1ra-752/2016 — art. 161/1 alin. 2 lit. f CP

1ra-752/2016 — art. 161/1 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-752/2016

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Avădănii Andrei, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Avădănii Andrei Chiril,

născut la 20 decembrie 1979, originar din s. Cetireni,

domiciliat în s. Unțești, r-nul Ungheni

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 15 martie 2013 - pînă la 22 octombrie 2014; (instanța

de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Andrei a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 1661 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

faptul că, activînd în baza ordinului nr. 101 ef, din 10.11.2006 în funcția de

polițist, polițist –șofer al Plutonului de Patrulă și Santinelă al secției ordine

publică, cu gradul „sergent major” de poliție, fiind persoană publică, contrar

prevederilor art. 3 a CEDO; art. 24 alin. (2) din Constituția R. Moldova; art.4 al

Legii nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, pct. 15 lit. f), g) și

m), lit. a) și b) pct. 16 din Codul de etică și deontologie al polițistului și atribuțiilor

funcționale stipulate în fișa postului funcției deținute, care îl obligau să nu aplice

forța fizică, decît pentru curmarea infracțiunilor, înfrîngerea rezistenței opuse

cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor

ce le revin, să acționeze cu integritate și respect față de societate, să nu aplice, să

încurajeze sau sa tolereze acte de tortură, tratamente sau pedepse inumane sau

1

degradante, în orice circumstanță s-ar afla, să respecte legislația R. Moldova, să

nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate absolută și numai în

măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, a comis acte de tortură în

privința lui Vasilica A. și Stajila M. în următoarele circumstanțe:

Avădănii Andrei fiind persoană publică care reprezintă MAI, aflîndu-se în

exercițiul funcției de serviciu fiind implicat în menținerea ordinii publice și

combaterea criminalității pe timp de noapte pe teritoriul or. Ungheni, la data de

21.11.2012, în jurul orelor 2330, în timp ce patrula împreună cu alți colegi pe str.

Gh. Crestiuc , în apropierea restaurantului „Valentina” acționînd cu titlu oficial,

s-a implicat în dispersarea unui grup de persoane printre care și Stajila M. care

se certau între ei. Ulterior, cînd conflictul s-a aplanat, Avădănii A. fără careva

motiv, a recurs la aplicarea forței fizice față de Stajila Vl., pe care l-a bruscat, după

care i-a răsucit forțat după spate mîinile și la doborît jos, înjosindu-i onoarea și

demnitatea. Imediat după aceasta tot el, în aceleași circumstanțe s-au apropiat

de cet. Vasilica A., care a încercat să-l calmeze și la fel fără nici un motiv, i-a

aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea gambei piciorului stîng.

Astfel în urme acțiunilor violente cu caracter de tortură întreprinse de

Avădănii A. prin răsucirea și rotația mîinilor și izbirea de pămînt a cet. Sajila M.,

acestuia i-au fost cauzate vătămări corporale medii, iar lui Vasilica A. în urma

loviturii primite i-au fost pricinuite vătămări corporale neînsemnate. La fel în

urma acțiunilor ilegale ale lui Avădănii A., atît lui Sajila M. cît și lui Vasilica A.

în afară de vătămările corporale suportate le-au fost cauzate dureri și suferințe

psihice, stări de teamă, panică și neliniște.

3 Nefiind deacord cu sentința, a declarat apel acuzatorul de stat, care

a solicitat, casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de condamnare a

inculpatului conform învinuirii înaintate la 4 ani închisoare, cu

suspendarea executării acesteia pe un termen de 2 ani, și cu privarea de

dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, achitîndu-l

pe Avădănii A., de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate,

instanța de fond a dat o apreciere greșită și unilaterală probelor prezentate

de acuzare.

Instanța urma să dea o apreciere critică declarațiilor martorilor

Galușca I. și Profir M., care sunt colegi de serviciu cu inculpatul, iar

Galușca I. era în relații ostile cu Sajila M., precum și declarațiilor Leca C.,

care imediat după înregistrarea căsătoriei cu unul din prietenii

2

inculpatului și-a schimbat depozițiile în cadrul cercetării judecătorești în

favoarea apărării.

Instanța de judecată în mod eronat a neglijat valoarea probantă a

declarațiilor martorului Dulgher V., care cu lux de amănunte a relatat

împrejurările cauzei, precum și a ignorat concluziile experților din

rapoartele de expertiză medico-legale.

noiembrie 2015, apelul declarat a fost admis, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Avădănii Andrei a fost condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. f)

Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele MAI pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția acestuia de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. f) Cod penal, și anume:

declarațiile martorilor Leca C., Harbălău A., Dulghieru V.; sesizarea din

23.11.2012 a organelor procuraturii de către cet. Sajila M. și Vasilica A., prin care

s-a solicitat tragerea la răspundere penală a colaboratorilor de poliție, care i-au

maltratat; rapoartele de expertiză medico-legale nr. 556 din 23.11.2012, nr. 18 din

25.01.2013 și nr. 20 din 29.01.2013.

Colegiul penal a statuat, că neaplicarea unor lovituri directe în privința lui

M. Stajila, nu denotă lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor de tortură, or

potrivit constatărilor medico-legale, vătămarea medie a survenit în rezultatul

răsucirii mîinii, cu imobilizarea pătimitului la pămînt, astfel fiindu-i cauzate atît

suferințe psihice cît și fizice cu o densitate sporită, umilindu-l în prezența mai

multor persoane, ceea ce de fapt constituie tratament inuman și degradant.

La fel, aplicarea nejustificată a unei atare violențe în privința părților

vătămate este confirmată prin lipsa datelor obiective ce ar demonstra atitudinea

agresivă manifestată de aceștia, confirmată prin atragerea la răspunderea

contravențională, or rapoartele colaboratorilor de poliție privind pretinsele

acțiuni ilegale a părților vătămate, au fost depuse după sesizările făcute de

aceștia și doar în vederea justificării necesității aplicării forței fizice, or din

declarațiile martorilor oculari rezultă că părțile vătămate au urcat calm în

automobilul de serviciu pentru a fi transportați la Inspectoratul de poliție.

3

În continuare instanța de apel a reținut că majoritatea martorilor audiați au

văzut anumite perioade a conflictului, fapt ce explică depozițiile acestora, pe

cînd martorii Leca C., Harbălău A. și Dulghieru V. au fost martori oculari a

întregului conflict, chiar dacă primele două și-au modificat declarațiile în

instanța de fond, cel din urmă martor a relatat aspectele cauzei în măsura în care

ele coroborează cu cele anterior expuse de către Leca C., Harbălău A., motiv

pentru care Colegiul a apreciat ca fiind veridice declarațiile martorilor Leca C., și

Harbălău A., depuse în cadrul urmăririi penale.

La fel instanța de apel a apreciat critic declarațiile colaboratorilor de poliție

prin care se neagă aplicarea de către inculpat a violenței, acestea fiind făcute în

scop de a-l ajuta pe Avădănii A. să evite răspunderea penală.

contestat-o inculpatul, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, solicită, casarea acestea cu menținerea sentinței de achitare:

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- acuzarea nu a prezentat prin probe concludente, pertinente și veridice

existența faptului torturii, manifestate prin aplicarea forței fizice față de părțile

vătămate, or declarațiile pătimiților Stăjila M., Vasilica A. și a martorilor Dolgher

V. și Aramă V. nu coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați;

- concluzia instanței de apel prin care au fost apreciate critic declarațiile

tuturor martorilor colaboratorilor de poliție, pe motiv că aceștia ar fi manifestat

solidaritate colegială, este eronată și contrară prevederilor art. 101 alin. (3) Cod

de procedură penală;

- în speță nu au fost înlăturate dubiile referitor la faptul care a fost implicația

în conflictul din 21.11.2013 a grupului de persoane (Moțoc A., Hîncu V. și un

oarecare Ștefan). În ce circumstanțe s-au produs leziunile pe care le invocă

victimele, de ce părțile vătămate reclamau inițial pretenții față de alte persoane,

iar ulterior au indicat la Avădănii A.;

- de către acuzare nu a fost probată legătura de cauzalitate între fapta

inculpatului și consecințele produse, în consecință nefiind întrunită latura

obiectivă a infracțiunii incriminate.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitînd dispunerea inadmisibilității acestora pe motiv că recurentul

nu a argumentat ilegalitatea hotărîrii cu indicarea problemelor de drept și

temeiurilor prevăzute la art. 427 CPP, dar solicită reaprecierea probelor,

4

considerînd că acestea nu au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală. Din materialele cauzei rezultă, că la examinarea

acesteia s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101,26-27 CPP, și în baza probelor

administrate just s-a reținut starea de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 166 1 alin.(2) lit. f) Cod penal.

raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești

pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, considerînd că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, solicitînd menținerea sentinței

de achitare.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei

nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu

respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă, potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui Avădănii Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.1661 alin.(2) lit. f) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia fiind

justă.

5

Concluziile instanței de apel sînt juste și se întemeiază pe cumulul de

probe administrate, cum sunt declarațiile părților vătămate Stajila Mihail și

Vasilica Artur date în cadrul urmăruirii penale și susținute în ședințele

instanțelor de fond și apel din care rezultă clar, că vătămările corporale, care au

fost constate de medicul legist le-au fost provocate anume de Avădănii A., cele

relatate de părțile vătămate au fost confirmate și de martorul Dulghieru V., care

a indicat că inculpatul i-a răsucit lui Stajila M. mîinile la spate și l-a imobilizat la

pămînt, iar după ce Vasilica A. s-a interesat de cele întîmplate, inculpatul pe la

spate i-a aplicat o lovitură cu piciorul la gamba piciorului stîng. Declarații

similare în cadrul urmăririi penale a dat și martorul Aramă Vadim. Cele relatate

de părțile vătămate și martorii oculari referitor la circumstanțele și mecanismul

de apariție a vătămărilor corporale la Stajila M. și Vasilica A. întru totul

coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr. 18 din 25.01.2013 din care

rezultă că fractura osului mîinii drepte cu deplasarea fragmentelor osoase

stabilită la Stajila M. ar fi putut fi produsă mai mul posibil prin rotația ei și prin

asociație cu excoreațiile depistate pe suprafața membrului superior drept au

putut fi produse și prin cădere de la înălțimea corpului (f.d.51 vol. I); precum și

cu raportul de expertiză nr. 20 din 29.01.2013, prin care s-a concluzionat că

vătămările corporale depistate la Vasilica A. au fost produse prin lovire de un

corp contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate (f.d.53, vol. I)

Conținutul probelor menționate mai sus, care au fost amplu analizate și

obiectiv apreciate de instanța de apel, confirmă cu certitudine săvîrșirea de către

inculpat a faptei imputate, care întrunește elementele infracțiunii de tratament

inuman sau degradant, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei

infracțiuni, or acesta, fiind persoană publică, intenționat le-a cauzat lui Salila M.

și Vasilica A. durei și suferințe fizice, acțiuni care la rîndul lor, au implicat

producerea unor urmări prejudiciabile mai grave (cazul lui Stajila M.) – și anume

vătămarea medie a integrității corporale.

În speță, cert s-a constatat că Avădănii A. i-a răsucit mîna lui Stajila M. și

l-a imobilizat la pămînt, acțiuni ce au dus la vătămarea medie a integrității

corporale, iar părții văptămate Vasilica A. i-a aplicat o lovitură cu piciorul la

gamba piciorului stîng, cauzîndu-i vătămare corporală neînsemnate.

Instanța de recurs consideră că concluzia instanței de apel referitor la

aprecierea critică a declarațiilor martorilor Leca (Grigore) C. și Harbarău A. date

în cadrul cercetării judecătorești, este întemeiată, acestea fiind făcute în scopul

ușurării situației inculpatului, or declarațiile acestor martori sunt combătute prin

6

depozițiile părților vătămate și martorilor Dulghieru V. și Aramă V., precum și

prin rapoartele de expertiză medico – legale.

La fel, Colegiul respinge ca fiind declarativă versiunea inculpatului

referitor la faptul că vătămările corporale depistate la Stajila M. au fost provocate

în alte circumstanțe decît cele invocate în rechizitoriu și anume; de la loviturile

unor persoane necunoscute cu care Stajila M. a avut în acea seară conflict. În

argumentarea acestei concluzii Colegiul penal relevă următoarele: Atît din

depozițiile părților vătămate cît și a martorilor oculari rezultă că Stajila M. în

seara respectivă a avut un conflict verbal fără altercații cu careva persoane care

se odihneau la o terasă din apropierea restaurantului „Valentina”. La aplanarea

conflictului au intervenit Avădănii A., Profir și Galușca, primul i-a răsucit mîna

lui Stajila M. și l-a imobilizat la pămînt, moment în care a apărut Vasilica A.

și le-a cerut explicații polițiștilor.

Din cele menționate rezultă că participanții conflictului (Stajila M. și

persoanele necunoscute) nu și-au aplicat lovituri – conflictul fiind doar verbal,

iar Vasilica A. în general nu a fost prezent în momentul acestui incident la fața

loculi, astfel că persoanele date nici nu au putut să-i aplice ultimului careva

lovituri. Tot aici Colegiul reține și concluziile din raportul de expertiză medico-

legală nr. 18 din 25.01.2013 prin care s-a constatat că fractura osului mîinii

stabilită la Stajila M. ar fi putut fi produsă mai mul posibil prin rotația ei și prin

asociație cu excoriațiile depistate pe suprafața membrului superior drept au

putut fi produse și prin cădere de la înălțimea corpului. Așa dar, din concluziile

expertului rezultă că vătămarea corporală depistată la Stajila M. nu a fost

produsă prin lovire (așa cum afirmă inculpatul), dar mai mult posibil prin rotație

sau de la căderea de la înălțimea propriului corp, vătămări caracteristice pentru

procedeele speciale pentru imobilizarea persoanei.

Generalizînd cele menționate, Colegiul penal conchide că argumentele

invocate de recurent privind nevinovăția sa nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Așa dar, din conținutul hotărîrii recurate, rezultă că instanța de apel corect

a constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate

inculpatului, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivînd concluzia de

vinovăție prin cumulul de probe administrate în cauză, acestea fiind examinate

în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată

Colegiul statuează, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți,

nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

7

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o discordanță

între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît

cea pe care materialul probator o susține.

Concomitent, Colegiul penal constată că decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului

declarat de acuzatorul de stat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, iar hotărîrea

atacată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, astfel că,

prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat de inculpat,

dispunînd inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Avădănii

Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Avădănii Andrei Chiril, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 08 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8