal, i-au fost acordate drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice și anume, fiind abilitat în

conformitate cu prevederile art. 57 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și pct.

1 capitol II a Fișei de Post aprobată la 19.12.2011 de a efectua, în numele statului, în

limitele competenței sale, urmărirea penală în cauze penale, de a începe urmărirea

penală în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare

rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune. Astfel, la 09 august 2012,

în jurul orelor 13.15 min., ofițerul superior de urmărire penală Scripnic Sergiu,

aflîndu-se în biroul său de serviciu amplasat în mun. Chișinău str. Tiraspol 11,

urmărind scopul primirii ilegale a mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, în cadrul

discuției pe care a purtat-o cu cet. Popescu Mihail a extorcat de la ultimul, suma de

1

5 000 lei pentru a nu porni urmărirea penală în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, pe

faptul încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere de către cet. Popescu

Mihail care ar fi avut loc la 11 iulie 2012.” (f.d. 65 vol. II).

2.1. Organul de urmărire penală a calificat fapta inculpatului în baza articolului

,,324 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică fiind o persoană publică, a extorcat bani ce nu i

se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile de serviciu ” (f.d. 115 vol. I).

Galeru Vitalie, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 31.03.2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care Scripnic Sergiu să

fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În susținerea apelului a invocat că, probele puse la baza soluției de achitare

nu au fost apreciate corect, deoarece ele dovedesc vinovăția inculpatului Scripnic S.

în săvîrșirea infracțiunii încriminate, astfel, se consideră că sentința este ilegală, fiind

adoptată contrar prevederilor articolelor 101 și 394 Cod de procedură penală.

Pe această linie de motive, a indicat că: „ ... în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, a fost demonstrat faptul că Scripnic Sergiu a pretins de la

Popescu Gheorghe mijloacele financiare în sumă de 5000 lei, fapt care se probează

prin stenograma discuțiilor avute de aceștia la 09 august 2013. În pofida faptelor

indicate mai sus, care indică cu certitudine pretinderea de către Scripnic Sergiu a

mijloacelor financiare de la Popescu Mihail în sentința Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 31 martie 2015 se indică că în procesul cercetărilor judiciare, partea

acuzării n-a demonstrat și nu a susținut prin probe certe și pertinente acuzarea adusă

inculpatului precum că el fiind persoană publică a extorcat ori a pretins bani ce nu i

se cuvin, pentru a îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile de serviciu, adică a comis

infracțiunea prevăzută în art. 324 alin. (1) Cod penal. Totodată, instanța a indicat că

CD-ul care conține înregistrarea discuției avută la 09 august 2013 între Scripnic

Sergiu și Popescu Mihai, nu poate fi reținută drept probă, deoarece nu poate fi

verificată sursa de unde a apărut această înregistrare, fără a fi luată în considerație

că asupra acestei probei s-a expus deja judecătorul de instrucție, în momentul în care

prin încheiere a declarat legală această înregistrare. La fel, a menționat că la

pronunțarea sentinței de achitare, instanța a luat în considerare numai declarațiile

date de inculpat în cadrul cercetării judecătorești, care nu și-a recunoscut vina și care

și-au găsit reflectare în sentință pe două pagini, deși inculpatul nu poartă nici o

răspundere pentru declarațiile date, care de fiecare dată reprezintă o tactică de

apărare a acestuia, însă nu au fost luate în calcul declarațiile martorului Popescu

Mihai care a fost preîntîmpinat conform prevederilor art. 312 Cod penal, pentru

prezentarea declarațiilor micinoase și care a comunicat că Scripnic Sergiu a pretins

de la el suma de 500 Euro, pentru a închide dosarul, iar ulterior au convenit asupra

sumei de 5000 lei și a apreciat critic declarațiile tuturor martorilor, fapt ce

concluzionează imparțialitatea acesteia…”

2

2015, a fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura anticorupție,

Galeru Vitalie, casată sentința total și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează:

Scripnic Sergiu Ion a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de articolul 324 alin. (l) Cod penal și numită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar tip

semiînchis și amendă în mărime de 4000 unități convenționale, ce constituie 80 000

lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice sau de a exercita activități de

răspundere în organele de drept pe termen de 5 ani.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, audiind

inculpatul și martorul Popescu Mihail, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din și

probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum și probelor administrate de

instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința de judecată în apel, a constatat că:

Inculpatul Scripnic Sergiu Ion, exercitînd funcția de ofițer superior de urmărire penală

al Serviciului accidente rutiere a Secției urmărire penală a Comisariatului General de Poliție,

Municipiul Chișinău a Ministerului Afacerilor Interne a RM, în baza ordinului nr. 227ef

din 30 iulie 2010, fiind o persoană cu funcție de răspundere (persoană publică) în virtutea

prevederilor art. 123 Cod penal, i-au fost acordate drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice și anume: în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (1) Cod de

procedură penală, precum și dispozițiilor stipulate în pct. 1) capitolul II a Fișei de Post,

aprobată la 19.12.2011, a fost abilitat, în numele statului, în limitele competenței, de a începe

urmărirea penală în cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau ale actelor de

constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune sau de a propune

procurorului refuzul de a începe urmărirea penală în cazul privinvindu-l pe Popescu Mihail,

care la 11 iulie 2012, aflîndu-se la volanul microbusului de model „Mercedes Sprinter 316”

cu n/î K AK 726, deplasîndu-se pe bd. Dacia 44, mun. Chișinău, în regiunea magazinului

“Palmira”, l-a tamponat pe cet. Manole Tudor, ultimului fiindu-i produse vătămări

corporale.

Pe cazul dat, la 11 iulie 2012 Serviciului accidente rutiere al Secției urmărire penală a

Comisariatului General de Poliție, mun. Chișinău a MAI a RM a inițiat un control în

ordinea prevăzută la art. 274 Cod de procedură penală, efectuarea căruia a fost dispusă

ofițerului superior de urmărire penală Scripnic Sergiu.

La 09 august 2012, aproximativ ora 13.15 min., inculpatul Scripnic Sergiu, aflîndu-se

în biroul său de serviciu amplasat în mun. Chișinău, str. Tiraspol 11, urmărind scopul

primirii ilegale a mijloacelor bănești ce nu i se cuvin, în cadrul discuției, a pretins de la

Popescu Mihail bani în suma de 5000 lei pentru a nu porni urmărirea penală în baza art.

264 alin. (1) Cod penal, pe cazul din 11 iulie 2012 privind încălcarea regulilor de securitate

a circulației rutiere de către Popescu Mihail.

Instanța de apel apreciind probele administrate în cauză a considerat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei criminale constatate, și anume:

- declarațiile martorului Popescu Mihail;

3

- stenograma comunicărilor din cadrul întrevederii dintre cet. Popescu M. cu

ofițerului superior de urmărire penală Scripnic Sergiu (f.d. 19-21, vol. I);

- încheierea din 10 august 2012 prin care s-a confirmat legalitatea interceptării

și înregistrării comunicării (f.d. 24 vol. I);

- procesul - verbal privind înzestrarea cu tehnică specială (f.d. 40-41 vol. I);

- procesul - verbal de audiere a martorului Manoli Tudor Vasile (f.d. 47 vol. I);

- procesul- verbal de examinare a obiectului și anume a cauzei penale și copiile

(anexe de la f.d. 50-53 (f.d.49, vol. I).

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu achitarea

acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și, după caz,

verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, iar instanța de fond greșit a apreciat probele

administrate pe cauza dată.

La stabilirea ca tegoriei și cuantumului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile din art. 7, 61 și 75 Cod penal, reținînd că inculpatul a săvîrșit o

infracțiune, care conform art. 16 Cod penal, se clasifică ca fiind gravă, se

caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante sau atenuante nu s-au constatat, s-a

eschivat de la judecată în apel și, în contextul dat, a considerat că scopul pedepsei

se va obține prin aplicarea pedeapsei cu închisoare, cu amendă și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice sau de a exercita activități de răspundere în

organele de drept, în limita prevăzută de sancțiunea art. 324 alin. (1) Cod penal.

Canțer Serghei în numele inculpatului Scripnic Sergiu și avocatul Ciofu Vitalie în

numele inculpatului Scripnic Sergiu, prin care au solicitat casarea deciziei instanței

de apel, cu menținerea sentinței fără modificări.

5.1. În recursul declarat avocatul inculpatului S. Canțer a indicat următoarele

argumente:

- drept temei pentru recurs consideră prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

precum și cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- consideră că instanța de fond corect a constatat lipsa probelor pertinente,

concludente și veridice, ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate. Totodată, pe parcursul examinării cauzei nu au fost

prezentate probe incontestabile care ar demonstra că inculpatul S. Scripnic a săvîrșit

acțiuni prin care a pretins bani sau alte avantaje, fapt care a și dus la adoptarea unei

sentințe de achitare;

- consideră că instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile făcute de

martorii M. Popescu, Vl. Stolear, R. Patrașcu, în ședința de judecată, deoarece

acestea dovedesc incontestabil că acțiunea de urmărire penală de interceptare și

4

înregistrarea comunicărilor întîlnirilor și discuțiilor dintre S. Scripnic și M. Popescu

s-au efectuat în afara urmăririi penale;

- consideră că instanta de fond la examinarea tuturor materialelor cauzei penale

corect nu a reținut drept probă discul CD anexat la materialele cauzei penale,

deoarece nu poate fi verificată sursa de unde a apărut înregistrarea pe suportul de

pe care a fost copiată pe discul CD. La fel, nu există vre-o probă pertinentă și

admisibilă care ar confirma incontestabil că vocea care se aude în înregistrări îi

aparține inculpatului Scripnic Sergiu;

- prin registrul de evidență a primirii cetățenilor în cadrul CNA sub N: de

inventariere 2186 deschis de la 02.01.2012 care a fost cusut, numerotat și ștampilat,

este demonstrat faptul că de la 01.08.2012 pînă la 10.08.2012 cet. M. Popescu nu a

fost niciodată în incinta clădirii CNA;

- conform răspunsului de la Ministerul Tehnologii informaționale a RM datele

cu caracter personala a cet. S.Scripnic au fost accesate de către Ministerul Afacerilor

Interne la 09.08.2012 orele 11:47:40 si 11:48:02;

- conform registrului de intrarea în incinta MAI amplasat la intersectia str-lor

Ștefan cel Mare și V. Alexandri este înscris ca cet. Popescu M. a intra în incinta MAI

la 09.08.2012 ora 11:38 fiind preluat de către colaboratorul securitatii interne

Patrascu Radu;

- potrivit răspunsului MAI al RM la cererea cet. S. Scripnic, în care este stipulat

ca petitia cet. Popescu Mihai referitor la acțiunile infracționale comise de către

ofițerul de urmărire penala S. Scripnic a fost expediat in adresa Procuraturii

Anticoruptie: materialul pe 11 file si un Compact Disc;

- la fel este de mentionat faptul că în ședința de judecată în instanța de apel la

cererea avocatului si inculpatului referitor la audierea suplimentară a martorilor

Popescu Mihai, Patrascu Radu, Țugui Sergiu, Stolear Vlad, Baurciulu Oleg, Botnari

Ilie, completul de judecători a respins demersul ca nefondat motivînd faptul ca

inculpatul a fost achitat de prima instanță si nu este necesar de audiat repetat

martorii dați, însă, totodată a admis demersul acuzatorului de stat de a audia

sumplimentar martorul Popescu Mihai, care la fel a fost audiat cît de instanta de

fond, cît ofițerul CNA, atît si efectuată confruntarea dintre Popescu si inculpat, si

alceva nou nu putea comunica în ședința, ceea ce duce la imparțialitatea colegiului,

fapt ce ne face să credem că Completul de judecători din start au luat poziția

acuzatorului de stat;

- inculpatul, cît si avocatul Mocanu S., în ședința de judecată din 23.09.2015 nu

au fost prezenți, iar la ședințele ulterioare din 30.10.2015, 27.11.2015, 28.12.2015 si

11.01.2016, atît avocatul Mocanu Serghei, cît și inculpatul Scripnic Sergiu (care nu a

primit citație) nu a fost citat legal prin citatie, însa a fost desemnat de Oficiul

teritorial al CNAJGS avocatul Ropot Veaceslav, care a acordat inculpatului asistență

juridică garantată de stat, fapte ce au dus la încălcarea dreptului la un proces

echitabil, precum și la încălcarea dreptului de apărare;

5

- în ordonanța de începere a urmării penale emisă de către ofițerul Țugui Sergiu

nu este indicată ora începerii urmării penale, fapt stipulat direct în ordinul comun

al MAI, CCCEC și Procuratura Generală.

Conform registrului N:1 de înregistrare a infracțiunilor CNA (pe atunci

CCCEC) care este menționat în procesul verbal din 15.12.2014 ora 16:00 fila N:58 din

dosar, în registru este mentionat-înscris ca materialul privind plîngerea cet. Popescu

Mihai parvenitî de la MAI al RM a fost înregistrată în R-l sub N: de ordine 1078 abia

la orele 17:10 min, ceia ce denotă faptul că urmărirea penală a fost pornită abia după

orele 17:10, astfel toate acțiunile de urmărire penală fiind efectuate înafara

procesului penal, ceea ce duce la nulitatea probelor, fapt ce nu a fost luat în

considerație de către instanța de apel la examinarea apelului, ceea ce a dus la

adoptarea unei decizii ilegale;

- la fel, consideră că instanța de apel urma să declare nule și procesele-verbale

privind înzestrarea și dezestrarea cu tehnică specială a cet. Popescu M., întocmite la

09.08.2012 de către inspectorul Botnari Ilie și semnat de Popescu M. și specialistul

Baurciulu Oleg. Procesele-verbael date contravin legislației procesual penale

deoarece nu au fost întocmite în corespundere cu art. 260 Cod de procedură penală,

deoarece nu este indicat ora începerii acțiunii, ora finisării acțiunii, locul unde s-a

intocmit acțiunea dată, ceea ce duce la nulitatea actelor procedurale;

- consideră ilegală și ordonanța procurorului Popenco A., din 09.08.2012, emisă

în cauza penală în partea ce ține de desemnarea ofițerului de investigație Botnari

Ilie cu atribuții de ofițer de urmărire penală cu includerea lui in grupul de urmărire

penală, deoarece contravine vdoctrinei dreptului procesual penal, iar în cadrul unui

proces penal aceiași persoană nu poate avea și statut de ofițer de urmărire penală și

statut de ofițer de investigații;

- la fel, menționează că conform Jurisprudenței CEDO (în special cazul Meschie

vs Romînia), daca persoana este achitata de instanta de fond, inferioara, condamnarea ei

poate fi atunci cind sunt prezentate probe noi, iar în baza prevederilor art. 7 Cod de

procedură penală, este interzisă reapricierea probelor, normă ce a fost trecută cu

vederea de instanța de apel la adoptaea deciziei.

Astfel, concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii și

sentința de condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri și dubii.

5.2. În recursul declarat avocatul inculpatului V. Ciofu a indicat următoarele

argumente:

- drept temei pentru recurs consideră prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8)

și 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul în care cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți; cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; precum și în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate;

6

- analizînd conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al

acesteia. Mai mult, învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de

urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar principii

generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6

par. 1 din CEDO;

- menționează faptul că, procurorul a avut obligația să indice în ordonanța de

punere sub învinuire și în rechizitoriu modul de săvîrșire a pretinsei infracțiuni.

Astfel, acuzatorul de stat in cadrul urmăririi penale la pus sub invinuire pe

Scripnic Sergiu pentru comiterea coruperii pasive prin estorcarea de bani ce nu i se

cuvin pentru a îndeplini acțiuni ce tin de obligațiunile de serviciu, adică a comis

infracțiunea prevăzută de art. 324 al. (2) lit. (c) Cod Penal.

- învinuirea adusă inculpatului este eronată, deoarece conform art. 274 alin. (5)

Cod de procedură penală, numai procurorul prin ordonanță motivată poate dispune

refuzarea în pornirea urmăririi penale;

Ca urmare, Scripnic Sergiu deținînd funcția de ofițer de urmărire penala al SUP

CGP mun.Chisinau nu era împuternicit conform CPP RM de a dispune refuzul în

pornirea urmării penale;

- noua învinuire adusă lui Scripnic Sergiu la faza dezbaterilor judiciare, privind

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 al. (l) Cod penal, este abstractă si nu

conține elementele obligatorii stipulate de art. 281 alin. (2) și art. 296 alin. (2) Cod de

procedură penală;

- la fel, ține să menționeze că instanța de apel a aplicat o pedeapsă cu amendă

în mărime de 4 000 unități convenționale care la momentul comiterii infracțiunii nici

nu era prevăzută de art. 324 alin. (1) Cod Penal, deoarece sancțiunea prevăzută la

articolul menționat la momentul comiterii infracțiunii constituia pedepsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități

convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

În rest a invocat argumente similare celor invocate în cererea de recurs de către

de avocatul inculpatului S. Canțer.

inculpatului S. Scripnic și avocatul V. Ciofu în numele inculpatului S. Scripnic, în

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, a

depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursurilor,

deoarece din textul recursurilor declarate se constată faptul că recurenții își

motivează recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (l)

art. 427 Cod de procedură penală.

Din textul deciziei rezultă că instanța de fond n-a analizat obiectiv probele

administrate. Hotărîrea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de condamnare și această hotărîre corespunde prevederile art. 414, 417 Cod

de procedură penală, iar cele invocate de recurenți în nici un mod nu constituie

temei de pronuțare a unei hotărîri de achitare.

7

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept,

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost

săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, dacă probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,

penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata

încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea instanței de fond urmează

a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Potrivit pct. 7.1 din decizia contestată, apelul declarat de procuror împotriva

sentinței de achitare a lui Scripnic S. s-a examinat conform procedurii prevăzute la

art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, în limitele învinuirii susținute de ultimul.

Potrivit prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecînd

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul

în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Astfel, analizînd decizia atacată, Colegiul lărgit concluzionează că instanța de

apel, la rejudecarea cauzei, a încălcat aceste prevederi.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 26.06.2015 (f.d. 119 vol. II)

procurorul Miron Constantin, printr-un demers a solicitat audierea martorilor

Popescu M. și Manole T., acesta fiind admis parțial în partea audierii martorului

Popescu M., iar în privința audierii martorului Manole T., a invocat că se va expune

ulterior, însă nu s-a mai expus. Martorul Manole T. nu a fost audiat nici în instanța

8

de fond, însă, declarațiile acestuia au fost reținute ca probe conform prevederilor

art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Tot la acest capitol, Colegiul remarcă și faptul că, instanța de apel contrar

prevederilor normei menționate supra, formal și fără o motivare întemeiată a

respins demersul avocatului inculpatului, Mocanu Serghei, privind audierea

martorilor Popescu M., Patrașcu R., Stoler V., Botnari I., Bouciulo O., Țugui S.,

declarațiile cărora le consideră contradictorii (f.d. 118-122 vol. II).

Totodată, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel contrar prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, a dat o apreciere incorectă cumulului de probe

administrate în cauza dată, deoarece unilateral a examinat cauza, doar în favoarea

acuzării de stat, indicînd în susținerea concluziilor sale declarațiile martorilor părții

acuzării, care în viziunea instanței de apel, confirmă vinovăția inculpatului Scripnic

Sergiu.

În acest sens, Colegiul lărgit menționează că, instanța de apel a pus la baza

deciziei de condamnare a inculpatului Scripnic S., plîngerea lui Popescu M. (f.d. 6

vol. I) și procesul-verbal al interceptării și înregistrării audio a comunicărilor dintre

Scripnic S. și Popescu M. din 09.08.2012, început la 15:30 min. și finisat la 16:30 min.

(f.d. 17-18 vol. I).

La acest capitol, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de apel nu

s-a clarificat dacă interceptarea și înregistrarea audio a comunicărilor dintre Scrpnic

S. și Popescu M. a avut loc în cadrul urmăririi penale, ori conform registrului N:1 de

evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al CCCEC al RM (la moment CNA),

plîngerea cet. Popescu M. a fost înregistrată cu nr. 1078 din 09.08.2012, ora 17:10 min.

Totodată, instanța de recurs reține că, efectuarea acestor acțiuni procesuale,

pînă la începerea urmăririi penale nu se admite, sub riscul excluderii probelor

(datelor) în baza art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, fapt invocat și în

Recomandarea nr. 38 din 23.04.2013 ,,Cu privire la acțiunile procesuale care pot fi

efectuate din momentul sesizării sau autosesizării organului competent pînă la declanșarea

urmăririi penale”.

Astfel, în lumina celor menționate supra, Colegiul penal constată că, instanța

de apel, judecînd cauza în apel a interpretat greșit cumulul de probe, acceptînd

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului, și nu a

motivat soluția sa în hotărîrea pronunțată privind admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Colegiul menționează că potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură

penală, probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de prezentul cod,

care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei, și în calitate de probe în procesul penal

se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1)

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile,

părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

9

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective,

iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Totodată, se menționează și prevederile art. 24 alin. (2) și (3) Cod de procedură

penală, care stipulează că, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală,

nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind

învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor

lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea

cărora părțile au avut acces în egală măsură.

Alin. (4) al aceiași norme, indică că, părțile în procesul penal își aleg poziția,

modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță,

de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la

solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor

necesare.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de

către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel,

judecînd cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, la care se face referire în recursuri, eroare ce nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, deci există temeiul de casare a soluției adoptate

de către instanța de apel.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Scripnic S., instanța de recurs reține

că, instanța de apel i-a stabilit acestuia o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar tip semiînchis și amendă în

mărime de 4000 unități convenționale, ce constituie 80 000 lei, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice sau de a exercita activități de răspundere în organele de

drept pe termen de 5 ani, fără a ține cont de faptul că urmărirea penală în privința

lui Scripnic S. a fost pornită la 09 august 2012, iar marimea amenzii prevăzute de

art. 324 alin. (1) Cod penal (redacția Legii nr. 78 din 12.04.2012, în vigoare din

25.05.2012) constituia de la 1000 la 3000 unități convenționale.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

10

legale asupra tuturor motivelor indicate de către participanții la proces, să cerceteze,

să verifice și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului

penal în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO,

să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Canțer Serghei și

avocatul Ciofu Vitalie în numele inculpatului Scripnic Sergiu, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2015, în cauza penală

în privința lui Scripnic Sergiu Ion și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Pronunțarea integrală la 05 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

11