1ra-986/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-986/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-986/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Ghervas Maria, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului Pleșca Roman, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Pleșca Roman Xxxxx, născut la xxxx, originar din

r-nul xxxx, s. xxxx și domiciliat în mun. xxxx, str.

xxx, bl. x, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Pleșca Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita o anumită activitate pentru un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Profir Elena a fost admisă în principiu, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

În privința corpurilor delicte s-a dispus a fi păstrate la materialele cauzei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Pleșca Roman,

având scopul însușirii bunurilor altei persoane, la 13.06.2016 s-a deplasat în s.

Pitușca, r-nul Călărași, unde, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că

are nevoie de laptop ca să facă pariuri pe internet, a dobândit de la Profir Elena,

locuitoare a satului xxxx, r-nul xxxxx un laptop de model ASUS 15,6

E502MABlue, la prețul de 8690 lei, astfel cauzând părții vătămate un prejudiciu în

proporții considerabile.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Pleșca Roman în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, ca cauzarea de daune în proporții

considerabile.

1

Vladislav în numele inculpatului Pleșca Roman, prin care a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Pleșca Roman să fie achitat.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- fapta incriminată lui Pleșca Roman a fost încadrată în baza art. 190 alin. (2)

Cod penal, exclusiv datorită faptului că partea vătămată susține că i-a fost cauzat

un prejudiciu material în proporții considerabile ceea ce nu corespunde realității;

- valoarea laptopului conform paginii oficiale a magazinului online ENTER

de unde a indicat partea vătămată că l-ar fi cumpărat, este de 5870 lei, iar în cazul

cumpărării în rate prețul constituie 261 lei lunar. După aspectul cantității, bunul a

fost însușit într-un singur exemplar. Cât privește însemnătatea bunului pentru

partea vătămată, laptopul în sine nu are o valoare indispensabilă, adică nu este un

bun absolut necesar pentru partea vătămată și nici nu are o însemnătate vitală

pentru ea. La fel, caracterul considerabil al prejudiciului suportat de partea

vătămată nu se încadrează după criteriul stării materiale și veniturilor părții

vătămate, în condițiile în care aceasta este încadrată în câmpul muncii și dispune

de venituri lunare regulate. Persoane întreținute partea vătămată de asemenea nu

are. În asemenea împrejurări, calificativul „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” prezent în învinuire și acceptat în sentință de prima instanță este

unul neîntemeiat, declarativ și care urmează a fi apreciat critic;

- constatând vinovăția lui Pleșca Roman, prima instanță nu a ținut cont de

faptul că potrivit art. 75 Cod penal, vinovatului i se aplică o pedeapsă echitabilă și

individualizată;

- prima instanță nu a motivat soluția sa în partea stabilirii pedepsei cu

închisoarea, deși în speță era posibilă aplicarea pedepsei cu amendă, sau suspedării

condiționată a executării pedepsei conform art. 90 Cod penal;

- concluziile instanței la capitolul stabilirii și aprecierii personalității

inculpatului sunt contradictorii, în condițiile în care în partea introductivă a

sentinței se menționează că inculpatul anterior nu a fost judecat, iar în partea

descriptivă se indică faptul că anterior Pleșca Roman a fost judecat;

- ținând cont de faptul că inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv

și anterior nu a fost judecat, la moment izolarea acestuia de societate prin stabilirea

pedepsei închisorii este inechitabilă;

- în acțiunile lui Pleșca Roman nu se întrunesc elementele infracțiunii de

escrocherie, deoarece delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil

se face luându-se în considerare două aspecte importante: atitudinea făptuitorului

față de faptul transmiterii lui a bunurilor și prezența disponibilității efective a

făptuitorului de a-și executa angajamentele. Faptul că Pleșca Roman a eliberat

părții vătămate recipisa prin care se obligă să-i restituie valoarea laptopului, se

demonstrează disponibilitatea acestuia de a onora această obligație;

2

- din materialele și probatoriul acuzării nu rezultă scopul de cupiditate al

inculpatului de a nu restitui această sumă părții vătămate, în condițiile în care nu

este demonstrat faptul că inculpatul este angajat în câmpul muncii, are surse de

venit și respectiv, nerestituirea sumei indicate are la bază intenția infracțională de

escrocherie;

- în situația în care nerestituirea sumei date se datorează unor motive

obiective, cum ar fi lipsa surselor bănești la inculpat, acțiunile lui nu pot fi

calificate drept escrocherie, iar litigiul dintre părți urmează a fi soluționat potrivit

procedurii și legislației civile.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că în temeiul art. 321

alin. (2) pct. 1 și alin. (6) Cod de procedură penală și jurisprudenței CtEDO

(cauzele Mihaes v. Franța – 25.05.1998, Kattan v. România – 21.01.2014) cauza

penală a fost examinată în lipsa inculpatului Pleșca Roman, care a fost anunțat în

căutare pe motiv că se ascunde de la prezentarea în fața instanței de judecată, iar

până în momentul finisării examinării cauzei penale, locul aflării inculpatului nu a

fost stabilit, fapt confirmat prin dosarul de căutare nr. 2017160105, intentat la 06

septembrie 2017.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit corect starea de fapt

ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, prima instanță

încadrând just acțiunile inculpatului Pleșca Roman în baza dispozițiilor art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat că deși inculpatul recunoaște parțial

vinovăția în cele incriminate, vinovăția lui Pleșca Roman în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, este dovedită și prin următoarele

probe administrate, cercetate de către prima instanță, cercetate suplimentar și

verificate în ședința instanței de apel și anume:

- declarațiile din instanța de apel și din prima instanță a părții vătămate

Profir Elena (f.d. 129-130);

- declarațiile din prima instanță a martorului Profir Vera (f.d. 131-132);

- înștiințarea din 17 iunie 2016, plângerea înaintată de Profir Elena organelor

de poliție (f. d. 12).

- recipisa semnată de către Pleșca Roman la 29.09.2016, prin care Pleșca

Roman s-a obligat să întoarcă Elenei Profir, valoarea laptopului în mărime de zece

mii de lei, în termen de o lună zile, însă care până în prezent nu a restituit

prejudiciul (f. d. 24).

- ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte la cauza penală din 29

decembrie 2016, prin care ca corp delict a fost recunoscută recipisa scrisă de

Pleșca Roman (f.d. 65).

3

Astfel, instanța de apel audiind participanții la proces, verificând prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, probele administrate la faza de

urmărire penală, cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța

de apel, a conchis că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, dând

faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, în baza

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a notat că argumentele din textul apelului declarat

de avocatul Jian Vladislav în numele inculpatului Pleșca Roman împotriva

sentinței, sunt confuze și neconsecutive, excluzându-se reciproc, nefiind clar ce

solicită avocatul - achitarea inculpatului de sub învinuirea înaintată, sau aplicarea

unei pedepse mai blânde față de inculpat. Mai mult, instanța de apel a accentuat că

avocatul a omis să indice temeiul juridic în baza căruia solicită ca Pleșca Roman să

fie achitat, iar pe de altă parte, de vreme ce se solicită o pedeapsă mai blândă,

rezultă că apărarea recunoaște comiterea infracțiunii de escrocherie de către Pleșca

Roman.

În acest context, instanța de apel a respins ca fiind nefondată alegația

avocatului inculpatului precum că în toate cazurile între inculpat și părțile vătămate

au avut loc relații civile de împrumut, menționând că aceste afirmații se infirmă

prin faptul că atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judecată,

s-a constatat cu certitudine că Pleșca Roman prin înșelăciune a convins-o pe partea

vătămată să-i dea laptopul pentru a paria pe internet, în scopul dobândirii ilicite a

laptopului, inculpatul prezentând informație falsă precum că are nevoie de

calculator pentru câteva ore, pentru ca ulterior, după ce a primit calculatorul, să

dispară și să nu contacteze cu partea vătămată, să nu-i restituie laptopul până în

prezent.

La fel, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că recipisa

anexată la dosar, semnată de către Pleșca Roman la 29.09.2016, prin care s-a

obligat să întoarcă lui Profir Elena valoarea laptopului în mărime de zece mii lei, în

termen de o lună zile, demonstrează că între părți au existat doar relații civile și

demonstrează că Pleșca Roman a dat dovadă de bună-credință. La acest aspect,

instanța de apel a precizat că Pleșca Roman a fost de acord să se întâlnească cu

partea vătămată și mama acesteia și să întocmească recipisa doar după ce a fost

înaintată plângere la poliție tocmai la 29.09.2016, ceea ce reflectă de fapt tendința

inculpatului de a se eschiva de la răspundere penală, or, odată ce a fost semnată

recipisa, prejudiciul oricum nu a fost restituit părții vătămate până în prezent, iar

inculpatul iar a dispărut fără să restituie prejudiciul pătimitei, ceea ce demonstrează

cert intenția directă a inculpatului în comiterea infracțiunii de escrocherie, fiind

prezente în acțiunile inculpatului a tuturor elementelor infracțiunii de escrocherie.

Instanța de apel a respins ca nefondat și argumentul avocatului precum că

bunul nu este de o însemnătate indispensabilă pentru partea vătămată și prejudiciul

cauzat nu poate fi calificat ca considerabil, or, potrivit legii penale, caracterul

4

considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, de prevederile art.

126 Cod penal, de poziția părții vătămate care a declarat că pentru ea este un

prejudiciu material considerabil, ceea ce ține de prerogativa instanței de judecată.

Coroborând prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului (art. 17),

Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

fundamentale (art. l al Protocolului adițional nr. l) și ale Constituției Republicii

Moldova, cu alegația apărării despre însemnătatea bunului sustras pentru victimă, a

atestat că valoarea bunului și utilitatea bunului pentru partea vătămată ca un

prejudiciu material considerabil, într-un caz sau altul, nu justifică acțiunile ilegale

de escrocherie ale lui Pleșca Roman.

În continuare, instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 61, 75 Cod

penal și a menționat că pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum, și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De

asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că prima instanță întemeiat a reținut și

ținut cont de prevederile art. 3, 6-7, 61-62, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de caracterul

prejudiciabil și gradul de pericol social al faptei comise, infracțiunea comisă de

inculpat făcând parte din categoria celor grave prin prisma art. 16 Cod penal, de

faptul că până în prezent nu a restituit prejudiciul părții vătămate, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală (f.d. 47), are o

multitudine de abateri potrivit cazierului contravențional (f.d. 51), la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 56, 58), la locul de trai se

caracterizează pozitiv (f.d. 55), este anunțat în căutare, eschivându-se de la

prezentarea în ședința de judecată (f.d. 124), de lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Profir Elena în

cadrul procesului penal, instanța de apel a atestat că prima instanță eronat a admis

în principiu acțiunea civilă înaintată de Profir Elena către Pleșca Roman, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă, în

temeiul art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a notat că în baza art. 387 Cod de procedură

penală, prima instanță urma odată cu pronunțarea sentinței de condamnare,

apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă,

să admită acțiunea civilă, în total sau parțial, ori să o respingă și doar alin. (3)

5

stipulând excepția - în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Totodată, instanța de apel a menționat că nici procurorul, nici partea

vătămată nu a atacat cu apel sentința, sentința nominalizată fiind atacată cu apel

doar de către avocatul Jian Vladislav în interesele inculpatului Pleșca Roman.

Astfel, instanța de apel a indicat că prin prisma prevederilor art. 409-410 ale

Codului de procedură penală, instanța de apel judecă apelul numai cu privire la

persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai

în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces, fiind obligată ca, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt

și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Totodată, ținând

cont de regula de procedură penală conform căreia instanța de apel, soluționând

cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel,

instanța de apel judecă apelul în limitele cerințelor înaintate de către apelant, motiv

pentru care instanța de apel a notat că nu se va implica în sentința de fond în

vederea constatării vinovăției inculpatului și stabilirii pedepsei, pentru a nu agrava

situația inculpatului în propriul apel.

În acest sens, deși instanța de apel a atestat necesitatea de casare a sentinței

primei instanțe sub acest aspect, instanța de apel a conchis că datorită faptului că

sentința a fost atacată doar de avocat în numele inculpatului Pleșca Roman, pentru

a nu agrava situația inculpatului în propriul apel, nu se va implica în sentința

primei instanțe.

17.04.2018 de către avocatul Russ Sergiu în numele inculpatului Pleșca Roman,

care indică temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel.

În argumentarea recursului din 23.03.2018, recurentul invocă că:

- cauza în prima instanță a fost examinată în lipsa inculpatului, care aflându-

se la muncă în străinătate nu a cunoscut despre procesul judiciar examinat în

privința sa. Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către apărătorul numit

din oficiu. Pe data de 18.01.2018, instanța de apel a pronunțat decizia prin care

apelul declarat de apărător a fost respins. Decizia motivată instanța de apel a

pronunțat-o la 15.02.2018. Copia sentinței motivate a fost recepționată la

domiciliul inculpatului Pleșca Roman de către mama ultimului Bolun Oxana la

16.03.2018 (dovada urmează a fi prezentată). Instanța de apel a examinat cauza

într-o singură ședință, deasemenea în lipsa inculpatului Pleșca Roman, care nu a

fost legal citat. Aflând despre decizia instanței de apel, Pleșca Roman care se află

6

în străinătate, a împuternicit-o prin procura din 22.03.2018 pe mama sa Bolun

Oxana să angajeze un avocat în vederea exercitării căii de atac prin recurs.

În argumentarea recursului din 17.04.2018, recurentul invocă că:

- hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția în

privința aplicării și individualizării pedepsei;

- s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale;

- plicul poștal nu a fost păstrat, însă faptul că scrisoarea cu copia deciziei

motivate a fost expediată de instanța de apel la domiciliul lui Pleșca Roman după

data de 12.03.2018 este probat prin răspunsul la petiție eliberat de instanța de apel,

prin care au fost informați despre faptul că dosarul a fost remis de grefier în

cancelarie la data de 12.03.2018;

- în speță este posibilă repunerea recurentului în termenul de declarare a

recursului, or incertitudinea expedierii inculpatului Pleșca Roman a copiei deciziei

motivate a instanței de apel urmează a fi interpretată în favoarea recurentului;

- eroarea gravă de drept admisă de prima instanță, care a fost menținută de

instanța de apel, constă în faptul că absolut nu a fost specificat în sentință de care

anume funcții sau activități condamnatul Pleșca Roman este privat de dreptul de a

le ocupa sau a le exercita;

- omiterea concretizării care anume funcții sau activități sunt interzise pentru

inculpat, constituie o violare gravă a art. 6, 7 din CEDO;

- ignorarea normelor dreptului material și procedural comisă de instanța de

apel și de prima instanță, atestă că cerințele unui proces echitabil nu au fost

îndeplinite în cauza lui Pleșca Roman. Aceste încălcări reprezintă erori de drept

care nu pot fi corectate de către instanța de recurs și constituie un viciu

fundamental, care a afectat hotărârile atacate.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În acest sens, a menționat că instanța de apel rejudecând cauza, s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și

de drept ale cauzei, și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Totodată, referitor la dezacordul recurentului cu privire la individualizarea

pedepsei, a notat că instanțele ierarhic inferioare și-au axat soluția pe prevederile

art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, argumentând suficient soluția și în această parte.

lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursurile ordinare în termen, or la materialele

cauzei penale lipsesc careva date concrete privind data când inculpatului i-a fost

înmânată copia deciziei, cauza fiind examinată în prima instanță în ședințele de

7

judecată din 20 februarie 2017 și 03 aprilie 2017 în prezența inculpatului (f.d. 88,

91), apoi el s-a eschivat de la judecată, fiind anunțat în căutare (f.d. 117-119).

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să

rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează că, recurentul drept temei pentru

declararea recursurilor, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală și anume cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în privința pedepsei stabilite și că s-a aplicat

o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că argumentele recurentului invocate în cererile de recurs nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Totodată, analizând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit atestă că în

speță este incident temeiul de recurs neinvocat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, în sensul că a intervenit o lege mai

favorabilă condamnatului, acest temei găsindu-și confirmarea în prezenta speță.

Potrivit prevederilor art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii

cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit indică că, prin sentința primei

instanțe și decizia instanței de apel în sarcina inculpatului Pleșca Roman a fost

reținut faptul că, acesta având scopul însușirii bunurilor altei persoane, la

13.06.2016 s-a deplasat în s. Pitușca, r-nul Călărași, unde, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul că are nevoie de laptop ca să facă pariuri pe internet, a

8

dobândit de la Profir Elena, locuitoare a satului xxxx, r-nul xxxxx un laptop de

model ASUS 15,6 E502MABlue, la prețul de 8690 lei, astfel cauzând părții

vătămate un prejudiciu în proporții considerabile (f.d 144, verso).

Fapta constatată de către prima instanță și instanța de apel este pe deplin

reținută și de către Colegiul penal lărgit ca fiind dovedită prin cumulul de probe

descrise în sentință (f.d. 144-147) și în decizia instanței de apel (f.d. 174-177)

apreciate corect prin prisma prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului, care sunt însușite și de către instanța de

recurs ordinar, ce este conform practicii CtEDO (hotărârea în cauza Albert c.

României din 16.02.2010) și a căror reapreciere nu este necesară, or în recursurile

declarate nici nu se contestă vinovăția inculpatului Pleșca Roman.

Astfel, acțiunile inculpatului Pleșca Roman au fost încadrate de prima instanță

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, - escrocherie „adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile”, soluție, corect menținută fără modificări de

instanța de apel, la ziua adoptării deciziei – 18.01.2018.

Analizând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza probelor

cercetate detaliat de către prima instanță și de instanța de apel, instanța de recurs

ordinar consideră necesar de a le reîncadra, reieșind din prevederile art. 10 Cod

penal, a Legii nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea a unor acte legislative în

vigoare din 17.08.2018 adoptată după pronunțarea deciziei instanței de apel, prin

care au fost introduse modificări la dispozițiile din art. 190 Cod penal, care sunt în

favoarea inculpatului.

Astfel, potrivit noilor prevederi a art. 190 alin. (1) Cod penal, se consideră

infracțiune de escrocherie - ”dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”, totodată

fiind abrogat indicile calificativ prevăzut de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal - „cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a casa

sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași) din 13 decembrie 2017 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018, în partea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului și a stabilirii pedepsei, ținând cont de

dispozițiile din art. 10 alin. (1) Cod penal, care prevede că „Legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică

9

se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea

în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale”.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit invocă că din conținutul noilor

modificări ale art. 190 Cod penal, rezultă că legislatorul a concretizat acțiunile și

consecințele prejudiciabile prin care se comite infracțiunea de escrocherie

„dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau

mai multor persoane care a cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul a

adoptat un concept mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în

eroare a uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase; b) prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin

prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Astfel, instanța de recurs ordinar subliniază faptul că prin modificările

legislative operate în conținutul art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat acțiunile

inculpatului Pleșca Roman, legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau

conținutul ei, dar ținând cont de jurisprudența CtEDO, recomandările naționale și

internaționale, precum și de Hotărârile Curții Constituționale a RM privitor la

claritatea și previzibilitatea normei penale, a înlocuit sintagmele pre generale,

utilizate anterior - „înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu fapte prejudiciabile,

metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că acțiunile inculpatului

Pleșca Roman urmează a fi reîncadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal

(redacția 26.07.2018), după indicii calificativi „escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, cu

încheierea actului juridic anulabil determinată de comportamentul viclean care a

produs daune considerabile”, fiind constatat că inculpatul Pleșca Roman prin

comportament viclean a indus în eroare partea vătămată Profir Elena, precum că a

împrumutat lăptoptul de model ASUS 15,6 E502MABlue de la ea, la preț de 8690

lei, pe o perioadă scurtă, dar în realitate l-a însușit, deoarece nu l-a restituit părții

vătămate Profir Elena, cauzându-i daune considerabile.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consemnează că la stabilirea pedepsei

inculpatului Pleșca Roman va ține cont în deplină măsură de prevederile art. 75

Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seamă la stabilirea felului, duratei ori cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

10

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Colegiul penal lărgit concluzionează că la individualizarea pedepsei

inculpatului va ține cont în măsura deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite ce este mai puțin

gravă, de personalitatea vinovatului, care a fost atras de 2 ori la răspundere penală

în baza art. 186 alin. (2) Cod penal (f.d. 47), are mai multe abateri contravenționale

(f.d. 51), este caracterizat pozitiv (f.d. 55), nu a restituit prejudiciul cauzat părții

vătămate, la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, lipsa

circumstanțelor atenuante sau agravante, precum și de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării acestuia, de atingere a scopului pedepsei penale

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectarea

și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Prin urmare, având în vedere cele constatate, instanța de recurs ajunge la

concluzia de a aplica inculpatului Pleșca Roman pedeapsa sub formă de închisoare,

în limitele sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 26.07.2018), cu

executarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) Cod penal în

penitenciar de tip semiînchis, care va asigura realizarea scopului sancțiunii,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei noi atitudini a acestuia față

de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Pe cale de consecință, în temeiul celor expuse supra Colegiul penal lărgit

consideră că recursurile ordinare declarate urmează a fi admise din alte motive

decât cele indicate de recurent, cu casarea parțială a sentinței Judecătoriei Strășeni

(sediul Călărași) din 13 decembrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018, în partea încadrarii juridice a acțiunilor

inculpatului Pleșca Roman și stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Russ Sergiu în

numele inculpatului Pleșca Roman, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 și sentința Judecătoriei Strășeni

11

/sediul Călărași/ din 13 decembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Pleșca

Roman xxxxx, rejudecă cauza, pronunțând următoarea hotărâre.

Pleșca Roman xxxx se recunoaște vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 26.07.2018), stabilindu-i pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen – 1 (un) an 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei se va calcula din ziua reținerii lui Pleșca

Roman.

În rest, se mențin prevederile hotărârilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 29 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Ghervas Maria

Boico Victor

12