1ra-441/2016 — art. 329 alin. 2 lit. b CP

1ra-441/2016 — art. 329 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-441/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu și de inculpatul

Galaniuc Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Galaniuc Serghei Anatolie, născut la 08 aprilie 1971,

originar r-nul Hîncești, s. Bozieni domiciliat

mun. Chișinău, str. Cornului, 5/1, ap. 26.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.06.2010 - 11.10.2011;

Instanța de apel: 18.11.2011 - 02.02.2012;

18.01.2013 - 24.10.2013;

13.06.2014 - 02.11.2015;

Instanța de recurs: 08.10.2012 - 04.12.2012;

03.03.2014 - 13.05.2014;

08.01.2016 - 18.05.2016.

A CONSTATAT:

Galaniuc Serghei a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.329

alin.(2) lit.b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

învinuit de către organul de urmărire penală pentru faptul, că deținînd în baza ordinului

Ministerului Afacerilor Interne nr. 252 EF din 16 iulie 2004, funcția de inspector superior

operativ de serviciu al unității de gardă al secției organizare, analiză și control a CPs Buiucani

mun. Chișinău, fiind persoană cu funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod

penal, contrar art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma la 04 noiembrie 1950; art.24 alin.(2) din

Constituția R. Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; art.1, 2 pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15 din

Legea nr.416 din 18 decembrie 1990 „Cu privire la poliție” precum și a obligațiunilor

funcționale, care-l obligă să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să

protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime, să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să

mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică, să ia măsuri pentru apărarea vieții,

sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor, să comunice despre aplicarea forței fizice șefului

său direct, să nu supună pe nimeni la torturi, să poarte responsabilitatea personală pentru

realizarea atribuțiilor de serviciu, să efectueze supravegherea asupra activității izolatorului de

detenție provizorie, pazei deținuților și legalității deținerii persoanelor în izolator, să răspundă

de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul

drepturilor omului, a legislației procesual-penale, atribuțiile inspectorului operativ de serviciu

1

în cadrul CPs Buiucani, mun. Chișinău, aprobate prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne al

RM nr.51 din 27 februarie 2001, după cum urmează: pct.7) din anexa la ordinul Ministrului

Afacerilor Interne al R. Moldova, fișa postului care prevede că inspectorul operativ de serviciu

„menține ordinea interioară în unitatea de gardă, asigură controlul asupra pazei sediilor și

izolatorului de detenție provizorie”, pct.12 al aceluiași act normativ care prevede că

inspectorul superior operativ de serviciu este obligat „să efectueze supravegherea asupra

activității izolatorului de detenție provizorie, pazei deținuților, legalității deținerii persoanelor

în izolator”, acționînd cu titlu oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, a

săvîrșit neglijență în serviciu în următoarele circumstanțe.

Astfel, lui Galaniuc Serghei i-a fost incriminat că, în conformitate cu graficul de

serviciu aprobat de comisarul CPs Buiucani, mun. Chișinău pentru luna aprilie 2009, începînd

cu 07 aprilie 2009 ora 10.00 pînă la 08 aprilie 2009 ora 10.00, s-a aflat la serviciu la sediul

CPs Buiucani, mun.Chișinău, amplasat pe adresa mun.Chișinău, str.Calea Ieșilor 12.

În intervalul de timp menționat, pe parcursul aflării sale la serviciu Galaniuc Serghei în

cadrul exercitării atribuțiilor de funcție a dat dovadă de atitudine neglijentă și neconștiincioasă

față de obligațiile de serviciu, astfel, încît în situația nerespectării legislației în vigoare de către

colaboratorii de poliție în incinta CPs Buiucani, mun.Chișinău, nu a intervenit și nu a

întreprins măsuri eficiente pentru asigurarea drepturilor și libertăților persoanelor reținute și

aduse în sediul CPs Buiucani, mun.Chișinău, dintre care Lotca Andrei, Calancea Radu, Iurcu

Vitalie, Banari Radu, Donos Marcela și Roman Тatiana, care, prin acțiunile intenționate ale

mai multor colaboratori de poliție, au fost supuși la acte de tortură, manifestate prin aplicarea

violenței fizice și psihice, ce s-au soldat cu cauzarea de urmări grave intereselor publice,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, exprimate prin încălcarea art.3

CEDO, care prevede că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor

inumane ori degradante.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Galaniuc Serghei să fie condamnat în baza

art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de polițist pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii apelantul a invocat că, este dovedită pe deplin vina inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii incriminate prin cumulul de probe pertinente și concludente prezentate

spre cercetare instanței de judecată de către acuzare și anume declarațiile părților vătămate

audiate pe cauza penală, precum și probele materiale.

Potrivit ordinului nr.51 din 27.02.2001 al Ministerului Afacerilor Interne a fost aprobat

„Regulamentul-Tip și fișele de post-tip al inspectorilor superior operativi de serviciu și

inspectorilor operativi de serviciu al unităților de gardă ale organelor afacerilor interne” cu

anexă Regulamentul-tip al unităților de gardă ale organelor afacerilor interne, respectiv

inculpatul în virtutea atribuțiilor de serviciu care le deținea era obligat să mențină ordinea

interioară în unitatea de gardă, să asigure controlul asupra pazei sediilor și izolatorului de

detenție provizorie și să efectueze supravegherea asupra activității izolatorului de detenție

provizorie, pazei deținuților, legalității deținerii persoanelor în izolator.

Faptul că, inculpatul își cunoștea obligațiile de serviciu a fost confirmat de martorul

apărării Hlopețchii Igor, care fiind audiat în cadrul cercetării judecătorești, a declarat că, la

07.04.2009, activa în calitate de adjunct al Comisarului de poliție sect. Buiucani

mun. Chișinău și pînă la 30.04.2011 toți colaboratorii unității de gardă își desfășurau

activitatea în conformitate cu prevederile ordinului nr.51 din 27.02.2001 a Ministerului

Afacerilor Interne al R.Moldova, conform căruia erau stabilite obligațiile de serviciu a fiecărei

persoane din grupa operativă.

Inculpatului nu i s-a incriminat faptul că, nu a raportat conducerii despre situația din

unitatea de gardă, însă a fost învinuit pentru faptul că, deși a cunoscut că în comisariatul de

poliție are loc maltratarea tinerilor participanți la manifestările din 07.04.2009, nu a întreprins

2

măsuri pentru asigurarea protecției acestora, prin curmarea acțiunilor de violență, precum și nu

a asigurat deținerea acestora în izolatorul de detenție preventivă a comisariatului, deși era

obligat s-o facă.

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiate 5 părți vătămate, care au declarat că, în

noaptea de 07 spre 08.04.2009 au fost maltratate de către colaboratorii CPs Buiucani, mun.

Chișinău, actele de violență asupra acestora avînd loc pe coridoarele comisariatului, în

birourile de serviciu a polițiștilor, precum și în nemijlocita apropiere de unitatea de gardă.

Faptul că părțile vătămate au fost supuse violenței se confirmă prin rapoartele de

examinare medico-legală, din a căror concluzii rezultă că acestora le-au fost cauzate diferite

tipuri de vătămări corporale.

3.1. Partea vătămată R.Banari, a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe,

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie tras la răspundere penală conform învinuirii, încasînd de la el prejudiciul

moral în sumă de 25000 euro, cheltuielile pentru tratament în sumă de 30000 lei și cheltuielile

de judecată în sumă de 1000 lei.

În motivarea apelului a menționat, că sentința nu este motivată, iar probele administrate

au fost apreciate incorect.

3.2. Partea vătămată V.Iurcu, la fel a declarat apel, în care a optat pentru casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal.

În cererea menționată, apelantul a specificat că acuzarea a prezentat instanței suficiente

probe, care confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

3.3. Avocatul M.Mihailov, în numele părții vătămate A.Lotca, de asemenea a contestat

sentința cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

cu privire la condamnarea inculpatului în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, cît și emiterea

unei încheieri interlocutorii cu privire la acțiunile ilegale ale colaboratorilor organelor de drept.

În motivarea cerințelor apelantul a indicat, că vinovăția inculpatului este probată prin

depozițiile tuturor părților vătămate audiate care au confirmat că în incinta comisariatului era

dezordine și haos, pe coridoare se aflau un număr impunător de persoane reținute, care erau

maltratate, în celule de asemenea erau foarte mulți reținuți, din cauza spațiului mic toți stăteau

în picioare, aceștia nu au fost asigurați cu apă, erau conduși la WC în mod tardiv, nu le-a fost

acordată asistență medicală.

fost admise apelurile, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul S.Galaniuc a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, la amendă în mărime de 500

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități în

organele Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanță civilă.

4.1. Pentru pronunțarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima instanță pe

deplin a constatat starea de fapt a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Galaniuc Serghei, însă a dat

o apreciere incorectă probelor examinate în cadrul ședinței de judecată, greșit ajungînd la

concluzia de achitare a inculpatului Galaniuc Serghei de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

4.2. Instanța de apel a constatat, că inculpatul S.Galaniuc, exercitînd funcția de

inspector superior operativ de serviciu în cadrul CPs Buiucani, mun.Chișinău, nu a intervenit

și nu a întreprins măsuri eficiente pentru asigurarea drepturilor și libertăților părților vătămate

aduse la sediul CPs Buiucani, mun.Chișinău, deoarece părțile vătămate, prin acțiunile

intenționate ale mai multor colaboratori de poliție au fost supuși la acte de tortură, manifestate

3

prin aplicarea violenței fizice și psihice, ce s-au soldat cu cauzarea de urmări grave intereselor

publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, exprimate prin

încălcarea art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Astfel, instanța de apel a stabilit, că acuzatorul de stat a prezentat instanțelor de fond

suficiente probe, care confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.329 alin.2) lit.b) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, acțiunile inculpatului S.Galaniuc corect au fost

încadrate în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, după semnele: îndeplinirea

necorespunzătoare de către o persoană cu funcție de răspundere a obligațiunilor de serviciu ca

rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase față de ele, care au cauzat daune în

proporții mari intereselor publice, acțiuni ce au provocat alte urmări grave.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a menționat, că aceasta urmează a fi

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască

instanța civilă, deoarece suma prejudiciului material nu se confirmă prin careva probe.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a concluzionat, că pedeapsa

inculpatului S.Galaniuc urmează a fi stabilită în baza art.7, 61, 76 Cod penal, ținîndu-se cont

de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de circumstanțele atenuante, de

persoana inculpatului, ajungînd la concluzia, că corectarea și reeducarea acestuia se poate

realiza fără izolarea lui de societate, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă.

recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei nominalizate și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii, recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată

în partea stabilirii pedepsei, deoarece instanța de apel nu a stabilit circumstanțe raționale care

ar permite aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de amendă, ignorînd

prevederile art.61 Cod penal, care stipulează că pedeapsa penală are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni,

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

5.1. Avocatul V.Cuțulab, în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar în baza

art.427 alin.(1) pct.6), 7), 8) Cod de procedură penală, solicitînd casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispusă achitarea lui S.Galaniuc, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc

elementele constitutive ale componenței de infracțiune.

În motivarea recursului apărarea a menționat că decizia este ilegală și neîntemeiată, la

dosar existînd probe necercetate și dubii, care pun la îndoială învinuirea înaintată inculpatului.

5.2. Avocatul V.Mihailov în numele părții vătămate A.Lotca, la fel a declarat recurs

ordinar, în temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în care a optat

pentru casarea parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri în partea ce ține de neexpunerea asupra cererii de a se emite o încheiere interlocutorie -

de constatare a încălcării legalității procesului penal și a drepturilor omului, prin dispunerea de

către Procuratura Generală de a întreprinde măsurile necesare în vederea remedierii

încălcărilor flagrante a dreptului la apărare al părților vătămate, a deficiențelor grave de

competență admise precum și dispunerea efectuării unor investigații complexe pe marginea

acestei cauze penale de o importanță deosebită și anume actele de tortură legate de

evenimentele de la 07-08.04.2009.

5.3. Partea vătămată R.Banari, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 12), 15) Cod de

procedură penală, a declarat recurs ordinar prin care a solicitat rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral.

fost admise recursurile ordinare, casată total decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

4

Instanța de recurs și-a motivat soluția prin aceea, că instanța de apel rejudecînd cauza

potrivit regulilor generale, nu a constatat fapta săvîrșită de inculpat în raport cu circumstanțele

indicate în rechizitoriu, nu și-a argumentat soluția de condamnare și aplicare a pedepsei penale

în conformitate cu prescripțiile de drept nominalizate.

Instanța de recurs a constatat, că în partea descriptivă a deciziei contestate este eronat

indicat că: „instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt a acțiunilor săvîrșite de

inculpat...”; „...instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului Galaniuc Serghei în

baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal…”, deoarece asemenea circumstanțe lipsesc în

descriptivul sentinței, dat fiind faptul, că prima instanță a pronunțat o hotărîre de achitare a

inculpatului.

La fel, instanța de recurs a menționat că, potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra cerinței părții vătămate R.Banari privind încasarea prejudiciului moral în

mărime de 25000 euro, cît și asupra argumentelor acestuia expuse în susținerea acțiunii civile.

fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care S.Galaniuc a fost condamnat în baza art.329 alin.(2)

lit.b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în

organele Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova pe un termen de 3 ani.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul lui S.Galaniuc în

beneficiul lui R.Banari prejudiciu moral în sumă de 3000 lei și cheltuielile de judecată în

sumă de 1000 lei, iar ce ține de prejudiciul material, acțiunea civilă a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Instanța de apel analizînd în ansamblu materialul probator prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

lor, a concluzionat despre existența în acțiunile inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute

de art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal - îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu

funcție de răspundere a obligațiunilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente și

neconștiincioase față de ele, care au cauzat daune în proporții mari intereselor publice, acțiuni

ce au provocat alte urmări grave.

La stabilirea pedepsei, instanța a indicat că ține cont de gravitatea infracțiunii

incriminate, care face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de scopul preventiv și

educativ al pedepsei și al echității sociale, de persoana inculpatului, care se caracterizează

pozitiv, are la întreținere copii minori, pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin

gravă, instanța de apel concluzionînd că inculpatul va putea fi reeducat și corectat prin

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, adică cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii.

Instanța de apel a considerat întemeiat și apelul părții vătămate R.Banari, în acest sens

admițînd acțiunea civilă înaintată și dispunînd încasarea din contul lui S.Galaniuc în beneficiul

părții vătămate R.Banari prejudiciu moral în sumă de 3000 lei, cheltuielile de judecată în sumă

de 1000 lei, iar ce ține de prejudiciul material, acțiunea civilă a fost admisă în principiu urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare, în

alt complet de judecată, din motiv că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art.61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului

a prevederilor art.90 Cod penal.

8.1. Partea vătămată R.Banari, în temeiul art.427 alin.(1) pct.15) Cod de procedură

penală, declarînd recurs ordinar a solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi

5

încasat de la S.Galaniuc în beneficiul său să fie reevaluat conform marjelor aplicate de Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului în cazuri analogice.

8.2. Avocații V.Mihailov și Iu.Oancea în numele părților vătămate A.Lotca și

V.Iurcu, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, au contestat decizia

instanței de apel, solicitînd casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, în partea ce ține de neexpunerea asupra cererii cu privire la emiterea unei încheieri

interlocutorii de constatare a încălcării legalității procesului penal și a drepturilor omului, prin

dispunerea de către Procuratura Generală a R.Moldova de a întreprinde măsurile necesare în

vederea remedierii încălcărilor flagrante a dreptului la apărare al părților vătămate, a

deficiențelor grave de competență admise precum și dispunerea efectuării unor investigații

complexe pe marginea acestei cauze penale de o importanță deosebită și anume actele de

tortură legate de evenimentele de la 07-08 aprilie 2009.

În argumentarea cererii recurenții au menționat, că sunt de acord cu constatarea

vinovăției și aplicarea pedepsei față de inculpat, însă nici în sentință și nici în decizie,

instanțele nu s-au expus asupra solicitării apărătorilor părților vătămate cu privire la încălcările

grave comise la etapa urmăririi penale față de părțile vătămate și necesitatea emiterii unei

încheieri interlocutorii.

8.3. Inculpatul S.Galaniuc, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 7), 8) Cod de procedură

penală, de asemenea a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocat că:

- în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune;

- instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării avocatului V.Mihailov în numele părții

vătămate A.Lotca de a se emite o încheiere interlocutorie;

- decizia instanței de apel are un aspect unilateral, iar la adoptarea acesteia nu au fost

luate în considerație faptul că, la materialele cauzei organul de urmărire penală a anexat drept

probă copia ordinului nr.51 din 27.02.2001, care nu este autentică și diferă de original, pe care

comisarul CPs Buiucani l-a adus la îndeplinire după 8 ani și 9 luni, la 12.11.2009, prin ordinul

nr.93 privind aprobarea regulamentului-tip și fișelor de post-tip ale inspectorilor superiori

operativi de serviciu și inspectorilor operativi de serviciu ai unității de gardă a CPs Buiucani,

dînsul făcînd cunoștință cu acesta tot la această dată;

- infracțiunea imputată lui a fost săvîrșită la 07-08.04.2009, dată la care dânsul nu era

înzestrat cu atribuții de serviciu speciale conform fișei de post și Regulamentului-tip și nu

ținea de competența lui verificarea izolatorului, a altor încăperi ale comisariatului, cît și modul

de detenție a persoanelor reținute; el nu a văzut și nu putea să vadă ce se petrece în coridoare

sau în încăperile comisariatului pentru a curma acțiunile ilegale ale colaboratorilor CPs

Buiucani, mun.Chișinău, deoarece în starea excepțională din 07.04.2009, în care se afla

comisariatul, fără telefonie mobilă, el se afla în permanență la dispozitivele de comunicare,

răspundea la apeluri, înregistra informațiile acumulate și raporta persoanelor responsabile;

- nu puteau fi puse la baza învinuirii declarațiile părților vătămate, care au fost supuse

maltratării și care servesc temei de incriminare a unei alte infracțiuni, pe când el este învinuit

de neglijența în serviciu și nu de maltratarea persoanelor, și pînă în prezent nu a fost prezentată

o sentință irevocabilă de condamnare pe faptul maltratării de către colaboratorii Ministerului

Afacerilor Interne, a unor persoane în incinta CPs Buiucani;

- nu a fost stabilit unde anume părților vătămate le-au fost cauzate vătămările corporale

conform rapoartelor de examinare medico-legală, în incinta CPs Buiucani, în garajul

Parlamentului R.Moldova, în transport în timpul transportării spre comisariat, sau în stradă.

au fost admise recursurile declarate, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a constatat că, instanța

de apel s-a referit superficial, fără a veni cu o analiză amplă asupra motivelor invocate în

6

apeluri de avocați în numele părților vătămate privind emiterea unei încheieri interlocutorii de

constatare a încălcării legalității procesului penal și a drepturilor omului, prin obligarea

Procuraturii Generale a R.Moldova de a întreprinde măsurile necesare în vederea remedierii

încălcărilor flagrante a dreptului la apărare al părților vătămate, a deficiențelor grave de

competență admise precum și dispunerea efectuării unor investigații complexe pe marginea

acestei cauze penale de o importanță deosebită și anume actele de tortură legate de

evenimentele de la 07-08 aprilie 2009.

Colegiul penal a constatat, că instanța de apel și-a motivat soluția făcînd referire la

ordinul nr.51 din 27.02.2001, care nu este autentic și diferă de cel original, precum nici nu s-a

expus asupra ordinului menționat, care a fost dus la îndeplinire după 8 ani și 9 luni, la

12.11.2009, prin ordinul nr.93 privind aprobarea Regulamentului-Tip și fișelor de post-tip ale

inspectorilor superiori operativi de serviciu și inspectorilor operativi de serviciu al unității de

gardă a CPs Buiucani, inculpatul făcînd cunoștință cu acest ordin tot la această dată; fișei

postului, care a fost semnată de către inculpat la 30.04.2009, după cele săvîrșite la 07.04.2009;

graficului grupei operative pentru luna aprilie 2009, unde este specificat că responsabil la

07.04.2009 era Ig.Hlopețchii; extrasului din registrul CPs Buiucani, în raport cu graficul

menționat mai sus.

Instanța de recurs a specificat, că pînă în prezent la materialele cauzei nu este anexată o

sentință irevocabilă de condamnare pe faptul maltratării de către colaboratorii CPs Buiucani,

mun.Chișinău a părților vătămate ce figurează în prezenta cauză penală; instanța de apel a

încălcat dispozițiile art.414 alin.(2), (6) Cod de procedură penală, întemeindu-și concluziile în

baza declarațiilor martorului Ig.Hlopețchii, care nu au fost date citirii (suplimentar nu a fost

audiat); în decizie nu au fost supuse analizei nici declarațiile martorilor Gh.Vartic, V.Botnaru

și V.Ciornîi, apelanții făcînd referire anume la aceste declarații.

De asemenea, instanța de recurs a stabilit, că procurorul în confirmarea vinovăției

inculpatului a solicitat doar cercetarea probelor pe care prima instanță le-a pus la baza sentinței

de achitare a inculpatului, iar instanța de apel a grupat o parte din probe, fără o analiză amplă,

concluzionînd la general, că ele confirmă vinovăția inculpatului, contrar prevederilor art.101

alin.(1) Cod de procedură penală.

fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Galaniuc Serghei a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități

convenționale, echivalentul a 8000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova, pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea din contul lui Galaniuc

Serghei în beneficiul lui Banari Radu a prejudiciului moral în sumă de 1000 lei și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, în rest pretențiile fiind respinse ca neîntemeiate.

Totodată, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Banari Radu privind încasarea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

10.1. Pronunțînd soluția menționată, instanța de apel a constatat în fapt că inculpatul

Galaniuc Serghei, deținînd în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne al R.Moldova

nr.252 ef din 16 iulie 2004, funcția de inspector superior operativ de serviciu al unității de

gardă al secției organizare, analiză și control a CPs Buiucani, mun.Chișinău, fiind persoană cu

funcție de răspundere în virtutea prevederilor art.123 Cod penal, contrar art.3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la

Roma la 04 noiembrie 1950, art.24 alin.(2) din Constituția R.Moldova, adoptată la 29 iulie

1994; art.1, 2 pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15 al Legii nr.416 din 18 decembrie 1990 „Cu privire la

poliție”, precum și a obligațiunilor funcționale, care-l obligă să-și desfășoare activitatea pe

baza respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele

7

societății și ale statului de atentate criminale și alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme

crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să i-a

măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor; să comunice despre

aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi; să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea atribuțiilor de serviciu, să efectueze

supravegherea asupra activității izolatorului de detenție provizorie, pazei deținuților și

legalității deținerii persoanelor în izolator, să răspundă de respectarea principiilor ce

guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual-penale, atribuțiile inspectorului operativ de serviciu în cadrul CPs Buiucani,

mun.Chișinău, aprobate prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne al R.Moldova nr.51 din 27

februarie 2001, după cum urmează: pct.7) din anexa la ordinul Ministrului Afacerilor Interne

al R.Moldova, fișa postului care prevede că inspectorul operativ de serviciu „menține ordinea

interioară în unitatea de gardă, asigură controlul asupra pazei sediilor și izolatorului de detenție

provizorie”, pct.12) al aceluiași act normativ care prevede că inspectorul superior operativ de

serviciu este obligat „să efectueze supravegherea asupra activității izolatorului de detenție

provizorie, pazei deținuților, legalității deținerii persoanelor în izolator”, acționînd cu titlu

oficial ca persoană ce reprezintă Ministerul Afacerilor Interne al R.Moldova, a comis

neglijența în serviciu în următoarele circumstanțe.

Astfel, inculpatul Galaniuc Serghei, în conformitate cu graficul de serviciu aprobat de

comisarul CPs Buiucani, mun.Chișinău pentru luna aprilie 2009, începînd cu 07 aprilie 2009

ora 10.00 pînă la 08 aprilie 2009 ora 10.00 s-a aflat la serviciu la sediul CPs Buiucani,

mun.Chișinău amplasat pe adresa mun.Chișinău, str.Calea Ieșilor 12.

În intervalul de timp menționat, pe parcursul aflării sale la serviciu Galaniuc Serghei în

cadrul exercitării atribuțiilor de funcție a dat dovadă de atitudine neglijentă și neconștiincioasă

față de obligațiile de serviciu, astfel încît, în situația nerespectării legislației în vigoare de către

colaboratorii de poliție în incinta CPs Buiucani, mun.Chișinău, nu a intervenit și nu a

întreprins măsuri eficiente pentru asigurarea drepturilor și libertăților persoanelor reținute și

aduse în sediul CPs Buiucani, mun.Chișinău, și anume Banari Radu, Calancea Radu, Donos

Marcela, Roman Tatiana, Iurcu Vitalie, Lotca Andrei care, prin acțiunile intenționate ale mai

multor colaboratori de poliție, au fost supuși la acte de tortură, manifestate prin aplicarea

violenței fizice și psihice, ce s-au soldat cu cauzarea de urmări grave intereselor publice,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, exprimate prin încălcarea art.3

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

care prevede că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane

ori degradante.

10.2. Întru stabilirea vinovăției inculpatului, instanța de apel a reținut declarațiile

acestuia date în prima instanță și cele susținute în instanța de apel, precum și declarațiile

părților vătămate A.Lotca, R.Calancea, V.Iurcu, R.Banari, T.Roman, M.Donos, a martorului

Ig.Hlopețchii și a următoarelor probe scrise: procesele-verbale de examinare din 26.05.2010 a

registrului de evidență a persoanelor aduse în CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău în perioada

01.01.2009-20.05.2009; de examinare din 21.05.2010 a materialelor dosarelor disjunse pe

faptele de tortură comise de către colaboratorii CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău în

perioada 07.04.2009-09.04.2009; ordinul nr.252 ef din 16.07.2004, prin care se atestă că,

S.Galaniuc a fost numit în funcție de inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă

a statului major al CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău; graficul aprobat de comisarul CPs

Buiucani la 30.03.2009 a grupei operative a CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău pentru luna

aprilie 2009, prin care s-a stabilit că la 07.04.2009 conform graficului, inspector superior

operativ de serviciu al unității de gardă a fost numit S.Galaniuc; ordinul nr.51 din 27.02.2001 a

MAI, prin care a fost aprobat „Regulamentul-tip și fișelor de post-tip al inspectorilor superior

operativi de serviciu și inspectorilor operativi de serviciu al unităților de gardă ale organelor

afacerilor interne, anexat în original de către procurorul S.Brigai în instanța de apel; fișa

8

postului aprobată de către comisarul CPs Buiucani, mun.Chișinău a inspectorului superior

operativ de serviciu al unității de gardă a secției organizare analiză și control a CPs Buiucani al

CGP mun.Chișinău și atribuțiile de serviciu.

10.3. Instanța de apel a reținut, că prima instanță a dispus achitarea lui S.Galaniuc de

sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, astfel că analizînd probele

administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță,

verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a ajuns la concluzia că

acțiunile inculpatului S.Galaniuc urmează a fi încadrate în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal

- neglijența în serviciu, adică îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcție de

răspundere a obligațiilor de serviciu, ca rezultat al unei atitudini neglijente și neconștiincioase

față de ele, care a provocat alte urmări grave.

10.4. Instanța de apel a reținut că, prin ordinul nr.252 ef din 16.07. 2004 se atestă că

S.Galaniuc a fost numit inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a statului

major al CPs Buiucani, mun.Chișinău.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, acuzarea de stat a prezentat în original

ordinul nr.51 din 21.02.2001 „despre aprobarea Regulamentului-tip și fișelor de post-tip ale

inspectorilor superiori operativi de serviciu și inspectorilor operativi de serviciu al unităților de

gardă ale organelor afacerilor interne”, cu anexă „Regulamentul-tip al unităților de gardă ale

organelor afacerilor interne”, respectiv, inculpatul S.Galaniuc, în virtutea atribuțiilor de

serviciu care le deținea, era obligat să mențină ordinea interioară în unitatea de gardă, să

asigure controlul asupra pazei sediilor și izolatorului de detenție provizorie și să efectueze

supravegherea asupra activității izolatorului de detenție provizorie, pazei deținuților, legalității

deținerii persoanelor în izolare.

Prin ordinul nr.93 din 12.11.2009 a fost aprobat Regulamentul-tip și fișelor de post-tip

ale inspectorilor superiori operativi de serviciu și inspectorilor operativi de serviciu al unității

de gardă a CPs Buiucani, mun.Chișinău. La 30 aprilie 2009, inculpatul S.Galaniuc a luat

cunoștință cu fișa postului a funcției inspector operativ de serviciu al unității de gardă a secției

organizare, analiză și control.

Potrivit pct.12 al fișei postului aprobat de către comisarul CPs Buiucani, mun.Chișinău

a inspectorului superior operativ de serviciu al unității de gardă a secției organizare analiză și

control a CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău și atribuțiile de serviciu, inspectorul superior

operativ de serviciu al unității de gardă are sarcina de a „efectua supravegherea asupra

activității izolatorului de detenție provizorie, pazei deținuților, legalitatea deținerii persoanelor

în izolator”.

Așadar, instanța de apel a reținut că, potrivit graficului grupei operative CPs Buiucani,

mun.Chișinău pentru luna aprilie 2009, la 07.04.2009 inspector superior operativ de serviciu al

unității de gardă a fost numit S.Galaniuc, iar responsabil a fost desemnat - Ig.Hlopețchii.

Potrivit registrului de evidență a persoanelor aduse în CPs Buiucani al CGP

mun.Chișinău în perioada 07.04.2009 - 08.04.2009, au fost reținuți și aduși la Comisariatul de

Poliție - A.Lotca, R.Calancea, V.Iurcu. Totodată, din conținutul registrului de evidență a

persoanelor aduse la CPs Buiucani, mun.Chișinău, instanța de apel a stabilit că, la 07.04.2009

au fost reținute și înregistrate la intervale de timp relativ scurt un număr impunător de mare de

persoane.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, deși inculpatului S.Galaniuc nu i s-a adus

la cunoștință ordinul nr.51 din 21.02.2001, dînsul fiind persoană cu funcție de răspundere avea

obligația de a respecta prevederile art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, art.24 alin.(2) din Constituția R.Moldova, art.1, 2

pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15 din Legea nr.416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”.

Respectiv, prin inacțiunile sale, inculpatul S.Galaniuc a încălcat prevederile legale din

9

Legea „Cu privire la poliție”, care îl obligau, în virtutea funcției pe care o deținea la data

indicată, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului

de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte

infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să i-a măsuri pentru

apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor, să comunice despre aplicarea forței

fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi, or, din declarațiile părților vătămate

A.Lotca, R.Calancea, R.Banari, T.Roman, V.Iurcu, M.Donos rezultă că ultimii aflîndu-se în

CPs Buiucani, în noaptea de 07-08.04.2009, au fost supuși tratamentului inuman și degradant

din partea colaboratorilor de poliție.

La fel, instanța de apel a sesizat faptul că, inculpatul S.Galaniuc activează în calitate de

inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a statului major al CPs Buiucani,

mun.Chișinău din 16.07.2004, iar pînă la 07.04.2009, (timp de cinci ani), ultimului nu i s-a

adus la cunoștință ordinul nr.51 din 21.02.2001 și nici nu a semnat careva fișe de post.

După evenimentele din 07.04.2009 mai multe persoane, inclusiv și părțile vătămate pe

această cauză penală (A.Lotca, R.Calancea, R.Banari, T.Roman, V.Iurcu, M.Donos) s-au plîns

pe marginea abuzurilor comise de către organele de poliție, plîngeri care s-au axat în totalitate

pe „rele tratamente în custodia poliției însoțită de o investigație ineficientă”.

În acest context, instanța de apel a constatat o încercare a organelor de drept de a

eschiva tragerea la răspundere penală a persoanelor aflate în atribuție de serviciu care au comis

încălcări a drepturilor și libertăților persoanelor, în speță a părților vătămate, iar acest fapt a

fost atestat prin aprobarea ordinului nr.93 din 12.11.2009, după cîteva luni după evenimentele

din 07.04.2009 și după 8 ani și 9 luni de la aprobarea ordinului nr.51 din 21.02.2001 și

respectiv, după 5 ani și 5 luni de la data la care inculpatul S.Galaniuc a fost numit în funcția de

inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a statului major al CPs Buiucani,

mun.Chișinău.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, la caz, nu au parvenit careva explicații pertinente

privitor la necesitatea trecerii unei durate de timp excesiv de mari referitor la faptul că ordinul

nr.51 din 21.02.2001, a fost adus la îndeplinire la 12.11.2009 prin ordinul nr.93 privind

aprobarea Regulamentului-tip și fișelor de post-tip ale inspectorilor superiori operativi de

serviciu și inspectorilor operativi de serviciu al unității de gradă a CPs Buiucani,

mun.Chișinău, care a și fost adus la cunoștință inculpatului S.Galaniuc, spre deosebire de

ordinul nr.51 din 21.02.2001.

10.5. Concluzia primei instanțe, precum că atribuțiile nemijlocite de serviciu ale

inculpatului nu au fost aduse la cunoștința acestuia, fiind invocate cîteva acte normative cu

caracter intern, în special fiind vorba de ordinul nr.51 din 27.02.2001 și fișa postului de

inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă al secției organizare, analiză și

control a CPs Buiucani, mun.Chișinău, și că învinuirea nu a confirmat că aceste acte au fost

aduse la cunoștința lui S.Galaniuc pînă la 07.04.2009, instanța de apel a apreciat-o drept

prematură.

La acest aspect, instanța de apel a notat că, prima instanță, la formularea concluziei

menționate nu a ținut cont de prevederile art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.24 alin.(2) din Constituția R.Moldova,

art.1, 2 pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15 din Legea nr.416 din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”,

respectarea cărora era în sarcina inculpatului S.Galaniuc, or faptul că acestuia „nu i-au fost

aduse la cunoștință atribuțiile nemijlocite de serviciu”, nu poate fi interpretat că dînsul nu avea

nicio atribuție de serviciu, nu cunoștea ce atribuții de serviciu urmează să îndeplinească și

respectiv, să rămînă impasibil la ilegalitățile care au avut loc la 07.04.2009 în CPs Buiucani,

mun.Chișinău.

Cu referire la probatoriul administrat la cauza penală, instanța de apel a reținut ca fiind

pertinente și concludente declarațiile părților vătămate A.Lotca, R.Calancea, R.Banari,

T.Roman, V.Iurcu, M.Donos, care au relatat că au intrat în Comisariat prin intrarea principală,

10

toți au trecut pe lîngă unitatea de gardă, au văzut colaboratorii de poliție lîngă și în incinta

unității de gardă, doar o parte din ei au fost înregistrați, restul au fost conduși pe scările

comisariatului unde au fost maltratați. Părțile vătămate au menționat că, în incinta

comisariatului era dezordine și haos, pe scări și coridoare se aflau un număr impunător de

persoane reținute, care erau maltratați, în celule de asemenea se aflau foarte mulți reținuți.

Instanța de apel nu a reținut ca probe declarațiile martorilor V.Botnaru și A.Vartic, care

au declarat că nu au văzut persoane maltratate la Comisariatul de Poliție Buiucani, deoarece

aceste declarații se contrazic integral prin declarațiile părților vătămate, care atît la faza

urmăririi penale, cît și în prima instanță au dat declarații în care au relatat amănunțit situația

care a fost creată la CPs Buiucani, mun.Chișinău asupra faptului că, dînșii au fost maltratați,

consecutivitatea evenimentelor descrise de părțile vătămate coroborează între ele și nu prezintă

careva divergențe în cele relatate de părțile vătămate.

Mai mult, martorul A.Vartic a activat în cadrul CPs Buiucani, mun.Chișinău și a

participat la acțiunile de combatere a violențelor din la 07.04.2009, iar martorul V.Botnaru a

activat în calitate de ofițer de urmărire penală, motiv pentru care se explică poziția părtinitoare

a acestora față de cele săvîrșite la această dată în CPs Buiucani, mun.Chișinău.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și depozițiile martorului V.Ciornîi, care a

declarat că activînd în calitate de expert criminalist, se ocupa de fotografierea și amprentarea

persoanelor reținute, au transportat de cîteva ori persoanele reținute de serviciile speciale de la

Parlament la CPs Buiucani, însă nu a observat la aceste persoane urme de violență, dat fiind

faptul că aceste declarații se contrazic prin declarațiile părților vătămate A.Lotca, R.Calancea,

R.Banari, T.Roman, V.Iurcu, M.Donos, precum și prin concluziile rapoartelor de expertiză

medico-legală nr.290/D din 24.02.2010, prin care se atestă că cet.A.Lotca i-au fost cauzate

leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; nr.217/D, prin care se atestă că

cet.R.Calancea i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare; nr.2357/D, prin care se atestă că

cet.V.Iurcu i-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; nr.2305/D

din 19.08.2010, prin care se atestă că cet.R.Banari i-au fost cauzate leziuni corporale medii.

Declarațiile martorilor V.Botnaru și V.Ciornîi, au fost respinse din motivul că, potrivit

graficului aprobat de comisarul CPs Buiucani, mun.Chișinău la 30.03.2009 a grupei operative

a CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău pentru luna aprilie 2009, la 07.04.2009, conform

graficului, la urmărirea penală a fost numit martorul V.Botnaru , la B.T.C. a fost numit

martorul V.Ciornîi, astfel, deși la materialele cauzei penale nu a fost anexată vreo informație

despre îndeplinirea conform legii de către martorii în cauză a atribuțiilor de serviciu, instanța

de apel a considerat că sunt suficiente temeiuri de a nu reține declarațiile lor, ținînd cont de

evenimentele care au avut loc și de faptul că, organele de drept nu au demarat careva proceduri

de verificare a acestora.

La fel, s-a menționat că, potrivit graficului aprobat de comisarul CPs Buiucani,

mun.Chișinău la 30.03.2009 a grupei operative a CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău pentru

luna aprilie 2009, la 07.04.2009, conform graficului responsabil era desemnat martorul

Ig.Hlopețchii. Deși, acesta a declarat în cadrul ședinței de judecată în prima instanța că, la

07.04.2009 nu s-a aflat în incinta CPs, dat fiind faptul că a fost rănit și a fost transportat la

spital, totuși instanța de apel în baza materialelor cauzei penale nu a constatat că aceste fapte s-

au petrecut așa cum au fost descrise de martor.

Instanța de apel a punctat că, pentru ziua de 07.04.2009, inculpatul S.Galaniuc era de

serviciu ca ofițer operativ superior împreună cu adjuncții săi, M.Rusu, N.Suvorov. De

asemenea, din componența grupei operative pentru data de 07.04.2009 au mai fost desemnați

și Ig.Hlopețchii, Gh.Tofan, V.Botnaru, O.Botnaru, V.Briniter, D.Dascăl, V.Ciornîi, I.Reul,

F.Gherciu, care de asemenea au fost prezenți și responsabili de supravegherea și asigurarea

ordinii publice, a celulelor din incinta CPs Buiucani, mun.Chișinău, dar care nu au fost

investigați pentru verificarea îndeplinirii obligațiilor de serviciu, considerente care constituie o

încălcare a legalității și a drepturilor omului și care formează obiectul unei decizii

11

interlocutorii.

10.6. De altfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată poziția primei instanțe

cu referire la faptul că tot efectivul CPs Buiucani, mun.Chișinău s-a aflat la serviciu la 07.04.-

08.04.2009, fiind în stare de alertă, iar versiunea inculpatului că acesta raporta permanent

superiorilor despre situația din unitatea de gardă, care erau informați asupra stării reale de

lucruri, nu a fost combătută de învinuire.

La acest aspect, instanța de apel a specificat că, inculpatului S.Galaniuc nu i s-a imputat

faptul raportării sau neraportării situației din CPs Buiucani, iar acel element subiectiv că

inculpatul S.Galaniuc raporta superiorilor săi despre situația din comisariat nu poate fi

interpretat ca o îndeplinire corespunzătoare și în conformitate cu prevederile legii a atribuțiilor

de serviciu. Mai mult, fiind incert acel aspect despre care anume raporta inculpatul, în situația

în care, părțile vătămate au declarat unanim că au fost supuse torturii și maltratării în incinta

comisariatului.

Astfel, în viziunea instanței de apel, este insuficient faptul că inculpatul S.Galaniuc ar

fi raportat despre situația din comisariat, atîta timp cît dînsul, la 07.04.2009, fiind numit

inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă și respectiv, nu a intervenit și nu a

întreprins careva măsuri eficiente pentru asigurarea respectării drepturilor și libertăților

persoanelor reținute și aduse la sediul CPs Buiucani, mun.Chișinău în speță a părților

vătămate, A.Lotca, R.Calancea, R.Banari, T.Roman, V.Iurcu, M.Donos, or, prin acțiunile

intenționate ale mai multor colaboratori de poliție au fost supuși actelor de tortură, manifestate

prin aplicarea violenței fizice și psihice, ce s-au soldat cu cauzarea de urmări grave a

drepturilor și intereselor părților vătămate.

Cu referire la poziția de apărare a inculpatului S.Galaniuc, precum că în cadrul

comisariatului nu a avut posibilitatea fizică și tehnică să cunoască ce se întîmplă, instanța de

apel a menționat că, inculpatul a relatat că în ziua respectivă era stare de alertă, conform

materialelor cauzei penale, inclusiv și prin declarațiile părților vătămate s-a stabilit că, la CPs

Buiucani, mun.Chișinău au fost aduși un număr impunător de persoane, din declarațiile părților

vătămate s-a constatat că dînșii au intrat în comisariat prin ușa centrală, s-au aflat la etajul întîi,

unii au fost coborîți în subsol, alții au fost urcați la etajul doi, tot părțile vătămate au explicat

că în comisariat era haos, iar toate aceste date duc la concluzia despre o stare care nu neapărat

urma să fie văzută nemijlocit în anumit perimetru, ci și auzită și văzută în ansamblu, or,

persoanele care au fost aduse la ziua respectivă în Comisariatul de Poliție, nu poate fi

considerat un „obiect” lipsit de importanță, nesesizabil sau care nu poate fi observat.

Așadar, la acest segment, instanța de apel a constatat în inacțiunile inculpatului

S.Galaniuc întrunirea laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, manifestată prin

inacțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de serviciu, dînsul nu a întreprins nici o măsură

pentru a contracara acțiunile de violență a colaboratorilor de poliție manifestate asupra părților

vătămate, iar ca rezultat au fost cauzate daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părților vătămate.

Cu referire la concluzia primei instanțe, precum că consecințele nefavorabile au avut

loc, fiind confirmate atît prin declarațiile părților vătămate, cît și prin probele scrise anexate la

dosar, însă între acestea și acțiunile sau inacțiunile inculpatului lipsește legătura de cauzalitate,

instanța de apel a statuat că aceasta este una eronată și care nu corespunde materialelor cauzei,

în acest sens, indicînd că, inculpatul S.Galaniuc, fiind la 07.04.2009 conform graficului,

inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă, nu a întreprins careva măsuri pentru

a împiedica aplicarea violenței fizice sau psihice asupra părților vătămate, implicit a acceptat și

a admis acest comportament al colaboratorilor de poliție manifestat împotriva drepturilor și

libertăților părților vătămate, iar în rezultatul inacțiunilor inculpatului au survenit urmările

prejudiciabile ale drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Referitor la argumentul primei instanțe, că potrivit declarațiilor părților vătămate, ca

autori ai vătămărilor și loviturilor sunt indicați alți polițiști, însă primei instanțe nu i-au fost

12

prezentate probe ce ar confirma existența unei sentințe de condamnare a vinovaților nemijlociți

de săvîrșirea acțiunilor împotriva părților vătămate, instanța de apel a evidențiat că inculpatul

S.Galaniuc nu a fost pus sub învinuire pentru săvîrșirea actelor de tortură, ci pentru săvîrșirea

infracțiunii de neglijență în serviciu, care s-a manifestat prin fapta prejudiciabilă exprimată

prin inacțiunile inculpatului de neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu, iar ca rezultat au

survenit urmările prejudiciabile exprimate în esență prin torturarea și maltratarea părților

vătămate, prin care li s-au cauzat suferințe fizice și psihice.

Totodată, instanța de apel a notat că, în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel,

procurorul S.Brigai a solicitat anexarea la materialele cauzei ordonanța de începere a urmăririi

penale din 21.09.2009, prin care s-a dispus pornirea urmăririi penale după indicii infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(2) lit.c) Cod penal, pe faptul excesului de putere săvîrșit de către

colaboratorii CPs Buiucani, mun.Chișinău (cu referire la părțile vătămate M.Donos și

T.Roman), precum și ordonanța de suspendare a urmăririi penale din 21.06.2010, prin care s-a

dispus suspendarea urmăririi penale pe cauza penală nr.2009038154 privind faptul excesului

de putere săvîrșit de către colaboratorii CPs Buiucani, mun.Chișinău în privința lui M.Donos,

T.Roman și încă o persoană neidentificată pe nume Olga.

A mai remarcat instanța de apel că, în vederea stabilirii vinovăției inculpatului

S.Galaniuc în săvîrșirea infracțiunii imputate, nu este definitoriu existența sentințelor de

condamnare a vinovaților nemijlociți de săvîrșirea acțiunilor împotriva părților vătămate, în

contextul în care, prin declarațiile celor șase părți vătămate (A.Lotca, R.Calancea, R.Banari,

T.Roman, V.Iurcu, M.Donos) se atestă că, la 07.04.2009, aceștia au fost duși la CPs Buiucani,

mun.Chișinău, unde de către colaboratorii de poliție a fost aplicată violența fizică, dînșii au

fost torturați și maltratați, iar ca urmare li s-au cauzat leziuni corporale fapt confirmat prin

rapoartele de expertiză medico-legală, precum și suferințe psihice.

La fel, declarațiile părților vătămate coroborează și cu alte materiale administrate la

cauza penală și care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate, dintre care procesele-verbale de examinare din 26.05.2010 a registrului de

evidență a persoanelor aduse în CPs Buiucani, mun.Chișinău în perioada 01.01.2009 -

20.05.2009; de examinare din 21.05.2010 a materialelor dosarelor disjunse pe faptele de

tortură săvîrșite de către colaboratorii CPs Buiucani în perioada 07.04.2009 - 09.04.2009,

ordinul nr.252 ef din 16.07.2004, graficul aprobat de comisarul CPs Buiucani, mun.Chișinău la

30.03.2009.

Prin urmare, investigarea și tragerea la răspundere penală a colaboratorilor de poliție

care nemijlocit au aplicat violența fizică asupra părților vătămate, prin care au fost supuse

actelor de tortură trebuie să formeze obiectul unui alt proces penal, iar persoanele respective să

fie trase la răspundere penală pentru acțiunile săvârșite.

10.7. De altfel, instanța de apel a evidențiat, că plîngerile părții vătămate V.Iurcu pe

marginea acțiunilor de tortură la care a fost supus în incinta CPs Buiucani, mun.Chișinău au

constituit obiect de examinare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în cauza Iurcu

contra Republicii Moldova, (decizia din 09.04.2013), a constatat încălcarea art.3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

10.8. În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, cu referire la

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, reținînd că inculpatul S.Galaniuc a săvîrșit o

infracțiune gravă, nu a recunoscut vina, în privința acestuia nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante sau agravante, anterior nu a fost judecat și ținînd cont de faptul că,

dînsul nu este singurul vinovat pentru acțiunile de încălcare a legii și acțiunile de violență

îndreptate asupra părților vătămate, a conchis că inculpatului urmează să-i fie aplicată

pedeapsa penală sub formă de amendă, pedeapsă de natură să satisfacă exigențele

individualizării pedepsei penale și să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de

art.61 Cod penal.

13

10.9. Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată R.Banari, instanța de

apel a reținut, conform prevederilor art.225 alin.(3) Cod de procedură penală, că probele

anexate la materialele cauzei sunt insuficiente pentru dovedirea cheltuielilor de tratament în

sumă de 30000 lei, motiv din care acest capăt de cerere a fost admis în pricipiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile. Cerința părții vătămate privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a

considerat-o întemeiată, din motiv că este probată prin bonul de plată seria EP, nr.241012 din

31.10.2011, prin care se atestă că partea vătămată a achitat suma de 1000 lei pentru acordarea

asistenței juridice de către avocatul M.Buga.

Referitor la cerința părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral în mărime de

25000 euro, instanța de apel a considerat pretenția parțial întemeiată.

Astfel, cu referire la art.1422, 1423 Cod civil și la explicațiile pct.25 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.9 din 09.10.2006 „Cu privire la aplicarea de către

instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral”, instanța de

apel a notat că, suferințelor cauzate părții vătămate R.Banari, nu le poate fi stabilit un preț, ca

urmare a vătămărilor suferite și a zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru

vindecare în urma actelor de violență pe care le-a suportat la 07.04.2009, prin urmare orice

sumă de bani neputînd duce la refacerea integrală a integrității fizice și psihice a părții

vătămate.

Ca urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile de violență asupra părții vătămate

R.Banari nu au fost săvîrșite nemijlocit de către inculpatul S.Galaniuc, ultimul purtînd

răspundere penală pentru faptul că și-a neglijat atribuțiile de serviciu, care s-au soldat cu

urmăririle prejudiciabile asupra drepturilor și intereselor părții vătămate, respectiv, instanța de

apel nu a oferit părții vătămate compensarea prejudiciului moral solicitat, ca urmare a violării

art.3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, considerînd că suma de 1000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă a

prejudiciului moral suferit de partea vătămată.

02.11.2015, în temeiul art.218 Cod de procedură penală, s-au constatat fapte de încălcare a

legalității și drepturilor omului, fiind dispusă aducerea la cunoștință a acestor fapte organelor

competente pentru soluționarea circumstanțelor expuse.

recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că, la aplicarea pedepsei inculpatului

Galaniuc Serghei instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75, 78 Cod

penal.

Consideră, că în cazul dat la stabilirea pedepsei instanța de judecată urma să i-a în

considerație statutul inculpatului și că pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane.

penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia și

menținerea sentinței de achitare, din motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, i-a fost lezat dreptul la un proces

echitabil sub aspectul nemotivării suficiente a deciziei de condamnare.

În argumentarea cerințelor sale, recurentul a menționat că instanța de apel, pronunțînd

decizia de condamnare a reținut integral învinuirea înaintată lui conform rechizitoriului, fără a

lua în considerație că din conținutul declarațiilor persoanelor audiate nu rezultă implicarea lui

în săvîrșirea infracțiunii imputate, or părțile vătămate nu au declarat că anume el a cunoscut

14

sau a văzut că în încăperea unității de gardă sau în izolatorul de detenție provizorie a CPs

Buiucani, a avut loc maltratarea lor de către colaboratorii de poliție, și aceștia nu s-au adresat

la el dupa ajutor sau cu careva plîngeri;

- în acțiunile sale nu s-a constatat prezența laturii obiective și subiective a infracțiunii

incriminate, concluziile instanței de apel, precum că dînsul se face vinovat prin neglijență de

tratamente inumane, degradante și aplicarea torturii de către colaboratorii de poliție în incinta

CPs Buiucani, nu este motivată;

- nu au fost aduse probe care ar demonstra că, în situația specifică creată la

07.04.2009, dînsul a avut posibilitatea să curme acțiunile ilegale ale altor persoane, dar nu a

întreprins nimic în acest sens, iar concluziile despre vinovăția lui nu pot fi întemeiate pe

presupuneri;

- instanța de apel constatînd că lipsesc careva probe în confirmarea faptului că i-a fost

adus la cunoștintă ordinul MAI nr.51 din 21.02.2001, totuși a concluzionat că dînsul a

manifestat neglijență în serviciu prin nerespectarea prevederilor acestui ordin și a fișei de post,

și nu a indicat care obligațiuni de serviciu au fost îndeplinite necorespunzător de către el;

- instanța de apel, preluînd constatările din actul de învinuire, s-a limitat doar la

invocarea neîndeplinirii unor norme cu caracter general, care cuprind reglementarea activității

lui, nefiind respectate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- avînd în vedere faptul că norma incriminată lui este una de blanchetă urma a se face

referire la normele juridice concrete din actele normative care presupus au fost încălcate de

către el, fapt care nu a fost realizat, învinuirea limitîndu-se la invocarea unor norme juridice cu

caracter abstract și general;

- instanța de apel era obligată să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei și să

verifice dacă nu persistă o aplicare greșită a legii materiale sau procesuale, iar nerespectarea

acestora a dus la concluzia prematură de casare a sentinței de achitare și condamnarea lui în

lipsa elementelor infracțiunii (lipsa laturii obiective);

- incorect a fost reținut calificativul „alte urmări grave” - „cauzarea diverselor leziuni

corporale”, deoarece această formulare nu este concretă prin faptul că ea nu conține gradul

vătămărilor corporale, atribuite la categoria „grave”, în conformitate cu Regulamentul

Ministerului Sănătății al R.Moldova din 27 iunie 2003.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de inculpatul Galaniuc Serghei.

Reieșind din conținutul recursului declarat de inculpat, se atestă că acesta invocă

dezacordul cu soluția instanței de apel sub aspectul pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță,

fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

15

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța de apel a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală,

iar decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept, care au dus la admiterea apelurilor declarate.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de procedură penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat

o apreciere corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

care coroborate în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului S.Galaniuc în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal.

Cu referire la dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor, în sensul

că din conținutul declarațiilor persoanelor audiate nu rezultă implicarea sa în săvârșirea

infracțiunii imputate, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece inculpatul la acest

capitol nu a invocat erori de drept concrete, care ar constitui temei de casare a deciziei

contestate.

La același aspect, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind exclusiv atribuțiile instanțelor de fond.

Tot aici urmând a se menționa, că potrivit jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, regula generală desprinsă din dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond, în baza temeiurilor stipulate expres de

norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

La caz însă, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurent sunt

nefondate, or, vinovăția lui de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din

probele acumulate, nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Referitor la argumentele inculpatului privind neclaritatea sau necorespunderea faptelor

indicate prin rechizitoriu prevederilor legale imputate, instanța de recurs constată că acestea nu

pot fi reținute, or, după cum rezultă din materialele dosarului, la începerea cercetării

judecătorești în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, după ce s-a dat citire actului de

învinuire, inculpatul a răspuns instanței de judecată că, învinuirea îi este clară, că acceptă să

dea declarații și să răspundă la întrebări (f.d.5 v.3).

În ceea ce privește dezacordul recurentului cu incriminarea calificativului „alte urmări

grave”, Colegiul penal constată că instanța de apel corect a menționat că prin aceasta se

înțelege, inclusiv, și săvîrșirea unei infracțiuni grave, iar urmările prejudiciabile imputate se

află în legătură cauzală cu fapta de îndeplinire sau neîndeplinire necorespunzătoare a

obligațiilor de serviciu, față de care inculpatul S.Galaniuc a manifestat imprudență. Aici fiind

necesar a se sublinia că, orice tratamente inumane sau degradante, tortură etc. sporesc

substanțial gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite.

Distinct de aceste considerente, instanța de recurs respinge și alegațiile recurentului cu

privire la faptul că, conținutul ordinului nr.51 din 21.02.2001 al MAI, i-ar fi fost adus la

cunoștință după data de 07.04.2009, deoarece din probele administrate la dosar rezultă că

S.Galaniuc prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.252 ef din 16.07.2004, a fost numit

în funcție de inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a statului major al CPS

16

Buiucani al CGP mun.Chișinău, iar în conformitate cu prevederile Legii nr.416 din 18.12.1990

„Cu privire la poliție” (în vigoare la acel moment), el era obligat cunoască și să respecte

atribuțiile de serviciu.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului, precum că instanța nu a indicat concret

prevederile căror acte normative au fost încălcate de către el, deoarece instanța cert a indicat că

în cauză, inculpatul a acționat contrar prevederilor art.3 CEDO, art.24 alin.(2) din Constituție

și art.1, 2 pct.2), 4), 12 pct.1), 14, 15 din Legea nr.416 din 18.12.1990 ,,Cu privire la poliție”,

precum și a obligațiunilor funcționale, care-l obligă să-și desfășoare activitatea pe baza

respectării stricte a legilor, să protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele

societății și ale statului de atentate criminale și de alte atacuri nelegitime, să prevină și să

curme crimele și alte infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică,

să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnitatea și onoarea cetățenilor, să comunice

despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni la torturi, să poarte

responsabilitatea personală pentru realizarea atribuțiilor de serviciu, să efectueze

supravegherea asupra activității izolatorului de detenție provizorie, pazei deținuților și

legalității deținerii persoanelor în izolator, să răspundă de respectarea principiilor ce

guvernează conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual-penale.

Totodată, instanța de recurs consideră că, în prezenta cauză nu și-a găsit confirmarea

nici temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, în ce privește achitarea lui de sub învinurea de săvârșirea infracțiunii

imputate.

Sub acest aspect se menționează că, temeiul invocat de recurent - „nu sunt întrunite

elementele infracțiunii” include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror s-au

constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal consideră că temeiurile la care

se referă autorul recursului nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezentei erori de drept.

Colegiul constată că instanța de apel a examinat complet și obiectiv probele

administrate în cauză, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui S.Galaniuc în comiterea infracțiunii prevăzute de art.329

alin.(2) lit.b) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multiaspectual în

textul deciziei instanței de apel, și anume declarațiile însăși ale inculpatului, a părților

vătămate, a martorilor și actele cauzei - rapoartele de expertiză medico-legală în privința

părților vătămate, procesele de examinare a registrelor de evidență a persoanelor aduse în CPs

Buiucani în perioada 07-09.04.2009, de examinare a materialelor dosarelor disjunse pe faptele

de tortură comise de către colaboratorii CPs Buiucani al CGP mun.Chișinău în perioada

07.04.2009-09.04.2009; ordinul nr.252 ef din 16.07.2004, privind numirea lui S.Galaniuc în

funcție de inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a statului major al CPs

Buiucani al CGP mun.Chișinău; graficul aprobat de comisarul CPs Buiucani la 30.03.2009 a

grupei operative a CPs Buiucani pentru luna aprilie 2009, prin care s-a stabilit că la 07.04.2009

conform graficului, inspector superior operativ de serviciu al unității de gardă a fost numit

S.Galaniuc.

Probele puse la baza concluziei de vinovăție a inculpatului de către instanța de apel sînt

pertinente, concludente, utile, veridice și coroborează între ele, fiind apreciate de instanță în

mod obiectiv, iar careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

17

Prin urmare, instanța de recurs conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către

instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și

expus în pct.10 al prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptei este corectă și corespunde

situației de fapt reținute, la caz, corect instanța de apel ajungînd la concluzia că s-au stabilit

toate elementele componente ale infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului S.Galaniuc în

săvîrșirea infracțiunii incriminate.

În același context, Colegiul penal evidențiază întrunirea la caz a laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, care se exprimă în fapta

prejudiciabilă alcătuită din: 1) inacțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de serviciu; 2)

urmările prejudiciabile manifestate prin daunele în proporții mari cauzate drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

La acest segment, instanța de apel corect a specificat că, întrunirea laturii obiective a

infracțiunii de neglijență în serviciu se manifestă prin inacțiunile inculpatului S.Galaniuc de

neîndeplinire a obligațiilor de serviciu, în sensul că acesta nu a întreprins nici o măsură în

vederea contracarării acțiunilor de violență a colaboratorilor de poliție asupra părților

vătămate, care s-au soldat cu cauzarea daunelor drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părților vătămate.

Așadar, alegațiile inculpatului S.Galaniuc privind lipsa laturii obiective a infracțiunii

incriminate în acțiunile dînsului, nu pot fi reținute, întrucît probatoriul administrat la dosar și

declarațiile părților vătămate A.Lotca, R.Calancea, V.Iurcu, R.Banari, T.Roman și M.Donos

denotă faptul, că în noaptea din 07-08.04.2009 în incinta CPs Buiucani, mun.Chișinău era

dezordine și haos, pe scări și coridoare se aflau un număr impunător de persoane reținute, care

erau maltratați.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză, nu se constată

admiterea erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la

etapa judecării apelului.

Prin urmare, argumentele invocate de către inculpatul S.Galaniuc, nu și-au găsit

confirmare și nu pot servi temei de casare a deciziei contestate, iar instanța de recurs conchide

că în speță se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de procuror.

Din textul recursului declarat de partea acuzării se evidențiază dezacordul cu decizia

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului, temei de recurs prevăzut la pct.10)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are

18

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În acest context, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, ținînd

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care face parte din categoria

celor grave, de persoana inculpatului, care nu a recunoscut vina, anterior nu a fost judecat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar ținând cont de

exigențele individualizării pedepsei penale, corect a statuat că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc fără izolarea lui de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă

de amendă, prin care va fi atins scopul pedepsei penale prevăzut de art.61 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel în partea stabilirii

pedepsei corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind

motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității

recursului declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu și de inculpatul Galaniuc Serghei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Galaniuc Serghei Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte Elena Covalenco

Judecătorii Petru Moraru

Nadejda Toma

19