1ra-298/2017 — art. 191 alin. 4, art. 191 alin. 2 lit. b, c, d, art. 327 alin. 2 lit. b, c Cod penal

1ra-298/2017 — art. 191 alin. 4, art. 191 alin. 2 lit. b, c, d, art. 327 alin. 2 lit. b, c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-298/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

28 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Lupu Mihai în numele inculpatului Pleșca Vladimir, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ștefan Vodă din 23 iunie 2016 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Pleșca Vladimir Xxxx, născut la xxxx, originar

și domiciliat în r. Xxxx, s. Xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 191

alin. (4), 191 alin. (2) lit. b), c), d) și art.327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal cu stabilirea

pedepselor: în baza art. 191 alin. (4) Cod penal - 7 ani 6 luni închisoare, în baza

art.327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal - 2 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 6 ani, în baza art. 191 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal - 2 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 2 ani.

Conform art. 84 Cod penal prin cumul parțial al pedepselor numite i s-a stabilit

lui Pleșca Vladimir pedeapsa definitivă de 9 (nouă) ani închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 7 (șapte) ani.

1

Acțiunea civilă înaintată de Primăria s. Talmaza s-a admis integral și s-a încasat

de la Pleșca Vladimir în beneficiul Primăriei s. Talmaza, raionul Ștefan Vodă,

prejudiciul material în sumă de 98500 (nouăzeci și opt mii cinci sute) lei.

1.1. Prin aceeași sentință a fost condamnată și Godiac Vera, hotărîrea în privința

căreia cu recurs ordinar în prezent nu se contestă.

deținînd funcția de primar al s. Talmaza, r-1 Ștefan Vodă, în baza hotărîrii

Judecătoriei Ștefan Vodă din 13.06.2007 fiind persoană cu funcție de demnitate

publică, în perioada lunii august 2010, avînd scopul însușirii prin delapidare a

banilor ce nu i se cuvin, folosind situația de serviciu în interes material, a

săvîrșit delapidarea averii străine cu cauzarea de daune materiale în proporții

mari și abuzul de serviciu soldat cu urmări grave în următoarele circumstanțe:

La 01.10.2010 între Primăria satului Talmaza, raionul Ștefan Vodă, în persoana

fostului primar, Pleșca Vladimir, pe de o parte, și G.Ț. „Mihai Cioban” în persoana

directorului, Cioban Mihai, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 6668, obiectul căruia este terenul aferent construcțiilor proprietate

privată ce aparține cet. Cioban Mihai, cu suprafața de 34,5 ha la prețul de 310779 lei,

sumă de bani care, conform înțelegerilor contractuale, urma să fie achitat în două

tranșe. Condiție obligatorie pentru încheierea, înregistrarea notarială și intabularea

contractului nr. 6668 din 014.10.2012 în Registrul bunurilor imobile era achitarea și

încasarea în contul primăriei a primei rate din prețul convenit în sumă totală de 150

000 lei.

Aproximativ la mijlocul lunii august 2010 cet. Cioban Mihai, la indicația lui

Pleșca Vladimir s-a prezentat în Primăria satului Talmaza, raionul Ștefan Vodă, și în

biroul acestuia i-a transmis personal suma de 75 000 lei.

Pleșca Vladimir, acționînd intenționat, urmărind scopul însușirii banilor ce nu i se

cuvin, i-a comunicat lui Cioban Mihai, că banii primiți în sumă de 75000 lei îi va

depune personal în casieria primăriei și va supraveghea reflectarea contabilă a

depunerilor în contul achitării primei tranșe pentru cumpărarea terenului aferent și,

respectiv, încheierea și înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare, fapt care nu a

avut loc, iar banii menționați fiind însușiți de către Pleșca Vladimir.

Conform datelor evidenței contabile a Primăriei, în perioada anului 2010 și pînă

în prezent nu au fost încasate careva sume bănești în vederea executării contractului

nr. 6668 din 01.10.2010 și anume, achitarea de către vînzător a prețului terenului cu

suprafața de 34,5 ha.

2.1. Tot el, la finele lunii august 2010, continuîndu-și acțiunile sale infracționale,

folosind situația de serviciu în interes material, aflîndu-se în sediul Primăriei satului

Talmaza, raionul Ștefan Vodă, ignorînd prevederile art. 29 Legii „Cu privire la

administrația publică locală” nr. 436 din 28.12.2006, contrar prevederilor pct. 1 și

pct. 12 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 764 din 25.11.1992 privind aprobarea

normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a R.

Moldova, a întocmit și i-a eliberat lui Cioban Mihai chitanța nr. 156 din 16.08.2010,

2

conform căreia directorul G.Ț. „Mihai Cioban”, cet. Cioban Mihai a achitat în

bugetul Primăriei satului Talmaza suma de 150 000, încasînd anterior de facto doar

75 000 lei.

Ulterior, la 01.10.2010, primarul Pleșca Vladimir, folosind situația de serviciu în

interes material, exprimat în încasarea sumei de 75 000 lei, primiți pentru achitarea

prețului terenului aferent proprietății private a G.Ț. „Mihai Ciobanu”, acționînd

contrar prevederilor art. 4 alin. (4) al Legii nr. 1308-XIII din 25.07.97 „Privind prețul

normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului”, potrivit cărora - „vînzarea-

cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează cu achitarea prețului la o

plată unică sau în rate. La încheierea contractului de vînzare-cumpărare în rate, se

achită cel puțin 50% din prețul terenului”, a încheiat în calitate de reprezentant al

Primăriei satului Talmaza, contractul nr. 6668 privind vînzarea-cumpărarea terenului

aferent construcțiilor proprietate privată ce aparține cet. Cioban Mihai, cu suprafața

de 34,5 ha la prețul de 310779 lei.

La 22.12.2010, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 6668 din

01.10.2010 în Registrul bunurilor imobile a fost înregistrat dreptul de proprietate a

cet. Cioban Mihai asupra terenului cu nr. cadastral 8535432.059, acțiuni în rezultatul

cărora Primăriei satului Talmaza, raionul Ștefan Vodă, i-a fost cauzat un prejudiciu în

sumă de 150 000 lei.

2.2. Tot el, în perioada lunii mai 2010, cu folosirea situației de serviciu, a săvîrșit

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea acestuia, care s-a soldat cu cauzarea de daune materiale

în proporții considerabile în următoarele circumstanțe.

Astfel, la data de 05.05.2010, de către Primăria satului Talmaza, r-nul Ștefan

Vodă, în persoana primarului, Pleșca Vladimir, în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr. 3384, a fost înstrăinată clădirea auxiliară a școlii nr.2 cu suprafața

256,50 m2, cet. Pleșca Ludmila, care este soția ultimului, contra sumei de 25850 lei,

care urma să fie achitată pînă la încheierea contractului indicat. Condiție obligatorie

pentru încheierea, înregistrarea notarială, intabularea contractului nr. 3384, din

05.05.2010 în Registrul bunurilor imobile, era achitarea în contul primăriei pe lîngă

suma de 2350 lei, achitată anterior, achitarea întregului cost a bunului procurat, adică

suma restantă de 23500 lei.

În acest scop, Pleșca Vladimir, acționînd în interese personale și cunoscînd despre

faptul că, fără prezentarea chitanței la dispoziția de încasare privind achitarea în

contul Primăriei sat. Talmaza, raionul Ștefan Vodă, a sumei restante de 23500 lei, nu

v-a putea fi încheiat contractul de vînzare-cumpărare a bunului nominalizat, a

solicitat în perioada de pînă 05.05.2010, data precisă nu a fost posibil de stabilit pe

parcursul urmăririi penale, de la contabilul-casier al Primăriei sat. Talmaza, raionul

Ștefan Vodă, Godiac Vera, eliberarea chitanței la dispoziția de încasare care ar

confirma achitarea sumei date, asigurînd-o că ulterior îi v-a aduce și îi v-a achita

suma nominalizată.

3

La rîndul său, contabilul-casier al Primăriei sat. Talmaza, raionul Ștefan Vodă,

Godiac Vera, a întocmit și i-a transmis primarului, Pleșca Vladimir, chitanța la

dispoziția de încasare nr.76, din 16.09.2009 precum că, Pleșca Ludmila, a achitat

suma de 23500 lei, pentru procurarea clădirii auxiliare a școlii nr.2 cu suprafața

256,50 m2, deși în realitate suma dată nu a fost achitată în contabilitatea primăriei.

Respectiv, această chitanță la dispoziția de încasare nr.76, din 16.09.2009, a servit

ca temei pentru înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare cu nr. 3384 din

05.05.2010 și înregistrarea ulterioară a dreptului de proprietate asupra imobilului la

Oficiul Cadastral Teritorial.

Conform datelor de evidență contabilă a Primăriei sat. Talmaza, r-nul Ștefan

Vodă, pînă în prezent nu sunt înregistrate careva sume bănești întru achitarea clădirii

auxiliare a școlii medii nr.2 cu suprafața de 256,50 m2, conform contractului de

vînzare-cumpărare nr. 3384 din 05.05.2010, iar chitanța la dispoziția de încasare nr.

76 din data de 16.09.2009, conține date vădit false, aceasta fiind înregistrată în

contabilitatea Primăriei sat. Talmaza, la data 25.11.2009, ca fiind achitată suma de

2396 lei, pentru alte servicii. Respectiv, ca rezultat ilegal a fost înstrăinată clădirea

auxiliară a școlii nr.2 cu suprafața 256,50 m2, prin ce Primăriei sat. Talmaza, r-nul

Ștefan Vodă, i s-a cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de 23500 lei.

numele inculpatului Pleșca Vladimir, prin care a solicitat casarea sentinței

primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pleșca Vladimir să fie achitat.

2016, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Lupu Mihai în numele

inculpatului Pleșca Vladimir, și menținută hotărîrea atacată.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către instanța de fond, neconstatîndu-se temeiuri de casare a sentinței. În plus,

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinînd probele administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub

toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrînd just

acțiunile inculpatului, Pleșca Vladimir, în baza dispozițiilor art. 191 alin.(2) lit. b), c),

d), art.191 alin.(4), art. 327 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, și anume „delapidarea averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile și cu folosirea situației de serviciu”, „delapidarea averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, săvîrșite în proporții mari” și respectiv, „folosirea intenționată de către o

persoană publică a situației de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

4

persoanelor fizice sau juridice, săvîrșită de o persoană cu funcție de demnitate

publică, soldată cu urmări grave”.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Pleșca Vladimir, în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond a declarat că vina în comiterea infracțiunii imputate o

recunoaște parțial. În cadrul, instanței de apel, inculpatul Pleșca Vladimir, a declarat

că susține declarațiile date la faza urmăririi penale și în prima instanță. A indicat că

cu Ceban Mihail a fost în relații ostile din 2003. Cu contabilul, Godiac Vera a fost în

relații bune. Ștampila de la consiliu se păstra la secretarea Consiliului sătesc. Nu

cunoaște cum ștampila a apărut pe bon, ștampila nu se păstra la primar dar la

secretara consiliului sătesc. De la Ceban Mihail nu a primit nici o sumă. Totodată a

relatat că, nimeni nu a avut nici o obiecție la comisia de licitație. Suma pentru

obiectul procurat a achitat-o soția sa. A participat la întocmirea actelor la notar. A

indicat, că din cîte cunoaște Primăria s. Talmaza nu a formulat acțiune civilă.

Deși, Pleșca Vladimir vina nu și-a recunoscut-o, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. b), c), d), art. 191 alin.(4),

art. 327 alin.(2) lit. b), c) Cod penal se confirmă și prin următoarele probe pertinente,

concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și anume: declarațiile

reprezentantului părții vătămate, s. Talmaza, r. Ștefan Vodă, Ursu Ion, inculpatei

Godiac Vera, martorului Struț Tatiana, martorului Cioban Mihail, martorului Ciobanu

Svetlana, martorului Vremere Leonid, martorului Sîrghi Anton, martorului

Slesarenco Daria, martorului Baltag Vera, martorului Deliu Evghenia, martorului

Sîrbu Svetlana, martorului Pancenco Vasile, martorului Godiac Gheorghe, martorului

Pleșca Ludmila, martorului Godiac Eugenia, martorului Codiac Vera, martorului

Cataraga Olga.

Vinovăția inculpatului, suplimentar la declarațiile reprezentantului părții

vătămate și a martorilor audiați, și-a găsit confirmare prin probele acumulate pe

parcursul urmăririi penale și administrate în ședința de judecată a instanței de apel și

anume:

- procesul - verbal de confruntare dintre martorul, Cioban Mihai, și învinuitul,

Pleșca Vladimir, din 27.07.2012, prin care se confirmă faptul că Cioban Mihai i-a

transmis lui Pleșca Vladimir suma de 75 000 lei MD în contul achitării prețului

terenului aferent și a primit de la acesta chitanța nr. 156 din 16.08.2012. (f.d.64-

65,vol-I);

- procesul - verbal de confruntare dintre Godiac Vera și învinuitul Pleșca

Vladimir, din 14.08.2012, prin care se confirmă faptul că cet. Godiac Vera nu a

primit careva sume bănești de la cet. Cioban Mihai și nu a eliberat chitanța nr. 156

din 16.08.2012. (f.d.66-67,vol-I);

- procesul-verbal de ridicare din 31.05.2012, prin care a fost ridicată chitanța nr.

156 din 16.08.2012, conform căreia în contul Primăriei satului Talmaza, raionul

Ștefan Vodă, a fost încasată de la cet. Cioban Mihai suma de 150 000 lei MD.

(f.d.69,vol-I);

5

- procesul - verbal prin care a fost ridicat „Registrul de evidență a documentelor

de încasare și plată de la 01.08.2006 - 2011” și „Registrul de casă 2009 - 2010” ținut

de primăria satului Talmaza, raionul Ștefan Vodă. (f.d.91,Vol-I);

- procesul - verbal de examinare a documentelor din 01.08.2012, prin care au

fost examinate copiile autentificate a „Registrului de evidență a documentelor

încasare și plată pe perioada 2010”. Acest mijloc de probă confirmă faptul, că în

perioada anului 2010 de către Primăria satului Talmaza, raionul Ștefan Vodă, nu a

fost întocmită, eliberată și înregistrată în registru chitanța cu nr. 156 din 16.08.2010.

(f.d.93,vol-I);

- procesul - verbal de examinare a documentelor din 02.08.2012, prin care au

fost examinate copiile autentificate a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6668 din

01.10.2010. (f. d. 109,vol-I);

- raportul de expertiză grafoscopică nr. 513 din 14.08.2012 a chitanței la

dispoziția de încasare nr. 156 din 16.08.2010, prin concluzia căruia s-a stabilit că

înscrisurile din chitanța menționată cu excepția codului fiscal sunt executate probabil

de către învinuitul, Pleșca Vladimir. Totodată s-a stabilit că semnătura din rândul

„casier” din chitanța la dispoziția de încasare nr. 156 din 16.08.2010 nu a fost

executată de către cet. Godiac Vera ci de către o altă persoană prin procedeul

imitației. (f.d.78-88, vol. I);

- extrase din registrul de evidență a documentelor de încasare și plată pe

perioada 2006 - 2011, unde se ducea evidența plăților destinate la buget, din care se

vede că în perioada anului 2010 nu au fost înregistrate intrări a mijloacelor financiare

de la M. Ciobanu pentru achitarea terenului aferent fermei, procurat în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 6668 din 01 octombrie 2010. (f. d. 95-103, vol.

I);

- copia contractului de vînzare-cumpărare nr. 6668 din 01 octombrie 2010 a

terenului aferent construcției cu suprafața de 34,05 ha la prețul de 310 779 lei,

încheiat între Primăria s. Talmaza în persoana ex-primarului, Pleșca Vladimir și cet.

Ciobanu Mihai.(f.d.l06-108, vol. I);

- raport de expertiză grafoscopică suplimentară nr.314 din 26 mai 2015 prin

concluzia căruia s-a stabilit, inscripțiile manuscrise cifro-literare, inclusiv cu

semnificația codului fiscal ,,1007601006265” și a numărului 156 din chitanța la

dispoziția de încasare nr. 156 din 16.08.2010, eliberată pe numele lui Ceban Mihail,

probabil au fost executate de către numitul Pleșca Vladimir prin deghizarea scrisului.

(f. d. 131-141, vol. III).

În aceste condiții, în urma examinării mijloacelor de probă sus citate, instanța de

apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația

de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Pleșca Vladimir, încadrarea

6

juridică corectă și anume art. 191 alin.(2) lit. b), c), d), art. 191 alin.(4), art. 327

alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Pe această linie de concluzie, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel a menționat că considerentele primei instanțe sînt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită în cadrul

procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele

infracțiunilor imputate.

Față de lucrul judecat de prima instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că este corectă concluzia primei

instanțe privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptelor prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componențelor de

infracțiuni prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. b), c), d), art. 191 alin.(4), art. 327

alin.(2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, examinînd aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din

articolul 409 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța a apreciat că nu există temei

de a interveni în sentință.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Pleșca Vladimir, pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin.(2) lit. b), c), d), art. 191 alin.(4),

art. 327 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, verificînd legalitatea individualizăiii pedepsei

penale în privința ultimului instanța de apel a constatat că, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Pleșca Vladimir, au fost

încadrate în baza art. 191 alin.(2) lit. b), c), d), Cod penal pentru care legea penală în

vigoare la data comiterii infracțiunii prevede pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, art. 191 alin.(4), prevede o pedeapsă

7

sub formă de închisoare de la 7 la 12 ani, iar art. 327 alin.(2) lit. b), c) amendă în

mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în

ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar din interpretarea sistemică a

prevederilor art. 16 alin.(4) Cod penal infracțiunile incriminate inculpatului se

califică ca infracțiune gravă.

În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Codul penal careva circumstanțe

agravante nu au fost reținute.

De asemenea la stabilirea tipului și mărimii pedepsei, instanța de apel a

menționat că instanța de judecată corect a luat în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite (a comis o infracțiune gravă), motivul și scopul

celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și gradul pericolului social al

infracțiunii comise, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea penală,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață a familiei acestuia (inculpatul nu a recunoscut vinovăția, anterior a

comis infracțiuni, procesul penal în privința acestuia fiind încetat în legătură cu

expirarea termenului de prescripție, nu a restituit prejudiciul material).

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a reținut că, instanța de fond motivat a

stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea

scopului pedepsei se v-a asigura prin privarea inculpatului de libertate.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul prestabilit al legii penale

privind corectarea și reeducarea inculpatului Pleșca Vladimir, va fi pe deplin atins,

doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite de prima

instanță, or, aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională

acțiunilor comise de către acesta.

Din conținutul hotărîrii contestate s-a constatat că exigențele art. 6 CEDO au

fost respectate, din motiv că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor în

cauză, soluționînd toate problemele ce urmează a fi rezolvate la adoptarea sentinței de

condamnare, adoptînd o hotărîre conformă cerințelor legii.

Referitor la critica adusă în cererea de apel de avocatul Lupu Mihai, în numele

inculpatului Pleșca Vladimir, asupra acțiunii civile, instanța de apel le-a considerat

nefondate și lipsite de suport legal și probant.

În acest context, instanța de apel a conchis că prevederile art. 23 alin.(2), 219

alin. (1), (2), (4) Cod de procedură penală, au fost respectate de către prima instanță.

Totodată, s-a remarcat că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la

pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi

înaintată în numele persoanei fizice de către reprezentanții părților vătămate

recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire

penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

8

Din materialele dosarului, se constată că, reprezentantul părții vătămate,

Primăria s. Talmaza, r. Ștefan Vodă, a înaintat o acțiune civilă, în care a solicitat

încasarea din contul inculpatului Pleșca Vladimir, a prejudiciului material în mărime

de 98500 lei.

În acest context, instanța de apel a relevat că, potrivit art. 1398 alin.(l) Cod civil,

cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune.

Instanța de apel a reținut că ca urmare a comiterii infracțiunii, Primăria s.

Talmaza, r. Ștefan Vodă, a suportat un prejudiciu material, exprimat în suma insușită

de acesta în mărime de 98500 lei, care în mod just a fost încasată de prima instanță.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a menționat și jurisprudența CEDO,

cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că „atunci

când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta

semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod

expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobîndirea calității de parte civilă în

procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care 1-a suferit”.

Avînd ca bază aceste considerente ale instanței europene, instanța de apel a

evidențiat că, prima instanță în mod corect a soluționat acțiunea civilă înaintată de

Primăria s. Talmaza, r. Ștefan Vodă, dispunînd încasarea sumei în mărime de

985001ei.

Mihai în numele inculpatului Pleșca Vladimir, prin care indicînd temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat

casarea acestora, cu achitarea inculpatului.

Recurentul a invocat în cererea sa de recurs următoarele motive :

- atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu a dorit să ia în considerare

motivele invocate de apărare, mai mult ca atît, le-a respins ca nefondate apreciindu-le

critic, contrar art.385 alin.(l) pct.1-5 CPP RM, precum și a art.6 CEDO care

garantează statelor membre semnatare ale acestei convenții dreptul la un proces

echitabil și respectarea principiului egalității armelor. Aceasta presupune că fiecare

parte trebuie să obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta poziția sa, iar între

părți trebuie să se mențină un echilibru corect. Mai mult ca atît, în cazurile penale,

aceste principii parțial se suprapun cu garanțiile specifice ale art.6 paragraf 3, dar au

o întindere mult mai largă;

- în conformitate cu art.427 alin.(l) pct.8) (nu au fost întrunite elementele

infracțiunii) recurentul reiterează asupra argumentului invocat de către partea

apărării atît prin cererea de apel cît și prin recurs, anume - în acțiunile inculpatului nu

sînt întrunite elementele infracțiunilor imputate, este susținut în continuare, apărarea

insistînd asupra acestuia din următoarele motive:

9

- conform declarațiilor așa zisului inculpat Pleșca între el si așa zisa parte

vătămată Cioban Mihail începînd cu anul 2005 sînt relații ostile datorită faptului că

Pleșca în calitate de primar al s. Talmaza, r. Ștefan Vodă, a apărat interesele

administrației publice locale și a proprietății acesteia în situația în care cet. Ciobanu

Mihail nu a achitat costul a 9 ha de teren aferent de la fosta fabrică avicolă, iar cet.

Pleșca a fost nevoit să se adreseze la procuratură, inspectoratul de poliție, a ieșit cu un

demers și la președintele R. Moldova;

- aceste relații ostile au continuat, fără a presupune amiciție sau acțiuni de

comun acord în interesul comun al acestora;

- la pronunțarea hotărîrii și deciziei de acuzare au fost luate la bază doar probele

invocate de partea acuzării în vederea insinuării presupusului prejudiciu cauzat.

Astfel, infracțiunea e lipsită de obiect material, iar în această ordine de idei

recurentul conchide asupra faptului că în lipsa obiectului material lipsește și

componența de infracțiune;

- deasemenea, recurentul reiterează și asupra lipsei altui element al infracțiunii

- laturii obiective, manifestate prin lipsa elementului de „însușirea ilegală a

bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului”, deoarece

inculpatul nu a avut ce însuși, pentru că bunurile nu au fost încredințate în

administrare așa zisului inculpat Pleșca Vladimir;

- recurentul menționează și faptul că datorită neconcordanțelor din declarațiile

așa zisei părți vătămate Ciobanu Mihail, mărturiile depuse de către acesta urmează a

fi apreciate critic și nu pot sta la baza sentinței de acuzare în moment ce există

disconcordanță dintre declarațiile date la urmărirea penală și în cadrul ședinței de

judecată sub jurămînt, avînd aceeași forță probatorie ca și declarațiile așa zisului

inculpat Pleșca Vladimir care nu s-au contrazis pe parcursul procesului. Cele invocate

de către inculpat au fost confirmate prin declarațiile altor martori, dar și documente

confirmative, deci își confirmă credibilitatea și forța probatorie;

- la fel, recurentul menționează că conform art.94 alin.(l) p.9) CPP RM care

prevede că în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din

dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței

sau a altor hotărîri judecătorești datele care au fost obținute fără a fi cercetate, in

modul stabilit în ședința de judeeată, iar conform art.413 alin.(l) CPP RM, la

judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă

instanță;

- partea apărării a cerut în cadrul ședintei de judecată de examinare a apelului

audierea suplimentară a martorilor, însă instanța a neglijat această cerință și a pus la

baza deciziei adoptate probele sentinței primei instanțe, astfel au fost încălcate

drepturile inculpatului și anume dreptul la un proces echitabil garantat de art.6

paragraful 3 lit. d) CEDO, acesta fiind lipsit de dreptul de a interoga martori - în baza

art.109 alin.(3) CPP RM;

- totodată, așa zisului inculpat Pleșca Vladimir, în cadrul examinării cauzei în

ordine de apel i-au devenit cunoscute circumstanțe noi despre care nu a știut la

10

momentul judecării cauzei în cadrul primei instanțe în cadrul judecătoriei Ștefan

Vodă : președintele ședinței, judecătorul Nașco Ion este ginerele martorilor Ciobanu

Mihail și Svetlana, Ciobanu Mihail fiind și așa zisa parte vătămată în procesul dat. În

temeiul art.427 alin.(2) „... încălcarea a avut loc în instanța de apel” recurentul atrage

atenția asupra faptului că instanța de apel a neglijat această circumstanță invocată de

așa zisul inculpat, admițînd și favorizînd viciul procedural comis în cadrul primei

instanțe.

inadmisibilitatea acestuia, deoarece în recurs nu se conțin argumentele ilegalității

hotărîrilor instanțelor inferioare și nu se invocă problema de drept de importanță

generală abordată în această cauză penală, cerințe obligatorii și expres stipulate în

dispoziția art. 430 pct. 5 Cod de procedură penală.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să rejudece

cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală și a

jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul drept temeiuri pentru declararea

recursului, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și

prevederile art. 6 CEDO și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-a

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu s-a

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, totodată lecturând textul hotărârilor

judecătorești inferioare, Colegiul penal lărgit identifică prezența unei erori comise de

către acestea în partea aplicării pedepsei complementare pe art. 327 alin. (2) Cod

penal în privința inculpatului Pleșca Vladimir, invocând în acest context următoarele

argumente.

11

Așadar, verificând materialele dosarului, Colegiul penal lărgit conchide că prima

instanță și instanța de apel neîntemeiat și eronat au aplicat pedeapsa complementară

prevăzută de art. 327 alin. (2) Cod penal (red.23.12.2013) în privința inculpatului

Pleșca Vladimir, fără a ține cont de prevederile art. 10 Cod penal, care stipuleză că

legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că în fapta constatată în sentință și în

fapta incriminată în rechizitoriu (f. d. 188, vol. I), încadrată în baza art. 327 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal s-a indicat că a fost comisă de către inculpatul Pleșca Vladimir în

perioada lunilor august-octombrie a. 2010.

În continuare, Colegiul penal lărgit notează că prin sentință inculpatului Pleșca

Vladimir i-a fost aplicată greșit o pedeapsă complementară, cu privarea de a ocupa

funcții publice pe un termen de 7 ani, în limitele sancțiunii prevăzute de art. 327 alin.

(2) Cod penal, în redacția din 23.12.2013, care este o pedeapsă mai aspră decît cea

aplicabilă la momentul săvîrșirii faptei (august-octombrie a. 2010), iar instanța de

apel eronat a menținut sentința în această parte fără modificări.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit invocă că art. 327 alin. (2) Cod penal (red.

18.12.2008), legea aplicabilă la momentul săvîrșirii faptei prevedea sancțiunea

pedepsei complementare de privare de a ocupa anumite funcții pe un termen de pînă

la 5 ani, iar sancțiunea art. 327 alin. (2) Cod penal (red. 23.12.2013) prevede

aplicarea pedepsei complementare pe un termen de la 5 la 10 ani. Se mai invocă că

prin Legea Nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012 au fost completate

prevederile art. 65 alin. (2) Cod penal, în final cu textul : „iar în cazurile expres

prevăzute în Partea specială a prezentului cod – pe un termen de la 1 la 15 ani”.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut

cont de prevederile art. 8, 10 alin. (2) Cod penal și au aplicat cu efect retroactiv o

pedeapsă complementară în limitele prevăzute de art. 327 alin. (2) Cod penal (red.

23.12.2013), care înăsprește pedeapsa complementară aplicată inculpatului Pleșca

Vladimir, ieșind din limitele prevăzute de Partea generală a art. 65 alin. (2) Cod penal

(red. 18.12.2008), care prevedea posibilitatea aplicării pedepsei complementare sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 1 la 5 ani, ce constituie o eroare de drept care nu poate fi

menținută de instanța de recurs ordinar.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit rejudecînd cauza în această parte, va ține cont

de prevederile legii care prevede o pedeapsă mai blîndă, și anume art. 327 alin. (2)

(red. 18.12.2008), precum și de art. 75 Cod penal, care prevede că pedeapsa se aplică

în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale ale Codului penal și conchide că

pedeapsa complementară privarea de dreptul de a ocupa funcții urmează a fi aplicată

inculpatului Pleșca Vladimir în limitele de la 1 la 5 ani.

Potrivit textului recursului declarat de recurent, Colegiul penal lărgit reține, că

acesta invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

12

penală, și anume că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”, ce nu se confirmă

în instanța de recurs ordinar din următoarele considerente.

Astfel, Colegiul penal lărgit raportînd acest temei invocat de recurent la textul

deciziei contestate, relevă că acesta nu se confirmă, or instanța de apel la judecarea

apelului declarat, a respectat prevederile art. 412, 413, 414 Cod de procedură penală

și corect și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală, constatînd corect prezența elementelor infracțiunilor prevăzute de

art. 191 alin. (4) Cod penal, art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, art. 327 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal, în acțiunile inculpatului Pleșca Vladimir.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că decizia instanței de apel cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de

avocatul Lupu Mihai în numele inculpatului Pleșca Vladimir, fiindu-i menținută

incorect pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 7 ani.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, a verificat corect legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță și celor verificate în cadrul ședinței

instanței de apel, descrise în decizia atacată (f. d. 48-56, vol. IV).

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel corect a

constatat că prima instanță la pronunțarea sentinței a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a tras concluzia că vina inculpatului în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 191 alin. (4) Cod penal, art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

art. 327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, este dovedită pe deplin prin cumulul de probe

administrat de către organul de urmărire penală, cercetate de către prima instanță și

verificate de instanța de apel, descrise și în decizia instanței de apel (f. d. 48-56, vol.

IV), care au fost apreciate corect de către ambele instanțe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, iar

pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însusește aceste argumente

a instanței ierarhic inferioare, relatate și în prezenta decizie, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de fond, luînd în considerare

circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, gravitatea infracțiunii săvîrșite și

urmările prejudiciabile care au survenit, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, corect i-a aplicat inculpatului Pleșca Vladimir pedeapsa definitivă de 9 ani

închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

13

Cu privire la argumentul adus de recurent, precum că „președintele ședinței,

judecătorul Nașco Ion este ginerele martorilor Ciobanu Mihail și Svetlana, Ciobanu

Mihail fiind și așa zisa parte vătămată în procesul dat” Colegiul penal lărgit

menționează că este unul declarativ și îl respinge ca neîntemeiat deoarece recurentul

nu aduce mijloace de probe concrete referitor la acest fapt.

Colegiul penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire la

încălcarea prevederilor art. 6&3 lit. d) CEDO cu referire la ignorarea jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, considerîndu-le declarative și nerelevante

pentru speța dată, decizia instanței de apel fiind corect motivată în părțile stabilirii

vinovăției și pedepsei principale. Astfel, hotărîrea atacată la aceste capitole nu este

afectată de erori de drept și lipsesc careva motive ce ar servi drept temei pentru

rejudecarea cauzei în ordine de recurs, în părțile respective.

Referindu-se la motivul, că partea apărării a cerut audierea suplimentară a

martorilor în instanța de apel, ce nu a fost acceptat, Colegiul penal lărgit constată că

nu s-a admis o încălcare a drepturilor inculpatului, fiindcă martorii decisivi au fost

interogați în prima instanță și partea apărării a avut posibilitate să le pună întrebări.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt

nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

În consecință, Colegiul penal lărgit având în vedere considerentele menționate

supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar argumentele invocate în cererea de recurs ordinar cu privire la lipsa

elementelor infracțiunilor, încălcarea prevederilor art. 6 CEDO, declarate de avocatul

Lupu Mihai în numele inculpatului Pleșca Vladimir, sunt vădit neîntemeiate.

7.1. În concluzie, Colegiul penal lărgit consideră necesar de admis recursul

ordinar declarat de avocatul Lupu Mihai în numele inculpatului Pleșca Vladimir, de

casat decizia instanței de apel atacată numai în partea ce ține de stabilirea pedepsei

complimentare pe art. 327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal (red. 18.12.2008) și respectiv

aplicării art. 84 Cod penal, cu rejudecarea cauzei în această parte. În rest motivele

invocate în recursul ordinar se resping ca fiind inadmisibile din motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

14

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Lupu Mihai în numele

inculpatului Pleșca Vladimir, casează în partea stabilirii pedepsei complimentare,

sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 23 iunie 2016 și decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016, rejudecă cauza în această parte,

pronunțînd următoarea hotărîre.

Pleșca Vladimir Xxxx se consideră condamnat în baza :

- art. 191 alin. (4) Cod penal – la 7 (șapte) ani 6 (șase) luni închisoare;

- art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – la 2 (doi) ani 6 (luni) închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 (doi) ani;

- art. 327 alin. (2) lit. b), c) Cod penal (red. 18.12.2008) – aplicîndu-i pedeapsa

sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 (patru) ani.

Conform art. 84 Cod penal pentru cumul de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate se stabilește lui Pleșca Vladimir Xxxx pedeapsa definitivă de 9

(nouă) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 (cinci) ani.

În rest, se mențin prevederile hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 mai 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

15