1ra-1756/2016 — ar. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- ar. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 1 CPP
1ra-1756/2016 — ar. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1756/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
15 noiembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca
Ivan în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe
Condrea Andrei Ion, născut la 07 noiembrie 1987, domiciliat în
mun. Chișinău str. N. Titulescu 4 A ap. 9.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 16.03.2016-08.04.2016
instanța de apel: 27.04.2016-31.05.2016
instanța de recurs: 12.08.2016 - 15.11.2016
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei militare din 08 aprilie 2016, a fost încetat procesul
penal în privința lui Condrea Andrei Ion, învinuit de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, deoarece există alte circumstanțe care
exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
Cererea de chemare în judecată înaintată de Borș C. P. către Condrea A. a fost
admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se
pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
Potrivit sentinței, s-a constatat că, la 18 august 2015, în jurul orei 15.00
Condrea A., fiind angajat al Departamentului Trupelor de Carabinieri, în funcția de
șef patrulă, șofer, cu gradul militar de sergent, conducând automobilul de serviciu
de model „Dacia Logan” cu n/î MAI 0296, deplasându-se pe str. Grădina Botanică
din direcția str. Lunca Bîcului spre str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău, în timpul
deplasării, ajungând la intersecția str. Grădina Botanică cu str. Panduri, manifestând
imprudență la trafic, încălcând din imprudență prevederile pct. 40. 1) al
Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede: „înaintea virării la stânga sau
întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: a) să se apropie din timp de axa
drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu
circulația în sens unic; b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și
1
urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor”, pct. 45) al
Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede: „1) Conducătorul trebuie să
conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent
seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și
reacția: ...h) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase; ... d) situația rutieră. 2) În cazul în care în limita vizibilității apar
obstacole ce pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să
oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, intenționând a vira la
stânga, a efectuat manevra fără a se asigura de corectitudinea acesteia, fără a ceda
trecerea fluxului de transport ce se deplasa din sens opus, iar ca rezultat a comis
ciocnirea motocicletei de model „KTM 125 Duke” cu numerele de înmatriculare K
TM 7, condusă în acel moment regulamentar de către Borș C. P., născut la 25.06.1998,
care se deplasa pe str. Grădina Botanică din direcția str. Sarmizegetusa spre str.
Lunca Bîcului, mun. Chișinău. În rezultatul tamponării, unitățile de transport au fost
tehnic defectate neesențial, iar victima conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 2635/D din 02.12.2015, s-a ales cu vătămare medie.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Condrea A. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod
penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 2 ani, iar conform art. 65 Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa
complementară privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un
termen de 3 ani.
În motivarea apelului a invocat:
- concluziile primei instanțe nu sunt legale, deoarece prin decizia nr. 4-1ril-
1/2013, Curtea Supremă de Justiție s-a expus că nu poate fi încetat procesul penal în
baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din motiv că s-a încălcat
competența organului de efectuare a urmăririi penale, circumstanță ce exclude sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală;
- nu a fost încălcată competența exclusivă a nici unui organ stipulat în art. 266-
270 Cod de procedură penală;
- probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt pertinente, concludente și
admisibile, iar acțiunile inculpatului corect calificate.
3.2 Reprezentantul legal al părții vătămate Borș C. - Portean E. și avocatul
acestuia Plamadeala P., prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Condrea A. să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal și să fie
recunoscuți în calitate de părți civilmente responsabile Condrea A. și CIA
„Asito”SA.
În motivarea apelului a invocat:
- prima instanță eronat a dispus încetarea procesului penal în privința lui
Condrea A. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, în
2
legătură cu încălcarea competenței de efectuare a urmăririi penale, deoarece
concluzia acesteia contravine pct. 5 a deciziei Plenului Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din 07 mai 2013;
- prima instanță era obligată să stabilească actele ce sunt lovite de nulitate
pentru nerespectarea competenței materiale și analizând probele acumulate în
ședința de judecată, să stabilească vinovăția lui Condrea A., în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și să pronunțe o sentință de condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, au
fost admise apelurile declarate, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Condrea A., a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la 1 an
închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 1 an. Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendat condiționat executarea
pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 1 an. A fost încasat de la Condrea
A. în contul părții vătămate Borș C. P., dauna morală în sumă de 10.000 lei, de
asemenea a fost admisă în principiu acțiunea civilă a părții vătămate cu privire la
încasarea daunei materiale, lăsând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se
pronunțe instanța civilă.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima instanță
la pronunțarea sentinței eronat a apreciat probele fără a ține cont de prevederile art.
101 Cod de procedură penală, ajungând la concluzia greșită de a înceta procesul
penal în privința lui Condrea A. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.
(1) Cod penal, în legătură cu încălcarea competenței de efectuare a urmăririi penale.
În opinia instanței de apel, vinovăția lui Condrea A. în comiterea infracțiunii
incriminate este dovedită prin declarațiile părții vătămate Borș C.P., care fiind
apreciate conform art. 101 Cod de procedură penală, demonstrează faptul că
Condrea A. nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea
factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, nu a apreciat corect situația rutieră, prin
ce a încălcat prevederile pct. 45. 1) și 2) al Regulamentului Circulației Rutiere,
precum și prevederile pct. 58. 3) al Regulamentului Circulației Rutiere, astfel
conducând automobilul de serviciu de model „Dacia Logan” cu numerele de
înmatriculare MAI 0296, deplasându-se pe str. Grădina Botanică din direcția str.
Lunca Bîcului spre str. Sarmizegetusa, mun. Chișinău, în timpul deplasării, ajungând
la intersecția str. Grădina Botanică cu str. Panduri, intenționând să vireze la stânga, a
efectuat manevra fără a se asigura de corectitudinea acesteia, fără a ceda trecerea
fluxului de transport ce se deplasa din sens opus, iar ca rezultat a comis ciocnirea
motocicletei de model „KTM 125 Duke” cu n/î K TM 7, condusă în acel moment
regulamentar de către Borș C. P., care se deplasa pe str. Grădina Botanică din
direcția str. Sarmizegetusa spre str. Lunca Bîcului, mun. Chișinău. În rezultatul
tamponării, unitățile de transport au fost tehnic defectate neesențial, iar victima Borș
C. P., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2635/D din 02.12.2015, s-a
ales cu vătămare medie, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1)
Cod penal.
3
Instanța de apel a reținut, că declarațiile inculpatului prin care nu recunoaște
vina, se combat și prin întreaga sistemă de probe ce dovedesc vinovăția acestuia în
comiterea infracțiunii incriminate și anume: procesul verbal din 18.08.2015 de
cercetare a locului accidentului rutier, cu foto-tabel (f.d. 12- 16); schița accidentului
de circulație (f.d. 17-18); raportul de expertiză medico-legală nr. 2635/D din
02.12.2015 (f.d. 32).
La fel, instanța de apel a stabilit, că concluziile primei instanțe de încetare a
procesului penal în privința lui Condrea A. pe motiv că a fost încălcată competența
materială, contravine pct. 5 a deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din 07 mai 2013.
În viziunea instanței de apel, partea acuzării a prezentat probe pertinente,
admisibile și concludente, ce în volum deplin dovedesc vinovăția inculpatului de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea
regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de
transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității
corporale și sănătății.
De asemenea, instanța de apel a considerat că statutul oficial al inculpatului și
anume cel de militar, angajat în cadrul Trupelor de Carabinieri, adică organ cu
menire de contribuire la menținerea ordinii publice, mai mult ca atât, angajat în
funcție de șofer, care se deplasa cu unitatea de transport încredințată în folosință de
la locul de muncă, având aplicată pe ea sigila subdiviziunii și numere speciale, îl
obligau pe inculpat, să dea dovadă de profesionalism inedit în meseria pe care o
practica, să respecte legislația, în cazul dat prevederile Regulamentului Circulației
Rutiere, să fie un exemplu pentru ceilalți conducători auto din trafic și să nu admită
în nici un fel atingerea imaginii organului în care activează.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont de
prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele agravante și atenuante, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acesteia. Astfel, circumstanțe agravante în privința
inculpatului nu au fost stabilite, iar ca circumstanță atenuantă a fost reținută
săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave din imprudență.
Instanța de apel a constatat, că partea vătămată și reprezentantul său legal au
suportat cheltuieli în urma tratamentului efectuat, în procesul căruia dânșii ar fi
cheltuit anumite sume de bani, însă de către ultimii nu au fost prezentate careva
probe pentru stabilirea cuantumului concret a prejudiciului material, astfel mărimea
acestuia nu este posibil de constatat fără a amâna judecarea cauzei, din care
considerent instanța de apel a admis în principiu acțiunea civilă a părții vătămate
urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea
procedurii civile.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a admite parțial acțiunea
civilă înaintată de către partea vătămată și de încasat în beneficiul acesteia de la
4
Condrea A. prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei, considerând ca fiind exagerată
suma pretinsă de 20.000 lei.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Roșca I. în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea
sentinței.
În motivarea recursului autorul invocă:
- nu este de acord cu referirea instanței de apel la pct. 5 a deciziei Plenului
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din 07 mai 2013,
deoarece acest punct reprezintă avizul Catedrei Drept procesual penal și
Criminalistică a Facultății de Drept a Universității de Stat din Moldova și nu
recomandări practice ale Plenului privind aplicarea uniformă a legii;
- a fost admisă o dublă încălcare a competenței materiale și după subiect,
deoarece procurorul în Procuratura mun. Chișinău nu este împuternicit să conducă
și nici să exercite urmărirea penală în cauze penale de comitere a infracțiunilor de
către subiecți speciali, la caz militar prin contract al Departamentului Trupelor de
Carabinieri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, urmând ca după verificarea
competenței, să perfecteze un proiect de ordonanță din numele Procurorului General
sau adjunctului său de transmitere a cauzei după competență;
- ofițerul de urmărire penală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu
putea efectua urmărirea penală într-o cauză penală în care era vizat tot un
colaborator al Ministerului Afacerilor Interne. Competența materială și după subiect,
în cauza dată aparținea Procuraturii Militare, raza de activitate a căreia se extinde pe
întreg teritoriul Republicii Moldova;
- în speță se ridică excepția de nulitate atât în privința procurorului cât și în
privința organului de urmărire penală.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
1) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitând respingerea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece în speță nu a fost
constatată prezența unor erori de drept ce ar servi ca temei de implicare a instanței
de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel corect a
admis apelul acuzatorului de stat și just s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor
și motivelor invocate în apel.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu
menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat
cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat
legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este
legală, întemeiată și motivată.
5
În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.
Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în
cazul în care nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei.
Reieșind din sumarul recursului declarat, avocatul Roșca I. consideră, că a fost
încălcată competența după materie și după subiect, atât de către organul de urmărire
penală cât și de către procuror, deoarece procurorul în procuratura mun. Chișinău
nu este împuternicit să conducă și nici să exercite urmărirea penală în cauze penale
de comitere a infracțiunilor de către militari, iar ofițerul de urmărire penală din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu putea efectua urmărirea penală într-o
cauză penală în care era vizat tot un colaborator al Ministerului Afacerilor Interne.
La acest capitol, Colegiul menționează, că nu pot fi reținute argumentele
avocatului Roșca I. în numele inculpatului, deoarece instanța de apel s-a pronunțat
întemeiat și argumentat asupra acestora, menționând că conform pct. 5 a deciziei
Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din 07 mai
2013, încălcarea regulilor privind competența după materie sau după calitatea
persoanei constituie încălcare esențială a legii (inclusiv a art. 270 alin. (9) CPP), care
va atrage nulitatea probelor administrate la urmărirea penală de către organul de
urmărire penală sau de către procuror nemijlocit. Actele de sesizare a instanței de
către procuror și probele administrate în instanța de judecată se consideră valabile.
În toate cazurile este necesar de stabilit care acte sunt lovite de nulitate. Nu se pot
declara nule toate actele din simplu motiv că s-au încălcat normele procesuale
privind competența după materie sau persoană la urmărirea penală. Astfel, actul de
pornire a urmăririi penale nu este afectat de nulitate dacă a fost adoptat de un alt
organ decât cel căruia îi revenea efectuarea urmării penale.
Totodată instanța de recurs atestă, că în pct. 6 a deciziei nominalizate se indică
și faptul, că „adoptarea de către instanțele de fond și cele de apel a soluțiilor de
încetare a procesului penal în cazurile în care nu s-au respectat, de către procuror,
normele privind competența organului de urmărire penală, în baza prevederilor art.
391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ca o circumstanță care exclude sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, este o
interpretare greșită a legii.
Legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și
numai în pct. 6) se face trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei penale care exclud
total ori condiționează acțiunea organelor competente – de a porni urmărirea penală
și tragerea persoanei la răspundere penală ori, după caz, refuzul în adoptarea acestei
soluții.
Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute în art. 275
CPP.
6
Din dispozițiile art. 391, 275 CPP, conchidem că, cazul de încălcare a
competenței de efectuare a urmăririi penale de către un alt organ decât cele
prevăzute de art. 266 – 270 CPP, nu constituie temei de încetare a procesului penal.
Cu atât mai mult că nici normele vizate în conținutul lor, dar și art. 271 Cod de
procedură penală, referitor la obligarea organelor respective de a-și verifica
competența, nu conțin indicația că o eventuală efectuare a urmăririi penale, de către
un alt organ decât cel prevăzut de lege, trebuie să se soldeze cu adoptarea unei
soluții de încetare a procesului penal.
Astfel, soluțiile instanțelor de judecată de încetare a procesului penal în temeiul
art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, ca urmare a nerespectării regulilor de competență la
efectuarea urmăririi penale, sunt nejustificate”.
Totodată, nu este fondată nici critica avocatului, ce ține de faptul că în speță se
ridică excepția de nulitate atât în privința procurorului cât și în privința organului de
urmărire penală.
Referitor la nulitatea probelor administrate la urmărirea penală de către organul
de urmărire penală sau procuror, instanța de recurs reține, că conform pct. 8 a
deciziei Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din
07 mai 2013, se atestă că dacă și a fost încălcată competența după materie sau
persoană de către procuror, actul de sesizare a instanței este valabil și instanța este
obligată să examineze cauza în baza probelor administrate nemijlocit în fața
judecății. Mijloacele de probă chiar dacă și au fost colectate și fixate de un organ de
urmărire penală necompetent, pot fi administrate și verificate independent la etapa
judecății. La îndeplinirea măsurilor prevăzute de art. 100, 101 Cod de procedură
penală, fiind constatată derogarea de la reglementările competenței materiale ori
personale, instanța de judecată este în drept să se pronunțe, după caz, prin sentință
de condamnare ori de achitare, dar nu și de încetare a procesului, invocând art. 391
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, instanța de apel
rejudecând cauza, a examinat-o în baza probelor administrate nemijlocit în fața
judecății și anume a audiat inculpatul, partea vătămată și reprezentantul legal al
acestuia, de asemenea au fost date citire declarațiile acestora din cadrul ședinței
primei instanțe, la fel a apreciat pertinența, concludența și utilitatea probelor
administrate în instanță și anume: procesul verbal din 18.08.2015 de cercetare a
locului accidentului rutier, cu foto-tabel, schița accidentului de circulație și raportul
de expertiză medico-legală nr. 2635/D din 02.12.2015. Astfel, cercetându-le, a motivat
detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei evaluări și examinări coroborate a
probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și
a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză,
adoptând o hotărâre corectă de casare a sentinței primei instanțe și recunoașterea lui
Condrea A. vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod
penal.
La fel, este nefondată și ultima critică din recursul avocatului, precum că
referirea instanței de apel la pct. 5 a deciziei Plenului Colegiului penal al Curții
7
Supreme de Justiție, nr. 4-1ril-1/2013 din 07 mai 2013, reprezintă avizul Catedrei
Drept procesual penal și Criminalistică a Facultății de Drept a Universității de Stat
din Moldova și nu recomandări practice ale Plenului privind aplicarea uniformă a
legii. În acest context, Colegiul penal menționează, că decizia nr. 4-1ril-1/2013 din 07
mai 2013, asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al
Republicii Moldova cu privire la interpretarea și aplicarea art. 270 alin. (9) Cod de
procedură penală, este obligatorie, conform art. 4654 alin. (2) Cod de procedură
penală, pentru toate instanțele de judecată din ziua pronunțării, iar opinia
teoreticienilor la care face referire recurentul constituie una din condițiile privitoare
la conținutul cererii de recurs în interesul legii și a fost pusă la baza deciziei
pronunțate în interesul legii.
Luând în considerație cele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de
apel îndeplinind măsurile prevăzute de art. 100, 101 Cod de procedură penală,
verificând independent materialul probator la etapa judecății, corect a constatat
vinovăția inculpatului și a pronunțat o hotărâre de condamnare în privința lui
Condrea A. în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.
Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de
drept prevăzută în pct. 1) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care
considerente se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către avocatul Roșca I. în
numele inculpatului.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca
Ivan în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 31 mai 2016, în cauza penală privindu-l pe Condrea Andrei Ion.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 06 decembrie 2016.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
8