1re-113/2018 — art. 326 alin. 1 CP

1re-113/2018 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1re-113/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Foltea Vasile cu condamnatul Romașcu Ion, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe,

Romașcu Ion Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxxx, com. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în anulare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

examinată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției prevăzută de art.

506-509 Cod de procedură penală, Romașcu Ion a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 2600 unități convenționale, ce constituie 130000 lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 2 ani.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Romașcu Ion,

deținând funcția de ofițer de urmărire penală a Secției urmărire penală a

Inspectoratului de poliție Hâncești al IGP al MAI, fiind persoană publică, având în

virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, iar în conformitate cu Legea cu privire la prevenirea și

combaterea corpuției nr. 90-XVI din 25.04.2008, acceptând benevol restricțiile

impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la

folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în

alte interese decât cele de serviciu, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

funcția deținută, a comis traficul de influență, în următoarele circumstanțe:

1

La 06 iunie 2017, având în gestiune procesul penal în privința lui Bîtă

Alexandru pe faptul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat de către o persoană care nu deține permis de conducere,

ofițerul de urmărire penală Romașcu Ion, în cadrul discuției purtate cu Bîtă

Alexandru în sediul Inspectoratului de Poliție Hâncești, i-a comunicat că, pentru

acțiunile comise riscă o pedeapsă cu închisoare până la un an, amendă în mărime

de la 700 la 800 u.c. și muncă neremunerată în folosul comunității, totodată nu va

putea să-și perfecteze permis de conducere pe o perioadă de 3 ani, indicându-i ca a

doua zi să se prezinte la el împreună cu avocatul și caracteristica de la locul de trai,

invocând posibilitatea soluționării problemei apărute și acceptând o anumită sumă

de bani în acest scop.

În continuare, urmărind intenția obținerii unor avantaje patrimoniale sub

formă de bani ce nu i se cuvin, în cadrul efectuării urmăririi penale în cauza penală

nr. 2017200367, pornită la 07 iunie 2017 în baza indicilor infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin.(4) Cod penal, în privința lui Bîtă Alexandru, Romașcu Ion i-a

comunicat ultimului că, există posibilitatea ca să înceteze procesul și să nu ajungă

în instanța de judecată, insinuând influența pe care el o deține față de procuror în

scopul soluționării acestei probleme și acceptând în schimbul realizării acestui fapt

o anumită sumă de bani.

Continuându-și acțiunile sale criminale, la 07 iunie 2017, Romașcu Ion i-a

relatat lui Bîtă Alexandru faptul că decizia privind încetarea urmăririi penale în

privința acestuia o poate lua doar procurorul, și a acceptat în schimbul presupusei

sale influențe față de procuror, primirea unei anumite sume de bani, care potrivit

celor invocate de Bîtă Alexandru ar constitui 1500 euro.

La 12 iunie 2017, Bîtă Alexandru s-a prezentat iarăși la ofițerul de urmărire

penală Romașcu Ion, care i-a relatat că condițiile invocate anterior rămân aceleași,

însă în continuare urmează să apeleze la serviciile unui avocat, recomandându-i să

se adreseze la avocatul Nichifor Eugen pentru asistență juridică.

Prima instanță a indicat că astfel, prin acțiunile sale intenționate, Romașcu

Ion a comis trafic de influență, manifestat prin acceptarea personal de bani pentru

sine sau pentru o altă persoană, de către persoană care susține că are influență

asupra unei persoane cu funcții de demnitate publică pentru a o face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni

au fost sau nu săvârșite, infracțiune prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal.

Vasile în numele inculpatului Romașcu Ion, prin care a solicitat casarea parțială a

sentnței, cu dispunerea încetării procesului penal, cu liberarea lui Romașcu Ion de

răspundere penală, în legătură cu căința activă, conform art. 57 Cod penal.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

2

- ilegalitatea aplicării nemotivate a sancțiunii complementare în privința

inculpatului este vădită, în situația în care sancțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1)

Cod penal, nu prevede posibilitatea aplicării în privința persoanei fizice a pedepsei

sub formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcții publice;

- pentru a-1 sancționa pe Romașcu Ion cu pedeapsă complementară sub

formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani,

prima instanță avea obligația: de a motiva necesitatea aplicării pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții,

deoarece sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal nu prevede posibilitatea aplicării

în privința persoanei fizice a pedepsei sub formă de privare de dreptul de a ocupa

anumite funcții publice;

- prima instanță a comis o eroare de drept, deoarece s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege sau greșit individualizate în raport cu

prevederile capitolului VII din Partea generală a Codului penal;

- individualizând pedeapsa, instanța de judecată nu a respectat prevederile

art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, conform cărora era

obligată să indice în partea descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea

pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, în conformitate cu art. 77 Cod

penal, enumerarea circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv și că pot fi

recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sunt strict

prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul

rechizitoriului. Contrar acestor principii, prima instanță a neglijat faptul că, în

conținutul rechizitoriului, dar și în discursul său, acuzarea a menționat că nu au fost

stabilite careva circumstanțe agravante în privința inculpatului Romașcu Ion;

- indicând în partea descriptivă a sentinței că, circumstanțe ce agravează

răspunderea penală, conform art. 77 Cod penal, se stabilesc: „comiterea

infracțiunii din interes material”, prima instanță a comis un abuz de drept,

arogându-și din oficiu și neîntemeiat competențele părții acuzării;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, această circumstanță agravantă

(comiterea infracțiunii din interes material), care era prezentă în trecut la lit. l) alin.

(1) art. 77 Cod penal, a fost abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în

vigoare din 24.05.2009;

- prima instanță eronat a calculat mărimea pedepsei sub formă de amendă,

care ar fi urmat să fie aplicată în privința inculpatului, în situația în care a respins

propunerea apărării privind încetarea procesului penal, cu liberarea lui Romașcu

Ion de răspundere penală în legătură cu căința activă, în conformitate cu

3

prevederile art. 57 Cod penal. Astfel, luând în considerare că, limita maximă a

amenzii stabilită în calitate de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 326

alin. (1) Cod penal, este 3000 unități convenționale, reducerea cu o treime a

acesteia în conformitate cu prevederile art. 509 alin.(4) Cod de procedură penală,

impunea prima instanță să stabiliească o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 2000 unități convenționale;

- soluția de aplicare în privința inculpatului a pedepsei sub formă de amendă

- 2600 unități convenționale, este expusă neclar și nu sunt aduse careva argumente

care ar justifica criteriile care au determinat prima instanță să nu aplice prevederile

art. 509 alin. (4) Cod de procedură penală și să nu reducă maximul pedepsei

aplicate cu 1/3;

- instanța de judecată nu a ținut cont că sunt și alte circumstanțe atenuante

care indică la nivelul minim al caracterului prejudiciabil al acțiunilor inculpatului

și care au fost confirmate prin declarațiile acestuia, și anume că la 15.06.2017, a

denunțat acțiunile lui Bîtă Alexandru, conducerii organului de urmărire penală a IP

Hîncești și conducerii IP Hîncești, precum și SPIA MAI și CNA;

- instanța de judecată nu a combătut argumentele apărării;

- prima instanță neîntemeiat nu a luat în considerare efectele circumstanțelor

atenuante stabilite în prezenta speță, precum și a circumstanțelor excepționale

menționate în recurs, care indicau la existența unei cauze de înlăturare a

răspunderii penale și întemeiau încetarea procesului penal, cu liberarea de

răspundere penală a lui Romașcu Ion în legătură cu căința activă.

2018, a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu, recursul declarat, casată

sentința în partea individualizării pedespei și pronunțată o nouă hotărâre în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Romașcu Ion

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, ce constituie 100000 lei, și în temeiul art. 65 alin. (3) Cod penal, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 1 an. În rest

dispozițiile sentinței au fost menținute.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că din probele

administrate în cursul urmăririi penale rezultă că, acestea sunt suficiente pentru a

constata că faptele există, constituie infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod

penal, au fost săvârșite de inculpatul Romașcu Ion și sunt de natură să permită

tragerea la răspundere penală cu stabilirea pedepsei.

De asemenea, instanța de recurs a reținut că starea de fapt reținută și de

drept apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în

cauză, relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în recurs.

4

Totodată, instanța de recurs a conchis că prima instanță incorect a numit

inculpatului Romașcu Ion o pedeapsa principală sub formă de 2600 unități

convenționale.

Instanța de recurs a notat că sancțiunea normei juridice prevăzute în art. 326

alin. (1) Cod penal stabilește pedeapsa amendă în mărime de la 2000 la 3000

unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani.

Reieșind din aceste prevederi, și deoarece cauza a fost examinată în baza

acordului de recunoaștere a vinovăției, pedeapsa se reduce cu 1/3 din pedeapsa

maximă. Astfel, instanța de recurs a atestat că în speță pedeapsa maximă constituie

3000 unități convenționeale, 1/3 constituind 1000 unități convenționale, în acest

caz, pedeapsa urma a fi aplicată în cuantum de 2000 unități convenționale.

Ceea ce ține de pedeapsa complementară, instanța de recurs a considerat că,

aceasta urmează a fi aplicată în cuantumul mai mic decât cel stabilit de prima

instanță, or potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca și

pedeapsă complementară și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de

pedeapsă pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând

cont de caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de

judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de recurs a conchis că este

neîntemeiat argumentul apelantului precum că pedeapsa complimentară stabilită de

prima instanță nu este în măsură să asigure scopurile instituției pedepsei penale.

Totodată, instanța de recurs a notat că din considerentul că Romașcu Ion la

comiterea infracțiunii de trafic de influiență a utilizat statutul funcției de ofițer de

urmărire penală, drepturile și avantajele pe care le acordă aceasta pentru facilitarea

infracțiunii de corupție trebuie să fie privat de dreptul de a ocupa această funcție,

or, anume astfel va fi atins scopul pedepsei penale aplicate față de condamnat.

Instanța de recurs a respins solicitările părții apărării privind încetarea

procesului penal și liberarea lui Romașcu Ion de răspundere penală în temeiul art.

57 Cod penal, or alin. (1) prevede „Persoana care pentru prima oară a săvîrșit o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi liberată de răspundere penală

dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a autodenunțat de bună voie, a contribuit

activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate

sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracțiune”.

Astfel, instanța de recurs a conchis că inculpatul Romașcu Ion a comis o

infracțiune din domeniul corupției, fiind angajat ca ofițer de urmărire penală, fiind

persoană publică care în virtutea exercitării funcției care o deține, urma să lupte

5

împotriva corupției, însă ultimul profitând de funcție a săvârșit traficul de

influență.

Mai mult, instanța de recurs a indicat că aplicarea prevederilor art. 57 Cod

penal rămâne la discreția instanței și nu este o obligație.

În speță, instanța de recurs a concluzionat că Romașcu Ion urmează a fi

pedepsit conform prevederilor legale, or cauza fiind examinată în baza acordului

de recunoaștere a vinovăției, acordă inculpatului privilegii în ceea ce privește

aplicarea unei pedepse mai blânde.

avocatul Foltea Vasile în numele condamnatului Romașcu Ion, care indică

încălcarea art. 6, 13 CEDO și solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei

instanței de recurs, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin, care să

fie încetat procesul penal, cu liberarea lui Romașcu Ion de răspundere penală în

legătură cu căință activă, conform art. 57 Cod penal.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- condamnatul Romașcu Ion nu s-a aflat la adăpostul principiului securității

raporturilor juridice, deoarece cazul său a fost tratat diferit de cazul similar a

condamnatului Gamrețki Igor, cel puțin în partea care se referea la aplicarea în

privința sa a pedepsei complementare;

- instanța de recurs consecvent și cu bună-știință a evitat să respecte o

hotărâre anterioară a Curții Supreme de Justiție (în cazul Gamrețki) în ceea ce

privește interpretarea legii incidente în cauza ulterioară, cu referire la aplicarea

pedepsei complementare. Mai mult, abordarea instanței de recurs în partea ce ține

de aplicarea pedepsei complementare în privința lui Romașcu Ion nu a fost

consecventă și nu a conținut motive detaliate și considerente pentru care a decis

contrar poziției instanței superioare;

- încălcarea deptului la un proces echitabil și la un recurs efectiv, prevăzute

de art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, manifestat prin faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de către partea apărării, cu referire la aspectele

de ilegalitate a hotărârii primei instanțe, în partea ce ține de individualizarea

pedepsei și aplicarea unor norme de drept abrogate;

- argumentele utilizate de instanța de recurs în suportul soluției contestate,

sunt formale și, pe alocuri, în mod evident, încearcă să acopere deficiențele și

gravele erori de drept și de fapt admise de prima instanță la examinarea acestui

dosar penal;

- la fila nr.10, penultimul aliniat al deciziei instanței de recurs, este

consemnat că: „Instanța de apel constată că, din conținutul cererii de apel

înaintate de procuror rezultă că, legalitatea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul

6

central, din data de 21 decembrie 2017 este contestată sub aspectul

individualizării pedepsei”. Citatul nominalizat demonstrează că instanța de recurs

n-a intrat, cel puțin, în esența gravelor ilegalități sesizate de apărare, nu a reținut că

în acest dosar a fost depus recurs, nu apel, și că nu procurorul a fost partea care a

contestat hotărîrea (sentința);

- nici prima instanță și nici instanța de recurs nu au ținut cont de argumentele

apărării în partea ce se referă la necesitatea aplicării în acest caz a prevederilor art.

57 Cod penal și de analiza detaliată a acțiunilor lui Romașcu Ion care a denunțat

oficial fapta prejudiciabilă, atât Centrului Național Anticorupție, Serviciului

Protecție Internă și Anticorupție a Ministerului Afacerilor Interne, cât și conducerii

Inspectoratului de poliție Hîncești;

- încercând să înlăture erorile instanței de fond, instanța de recurs s-a

manifestat de o manieră acuzatoare și, din oficiu, a motivat de fapt și de drept

necesitatea aplicării pedepsei complementare în privința condamnatului;

- instanța de recurs a admis o gravă eroare de drept și nu a luat în considerare

faptul că art. 63 Cod penal nu este relevant speței și categoric nu putea fi aplicat în

privința lui Romașcu Ion, deoarece reglementează categoriile pedepselor

persoanelor juridice, prin ce s-au încălcat prevederile art. 395 alin. (3) Cod de

procedură penală;

- deși instanța de recurs a stabilit mai multe erori comise de prima instanță,

în expunere nu a fost arătat în ce constă caracterul ilegal al omisiunilor concrete ale

primei instanțe, prin ce s-a exprimat încălcarea de lege comisă, precum și

mijloacele privind repararea lor prin analiza materiei reglementării și

jurisprudenței. Or, lipsa de motivare adecvată cerințelor legii într-o hotărâre

judecătorească afectează grav espectarea garanțiilor procedura le la un proces

echitabil;

- a fost încălcat dreptul condamnatului Romașcu Ion la judecarea cauzei sale

în mod echitabil, garantat de art. 6 §1 CEDO sub aspectul că instanțele au încălcat

principiul securității raporturilor juridice, nu și-au motivat în corespundere cu

cerințele legii deciziile, nu s-au pronunțat corespunzător asupra motivelor invocate

de partea apărării în recurs.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu cuprinde conținutul și

motivele stipulate în art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.

În acest sens, indică că recurentul solicitând casarea parțială a deciziei

instanței de recurs, a invocat ca temei pentru declararea recursului în anulare și

redeschiderea procesului, dezacordul cu individualizarea pedepsei, însă fără a

7

argumenta în ce constă viciul fundamental, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Astfel, menționează că din conținutul recursului, rezultă că recurentul în loc

să se refere și să motiveze pretinsele încălcări esențiale, care obligatoriu urmau să

se regăsească în recurs, s-a limitat doar la alegațiile invocate, solicitând aplicarea

prevederilor art. 57 Cod penal.

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs în anulare în termen.

Art. 453 Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Conform pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală, viciul fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată reprezintă o

încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Din textul recursului în anulare declarat se evidențiază faptul că prin

motivele invocate de către recurent, acesta notifică încălcarea art. 6, 13 CEDO,

prin faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în recurs de către partea apărării, în partea ce ține de individualizarea pedepsei și

anume aplicarea pedepsei complementare, precum și încălcarea principiului

securității raporturilor juridice, deoarece condamnatul Romașcu Ion ar fi fost tratat

diferit comparativ cu altă cauză similară.

Analizând materialele cauzei prin prisma acestor aspecte, Colegiul penal

atestă că aceste alegații ale recurentului nu pot fi acceptate, or acestea se

întemeiază doar pe o apreciere subiectivă a normelor prevăzute de art. 57, 65 alin.

(3) Cod penal de către recurent, prin care își manifestă dezacordul cu soluția

corectă a instanței de recurs în această speță, poziție neconfirmată prin careva

temeiuri de fapt sau de drept aplicabile în prezenta speță, iar dezacordul cu soluțiile

legale adoptate de instanța de judecată în prezenta cauză nu se apreciază ca un

viciu fundamental ce ar da temei de a interveni în hotărârea judecătorească

devenită irevocabilă.

8

Astfel, cu referire la alegațiile recurentului, precum că în privința lui

Romașcu Ion a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice, deoarece

cauza sa a fost tratată diferit de cauza similară a condamnatului Gamrețki Igor în

partea aplicării pedepsei complementare în prezenta speță, Colegiul penal atestă că

este neîntemeiat, or circumstanțele de fapt și de drept dintre aceste două cauze

penale sunt diferite și nu pot fi apreciate ca fiind similare, deoarece cu excepția

tipului de infracțiune săvârșită, restul circumstanțelor comiterii infracțiunilor,

personalitatea condamnaților, precum și legătura dintre infracțiunea de trafic de

influența anume cu funcțiile deținute diferă, or instanța de recurs corect a constatat

că condamnatul Romașcu Ion anume datorită deținerii funcției de ofițer de

urmărire penală, profitând de avantajele și drepturile ce-i confereau această funcție,

a pretins că are influență asupra procurorului pentru a înceta procesul penal în

privința lui Bîta Alexandru, prin urmare de instanța de recurs s-a reținut just

necesitatea privării de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 1 an, în

strictă conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal.

Ce ține de alegația recurentului, precum că instanța de recurs a admis o

eroare gravă de drept și nu a luat în considerare faptul că art. 63 Cod penal nu este

aplicabil în speță, deoarece reglementează categoriile de pedepse aplicabile

persoanelor juridice, prin ce s-au încălcat prevederile art. 395 alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal atestă că este irelevantă pentru prezenta speță și

nu poate fi acceptată, or această mențiune din dispozitivul deciziei instanțe de

recurs, constituie o eroare materială evidentă, care prin încheierea Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, deja a fost corectată.

De asemenea, cu privire la criticile recurentului, precum că în speță au fost

încălcate drepturile la un proces echitabil și recurs efectiv, prevăzute de art. 6, 13

CEDO, prin faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de către partea apărării, cu referire la aspectele de

individualizarea pedepsei și aplicare a unor norme de drept abrogate, Colegiul

penal conchide că sunt neîntemeiate și constituie opinia subiectivă a recurentului

întemeiată primordial pe dezacordul cu soluția instanței de recurs, or coraportând

textul deciziei instanței de recurs contestate (f.d. 61-67, vol. II), cu textul cererii de

recurs ordinar (32-38, vol. II), se atestă motivarea amplă și detaliată a instanței de

recurs asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale, primordial privind

aplicabilitatea prevederilor art. 57 Cod penal în prezenta speță, fără a fi admisă

vreo omisiune sau eroare de drept ce ar afecta drepturile fundamentale ale

condamnatului, motiv din care instanța de recurs în anulare nu identifică nici un

temei justificativ de a interveni în decizia instanței de recurs sub aspectele

contestate, or instanța de recurs corect a intervenit în soluția primei instanțe în

partea pedepsei cu amenda aplicate și a corectat eroarea comisă de aceasta și a

9

pronunțat o nouă hotărâre ce este în favoarea condamnatului atât în partea pedepsei

principale, cât și celei complementare.

În același context, Colegiul penal atestă că recurentul invocă în speță

încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, iar

argumentele specificate de acesta în recursul în anulare, descrise și la pct. 4, a

prezentei decizii, se referă la chestiuni asupra cărora instanțele de judecată deja s-

au expus suficient de detaliat în hotărârile judecătorești contestate, și în ansamblu

reprezintă o manifestare privind dezacordul cu aprecierea circumstanțelor speței și

cu soluția finală adoptată legal de instanța de recurs prin hotărârea irevocabilă

adoptată în prezenta speță, ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs în anulare,

or nu se confirmă încălcarea dreptului condamnatului Romașcu Ion la un proces

echitabil sub aspectele invocate.

Mai mult, cu referire la motivele recurentului precum că instanța de recurs

nu a intrat în esența ilegalităților sesizate de apărăre, nu a reținut că în acest dosar a

fost depus recurs, nu apel, că nu procurorul a fost partea care a contestat sentința,

după cum e indicat la fila 10 a deciziei instanței de recurs, Colegiul penal conchide

că nu pot fi acceptate, or constituie erori materiale evidente și neesențiale, ce nu

afectează legalitatea deciziei și soluției adoptate de instanța de apel, fără a putea fi

considerat ca un viciu fundamental. Subsidiar, se indică că atât în partea

introductivă, cât și în partea descriptivă și dispozitivă a deciziei contestate (f.d. 52-

67, vol. II), a fost indicat corect că cauza se examinează în procedură de recurs,

precum și partea care a contestat sentința primei instanțe.

Cât privește argumentele recurentului, că nici prima instanță și nici instanța

de recurs nu au ținut cont de argumentele părții apărării privind necesitatea

aplicării prevederilor art. 57 Cod penal, că Romașcu Ion a denunțat oficial fapta

prejudiciabilă organelor de drept, Colegiul penal constată că corect ambele instanțe

ierarhic inferioare nu au ținut cont de aceste argumente irelevante, or după cum

indică avocatul în recursul său, Romașcu Ion ar fi anunțat organele de drept la

15.06.2017 (f.d. 37, vol. II), atunci când urmărirea penală în privința sa era deja

pornită (f.d. 15, 42, vol. I), tot aceasta fiind și ziua în care acesta a fost reținut.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci

când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată

și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme

10

trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu

pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată

doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor

fundamentale și obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16

ianuarie 2007).

afectată de un viciu fundamental, or instanța de recurs s-a expus motivat asupra

chestiunilor esențiale supuse atenției sale, prin urmare hotărârea judecătorească

irevocabilă adoptată în această cauză penală este legală, iar recursul în anulare

declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Foltea Vasile

cu condamnatul Romașcu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Romașcu Ion

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

11