1ra-942/2016 — art. 361 alin. 1 CP

1ra-942/2016 — art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-942/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Roșca Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Roșca Veaceslav Gheorghe, născut la 07

martie 1970, domiciliat în mun. Chișinău, s.

Trușeni, str. D. Cantemir 7.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Veaceslav a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(1) Cod penal, fiind liberat de răspundere penală în legătură cu survenirea termenului de

prescripție.

scopul obținerii calității de avocat, în cadrul procesului penal de învinuire a lui Bolea

Vladimir de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, conform

Raportului de expertiză nr. 478 din 20.01.2014, cu inscripții manuscrise, a completat

datele din mandatul seria MA nr. 0263072 din 15.02.2013, pe care a fost aplicată

ștampila cabinetului avocatului Bălănel Petru în baza contractului de asistență juridică

nr. 11, încheiat cu Bolea Vladimir, introducând în conținutul mandatului date false, și

anume în rubrica “avocat” familia sa “Roșca V. / Bălănel P.”, după ce, în aceiași zi, în

cadrul ședinței preliminare a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, l-a prezentat

instanței, iar în ședința din 01.07.2013, în baza mandatului dat a participat în calitate de

avocat, reprezentând interesele inculpatului Bolea Vladimir.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul Roșca Veaceslav a comis

infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, adică confecționarea, deținerea și

folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat. Apelantul a

invocat următoarele:

- prima instanță în mod eronat a interpretat circumstanțele cauzei, deoarece este

dificil de a explica cum a fost posibilă săvârșirea faptei la 15.03.2013 în legătură cu

mandatul din 15.05.2013, eliberat la 15.03.2013;

- a fost violat dreptul la un proces echitabil și dreptul de a cunoaște esența

învinuirii, deoarece inculpatul a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) lit. d) Cod penal, normă care nu există în Codul penal;

- instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art. 71 alin. (2) Cod de

procedură penală, deoarece în ședința de judecată din 01.04.2014, în cadrul căreia

inculpatul a depus cererea de renunțare la apărător, nu a participat avocatul numit;

- declarațiile martorilor Bolea V., Focșa A. și Bălănel P. urmau a fi apreciate critic;

- atât acuzatorul de stat, cât și prima instanță s-au referit la unele probe, cum ar fi

înregistrările audio, care nu pot servi ca mijloace de probă deoarece nu au fost examinate

în cadrul procesului, nu au fost puse în discuție, participanții la proces neavând

posibilitate de a le studia, de a-și expune poziția asupra lor și de a reclama careva obiecții;

- în instanța de judecată urmau să fie probate acțiunile de confecționare, deținere

și folosire a documentului oficial fals:

1) astfel, în ceea ce ține de sintagma “confecționare”, apelantul a invocat că

mandatul este unul valabil, deoarece a fost tipărit de editură, pe acesta a fost aplicată

ștampila avocatului și semnătura ultimului, astfel lipsind suspiciuni că mandatul ar fi

fost fals. Faptul că mandatul a fost completat de inculpat nu poate fi reținut în contextul

infracțiunii incriminate, deoarece această acțiune nu întrunește toată dispoziția

componenței de infracțiune;

2) în ceea ce ține de sintagma “folosire”, în cadrul examinării cauzei s-a constatat

că inculpatul este unic fondator și administrator al SRL “CASA LEX”, abilitată prin lege

să presteze servicii de consultanță juridică. În acest sens, folosirea mandatului ca

document oficial fals nu poate fi incriminată inculpatului ca infracțiune, deoarece această

acțiune este prevăzută la art. 263 alin. (4) Cod contravențional;

- atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată au ignorat solicitarea

efectuării repetate a constatării tehnico-științifice și expertizei grafoscopice;

- în cadrul ședinței de judecată din 16.04.2015 instanța de judecată a trecut la etapa

dezbaterilor judiciare, fără a oferi inculpatului dreptul la ultimul cuvânt, în conformitate

cu art. 380 CPP.

2

pronunțată integral la 29 februarie 2016, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că argumentele

inculpatului cu privire la aprecierea probelor de către prima instanță sunt neîntemeiate,

deoarece prima instanță a acordat eficiență deplină prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, starea de fapt și de drept constatată de către prima instanță fiind în

concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul

sentinței.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

incriminate se dovedește pe deplin prin probe pertinente, concludente, utile și veridice,

și anume prin:

- declarațiile martorilor Focșa A., Bălănel P.;

- procesul-verbal de ridicare din 07.11.2013, conform căruia de la Curtea de Apel

Chișinău, din dosarul nr. 1a-940/13 a fost ridicat mandatul în original, cu seria MA nr.

0263072 din 15.05.2013 (f.d. 39, vol. I);

- raportul de expertiză grafoscopică nr. 478 din 20.01.2014, conform căruia s-a

constatat că inscripțiile manuscrise din mandatul cu seria MA nr. 0263072 din

15.05.2013 au fost îndeplinite de către inculpat (f.d. 58-59, vol. I);

- răspunsul cu nr. 4/125 din 26.07.2013, eliberat de către Uniunea Avocaților din

Republica Moldova, din care rezultă că inculpatul a efectuat stagierea în avocatură sub

îndrumarea avocatului Bălănel Petru, în perioada de la 30.07.2010 până la 30.07.2011

(f.d.26, vol. I). Contractul privind efectuarea stagierii a fost înregistrat sub nr. 1453 la

30.07.2010, prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din Republica Moldova (f.d.

27, vol. I);

- copia procesului-verbal al ședinței de judecată din 01.07.2013, în cauza penală

de învinuire a cet. Bolea V., conform căruia s-a stabilit că în ședință s-a prezentat Roșca

Veaceslav, în calitate de avocat al inculpatului Bolea V., căruia i-a fost acordat cuvânt,

discursul acestuia fiind fixat în procesul-verbal al ședinței de judecată. La întrebarea

instanței către Bolea V., acesta a răspuns că nu cunoaște cine este Bălănel Petru, iar

Roșca Veaceslav a răspuns că a scris numele său în mandatul eliberat de Bălănel Petru,

totodată solicitând o pauză pentru a anexa mandatul la materialele cauzei (f.d. 20-22,

vol. I);

- corpul delict – mandatul cu seria MA nr. 0263072 din 15.05.2013 (f.d. 42, vol.

I).

Cu referire la solicitarea privind aprecierea critică a declarațiilor martorilor Focșa

A. și Bălănel P., instanța de apel a reținut că nu există motive pentru o astfel de apreciere,

deoarece declarațiile acestor martori au fost depuse sub jurământ și avertizare de

răspundere penală în baza art. 312 și 313 Cod penal, au fost administrate în conformitate

3

cu legislația în vigoare, au fost făcute atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de

judecată, fiind elocvente, consecutive și în coroborare cu materialele cauzei.

Totodată, instanța de apel a respins criticile referitoare la presupusele încălcări

procesuale în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești la judecarea cauzei în

primă instanță, care în opinia apelantului i-au lezat dreptul la un proces echitabil.

În motivarea acestei concluzii, instanța de apel a reținut ca fiind veridic faptul că

în conținutul rechizitoriului s-a indicat că “la data de 10.03.2014, Roșca Veaceslav a fost

pus sub învinuire conform lit. d) alin. (1) art. 361 Cod penal”, însă indicarea sintagmei

“lit. d)” la alin. (1) art. 361 Cod penal reprezintă o eroare mecanică, care nu duce la

nulitatea actului de învinuire, or rechizitoriul corespunde exact între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune incriminate

inculpatului. În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a indicat că în continuarea

expunerii rechizitoriului acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, aceeași încadrare juridică a faptei inculpatului fiind indicată și în dispozitivul

rechizitoriului. Mai mult ca atât, în cadrul cercetării judecătorești la etapa expunerii de

către procuror a rechizitoriului, inculpatul a specificat că învinuirea îi este clară, iar

procurorul a confirmat că indicarea sintagmei “lit. d)” este o eroare mecanică.

În același context, cu referire la respectarea dreptului inculpatului la apărare ca

parte componentă a dreptului la un proces echitabil, instanța de apel a reținut că în cadrul

urmăririi penale Roșca Veaceslav, în calitate de bănuit, a fost asistat de avocatul I.

Cecan, exprimându-și voința de a-și exercita apărarea de sine-stătător, înaintând în

sensul dat cererea privind renunțarea la apărător în mod benevol, din proprie inițiativă și

în prezența avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat, I. Cecan (f.d. 63,

vol. I).

Totodată, în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a avut aceeași poziție

privind exercitarea proprie a dreptului la apărare, fiind depusă o cerere similară prin care

renunțase la asistența avocatului, fiind confirmată de către inculpat în ședința de judecată

din 07.04.2014 (f.d. 145, vol. I).

Astfel, invocarea apelantului precum că în cadrul cercetării judecătorești, la

depunerea cererii de renunțare la avocat, nu a participat un avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat nu putea fi considerată drept încălcare a dreptului inculpatului

la apărare, odată ce în cadrul urmăririi penale acesta a renunțat benevol de asistența

juridică a avocatului. Mai mult, în ședința de judecată inculpatul era apărat de un alt

avocat – Botnaru Ion (f.d. 4, vol. II), cu care a încheiat la data de 01.12.2014 un contract

de asistență juridică.

În același context, instanța de apel a menționat că potrivit art. 71 alin. (5) Cod de

procedură penală, inculpatul a fost în drept, în orice moment al desfășurării procesului

penal, de a reveni asupra renunțării la asistența juridică, de a invita un apărător sau de a

solicita desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat.

4

Cu referire la motivul privind respingerea efectuării repetate a expertizei

grafoscopice, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod întemeiat a respins

cererea respectivă, deoarece în cadrul efectuării expertizei grafoscopice la etapa

urmăririi penale au fost stabilite toate circumstanțele importante pentru justa soluționare

a cauzei.

Cu referire la motivul privind lipsirea inculpatului de dreptul la ultimul cuvânt,

instanța de apel a menționat că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

16.04.2015, după finisarea dezbaterilor judiciare, inculpatului i-a fost acordat ultimul

cuvânt (f.d. 13, vol. II).

În urma celor expuse, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

sunt neîntemeiate, prima instanță apreciind probele administrate conform criteriilor de

pertinență, concludență, utilitate și veridicitate, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, probele dovedind indubitabil faptul că inculpatul a comis infracțiunea ce

îi este incriminată conform semnelor componenței de infracțiune, prevăzute la art. 361

alin. (1) Cod penal – confecționarea, deținerea și folosirea documentului oficial fals, care

acordă drepturi.

Veaceslav, depus la 17 martie 2016 (prin poștă), în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 2), 12)

Cod de procedură penală, fără a indica careva solicitări privitor la hotărârea atacată. În

motivarea cererii recurentul repetă argumentele invocate în apel, precum și invocă

suplimentar altele, după cum urmează:

5.1) instanța de apel în mod eronat a interpretat circumstanțele cauzei, deoarece

este dificil de a explica cum a fost posibilă săvârșirea faptei la 15.03.2013 în legătură cu

mandatul din 15.05.2013, eliberat la 15.03.2013;

5.2) declarațiile martorilor Bolea V., Focșa A. și Bălănel P. urmau a fi apreciate

critic, deoarece Bolea V. nu a fost audiat în prima instanță, iar Focșa A. a relatat că a

discutat cu inculpatul pe marginea acțiunilor lui Bolea V., discuții, care nu pot întemeia

învinuirea adusă inculpatului;

5.3) atât acuzatorul de stat, cât și instanța de apel s-au referit la unele probe, cum

ar fi înregistrările audio, care nu pot servi ca mijloace de probă deoarece nu au fost

examinate în cadrul procesului, nu au fost puse în discuție, participanții la proces

neavând posibilitate de a le studia, iar inculpatul nici nu cunoștea existența acestor probe,

nu și-a expus opinia și nu a înaintat obiecții în privința lor, nu a solicitat expertizarea

acestora;

5.4) în instanța de judecată urmau să fie probate acțiunile de confecționare,

deținere și folosire a documentului oficial fals:

5.4.1) în ceea ce ține de sintagma “confecționare”, recurentul a invocat că

mandatul este unul valabil, deoarece a fost tipărit de editură, pe acesta a fost aplicată

ștampila avocatului și semnătura ultimului, astfel lipsind suspiciuni că mandatul ar fi

5

fost fals. Faptul că mandatul a fost completat de inculpat nu poate fi completat în

contextul infracțiunii incriminate, deoarece această acțiune nu întrunește toată dispoziția

componenței de infracțiune;

5.4.2) în ceea ce ține de sintagma “folosire”, în cadrul examinării cauzei s-a

constatat că inculpatul este unic fondator și administrator al SRL “CASA LEX”, abilitată

prin lege să presteze servicii de consultanță juridică. În acest sens, folosirea mandatului

ca document oficial fals nu poate fi incriminată inculpatului ca infracțiune, deoarece

această acțiune este prevăzută la art. 263 alin. (4) Cod contravențional;

5.5) atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată au ignorat

solicitarea efectuării repetate a constatării tehnico-științifice și expertizei grafoscopice;

5.6) în cadrul ședinței de judecată din 16.04.2015, instanța de judecată a trecut la

etapa dezbaterilor judiciare, fără a oferi inculpatului dreptul la ultimul cuvânt, în

conformitate cu art. 380 CPP;

5.7) instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art. 71 alin. (2) Cod de

procedură penală, deoarece în ședința de judecată din 01.04.2014, în cadrul căreia

inculpatul a depus cererea de renunțare la apărător, nu a participat avocatul numit;

5.8) desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat a avut

loc în lipsa acordului inculpatului, care a încheiat contract un avocat ales;

5.9) după citarea pentru ședința instanței de apel din 02.11.2015, inculpatul nu a

mai fost citat în mod legal;

5.10) prin cererea din 29.01.2016, inculpatul a solicitat corectarea erorilor

materiale din conținutul sentinței, asupra căreia instanța de apel nu s-a expus;

5.11) inculpatul a fost lipsit de dreptul de a înainta recuzare judecătorului raportor,

căruia cauza penală i-a fost distribuită pentru judecarea apelului.

inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece din materialele cauzei rezultă că nu a fost

admisă încălcarea cărorva prevederi ale legii procesual-penale, care ar fi condiționat

comiterea unor erori grave de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Cu referire la motivele expuse la pct. 5.1-5.7, Colegiul penal constată că acestea

au fost invocate și în apelul declarat de către inculpat, asupra cărora instanța de apel s-a

expus detaliat și argumentat, după cum s-a indicat în pct. 4.1 al prezentei decizii, iar în

opinia instanței de recurs revenirea asupra acestor argumente nu se mai impune, luând

în considerație temeinicia concluziilor instanței de apel.

6

Cu referire la motivul expus la pct. 5.8, Colegiul penal constată că în cadrul

judecării cauzei în apel, în ședința din 02.11.2015, inculpatul a considerat imposibilă

examinarea cauzei din motivul lipsei apărătorului, solicitând acordarea unui termen

pentru a încheia contract cu un avocat. Ulterior atât inculpatul, cât și avocatul în privința

căruia primul a solicitat de a-i fi acordat termen pentru încheierea contractului, nu s-au

prezentat în ședințele de judecată din 30.11.2015 și 21.12.2015, iar în cadrul ședinței de

judecată din 01.02.2016 a participat avocatul care acordă asistență juridică garantată de

stat.

În sensul dat, Colegiul penal reține netemeinicia motivului invocat de recurent,

deoarece instanța de apel în mod legitim a solicitat desemnarea pentru apărarea

intereselor inculpatului a unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat,

corepunzător prevederilor de la art. 70 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, care

stabilesc că organul de urmărire penală sau instanța solicită desemnarea avocatului

care acordă asistență juridică garantată de stat de către coordonatorul oficiului

teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat în cazul în

care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul,

învinuitul, inculpatul nu are apărător ales, în contextul absenței repetate a inculpatului

la mai multe termene de judecată consecutive.

Cu referire la motivul expus la pct. 5.9, Colegiul penal menționează că potrivit

prevederilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de

judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul

dintre aceste termene.

În contextul dat, Colegiul penal reține netemeinicia motivului invocat de recurent,

deoarece inculpatul a fost legal citat pentru ședința instanței de apel din 02.11.2015 (f.d.

36, vol. II), în cadrul căreia acesta s-a prezentat (f.d. 39, vol. II), lipsind ulterior la

celelalte termene de judecată, în privința cărora a fost înștiințat prin telefonogramă (f.d.

42, 43, 50, 56, vol. II), astfel nefiind necesară citarea pentru celelate termene de judecată,

în sensul normei juridice sus-menționate.

Cu referire la motivul expus la pct. 5.10, Colegiul penal menționează că

omisiunea expunerii de către instanța de apel asupra cererii privind corectarea erorilor

materiale din sentință nu constituie temei pentru a interveni în soluția instanței de apel,

în sensul casării hotărârii atacate, or cererea vizează în mod exclusiv conținutul sentinței

primei instanțe, care nu influențează asupra soluției acesteia.

Cu referire la motivul expus la pct. 5.11, Colegiul penal constată netemeinicia

acestuia, deoarece inculpatul a avut posibilitatea de a înainta cerere de recuzare

judecătorului, în cadrul ședințelor la care a participat, însă o astfel de cerere nu a fost

înaintată (f.d. 39, vol. II).

Totodată, cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 2) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, indicat de recurent în cererea depusă, Colegiul penal constată

că completul inițial de judecători, care urma să judece cauza penală în privința

7

inculpatului, a fost schimbat prin dispoziția președintelui instanței (f.d. 52, vol. II), iar

această schimbare a avut loc până la începerea cercetării judecătorești (f.d. 53, vol. II).

În acest sens, Colegiul penal reține că modificarea completului inițial de

judecători a avut loc în deplină conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) Cod de

procedură penală, care stabilesc că completul de judecată format în condițiile art. 30

trebuie să rămînă același în tot cursul judecării cauzei, cu excepția prevăzută în alin.(3).

Dacă aceasta nu este posibil, completul poate fi schimbat pînă la începerea cercetării

judecătorești.

Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, la fel indicat de recurent în cererea depusă, Colegiul penal reține că

instanțele de fond și apel au constatat fapta incriminată inculpatului, au apreciat probele

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, în mod just ajungând la concluzia că

inculpatul a comis infracțiunea incriminată, prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal,

conform indicilor confecționarea, deținerea și folosirea documentului oficial fals, care

acordă drepturi, concluzie pe care instanța de recurs o susține pe deplin.

Întrucât invocările recurentului nu sunt motivate și temeiurile pentru recurs,

invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare, iar alte motive pentru a interveni în

soluția instanței de apel, în sensul casării deciziei atacate, nu există, Colegiul penal

conchide că recursul înaintat urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Roșca Veaceslav

Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

februarie 2016, în propria cauză penală, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Vladimir Timofti

8