1ra-306/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c, 328 alin. 1 CP

1ra-306/2017 — art. 324 alin. 2 lit. c, 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-306/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28

septembrie 2016, declarat de avocatul Vadim Gligor, în numele inculpatului

Conac Sergiu xxxxxxxxx, născut

la xx xxxxx xxxx în s. xxxxxxxx, r-nul xxxxxxx, locuitor

al or. xxxxxxx, str. xxxxxx xxx xxxx xxxx, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.05.2012 –21.02.2014,

instanța de apel: 20.03.2014 – 28.09.2016,

instanța de recurs: 23.12.2016 – 07.03.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (2)

lit. c) și art. 328 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

activând conform ordinului nr. 196 ,,ef” din 09.07.2010, în funcția de ofițer de

urmărire penală al Secției Urmărire Penală a CPR Glodeni, iar conform ordinului

MAI nr. 162 f „ef” din 29.04.2011 în funcția de șef adjunct al Secției Urmărire

Penală a CPR Glodeni, fiind antrenat în exercițiul funcției deținute, deci fiind

persoană publică înzestrată în virtutea legii cu funcții de efectuare nemijlocită a

urmăririi penale în cauze penale, a depășit în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, cauzând daune în proporții considerabile intereselor

publice, precum drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice în

următoarele circumstanțe.

1

Astfel, conform învinuirii aduse, Conac Sergiu, activând în funcția

susmenționată, la 08.09.2010 a pornit urmărirea penală pe cauza penală nr.

2010090312 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) CP, pe faptul sustragerii de la

cet. Bogdan Maria a unei biciclete de model „CITY”, de către persoane

necunoscute, pricinuind proprietarului o daună considerabilă în sumă de 1800 lei.

La data de 28.12.2010, ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Glodeni

Conac Sergiu, a înaintat procurorului conducător al urmăririi penale un raport

privind suspendarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010090312 datorită

faptului, că nu a fost stabilită persoana care urmează a fi pusă sub învinuire.

Prin ordonanța procurorului conducător din 29.12.2010, a fost acceptată

propunerea ofițerului de urmărire penală Conac Sergiu și urmărirea penală a fost

suspendată în baza art. 2871 alin. (1) pct. 2), datorită neidentificării persoanei care

urmează a fi pusă sub învinuire.

La data de 21.02.2011, Conac Sergiu a primit spre examinare materialul

parvenit în baza raportului Inspectorului SPC a CPR Glodeni, Cușnir Iurie,

înregistrat la intrare sub nr. 964 din 21.02.2011, conform căruia pe cauza penală nr.

2010090312 pornită la 08.09.2010 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal

privind furtul unei biciclete de la cet. M. Bogdan, a fost depistat infractorul Banu

I., a.n. xxxxxxxxxx, locuitor al s. xxxxxxx, r-nul xxxxxxx, la materialele în cauză

fiind anexate fișa personală pe numele lui Banu I., datele caracteristice pe numele

ultimului (certificatele psihiatrului, narcologului, caracteristica de la locul de trai)

și explicația lui Banu I., în care ultimul recunoaște faptul sustragerii bicicletei

menționate.

Necătând la acest fapt, Conac Sergiu, în scopul camuflării propriei

incompetențe legată de tergiversarea urmăririi penale pe această cauză penală și

liberării ilegale a lui Banu I. de răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni

mai puțin grave, știind cu certitudine că au dispărut motivele suspendării și este

stabilit făptuitorul, în mod intenționat depășind atribuțiile sale de serviciu, contrar

prevederilor Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală nr. 333- XVI din

10.11.2006 și anume art. 13 conform căruia: alin. (1) - ,,Ofițerul de urmărire penală

este obligat: b) ...să efectueze acțiuni de urmărire penală în vederea descoperirii

infracțiunii si fixării probelor care confirmă sau infirmă săvârșirea ei, să ia măsuri

de asigurare a acțiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobândite

ilicit”, prevederilor Codului de procedură penală nr. 122 - XV din 14.03.2003 art.

57 conform căruia: alin. (2) - ,,Ofițerul de urmărire penală are următoarele

atribuții: 3) poartă răspundere pentru efectuarea legală și la timp a urmăririi

penale, alin. (4) - în exercitarea funcțiilor sale, ofițerul de urmărire penală este

independent se supune prevederilor prezentului cod...”, art. 2873 alin. (1) Cod de

procedură penală, conform căruia: ,,Urmărirea penală poate fi reluată printr-o

ordonanță motivată, de către procuror, la propunerea organului de urmărire penală

sau din acțiuni de urmărire penală, stabilindu-se și termenul urmăririi penale”, nu a

întreprins acțiuni de reluare a urmăririi penale și atragerii la răspundere penală a

cet. Banu I., dar din contra în detrimentul intereselor părții vătămate Bogdan M. și

cet. Cebotari I., contrar prevederilor art. 1 alin. (2) CPP, conform căruia: ,,Procesul

penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, ...astfel

ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției

2

sale...”, nu a anexat la materialele cauzei penale informația parvenită, ci ilegal a

tăinuit acest material în portbagajul automobilului ce se află în folosința sa, de

model ,,HYUNDAI SANTAMO”, n.î. xx xx xxx, unde acesta s-a aflat până ce a

fost depistat la 22.03.2012 de către colaboratorii DGT Nord a CCCEC în procesul

percheziției automobilului dat, în baza cauzei penale nr.2012046044.

În urma acțiunilor lui Conac Sergiu în viziunea procurorului au fost aduse

atingeri scopului procesului penal potrivit căruia orice persoană care a săvârșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, principiului legalității

procesului penal conform căruia, acesta se desfășoară în strictă conformitate cu

Codul de procedură penală, discreditată grav autoritatea funcției deținute și

imaginea organelor MAI al R. Moldova, astfel fiind cauzate daune în proporții

considerabile intereselor publice, precum cauzate daune în proporții considerabile

drepturilor și în intereselor ocrotite de lege a persoanelor fizice, lui Bogdan Maria

fiindu-i cauzat un prejudiciu în sumă de 1800 lei și lui Cebotari Ion, fiindu-i cauzat

un prejudiciu în sumă de 350 lei.

Astfel, se învinuiește că prin acțiunile sale intenționate, Conac Sergiu a

comis infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu semnele

calificative: săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în

mod vădit limitele drepturilor si atribuțiilor acordate prin lege, cu cauzare de daune

în proporții considerabile intereselor publice si drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice.

Tot el se învinuiește că, activând conform ordinului MAI nr. 162 „ef” din

29.04.2011 în funcția de șef adjunct al Secției Urmărire Penală a CPR Glodeni,

fiind antrenat în exercițiul funcției deținute, deci fiind persoană publică, având în

gestiune cauza penală nr 2012090077 pornită la 02.03.2012 în baza art. 27, 171

alin. (1) Cod penal, pe faptul tentativei de viol comise de către cet. xxxxxxx

xxxxxxx în privința cet. xxxxxxx x, în perioada de timp începând cu 20.02.2012, în

scopul îndeplinirii unor acțiuni contrar obligațiunilor sale de serviciu exprimate în

neatragerea la răspundere penală a lui Bețișor Sergiu și contribuirea la încetarea

urmăririi penale pe cauza penală dată, exprimată în înaintarea către procurorul

conducător al urmăririi penale a unui raport cu propunerea de încetare a urmăririi

penale, prin extorcare a pretins de la ultimul bani ce nu i se cuvin, iar la 22.03.2012

în jurul orei 13:14, a primit de la Bețișor Sergiu în același scop 15.000 lei, fapt

după care a fost reținut în flagrant delict, pe teritoriul stației de alimentare

„Lukoil”, la intrarea în or. Glodeni.

Astfel, se învinuiește că, prin acțiunile sale intenționate, Conac Sergiu a

comis infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu semnele

calificative: pretinderea și primirea prin extorcare de către o persoană publică a

banilor ce nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unor acțiuni contrar obligațiilor ei de

serviciu.

Instanța a concluzionat lipsa faptelor de care este învinuit inculpatul.

În acțiunile inculpatului, care avea statut de ofițer de urmărire penală și își

îndeplinea obligațiunile de serviciu pe cazul de furt a bicicletei de la Bogdan

Maria, lipsește careva fapte de care este învinuit inculpatul, deoarece toate

acțiunile sale au fost și erau coordonate cu procurorul ce conducea cauza penală

dată.

3

Pe capătul de învinuire privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (2) lit. c) Cod penal, a avut loc o tentativă de provocare, deoarece organul de

urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra, că inculpatul, a dorit sau a

extorcat mită de la Bețișor Sergiu. Totodată, probele prezentate de către acuzare în

susținerea învinuirii sunt lovite de nulitate, fiindcă au fost obținute prin

falsificarea, provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea

infracțiunii.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 324 alin. (2) lit. c), 328 alin. (1), 84 alin.

(1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice

în organele MAI pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor

incriminate a fost dovedită integral prin probele administrate, și anume:

declarațiile martorilor Bețișor Sergiu și Tabaran Elena;

denunțul lui Bețișor S., prin care solicită atragerea la răspundere penală a

colaboratorului de poliție a CPR Glodeni Conac S., pentru acțiuni de corupere

pasivă;

ordonanța și procesul-verbal de ridicare la 22.03.2012 de la Bețișor S. a

purtătorului electronic de model CD-R „Esperanza”, cu înscrierile audio a discuției

lui Conac S. și Bețișor S. din 21.03.2012;

actele procesuale de autorizare a măsurilor operative de investigație și a

acțiunilor de urmărire penale;

procesul-verbal de percheziție corporală a lui Conac S. pe 22.03.2012, în

cursul cărei de pe mâinile ultimului au fost ridicate urme de substanță fluorescentă;

ordonanța și procesul-verbal de ridicare la 22.03.2012 de la Bețișor S. a

tehnicii speciale cu care ultimul a fost înzestrat;

procesul-verbal de examinare a purtătorului electronic de model CD-R

„Esperanza”, care conține înregistrările audio a convorbirilor dintre Conac S. și

Bețișor S. din 21.03.2012;

procesele-verbale de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor și

de apreciere a informațiilor ce au importanță pentru cauza penală;

raportul de expertiză nr. 883 din 20.04.2012, conform cărui pe tampoanele

de vată cu care au fost preluate mostre de pe mâinile învinuitului Conac S. sunt

depuneri de substanță specială. Pe mănușile prezentate la examinare sunt urme de

substanță specială. Pe vata nefolosită prezentată la examinare urme de substanțe

speciale nu sunt. Substanța specială cu care a fost prelucrată bancnota cu nominalul

1 leu BNM și substanța specială de pe tampoanele de vată cu care s-au colectat

mostre de pe mâinile învinuitului Conac S. corespunde după fluorescentă și

conținutul chimic;

depozițiile părții vătămate Cebotari Ion, martorilor Cușnir Iurie, Noroc

Eduard, Bogdan Mihail și Bogdan Maria;

procesul-verbal din 22.03.2012, de percheziție a automobilului „HYUNDAI

SANTAMO”, n.î xx xx xxx, aflat în posesia colaboratorului de poliție a CPR

Glodeni, Conac S., în cadrul cărei a fost ridicată sacoșa de polietilenă în care se

aflau documente legate de activitatea profesională a colaboratorului de poliție a

4

CPR Glodeni, Conac S., printre care s-a depistat materialul în baza raportului

Inspectorului SPC a CPR Glodeni, Cușnir I., înregistrat la intrare sub nr. 964 din

21.02.2011;

explicația lui Banu I., executată cu un colorant de culoare negru pe o filă de

hârtie formatul A4, semnată de către ultimul pe verso și de către inspectorul

superior SPC a CPR Glodeni, Cușnir I., fără dată, în care primul a recunoscut

furtul bicicletei de model „CITY”;

procesul-verbal din 04.05.2012 și tabelul foto anexat, de examinare a

bicicletei de model „CITY”.

În pofida acestor argumente, instanța de judecată a neglijat valoarea

probantă a tuturor probelor acuzării.

Inculpatul nu și-a recunoscut vina, poziție ce poartă un caracter de apărare și

declarativ, scopul fiind eschivarea de la răspunderea penală.

Instanța de fond a evitat să intre în esența învinuirilor incriminate,

interpretându-le în favoarea inculpatului, care a acționat cu încălcarea normelor de

procedură penală,

Instanța nu a apreciat rezultatul obținut ca urmare a acțiunilor de urmărire

penală petrecute în cauză, nu a ținut cont de discuțiile avute între martorul Bețișor

S. și inculpat, atât la 21.03.2012, cât și pe 22.03.2012, conform căror se confirmă

faptul extorcării și primirii de către inculpat a banilor în sumă de 15.000 lei de la

Bețișor S.

Aprecierea tendențioasă și unilaterală a probelor de către instanță a favorizat

la pronunțarea unei sentințe de achitare.

2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Conac Sergiu a fost condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 1000 unități convenționale și în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal la amendă în mărime de 400 unități convenționale, cu privarea de dreptul de

a exercita funcții publice în organele MAI pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

amendă în mărime de 1200 unități convenționale, adică 24.000 lei, cu privarea de

dreptul de a exercita funcții publice în organele MAI pe un termen de 3 ani.

Cu referire la învinuirea în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a constatat că inculpatul Conac Sergiu, activând conform ordinului MAI nr.

196 „ef” din 09.07.2010 în funcția de ofițer de urmărire penală al Secției Urmărire

Penală a CPR Glodeni, iar conform ordinului MAI nr. 162 „ef” din 29.04.2011 în

funcția de șef adjunct al Secției Urmărire Penală a CPR Glodeni, fiind antrenat în

exercițiul funcției deținute, deci fiind persoană publică înzestrată în virtutea legii

cu funcții de efectuare nemijlocită a urmăririi penale în cauze penale, a depășit în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cauzând daune în

proporții considerabile intereselor publice, precum drepturilor și intereselor

ocrotite de lege a persoanelor fizice în următoarele circumstanțe.

Astfel, Conac Sergiu activând în funcția sus-menționată la 08.09.2010 a

pornit urmărirea penală pe cauza penală nr. 2010090312 în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, pe faptul sustragerii de la Bogdan Maria a unei biciclete de

5

model „CITY”, de către persoane necunoscute, pricinuind proprietarului o daună

considerabilă în sumă de 1800 lei.

La data de 28.12.2010, ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Glodeni

Conac Sergiu, a înaintat procurorului conducător al urmăririi penale un raport

privind suspendarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010090312, datorită

faptului că nu a fost stabilită persoana care urmează a fi pusă sub învinuire.

Prin ordonanța procurorului conducător din 29.12.2010, a fost acceptată

propunerea ofițerului de urmărire penală Conac Sergiu și suspendată urmărirea

penală în baza art. 2871 alin. (1) pct. 2) CPP, datorită neidentificării persoanei care

urmează a fi pusă sub învinuire.

La data de 21.02.2011, Conac Sergiu a primit spre examinare materialul

parvenit în baza raportului Inspectorului SPC a CPR Glodeni Cușnir Iurie,

înregistrat la intrare sub nr. 964 din 21.02.2011, conform cărui pe cauza penală nr.

2010090312 pornită la 08.09.2010 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

privind furtul unei biciclete de la Bogdan M., a fost depistat infractorul Banu I.,

a.n. xxxxxxxxx, locuitor al s. Dușmani, r-nul Glodeni, la materialele în cauză fiind

anexate fișa personală pe numele lui Banu I., datele caracteristice pe numele

ultimului (certificatele psihiatrului, narcologului, caracteristica de la locul de trai)

și explicația lui Banu I., în care ultimul recunoaște faptul sustragerii bicicletei

menționate.

Necătând la acest fapt, Conac Sergiu, în scopul camuflării propriei

incompetențe legată de tergiversarea urmăririi penale pe această cauză penală și

liberării ilegale a lui Banu I. de răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni

mai puțin grave, știind cu certitudine că au dispărut motivele suspendării și este

stabilit făptuitorul, în mod intenționat depășind atribuțiile sale de serviciu, contrar

prevederilor Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală nr.333- XVI din

10.11.2006 și anume art. 13 conform căruia: alin. (1) „Ofițerul de urmărire venală

este obligat: b) ...să efectueze acțiuni de urmărire penală în vederea descoperirii

infracțiunii și fixării probelor care confirmă sau infirmă săvârșirea ei, să ia măsuri

de asigurare a acțiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobândite

ilicit” prevederilor Codului de procedură penală nr. 122-XV din 14.03.2003 art. 57

conform căruia: alin. (2) ,,Ofițerul de urmărire penală are următoarele atribuții: 3)

poartă răspundere pentru efectuarea legală și la timp a urmăririi penale” alin. (4)

conform căruia: ,,în exercitarea funcțiilor sale, ofițerul de urmărire penală este

independent se supune prevederilor prezentului cod...” art. 2873 alin. (1) Cod de

procedură penală, conform căruia: ,,Urmărirea penală poate fi reluată, printr-o

ordonanță motivată, de către procuror la propunerea organului de urmărire penală

sau din acțiuni de urmărire penală, stabilindu-se și termenul urmăririi penale”

ultimul nu a întreprins acțiuni de reluare a urmăririi penale și atragerii la

răspundere penală a cet. Banu Ivan, dar din contra în detrimentul intereselor părții

vătămate Bogdan Maria și cet. Cebotari Ion contrar prevederilor art. 1 alin. (2)

CPP, conform căruia: ,,Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și

statului de infracțiuni, .... astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie

pedepsită potrivit vinovăției sale...”, nu a anexat la materialele cauzei penale

informația parvenită, ci ilegal a tăinuit acest material în portbagajul automobilului

ce se află în folosința sa, de model ,,HYNDAI SANTAMO”, n.î. xx xx xxx, unde

6

acesta s-a aflat până a fost depistat la 22.03.2012 de către colaboratorii DGT Nord

a CCCEC, în procesul percheziției automobilului dat, în baza cauzei penale

nr.2012046044.

În urma acțiunilor lui Conac Sergiu au fost aduse atingeri scopului

procesului penal, potrivit cărui orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie

pedepsită potrivit vinovăției sale, principiului legalității procesului penal conform

cărui, acesta se desfășoară în strictă conformitate cu Codul de procedură penală,

discreditată grav autoritatea funcției deținute și imaginea organelor MAI al R.

Moldova, astfel fiind cauzate daune în proporții considerabile intereselor publice,

precum cauzate daune în proporții considerabile drepturilor și în intereselor

ocrotite de lege a persoanelor fizice, lui Bogdan M. fiindu-i cauzat un prejudiciu în

sumă de 1800 lei și lui Cebotari I. fiindu-i cauzat un prejudiciu în sumă de 350 lei.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că

cauza penală pe furtul bicicletei a fost suspendată pentru a fi stabilit infractorul.

Materialele parvenite din secția de poliție erau pe masa de lucru, nu în portbagajul

mașinii. La 21 și 22 martie 2012 nu a discutat cu Bețișor și acesta nu s-a deplasat

cu el în calitate de pasager.

Totodată, vinovăția lui este dovedită prin probele administrate, inclusiv

declarațiile părții vătămate Cebotari Ion, a martorilor Bucătari Serghei, Bucătari

Cristina, Tabaran Elena, Bețișor Sergiu, Noroc Eduard, Cușnir Iurie și Lupu

Veaceslav.

Martorului Bogdan Mihail, a relatat că când i s-a furat bicicletă de model

„City”, a scris plângere polițistului de sector. A fost intentat un dosar penal, fiind

stabilită și persoana care a săvârșit furtul. A fost telefonat de către colaboratorii

poliției, care l-au anunțat că s-a găsit bicicleta. La comisariat, a văzut bicicleta,

fiindui spus că mai departe să se clarifice cu anchetatorul Conac Sergiu. Ce s-a

hotărât pe cazul dat ulterior nu cunoaște.

Partea vătămată Cebotari Ivan, a declarat că de el s-a apropiat un cetățean

rom și i-a propus să cumpere o bicicletă de culoare gri metalic, de model „City”. I-

a plătit în jur de 350-450 lei. Peste un timp, au venit colaboratorii de poliție și l-au

întrebat de bicicletă. Au fotografiat-o și i-au spus că îl vor anunța a cui este. Peste

câteva săptămâni, colaboratorii au luat bicicleta, deoarece a fost furată. Până în

prezent, nici bicicleta, nici banii nu i-au fost restituiți.

Martorului Cușnir Iurie a menționat că activa în calitate de inspector al

Poliție Criminale. A avut loc sustragerea unei biciclete. A fost stabilită persoana,

fiindu-i înmânată citația pentru a se prezenta la CPR Glodeni. Aceasta nu s-a

prezentat. Fiind verificată și căutată, nu a fost de găsită, și printr-un raport a

informat conducerea comisariatului. După care făptuitorul nu s-a prezentat pentru

soluționarea de mai departe a cazului. Secția ancheta se afla pe același etaj cu

poliția criminală. Când se întâlnea cu Conac, îl întreba despre cazul furtului

bicicletei.

Martorul Cojocari Constantin a declarat că a fost conducător - procuror pe

cauza penală pe faptul sustragerii bicicletei, urmărirea penală fiind exercitată de

Conac S. Cauza penală a fost suspendată din motiv că lipsea persoana ce era

învinuită de comiterea furtului de bicicletă de la Bogdan M., iar dosarul fiind

transmis în arhiva comisariatului Glodeni. El a fost informat din partea lui Conac

7

S. că există persoana care a sustras bicicleta, însă nu poate fi găsită. Atunci el i-a

dat indicații verbale ca persoana să fie găsită, deoarece fără ea nu poate fi reluată

urmărirea penală.

Vina inculpatului se mai dovedește prin procesul-verbal de percheziție din

22.03.2012, procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.04.2012, ordonanța

privind recunoașterea obiectelor drept corpuri delicte și atașarea lor la cauza penală

din 20.04.2012, copia raportului lui Cușnir Iurie din 21.02.2011, extras din

Registrul de Stat al Populației în privința lui Banu I., adeverință lui Banu I.,

caracteristica în privința lui Banu I., explicația lui Cebotari I., recipisă întocmită de

Cebotari I. pe 16.02.2011, explicația lui Banu I., procesul-verbal de examinare a

obiectului din 04.05.2012, cu planșa fotografică a bicicletei.

Versiunea inculpatului că după parvenirea materialului referitor la persoana

identificată de faptul sustragerii bicicletei, a insistat ca colaboratorii poliției

criminale să-l caute și aducă pe Banu I. pentru a dispune reluarea urmăririi penale,

nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, deoarece în situația când au dispărut

motivele suspendării și era stabilit făptuitorul săvârșirii infracțiunii de furt a

bicicletei, a devenit necesară efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, astfel

inculpatul urma să intervină în calitatea sa de ofițer de urmărire penală cu

propunerea de reluare a urmăririi penale în vederea tragerii la răspundere penală a

lui Banu I., dar nu să păstreze materialele o perioadă îndelungată de timp și ca

urmare, acestea să fie depistate în portbagajul automobilului aflat în folosința lui.

Mai mult, inculpatul a cunoscut că Banu I. a ieșit din țară, însă n-a întreprins

măsuri de anunțare în căutare a ultimului, fapt pentru care la fel era necesară mai

întâi propunerea de reluare a urmăririi penale.

Partea vătămată Bogdan M. a confirmat faptul adresării de mai multe ori la

anchetatorul Conac S., privind depistarea și ulterior restituirea bicicletei, care a fost

ridicată de către colaboratorii poliției în luna februarie 2011.

Partea vătămată Cebotari Ion, care a cumpărat bicicleta de la o persoană pe

nume Ivan contra sumei de 350 lei și care i-a fost ridicată de către colaboratorii

poliției în februarie 2011, la fel a fost prejudiciată prin nerecuperarea sumei de 350

lei, achitată pentru bicicleta sustrasă.

Din data de 21.02.2011 și până la momentul depistării materialului în cadrul

efectuării percheziției în automobilul condus de inculpat la data de 22.03.2012,

ultimul n-a întreprins măsuri de reluare a urmăririi penale, astfel a acționat în

detrimentul părților vătămate Bogdan M. și Cebotari I. și contrar prevederilor art. 1

alin. (2) CPP, conform cărui „procesul penal are ca scop protejarea persoanei,

societății și statului de infracțiuni, ...astfel ca orice persoană care a săvârșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale...”

În această ordine de idei, se rețin și prevederile Legii privind statutul

ofițerului de urmărire penală nr. 333-XVI din 10.11.2006, art. 13 alin. (1) -

„Ofițerul de urmărire venală este obligat: b) ... să efectueze acțiuni de urmărire

penală în vederea descoperirii infracțiunii și fixării probelor care confirmă sau

infirmă săvârșirea ei, să ia măsuri de asigurare a acțiunii civile sau a unei eventuale

confiscări de bunuri dobândite ilicit”, prevederilor Codului de procedură penală

art. 57 alin. (2) - ,,Ofițerul de urmărire penală are următoarele atribuții: 3) poartă

răspundere pentru efectuarea legală și la timp a urmăririi penale”, alin. (4) - ,,în

8

exercitarea funcțiilor sale, ofițerul de urmărire penală este independent, se supune

prevederilor prezentului cod...”.

Astfel, versiunea inculpatului că nu este vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, este combătută prin probele administrate,

în special de procesul-verbal de percheziție din 22.03.2012, procesul-verbal de

examinare a obiectului - sacoșa de polietilenă în care se află materialul în baza

raportului ISPC a CPR Glodeni, Cușnir Iurie, înregistrat sub nr. 964 din

21.02.2011 și ordonanța privind recunoașterea drept corpuri delicte a obiectelor

ridicate în timpul percheziției automobilului aflat în posesia la data de 22.03.2012,

probe care nu sunt lovite de nulitate și prezintă o situație clară a celor întâmplate și

stabilite de instanță.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal, ca excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, adică

săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit

limitele drepturilor si atribuțiilor acordate prin lege, cu cauzare de daune în

proporții considerabile intereselor publice si drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice.

Cu referire la învinuirea în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța

de apel a constatat că inculpatul Conac Sergiu este învinuit, că activând conform

ordinului MAI nr.162 „ef” din 29.04.2011 în funcția de șef adjunct al Secției

Urmărire Penală a CPR Glodeni, fiind antrenat în exercițiul funcției deținute, deci

fiind persoană publică, având în gestiune cauza penală nr. 2012090077 pornită la

02.03.2012 în baza art. 27, 171 alin. (1) Cod penal pe faptul tentativei de viol

comise de către xxxxxxx x în privința lui xxxxxxx x, începând cu 20.02.2012, în

scopul îndeplinirii unor acțiuni contrar obligațiunilor sale de serviciu, exprimate în

neatragerea la răspundere penală a lui Bețișor S. și contribuirea la încetarea

urmăririi penale pe cauza penală dată, exprimată în înaintarea către procurorul

conducător al urmăririi penale a unui raport cu propunerea de încetare a urmăririi

penale, prin extorcare a pretins de la Bețișor S. bani ce nu i se cuvin, iar la

22.03.2012 în jurul orei 13.14, a primit de la ultimul în același scop 15.000 lei,

după care a fost reținut în flagrant delict pe teritoriul stației de alimentare „Lukoil”,

la intrarea în orașul Glodeni.

Astfel, Conac S. se învinuiește că prin acțiunile sale intenționate a comis

infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal – corupere pasivă,

adică pretinderea și primirea prin extorcare de către o persoană publică a banilor ce

nu i se cuvin, pentru îndeplinirea unor acțiuni contrar obligațiilor ei de serviciu.

Instanța de apel a statuat că pe acest capăt de învinuire, probele administrate

dovedesc comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal - trafic de influență.

Or, dispunerea încetării urmăririi penale în legătură cu împăcarea părților

ținea de competența procurorului care conduce sau exercită urmărirea penală, și nu

de competența lui Conac S.

Rezultă, că acțiunile lui nu pot fi încadrate ca corupere pasivă, dat fiind că

pentru existența infracțiunii de corupere pasivă este important ca acțiunea

îndeplinită să țină de competența persoanei cu funcție de răspundere, să facă parte

din sfera atribuțiilor funcționale ale acesteia, să fie clar determinată și reală.

9

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca acțiunile

pentru care se promite intervenția să intre în obligațiile de serviciu ale

funcționarului, adică în sfera atribuțiilor sale de serviciu sau în competența

funcționarului.

Referitor la pretinsa provocare, aceasta nu și-a găsit confirmare prin datele

obiective ale cauzei, deoarece probele supuse cercetării de către instanța de apel

și apreciate din punct de vedere al veridicității, utilității, concludentei, pertinenței

și coroborării reciproce, denotă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

trafic de influență.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul Conac S., activând conform

ordinului MAI nr.162 „ef” din 29.04.2011 în funcția de șef adjunct al Secției

Urmărire Penală a CPR Glodeni, fiind antrenat în exercițiul funcției deținute, fiind

persoană publică, având în gestiune cauza penală nr. 2012090077 pornită la

02.03.2012 în baza art. 27, 171 alin. (1) Cod penal pe faptul tentativei de viol

comise de către xxxxxxx x în privința lui xxxxxxx x, începând cu 20.02.2012 a

pretins de la Bețișor S. bani, susținând că are influență asupra procurorului

conducător al urmăririi penale, care la înaintarea propunerii organului de

urmărire penală va dispune încetarea urmăririi penale, pentru a-l face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, iar la 22.03.2012, în jurul orei

13.14, a primit de la Bețișor S. în același scop 15.000 lei, după ce a fost reținut în

flagrant delict pe teritoriul stației de alimentare „Lukoil”, la intrarea în orașul

Glodeni.

Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, ca trafic de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea personal

de bani pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are

influență asupra unei persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-l face

să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal, că inculpatul este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost condamnat, are

familie și doi copii minori la întreținere, a activat în cadrul Organelor Afacerilor

Interne din 06.03.1998 și pe parcursul activității de serviciu s-a recomandat ca un

colaborator disciplinat și ordonat, concluzionând că scopul corectării și reeducării

inculpatului se va atinge prin aplicarea în privința lui a unei pedepse cu amenda, în

limitele sancțiunilor prevăzute de lege, cu privarea de dreptul de a exercita funcții

publice în organele MAI.

în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că instanța de apel și-a întemeiat soluția de condamnare

pe aceleași probe, care au fost examinate în instanța de fond, iar acuzarea n-a

prezentat careva probe noi, care în coroborare cu probele deja existente ar putea fi

reapreciate.

Instanța de apel l-a condamnat pe inculpat în temeiul probelor obținute în

cadrul activității speciale de investigații din 21-22 martie 2012, atunci când Bețișor

S., fiind echipat de organul de urmărire penală cu dispoziții speciale de înregistrare

a convorbirii și cu bani – 15.000 lei marcați, a venit în fața IP Glodeni, l-a telefonat

10

pe inculpat și a solicitat întâlnire pentru a transmite banii. Banii fiind puși la

dispoziție de organul de urmărire penală, în baza cererii lui Bețișor S., care a

invocat că nu dispune de o astfel de sumă de bani.

Din probele aduse de acuzare, nu reiese faptul că până la data de 21-22

martie 2012, organul de urmărire penală ar fi dispus vreo probă, informație

obiectivă precum că inculpatul a fost implicat anterior în acțiuni de corupție.

În denunțul depus la CNA, Bețișor S. a indicat că inculpatul i-a cerut 30.000

lei, apoi a micșorat suma până la 15.000 lei, pentru a clasa cauza penală, însă

probele administrate denotă contrariul.

Martorul Tabaran E. a declarat că a fost impusă de către Bețișor S., Bucatari

C., prietenul lui Bețișor S. - Svistun I. (colaborator CNA), să se ducă la inculpat

pentru a solicita clasarea cauzei penale pornită în privința lui Bețișor S. în legătură

cu împăcarea.

Coraportând circumstanțele constatate la denunțul lui Bețișor S., se observă

că nu inculpatul a inițiat procedura de clasare a cauzei penale și pretinderea sumei

de 30.000 lei, ci Bețișor S., fiind susținut și facilitat de către colaboratorul CNA,

Svistun I. și împreună cu el au impus-o pe Tabaran E. să se ducă la inculpat și să

inițieze procedura de clasare a cauzei penale în privința lui Bețișor S.

Martorii Bumbu S. și Canila R. au declarat că cunosc din serviciu că

inculpatul anterior a exercitat urmărirea penală în privința lui Svistun V., tatăl lui

Svistun I. Au mai declarat că cunosc faptul că Svistun I. l-a amenințat pe inculpat

cu răfuială pentru pornirea urmăririi penale în privința tatălui său.

Probele demonstrează interesul lui Svistun I. ,,să-l dea din lucru într-o parte

pe inculpat”, și pentru a realiza această intenție, Svistun I. l-a susținut pe Bețișor S.

investindu-l ca un agent sub acoperire la provocarea inculpatului la săvârșirea

infracțiunii.

Se observă faptul că inculpatul a fost supus unor acțiuni de convingere

instigare și provocare flagrantă de a se implica în activitatea infracțională în lipsa

unui indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această instigare și provocare.

În acest sens, instanța de fond a stabilit că probele acuzării sunt lovite de

nulitate, deoarece până la momentul provocării ș implicării colaboratorilor CNA

prin intermediul lui Svistun I. și Bețișor S., nu au existat suspiciuni obiective

confirmate prin probe că inculpatul ar fi fost implicat în acțiuni de corupție.

Inculpatul a fost victima unei provocări, iar în această situație ține de

obligația acuzării de a demonstra că nu a existat nici o provocare.

Instanța de apel, constatând vinovăția inculpatului în baza acelorași probe,

care au fost recunoscute de către instanța de fond ca inadmisibile conform art. 94

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, n-a motivat soluția prin prisma

jurisprudenței CtEDO și nu a apreciat comportamentul lui Bețișor S. și Svistun I.

sub aspectul implicării reprezentantului statului în provocarea infracțiunii,

limitându-se la constatări în linii generale.

Organul de urmărire penală nu a fost pasiv la investigarea veridicității

denunțului depus de către Bețișor S., deoarece a organizat operațiunea de reținere

în flagrant, în cadrul căreia ultimul înzestrat cu aparate video-audio, cu bani

marcați primiți de la CNA, Bețișor S. deja căpătând statut de agent al statului a fost

11

instigat și determinat să transmit mijloacele bănești inculpatului prin acțiuni de

provocare.

Între declarațiile denunțătorului Bețișor S. și celelalte probe ale acuzării, sunt

contradicții esențiale, fapt ce afectează grav credibilitatea acestui martor.

Faptul că inculpatul n-a inițiat și nici nu putea iniția procedura de clasare a

cauzei penale a fost confirmat de martorii Cebotari P. și Canila R., declarațiile

cărora instanțele judecătorești le-au reținut ca fiind admisibile.

Instanța de apel, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, s-a bazat pe contradicții esențiale în

declarațiile lui Bețișor S. în coraport cu alte probe, ce pun la îndoială credibilitatea

denunțătorului și declarațiile acestuia, care nu pot fi apreciate ca o probă veridică,

pertinentă, la fel nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, or, dubiile în

privința acestora nu pot fi înlăturate și conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, se interpretează în favoarea inculpatului.

În speță, au fost prezente acțiuni active de instigare insistentă și provocare a

inculpatului la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal, fapt ce reiese din următoarele:

organul de urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra că

inculpatul a cerut și extorcat suma de bani de la Bețișor S.;

probele acuzării în susținerea învinuirii sunt lovite de nulitate în temeiul art.

94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, fiindcă au fost obținute prin

provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii;

probele prezentate - declarațiile martorului Bețișor S. și înregistrările audio a

convorbirilor dintre Bețișor S. și inculpat nu demonstrează vina lui în cererea și

extorcarea sumei de bani de la Bețișor S., dar dimpotrivă, dovedesc faptul

instigării, provocării și încurajării inculpatului de către Bețișor S. la săvârșirea

infracțiunii de corupere pasivă;

atât legea procesuală națională în vigoare, cât și jurisprudența CtEDO,

interzic procedura de obținere a probelor prin provocarea, facilitarea și încurajarea

persoanei la săvârșirea infracțiunii.

Oferirea de sfaturi din partea colaboratorilor CNA lui Bețișor S. este

evidentă din declarațiile martorilor Tabaran E.: ,,Bețișor S. cu Svistun I. vorbeau ca

să-l dea jos, de la lucru pe Conac S”.

Acuzarea nu a prezentat probe ce ar demonstra că în lipsa implicării

colaboratorilor CNA ar fi fost săvârșită infracțiunea, or martorul denunțător Bețișor

S., conform cererii a indicat că nu dispune de bani, și acuzarea nu a adus probe că

ar fi găsit acești 15.000 lei.

Cu referire la învinuirea în baza art. 328 alin. 1) Cod penal, instanța de

apel și pe acest capăt de învinuire a admis erori de drept prin condamnarea

inculpatului, fără ca să administreze probe noi. Instanța de apel a reinterpretat

aceleași probe care au fost administrate de către instanța de fond și pe baza cărora

s-a pronunțat o sentință de achitare.

În cauza Mischic vs. România din 16.09.2014, CtEDO a menționat faptul că

„este interzisă condamnarea în apel, după achitare, fără a se administra probe noi

care să răstoarne probatoriul de la fond”.

12

Instanța de apel nu a apreciat probatoriul deja administrat de către instanța

de fond prin prisma colaborării lor, dar a transcris temeiurile de fapt și de drept

invocate de către apelant în apelul declarat.

Prin faptul că inculpatul, după părerea instanței de apel, n-a îndeplinit careva

acțiuni în vederea exercitării funcției sale, se observă după latura subiectivă o

acțiune din imprudență, mai precis o neglijență și nicidecum exces de putere. Or,

inculpatul dacă și n-a îndeplinit careva acțiuni, apoi n-a ieșit din limita drepturilor

și atribuțiilor acordate prin lege.

Constatările de fapt și de drept a instanței de apel nu corespund

dispozitivului hotărârii atacate.

Pe de altă parte, instanța de apel a ignorat cele constatate de către instanța de

fond și apreciate din punct de vedere al pertinenței, utilității și coroborării.

Fiind audiat în instanța de fond, procurorul conducător al urmăririi penale,

Cojocaru C., declarațiile căruia au fost reținute de instanța de apel, a menționat că:

„el a fost informat din partea lui Conac S. că există persoana care a sustras

biciclete, însă nu poate fi găsită. El atunci a dat indicații verbale ca persoana să fie

găsită, deoarece fără persoană nu poate fi reluată urmărirea penală, iar în privința

corpului delict pe cauza dată care este bicicleta poate fi întors prin ordonanța

procurorului proprietarului, însă Bogdan M. nici o dată nu s-a adresat la

procuratură cu o astfel de cerere”.

Apreciind această probă, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că

inculpatul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile legale, or, însuși

procurorul a declarat că inculpatul l-a informat despre necesitatea reluării urmăririi

penale, iar Cojocari C., a decis de a nu relua urmărirea penală.

Conform rechizitoriului, inculpatului i s-a formulat învinuirea că prin

acțiunii sale el a cauzat daune considerabile persoanelor fizice Bogdan M. și

Cebotari I.

Cebotari I. fiind audiat a declarat că pe inculpat nu-l cunoaște, pretenții către

inculpat nu are.

Bogdan M. fiind audiat a declarat că pentru familia sa prejudiciul cauzat nu

este considerabil.

Așadar, și din aceste probe, instanța de fond a constatat lipsa faptului

infracțiunii.

Prin urmare, probele cercetate în instanța de apel, fără prezența unor probe

noi, au fost reinterpretate, și ca consecință a fost greșit admis apelul acuzării.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile din art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația inculpatului.

13

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se rețin următoarele împrejurări.

În primul rând, potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În

corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1), 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea. Potrivit art. 414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art. 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța

de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În această consecutivitate, cu referire la condamnarea inculpatului în baza

art. 328 alin. (1) Cod penal și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar în acest sens (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului și

încadrarea juridică a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, în special a prevederilor din art. 414

alin. (2) și (6), art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, cât și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile părților vătămate Bogdan Maria și Cebotari Ion, a martorilor Bucătari

Serghei, Bucătari Cristina, Tabaran Elena, Bețișor Sergiu, Noroc Eduard, Cușnir

Iurie, Lupu Veaceslav, Bogdan Mihail și Cojocari Constantin, procesul-verbal de

percheziție din 22.03.2012, procesul-verbal de examinare a obiectului din

20.04.2012, ordonanța privind recunoașterea obiectelor drept corpuri delicte și

atașarea lor la cauza penală din 20.04.2012, copia raportului lui Cușnir Iurie din

21.02.2011, extras din Registrul de Stat al Populației în privința lui Banu I.,

adeverință lui Banu I., caracteristica în privința lui Banu I., explicația lui Cebotari

I., recipisă întocmită de Cebotari I. pe 16.02.2011, explicația lui Banu I., procesul-

verbal de examinare a obiectului din 04.05.2012, cu planșa fotografică a bicicletei,

14

fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, instanța de apel indicând motivele pentru care a respins versiunile și probele

apărării, dovezile enunțate acestea demonstrând cu concludență că inculpatul a

săvârșit faptele imputate, infracțiunile lui întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, condamnând

inculpatul în baza art. 328 alin. (1) Cod penal (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol în aspectul vizat, au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 4. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de

15

condamnare a inculpatului în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, și că recursul

ordinar în această parte este neîntemeiat.

În al doilea rând, potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de

judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se

lezează dreptul lui la apărare. În corespundere cu art. 66 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, inculpatul are dreptul la apărare și dreptul să știe pentru ce faptă

este învinuit. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1), 3) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea. Conform art. 101 alin.

(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este

obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au

avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În corespundere cu art. 414

alin. (2) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile și

probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În această ordine de idei și cu referire la condamnarea inculpatului în baza

art. 326 alin. (1) Cod penal și atestă că instanța de apel a comis următoarele erori

de drept.

Rejudecând cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, nu respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit

descriptivului deciziei contestate, cât și a procesului verbal al ședinței judiciare (v.

4 f.d. 173, pct. 4. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și

probele apărării, inclusiv cele indicate în sentință și invocate în recursul ordinar

(pct. 2., 4., 5. din decizie).

16

Totodată, doar remarca instanței că: „...pretinsa provocare nu și-a găsit

confirmare prin datele obiective ale cauzei, deoarece probele supuse cercetării de

și apreciate din punct de vedere al veridicității, utilității, concludentei, pertinenței

și coroborării reciproce, denotă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

trafic de influență”, nu reprezintă o pronunțare legal argumentată a instanței de

apel în aspectul vizat, și nu corespunde criteriilor de apreciere a probelor

administrate pe caz, prescrise în art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală;

b) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi: înregistrarea între

Bețișor S. și Conac S., făcută de pe telefonul mobil, stenograma înregistrărilor de

imagini a comunicărilor din 22.03.2012, purtătorul de informație cu înregistrările

convorbirilor din 21.03.2012;

c) schimbând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 326

alin. (1) Cod penal, în deliberare, instanța de apel nu a pus în discuția părților noua

învinuire și nu i-a oferit inculpatului posibilitatea de a se apăra în sensul dat,

nefiindu-i respectat, astfel, dreptul la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din

12.04.2011, Adrian Constantin vs. România).

Mai mult, instanța a constata că inculpatul a comis fapta: „susținând că are

influență asupra procurorului conducător al urmăririi penale”, dar ulterior s-a

contrazis, deoarece a încadrând acțiunile lui în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, a

stabilit deja că este: „o persoană care are influență asupra unei persoane cu

funcție de demnitate publică” (pct. 4. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală privind acuzarea inculpatului în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod

penal în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția respectivă, și că recursul de pe rol este

întemeiat în partea vizată.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării deciziei contestate în partea

condamnării inculpatului pe art. 326 alin. (1) Cod penal și aplicării față de el a

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, cu dispunerea rejudecării în acest aspect a

pricinii de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

17

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Vadim Gligor, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 septembrie 2016 în partea

condamnării inculpatului Conac Sergiu xxxxxxxx pe art. 326 alin. (1) Cod penal și

aplicării față de el a prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, și dispune rejudecarea

cauzei în partea vizată de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, hotărârea contestată se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 martie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

18