1ra-804/2016 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-804/2016 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-804/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

12 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procurorul

adjunct din Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Vitalie Dubăsari și de partea vătămată

Veaceslav Potînga, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 02 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Sopca Viorel Ion, născut la 14 februarie 1979,

originar din s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni și

domiciliat în mun. Chișinău, bd. Dacia, nr. 38/3,

ap.16

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2013 – 24.03.2014;

Instanța de apel: 11.04.2014 – 02.12.2015;

Instanța de recurs: 04.03.2016 –12.05.2016.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

lui Sopca V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal a fost încetat, pe

motiv că fapta comisă de inculpat constituie o contravenție administrativă.

Sopca V. a fost liberat de răspundere contravențională în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională.

la data de 12.05.2013, aproximativ între orele 18:00-19:00, acționînd intenționat, manifestînd un

cinism și o obrăznicie deosebită, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, aflîndu-se

pe str. Națională, or. Ungheni, a comis un act de huliganism prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod

penal în următoarele circumstanțe:

1

Astfel, la 12.05.2013, aproximativ la orele 18:30, deplasîndu-se cu autoturismul de model

„Toyota Prado” cu n.î. C PK 535 pe str. Națională din or. Ungheni din direcția cartierului

Dănuțeni a or. Ungheni a ieșit la depășirea autoturismului de model „Toyota Avensis” cu n.î.

UN IS 777, condus de cet. Potînga V., fără a se asigura că această manevră va fi executată în

siguranță, creînd o situație de accident, în continuare, manifestînd obrăznicie deosebită, a ieșit

pe contrasens și prin crearea situații de accident pînă la intersecția str. Națională cu str. V.

Alecsandri, or. Ungheni a efectuat manevre cu autoturismul său în scopul stopării vehiculului

„Toyota Avensis”, deoarece era indignat de acțiunile șoferului Potînga V., care i-a atras atenția

asupra efectuării manevrei ilegale și creării unei situații de accident cu alt vehicul. În timp ce

automobilul „Toyota Avensis” s-a oprit la intersecția str. Națională cu str. V. Alecsandri, or.

Ungheni la culoarea roșie a semaforului, Sopca V. continuîdu-și acțiunile sale huliganice, s-a

coborît din autoturism și înarmîndu-se cu o bîtă de lemn s-a îndreptat spre șoferul automobilului

Potînga V. amenințîndu-1 cu răfuială fizică, apoi cînd ultimul s-a pornit, el a lovit cu mîna în

parbrizul portierii din partea stînga a autoturismului „Toyota-Avensis” și a aplicat o lovitură cu

bîta de lemn în arca aripii stîngi din spate a aceluiași autoturism cauzînd deteriorări vehiculului.

Acțiunile huliganice au durat circa 5 minute și au fost curmate de către colaboratorii de poliție ai

IP Ungheni care au intervenit la apelul cet. Potînga V..

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Sopca V. să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, iar în baza art. 34 alin. (2) lit. b); art. 82

alin. (2) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani.

Conform art. 91 alin. (8), lit. c); art. 85 Cod penal, a i se adăuga în întregime la pedeapsa

stabilită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 27 septembrie 2012, 3 ani 9 luni și 26 zile. În baza acestor prevederi, lui Sopca V.

să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă pe un termen de 8 ani 9 luni și 26 zile închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță, în mod eronat a neglijat valoarea

probantă a probelor administrate, fiind totodată indusă în eroare de declarațiile inculpatului care

nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și care poartă un caracter de apărare,

urmărind scopul primordial de eschivare de la răspunderea penală.

De asemenea, apelantul a invocat că s-a stabilit cu certitudine, atît în cadrul urmăririi

penale cît și în cadrul cercetării judecătorești că, acțiunile inculpatului au trezit indignare din

partea societății, fapt confirmat prin declarațiile martorului Iurii V. care a comunicat că, nu a

văzut conflictul, însă cînd a venit la parcarea din fața magazinului „Unimarket”, colegii i-au

comunicat despre incidentul ce a avut loc la intersecția străzilor Națională și V. Alecsandri.

Așadar, referindu-se la pct. 9 a Hotărîrii Plenului CSJ a RM nr. 4 din 19.06.2006 se

explică următoarele: în cazul în care insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale au fost

însoțite de o încălcare grosolană a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită lipsă

de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate ca huliganism.

Consideră că prin încetarea procesului penal în privința inculpatului Sopca V. pe motiv

că fapta lui constituie contravenție, nu a fost atins scopul pedepsei penale. Pedeapsa are drept

2

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi fracțiuni atît din partea condamnaților cît și a altor persoane.

Prin tragerea la răspundere penală a cet. Sopca V., urmează a fi exercitată o influență

pozitivă asupra altor indivizi care vor fi determinați astfel să nu săvîrșească infracțiuni, știind cu

certitudine că pedeapsa este inevitabilă.

3.2. Partea vătămată Potînga V., care a solicitat casarea sentinței, cu rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatul Sopca V., să fie condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

penal, la închisoare cu executare reală.

Pentru a motiva apelul declarat apelantul a menționat că potrivit sentinței declarațiile sale

nu au fost redate în esența lor, fiind denaturate în favoarea inculpatului, deoarece atît în cadrul

urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești a declarat că, inculpatul s-a deplasat pe

tot parcursul incidentului pe contrasens, fără a trece pe banda stîngă de deplasare, deoarece pe

perioada acțiunilor huliganice, pe str. Națională, partea vătămată s-a deplasat pe acea bandă și

era imposibilă aflarea a două automobile pe o singură bandă.

La fel, a indicat că prin exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în

vedere acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei persoane

care se află la locul comiterii infracțiunii, astfel, potrivit prevederilor art. 131 lit. a), c) Cod

penal, prin fapta săvîrșită în public se înțelege fapta comisă într-un loc care, prin natura sau

destinația sa, este întotdeauna accesibilă publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în

acel loc nu este prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge

la cunoștința publicului, sau în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrșirii

faptei erau de față două sau mai multe persoane. În aceste condiții acțiunile inculpatului săvîrșite

în intersecție, în centrul orașului Ungheni, confirmă calificarea corectă a faptei, adică ca fiind

săvîrșită în public.

declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

prima instanță a respectat prevederile procesuale ce țin de întocmirea sentinței prevăzute de art.

394 Cod de procedură penală a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind încetarea procesului penal de învinuire a lui

Sopca V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal pe motiv că fapta

comisă de acesta constituie o contravenție administrativă, iar ulterior fiind eliberat de

răspunderea contravențională pe caz, pe motivul expirării termenului prescripției tragerii

răspunderii contravenționale.

Instanța de apel, reieșind din delimitarea dintre huliganismul ca infracțiune penală și

huliganismul ca o simplă contravenție, care se face după gravitatea încălcării ordinii publice,

care de altfel este obiectul special al faptei, potrivit cumulului de circumstanțe ale cauzei,

inclusiv după locul și metodele săvîrșirii de către făptuitor a faptelor ilicite, intensitatea și durata

lor, a concluzionat că prima instanță corect și legal a adoptat sentința în conformitate cu

3

prevederile art. 389 Cod de procedură penală, iar soluția adoptată pe caz este în coroborare cu

toate versiunile examinate pe caz, cu înlăturarea tuturor divergențelor, și astfel just ajungîndu-se

la concluzia că acțiunile inculpatului Sopca V. nu pot fi încadrate în limitele art. 287 alin. (3)

Cod penal, ci în limitele faptei contravenționale prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

La fel, în conformitate cu prevederile Codului contravențional, deoarece fapta a fost

omisă la data de 12.05.2013, s-a constatat necesitatea aplicării prevederilor art.30 Cod

contravențional, care prevăd că termenul de prescripție a răspunderii contravenționale este de 3

luni, din care motiv prima instanță corect a dispus încetarea în privința făptuitorului și a

procesului contravențional.

au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1. Procurorul, care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică că instanța de apel a menținut sentința primei instanțe, fără

a da apreciere probelor prezentate de procuror din punct de vedere al pertinenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, greșit încadrînd juridic

fapta comisă de inculpat.

Totodată, menționează că instanța de apel în mod eronat a neglijat valoarea probantă a

probelor administrate, fiind totodată indusă în eroare de declarațiile inculpatului care nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și care poartă un caracter de apărare,

urmărind scopul de eschivare de la răspunderea penală.

A fost stabilit cu certitudine atît în cadrul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării

judecătorești că, fapta a avut loc în loc public și anume în stradă. Prin acțiunile inculpatului

Sopca V., a fost adusă atingere ordinii publice, care presupune o totalitate de relații sociale ce

asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei.

Mai indică că vinovăția inculpatului, în afară de declarațiile părții vătămate, se confirmă

și prin declarațiile martorilor Colibă L., Cebotaru S., Chersac I. și Iurii V., precum și prin

procesul - verbal de cercetare la fața locului din 12.05.2013, prin care a fost cercetat automobilul

cet. Potînga V. și s-au depistat urme de deteriorare; proces - verbal de cercetare la fața locului

din 09.09.2013, prin care este cercetat locul comiterii infracțiunii și se constată că este un loc

public; proces-verbal de ridicare din 15.05.2013 prin care din marketul „Andrieș” au fost

ridicate înregistrările video din 12.05.2013, între orele 18:00-19:00; proces-verbal de examinare

din 16.05.2013 prin care s-au examinat înregistrările video ridicate din marketul „Andrieș”.

În drept, recurentul invocă drept temeiuri de casare, erorile prevăzute la pct. 6) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

6.2. Partea vătămată Potînga Veaceslav, care invocînd temei pentru recurs ordinar

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei,

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor înaintate recurentul invocă că prin decizia adoptată de către

instanța de apel se atestă o ignorare completă a motivelor invocate în apel, iar motivarea deciziei

fiind o transcriere a sentinței primei instanțe. Astfel, instanța de apel nu s-a expus referitor la

neconcordanța declarațiilor indicate în procesul verbal al ședinței de judecată a primei instanțe,

4

motiv principal ce a fost invocat de apelant, în acest sens urmînd a fi efectuată o contrapunere a

declarațiilor din procesul verbal și cele înregistrate audio de instanța de judecată Ungheni, care

în realitate diferă esențial, ceea ce permite instanțelor manipularea cu aceste declarații, în sensul

diminuării efectului acțiunilor inculpatului în momentul comiterii infracțiunii, ceea ce presupune

vicierea hotărîrii adoptate.

Instanța de apel nu a dat o apreciere corectă a faptelor, constatînd că acțiunile s-au comis

doar în cadrul intersecției străzilor, iar declarațiile martorului ce confirmă existența bîtei de

lemn, Chersac I. (polițistul de gardă), au fost apreciate de instanță ca critice din motiv că ultimul

nu s-a aflat la locul comiterii infracțiunii „la semafor”. Astfel, martorul Colibă L., a confirmat

existența în mîna inculpatului Sopca V., la momentul conflictului „la semafor”, a unui obiect, ce

nu poate fi calificat ca un jurnal.

Din conținutul materialului probator analizat, cu certitudine se constată, că inculpatul, în

împrejurările stabilite, conform învinuirii, a comis un act de huliganism agravat, cu folosirea cu

aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății.

Prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de legea

penală, fapta reținută în sarcina inculpatului Sopca V. urmează a fi calificată în baza articolului

287 alin. (3) Cod penal și nicidecum conform prevederilor art. 354 al Codului contravențional.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din dosar,

Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală,

care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În cauza deferită judecării, sunt declarate două cereri de recurs, astfel în contextul ce

urmează instanța de recurs se va expune în cumul asupra soluției de inadmisibilitate adoptate pe

marginea acestora.

Raportînd prevederile legale menționate, instanța de recurs atestă că recurenții invocă

temeiuri de casare a deciziei pct. 5), 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum

că cauza a fost judecată în apel în lipsa părții vătămate, care era în imposibilitate de a se

prezenta și de a înștiința instanța; hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului pe care s întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizînd decizia contestată, Colegiul penal constată că temeiurile invocate nu și-au găsit

confirmare în cauza dată, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv probele administrate, și-a

motivat soluția adoptată, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

5

Din textul recursurilor se evidențiază că recurenții în mare parte își exprimă dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă Colegiul penal atestă că instanța de apel, la

soluționarea cauzei, a ținut cont de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat

probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificîndu-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, și întemeiat a decis încetarea procesului penal intentat în privința lui Sopca V. în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece fapta comisă de ultimul reprezintă o contravenție.

Tot aici, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor, argumentînd detaliat

respingerea probelor care au fost invocate în suportul învinuirii aduse inculpatului.

Instanța de apel a apreciat că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care în ansamblu cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere justă, iar concluziile făcute de

instanța de apel au rezultat din circumstanțele de fapt stabilite în prezenta cauză penală.

Opinia recurenților precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor

martorilor Ciobanu S., Chersac I. și Colibă L., cît și a altor probe administrate la dosar, nu poate

servi drept temei de casare a soluției adoptate de către instanța de apel.

În continuare, Colegiul penal relevă că este neîntemeiat și declarativ argumentul părții

vătămate Potînga V., precum că instanța de apel a ignorat circumstanțele invocate în apel,

referitor la faptul că prima instanță a examinat cauza dată în lipsa părții vătămate, deoarece la

acest capitol instanța de apel a menționat că probele au fost cercetate în ședințele de judecată din

data de 18.03.2014 (Vol.I, f.d. 223) și 20.03.2014 (Vol. I, f.d. 238), în care partea vătămată

Potînga V. a fost prezent și a avut posibilitatea de a adresa întrebări, de a înainta demersuri

privind administrarea de probe noi, mai mul ca atît ultimul nu a avut obiecții în privința finisării

cercetării judecătorești.

În sensul dat, instanța de recurs consideră că instanța ierarhic inferioară s-a expus în mod

detaliat și argumentat asupra circumstanțelor menționate, din care motiv respinge argumentele

ca fiind neîntemeiate.

Cu referire la argumentul precum că cauza a fost judecată în apel în lipsa sa, prin ce i-a

fost încălcat accesul liber la justiție, instanța de recurs îl consideră declarativ, deoarece partea

vătămată a fost prezentă în ședința de judecată în instanța de apel, a fost audiată (Vol. II, f.d. 62-

63), s-a expus asupra apelurilor declarate (Vol. II, f.d. 31-verso), avînd și posibilitatea de a

prezenta probe în cadrul examinării cauzei penale în ordine de apel.

Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează că la ședința de judecată din data de

28.10.2015 partea vătămată a fost prezentă și s-a semnat personal pe recipisă, precum că este

înștiințat despre următoarea ședința care va avea loc la 25.11.2015 (Vol.II, f.d. 50). Astfel,

potrivit art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de judecată nu

mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste termene.

Prin urmare, neprezentarea acesteia la ședințele următoare nu constituie o îngrădire a

accesului liber la justiție, ci o opțiune a părții vătămate de a nu se mai prezenta la examinarea

cauzei în ordine de apel.

6

În atare circumstanțe, instanța de apel a examinat cauza penală dată respectînd

prevederile art. 412-414 Cod de procedură penală, din care motiv instanța de recurs respinge ca

fiind neîntemeiat, argumentul părții vătămate invocat în sensul dat.

În această ordine de idei, instanța de recurs nu reține nici argumentul invocat de partea

vătămată precum că instanța de apel nu s-a expus referitor la neconcordanța declarațiilor

indicate în procesul verbal al ședinței de judecată din prima instanță, deoarece instanța de apel

referindu-se la argumentul dat a indicat că asupra procesului verbal menționat au fost înaintate

obiecții de către partea vătămată, iar instanța de judecată prin încheierea din 13.05.2014 s-a

expus asupra fiecărei obiecții în parte (Vol.I, f.d. 281), în rezultat acestea au fost respinse ca

neîntemeiate.

Așadar, instanța de recurs constată că pretinsa eroare invocată de către partea vătămată,

instanța de apel nu a comis-o, iar decizia adoptată este legală și întemeiată.

Cu referire la argumentele invocate de recurenți precum că inculpatul se face vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, iar instanțele de fond au

concluzionat că inculpatul a săvîrșit o contravenție, Colegiul penal le apreciază critic, deoarece

atît prima instanță, cît și instanța de apel și-a motivat soluția adoptată, care este susținută de

către instanța de recurs.

Instanța de recurs reiterează că instanțele de fond au ajuns la concluzia dată, ținînd cont

de gravitatea încălcării ordinii publice, care de altfel este obiectul special al faptei infracționale,

de circumstanțele cauzei, inclusiv de locul și metodele săvîrșirii de către inculpat a faptelor

ilicite, intensitatea și durata acestora, concluziond că faptele inculpatului Sopca V. nu constituie

o infracțiune, dar o contravenție.

În contextul dat, Colegiul penal consideră necesar de a accentua că infracțiunea de

huliganism prevăzută la art. 287 alin. (3) Cod penal, trebuie delimitată de alte fapte nepenale, în

particular de contravenția prevăzută la art. 354 Cod contravențional, or huliganismul incriminat

de norma penală, în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea grosolană a ordinii

publice, presupune și prezența unei acțiuni adiacente – acțiune exprimată, alternativ, prin:

aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor

opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice.

În speța dată, aceste acțiuni adiacente nu au fost comise de inculpat, iar partea acuzării,

nici nu a prezentat careva probe în vederea dovedirii realizării vreunei modalități a acțiunii

adiacente descrise mai sus..

În vederea respingerii argumentelor recurenților precum că instanțele de fond i-au dat

faptei săvîrșite o apreciere greșită, instanța de recurs accentuează că art. 287 Cod penal poate fi

incriminat, doar dacă făptuitorul nu se limitează la acostarea jignitoare în locurile publice a

persoanelor fizice și tulbură ordinea publică, dar pe lîngă aceasta mai recurge și la aplicarea

violenței, la amenințarea cu aplicarea violenței sau la opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice. Astfel, doar în

7

acest fel, fapta pe care o comite făptuitorul depășește gradul de pericol social al unei

contravenții, atingînd gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că în speța examinată nu a fost comisă o

astfel de eroare de drept, deoarece instanța de apel a făcut o concluzie legală asupra nevinovăției

inculpatului și a stabilit că acuzarea nu a prezentat probe concludente în suportul învinuirii

aduse lui Sopca V.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 4) Cod de procedură penală, se impune soluția inadmisibilității recursurilor înaintate în

prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul adjunct din Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Vitalie Dubăsari și de partea vătămată Veaceslav Potînga împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2015, în cauza penală în

privința lui Sopca Viorel Ion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

8