1ra-1003/2017 — art. 190 al. 5 CP

1ra-1003/2017 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1003/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

25 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Postică Veaceslav cu avocatul acestuia Ionaș Gheorghe, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016 și

a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Postică Veaceslav Xxxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în or. xxx, str. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procesul penal intentat împotriva lui Postică Veaceslav în temeiul art.190 alin.(5) Cod

penal, s-a încetat în temeiul art.391 alin. (1) Cod de procedură penală, din motiv că

există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

S-a încasat de la Postică Veaceslav în folosul părții vătămate dauna materială în

sumă de 30 000 (treizeci mii) euro precum și a dobînzii de întîrziere în mărime de 29

171,10 euro, conform cursului BNM la data executării prezentei hotărîri.

rechizitoriului, Postică Veaceslav, se învinuiește precum că, în perioada lunilor iunie-

iulie a anului 2007, urmărind scopul dobîndirii bunurilor ilicite a altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că dorește să-și procure un automobil

de model TIR folosindu-se de relațiile de încredere dintre el și cetățenii, Creciun

1

Serghei și Mardari Valeriu, aflîndu-se pe str. Petricani, 84, mun. Chișinău, la sediul

S.R.L „Termo Trans Grup”, a primit de la Mardari Valeriu bani în sumă de 30 000

euro, care conform cursului BNM constituie 495 375 lei, bani care urmau a fi

restituiți în decurs de 6 luni, chiar dacă din cauza datoriilor pe care le avea la acel

moment știa cu certitudine că nu dispune de mijloace financiare pentru a restitui

banii, cauzînd astfel părții vătămate, Mardari Valeriu, o daună materială în proporții

deosebit de mari în sumă de 495 375 lei.

Fapta infracțională a fost calificată după semnele calificative prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal - escrocherie - adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari.

3.1. - procurorul în Procuratura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, Cazacu

Mariana, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Postică Veaceslav să fie declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal și stabilirea unei pedepse în formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, în penitenciar de tip închis.

3.2. - inculpatul cu avocatul său, Ionaș Gheorghe, prin care au solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Postică Veaceslav învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, să fie achitat pe motiv

că în acțiunile acestuia nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii și nu

s-a constatat existența faptei infracționale incriminate. Totodată au cerut a nu se

pronunța asupra acțiunii civile înaintate de către partea vătămată, Mardari Valeriu, în

legătură cu faptul că în acțiunile lui Postică Veaceslav nu sunt constatate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul înaintat de avocatul Gheorghe Ionaș în numele

inculpatului Postică Veaceslav.

A fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura sectorului Rîșcani, mun.

Chișinău, Cazacu Mariana, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează.

Postică Veaceslav Xxxxx a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la 9

(nouă) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

activitatea economică pe un termen de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Mardari Valeriu către Postică

Veaceslav privind încasarea prejudiciului material și moral.

2

S-a încasat din contul lui Postică Veaceslav în beneficiul lui Mardari Valeriu

prejudiciul material în mărime de 30000 (treizeci mii) euro, conform cursului BNM

la momentul executării hotărîrii.

În rest acțiunea civilă înaintată de Mardari Valeriu a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ținând cont de prevederile art. art. 27, 99-101 Cod de procedură penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, prin

prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a

constatat că Postică Veaceslav, în perioada lunilor iunie-iulie a anului 2007, urmărind

scopul dobândirii bunurilor ilicite a altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul că dorește să-și procure un automobil de model TIR

folosindu-se de relațiile de încredere dintre el și cetățenii, Creciun Serghei și Mardari

Valeriu, aflându-se pe str. Petricani, 84, mun. Chișinău, la sediul S.R.L „Termo Trans

Grup”, a primit de la Mardari Valeriu bani în sumă de 30 000 euro, care conform

cursului BNM constituie 495 375 lei, bani care urmau a fi restituiți în decurs de 6

luni, chiar dacă din cauza datoriilor pe care le avea la acel moment știa cu certitudine

că nu dispune de mijloace financiare pentru a restitui banii, cauzând astfel părții

vătămate, Mardari Valeriu, o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă de

495 375 lei.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că instanța de fond

a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate incorect, instanța de fond ajungând eronat la concluzia încetării procesului

penal în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) Cod de

procedură penală, din motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Or, ordonanța Procurorului procuraturii sec. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer

Alexandru, din 26.12.2012, prin care s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărire

penală și clasarea procesului penal în privința lui Postică Veaceslav, învinuit în

temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal a fost anulată în mod corect în baza ordonanței

Procurorului adjunct al Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 07.03.2013, în

temeiul art. 52 și 287 alin. (1) Cod de procedură penală în vigoare la acel moment.

În acest context, s-a reținut că deși prin Hotărîrea Curții Constituționale din

14.05.2015, a fost declarată drept neconstituțională dispoziția art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, care a stat la baza emiterii ordonanței procurorului adjunct al

Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 07.03.2013, aceasta nu are caracter

retroactiv. Or, în acord cu prevederile art. 26 alin. (7) al Legii cu privire la Curtea

Constituțională nr. 317 din 13.12.1994, hotărârile Curții Constituționale produc efect

numai pentru viitor.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că efectele juridice ale Hotărârii Curții

Constituționale din 14.05.2015 nu se răsfrâng asupra ordonanței procurorului adjunct

3

al Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din 07.03.2013 emisă în temeiul art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală, prin care a fost anulată ca total neîntemeiată

ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale, emise

de procurorul Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer Alexandru la

26.12.2012, cu dispunerea reluării urmăririi penale, care este legală și întemeiată și

nu contravine prevederilor procesual penale.

Așadar, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate instanța de apel a

considerat că, prima instanță greșit a ajuns la concluzia precum că ordonanța de

reluare a urmăririi penale din 07.03.2013 nu este întemeiată pe circumstanțele

prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală și în conformitate cu art. 251

Cod de procedură penală și dispoziția Hotărârii Curții Constituționale din 14.05.2015,

urmează a fi lovită de nulitatea absolută și nu produce careva consecințe juridice, fapt

ce duce la nulitatea rechizitoriului.

Necătînd la faptul că inculpatul Postică Veaceslav nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a

constatat că vinovăția acestuia se probează, cu certitudine, prin următoarea sistemă de

probe, analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate, Mardari Valeriu și a martorului Creciun Serghei;

- informația Camerei înregistrării de Stat, prin care se confirmă că cet. Postică

Veaceslav figurează în calitate de administrator a SRL „Aliubtar” și administrator și

asociat cu cota de participare 90% a SRL „Postică Trans” (f. d. 44-46, vol. I);

- informația Inspectoratului Fiscal de Stat, prin care se confirmă că în perioada

anilor 2005-2012 cet. Postică Veaceslav a obținut venit în sumă totală de 89 345 lei

(f. d. 47-48, vol. I);

- informația Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care se confirmă că în

perioada anilor 2006-2011 cet. Postică Veaceslav a obținut venituri esențiale ( f. d.

49-49A, vol. I)

Conform prevederilor art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală, care indică că

părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de apel

a explicat părților posibilitatea de a prezenta probe.

În acest context a menționat că inculpatul și apărătorul acestuia în ședința

instanței de apel au declarat că careva probe nu au, însă au solicitat verificarea

suplimentară a următoarelor probe:

- plîngerea cet. Creciun Serghei, prin care acesta solicită atragerea la răspundere

penală a lui Postică Veaceslav, pentru faptul că în anul 2007 nu i-a restituit

împrumutul luat în mărime de 30000 euro pentru procurarea unui automobil de model

TIR (f. d. 9, vol. I);

4

- declarația cet. Creciun Serghei, în care a relatat că a transmis inculpatului

Postică Veaceslav suma de 30000 euro (f. d. 10, vol. I);

- declarațiile date de partea vătămată, Mardari Valeriu, la faza urmăririi penale,

unde a relatat că în anul 2007 i-a împrumutat lui Postică Veaceslav la rugămintea lui

Creciun Serghei suma de 30000 euro, care nu i-a fost restituită pînă în prezent (f. d.

25, vol. I);

- declarațiile date de martorul, Creciun Serghei, la faza urmăririi penale, unde a

relatat că în anul 2007 în prezența sa, Mardari Valeriu, i-a împrumutat lui Postică

Veaceslav suma de 30000 euro, întocmind o recipisă în acest sens care nu i-a fost

restituită pînă în prezent părții vătămate (f. d. 29, vol. I);

- ordonanța procurorului Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din

26.12.2012, Arcer Alexandru, prin care a fost dispusă scoaterea persoanei de sub

urmărire penală și clasarea procesului penal în privința lui Postică Veaceslav învinuit

în temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal (f. d. 53-55, vol. I);

- ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău din

07.03.2013, în temeiul art. 287 alin. (1) a CPP, a fost anulată ca total neîntemeiată

ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală și clasarea procesului

penal în privința lui Postică Veaceslav învinuit în temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal

cu dispunerea reluării urmăririi penale (f. d. 65-66, vol. I).

Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării lor, a constatat că inculpatul Postică Veaceslav a comis infracțiunea

imputată lui, și că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, după semnele calificative: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit

de mari.

În urma verificării probelor instanța de apel a ajuns la concluzia că, argumentele

procurorului cu privire la vinovăția inculpatului Postică Veaceslav, invocate în apelul

depus împotriva sentinței de încetare sunt fondate, deoarece instanța de fond a dat o

apreciere eronată situației de fapt constatate în cadrul cercetării judecătorești.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea apărătorului cu

privire la achitarea inculpatului Postică Veaceslav din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii de escrocherie, or, la materialele cauzei penale au

fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă

vinovăția lui Postică Veaceslav în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatului Postică Veaceslav

precum că dânsul n-ar fi comis fapta infracțională imputată, nu a însușit prin

înșelăciune și abuz de încredere bani de la partea vătămată, ci a împrumutat o sumă

de bani pe care intenționa să o întoarcă, însă din cauza crizei mondiale-financiare din

anul 2009 nu avea posibilitatea să achite procentele și să restituie împrumutul, nu

5

corespund adevărului, și sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru fapta comisă, deoarece ele se combat de întreaga sistemă

de probe analizate mai sus, și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală și care integral demonstrează vina lui în comiterea infracțiunii

imputate.

În viziunea instanței de apel vinovăția inculpatului Postică Veaceslav în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost dovedită

pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția

inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil.

Instanța de apel la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Postică Veaceslav, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de persoana

inculpatului și de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Postică Veaceslav, se

atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului Penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

La individualizarea pedepsei în temeiul art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a ținut cont că, inculpatul Postică Veaceslav a comis o infracțiune din categoria

celor deosebit de grave, cu scop de cupiditate, de pericolul social al infracțiunii

săvârșite, de aspectele săvârșirii infracțiunii, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, personalitatea celui vinovat, anterior nejudecat, la

evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află, are la întreținere doi copii

minori.

Instanța de apel la stabilirea pedepsei a constatat că, lipsesc circumstanțe

agravante în temeiul art. 77 Cod penal și circumstanțe atenuante în temeiul art. 76

Cod penal. Totodată, luând în considerație toate circumstanțele cauzei și anume,

opinia participanților la proces, inculpatul a săvârșit din intenție o infracțiune

deosebit de gravă, din interes material, nu a conștientizat gravitatea faptei comise, nu

a restituit prejudiciul material cauzat părții vătămate, precum și influența pedepsei

asupra corectării inculpatului, instanța de apel a considerat că, corectarea și

reeducarea inculpatului Postică Veaceslav este posibilă doar prin izolarea acestuia de

societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de privațiune de libertate.

Reieșind din circumstanțele indicate, instanța de apel a conchis că, restabilirea

echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Postică Veaceslav, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea

altor persoane, poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse penale în limitele

6

sancțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, sub formă de 9 ani închisoare cu

aplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de activitatea economică

pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Postică Veaceslav a comis o infracțiune

deosebit de gravă, din care considerente urmează să-și ispășească pedeapsa în

penitenciar de tip închis, or, potrivit art. 72 alin. (4) Cod penal, în penitenciare de tip

închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum și persoanele care au săvârșit

infracțiuni ce constituie recidivă.

În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată de Mardari Valeriu către Postică

Veaceslav, instanța de apel a relevat că potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură

penală, victima unei fapte care constituie componență de infracțiune este în drept să

ceară, în condițiile prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la

procesul penal în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale,

fizice și materiale.

Astfel, din materialele dosarului, s-a constatat că, la data de 21 noiembrie 2012,

partea vătămată, Mardari Valeriu, a depus o acțiune civilă către inculpatul Postică

Veaceslav, în care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 30000

euro.

Ulterior, avocatul, Axenti Aurica, în numele părții vătămate, Mardari Valeriu, a

depus o cerere de concretizare a pretențiilor din acțiunea civilă în care a solicitat

încasarea de la inculpatul Postică Veaceslav, a prejudiciului material în mărime de

30000 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 29171,10 euro și prejudiciul moral în

mărime de 10000 lei.

În acest context, instanța de apel a conchis că, în conformitate cu prevederile art.

1398 alin.(l) Cod Civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție

este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a menționat și jurisprudența CtEDO,

cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că „atunci

când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta

semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în mod

expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobîndirea calității de parte civilă în

procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care 1-a suferit”.

Învederînd aceste considerente ale instanței europene, instanța de apel a evidențiat

că, urmează să încaseze din contul inculpatului Postică Veaceslav, în beneficiul părții

civile, Mardari Valeriu, a prejudiciului material în mărime de 30000 euro care

constituie prejudiciul material efectiv suportat de partea civilă prin sustragerea ilicită

7

a bunurilor de către inculpat.

Referitor la pretenția privind încasarea dobînzii de întîrziere, instanța de apel a

notat că acestea nu se pretează rigorilor art. 219 alin. (2) Cod de procedură penală.

În plus, reprezentantul părții civile nu a prezentat careva probe pertinente și

concludente în acest sens.

Or, în virtutea art. 118 alin. (l) Cod de procedură civilă, în materia acțiunii civile,

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În ceea ce privește prejudicial moral, instanța de apel a constatat că partea

vătămată, Mardari Valeriu, nu a prezentat careva probe care ar demonstra că în urma

acțiunilor săvîrșite de inculpatul Postică Veaceslav, i-ar fi fost cauzate careva

suferințe psihice.

Postică Veaceslav cu avocatul acestuia Ionaș Gheorghe, prin care au indicat

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11), 14) Cod de procedură penală

și art. 6 CEDO, au solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

încetarea procesului penal în privința inculpatului în baza învinuirii prevăzute de art.

190 alin.(5) Cod penal, deoarece există o hotărîre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceleiași fapte de încetare a urmăririi penale și de a

lăsa fără soluționare acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mardari

Valeriu către inculpatul Postică Veaceslav.

În motivarea cererii de recurs recurenții au indicat următoarele motive :

- art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP - hotărîrile atacate nu cuprind motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de fond și apel au admis grave erori de fapt și de drept,

care au afectat soluțiile instanțelor;

- art. 427 alin. (1) pct. 8) CPP - fapta inculpatului Postică Veaceslav nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate și nu există faptul infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal;

- art. 427 alin. (1) pct. 11) CPP - există o cauză de înlăturare a răspunderii

penale;

- art. 427 alin. (1) pct. 14) CPP - Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă;

- prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer

Alexandru din 26 decembrie 2012 (f. d. 53-55, vol. I) a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a cet. Postică Veaceslav de pe cauza penală nr. 2012022528 și

clasarea procesului penal;

- prin ordonanța procurorului adjunct al sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Jomir

Eugen din 07.03.2013 (f. d. 65, vol. I) a fost dispusă anularea ca total neîntemeiată a

ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală cu clasarea cauzei penale nr.

8

2012022528, emise de procurorul în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer

Alexandru la 26.12.2012 și reluarea urmăririi penale în cauza nr. 2012022528. Drept

temeiuri pentru anularea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și clasarea

cauzei penale, procurorul ierarhic superior a indicat că ordonanța din 26.12.2013,

privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală, cu clasarea cauzei penale, este

una prematură, pe motiv că, organul de urmărire penală nu a efectuat pe deplin

acțiunile de urmărire penală, întru verificarea versiunii învinuitului, în coraport cu

declarațiile părții vătămate, martorilor iar ca rezultat să fie posibilă adoptarea unei

hotărîri legale și definitive pe caz. Din conținutul ordonanței privind anularea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale din 07 martie

2013 reiese că din punct de vedere juridic, procurorul ierarhic superior și-a motivat

ordonanța adoptată în baza prevederilor art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală;

- la acest capitol este relevantă Hotărîrea Curții Constituționale nr.12 din

14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) din

Codul de procedură penală, în care Curtea Constituțională a declarat drept

neconstituțională dispoziția art. 287 alin. (1) CPP;

- recurenții menționează că la emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală din 26.02.2012, procurorul și-a motivat în drept hotărîrea în baza art. 275 alin.

(1) pct. 3) CPP, norme care prevăd posibilitatea procurorului de a înceta cauza penală

în situația în care fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Circumstanțele care au

determinat concluzia respectivă au fost argumentate detaliat;

- din conținutul ordonanței de reluare a urmăririi penale din 07 martie 2013

rezultă că procurorul nu a stabilit fapte noi sau recent descoperite, ori în viciu

fundamental în cadrul procesului, care ar afecta hotărîrea anterioară, încălcînd în așa

mod prevederile art. 4 alin. (2) al Protocolului Nr. 7 a CEDO și art. art. 22 alin. (2),

287 alin. (1) a CPP;

- ținînd cont de hotărîrile Curții Constituționale cu privire la declararea

neconstituționalității prevederilor art. 63 alin. (6) și art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură penală, se constată

că ordonanța de reluare a urmăriri penale din 07 martie 2013, este una ilegală, emisă

cu încălcarea dreptului persoanei de a nu fi judecată sau pedepsită de 2 ori pentru

săvîrșirea unei infracțiuni, și, respectiv, este lovită de nulitatea absolută și nu produce

careva consecințe juridice;

- prin urmare, reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin.

(2) și art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al

Protocolului nr. 7 la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor

legale referitoare la sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de

procedură penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la

orice etapă a procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță,

inclusiv din oficiu;

9

- recurenții menționează că la capitolul problemelor invocate există o

jurisprudență unificată a Curții Supreme de Justiție. Astfel, în cauze similare cu cea a

lui Postică Veaceslav, Colegiul Penal a Curții Supreme de Justiție la data de

04.08.2015 a adoptat decizia în cauza Țentiu Vitalie XXXX; la 16.02.2016 a adoptat

decizia în cauza Cernopolc Valeriu, Nastas Mihail, Murgun Oleg; la 06.09.2016 a

adoptat decizia în cauza Guțu Dinu Dumitru; la 16.06.2016 a adoptat decizia în

cadrul examinării recursului în anulare în cauza penală Digori Ion XXX, iar prin

totalitatea deciziilor nominalizate au fost declarate nule ordonanțele de reluare a

urmăririi penale și au fost aplicate direct prevederile Hotărîrii Curții Constituționale

nr.12 din 14.05.2015 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 287 alin.

(1) din Cod de procedură penală;

- recurenții consideră că instanța de fond, în mod ilegal și neîntemeiat a dispus

încasarea de la Postică Veaceslav în folosul părții vătămate a daunei materiale în

sumă de 30000 euro și a dobînzii de întîrziere în mărime de 29171,10 euro, conform

cursului BNM la data executării hotărîrii. Totodată, consideră că și instanța de apel,

în mod incorect a dispus încasarea de la inculpat în folosul părții vătămate a sumei de

30000 de euro;

- din conținutul prevederilor art. 219 alin. (1) CP, art. 225 alin. (2) CPP, art. 389

alin. (1) CPP, art. 1398 alin. (1) CCiv., rezultă că instanța de judecată este în drept să

dispună admiterea acțiunii civile doar în situația în care a adoptat o hotărîre de

condamnare în privința inculpatului, prin care a fost constatată în acțiunile

inculpatului o faptă ilegală, iar acesta ar fi acționat în mod ilicit față de o persoană

fizică sau juridică;

- potrivit sentinței instanței de fond adoptate în privința lui Postică Veaceslav,

rezultă că instanța judecătorească a adoptat o sentință de încetare a procesului penal

din motivul existenței circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Din conținutul părții motivante a

sentinței rezultă că instanța de fond nu a constatat vre-o faptă ilegală comisă de

inculpat, ci doar a indicat că potrivit rechizitoriului Postică Veaceslav se învinuiește

de comiterea unei infracțiuni, iar încetarea procesului penal a fost dictată de faptul că

a fost declarată nulă ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii sect. Rîșcani,

mun. Chișinău, Jomir Eugen din 07.03.2013 (f. d. 65, vol. I), prin care a fost dispusă

anularea ca total neîntemeiată ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală cu

clasarea cauzei penale nr. 2012022528, emise de procurorul în Procuratura sect.

Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer Alexandru la 26.12.2012 și reluarea urmăririi penale în

cauza nr. 2012022528;

- în circumstanțele date, a rămas valabilă ordonanța privind scoaterea de sub

urmărire penală a lui Postică Veaceslav, cu clasarea cauzei penale nr. 2012022528,

emise de procurorul în Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, Arcer Alexandru la

26.12.2012. Astfel, la momentul de față, Postică Veaceslav este declarat nevinovat de

10

comiterea infracțiunii incriminate, iar instanța de fond nu era în drept să dispună

încasarea din contul acestuia în folosul părții vătămate a prejudiciului material în

sumă de 30000 euro și a dobînzii de întîrziere în sumă de 29171, 10 euro;

- în acest context, recurenții consideră că este inadmisibilă menținerea

dispozițiilor instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii și încasarea de la

inculpatul Postică Veaceslav în folosul părții vătămate Mardari Valeriu a sumei totale

de 59151, 10 euro;

- recurenții consideră că fapta imputată inculpatului Postică Veaceslav nu

conține elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 190

alin.(5) Cod penal, constatînd astfel existența unor raporturi civile;

- în cazul lui Postică Veaceslav, atît prin declarațiile inculpatului precum și din

declarațiile părții vătămate Mardari Valeriu și a martorului Creciun Serghei rezultă că

suma de 30000 euro a fost transmisă în calitate de împrumut; la momentul

transmiterii banilor Postică V. avea o afacere profitabilă, iar situația materială a

acestuia era una bună și, respectiv, avea premise pentru restituirea ulterioară a

împrumutului; banii au fost utilizați anume în scopul procurării unui autocamion; nu

a fost confirmat faptul că inculpatul ar fi avut careva datorii; inculpatul anterior

împrumutase bani și de la martorul Creciun Serghei, care au fost restituiți în termen și

nu au fost prezentate careva probe care ar confirma existența altor datorii;

- prin urmare acuzatorul de stat absolut neîntemeiat și eronat a indicat în

învinuire faptul că procurarea unui automobil de model TIR ar fi fost doar un pretext,

că la momentul primirii banilor inculpatul ar fi avut careva datorii și nu dispunea de

mijloacele financiare, or, probele administrate confirmă contrariul;

- totodată în cazul dat existența unei recipise și poziției inculpatului prin care

acesta recunoaște datoria față de Mardari Valeriu demonstrează cu certitudine

existența unui drept cu caracter civil, iar recipisă și poziția inculpatului, fiind probe în

cauza penală, garantează în mod real dreptul părții vătămate de a pretinde la

despăgubiri, formulînd o acțiune civilă într-o instanță civilă de drept comun în baza

normelor dreptului civil, fapt care a și avut loc;

- mai mult decît atît sentința de condamnare poate fi adoptată doar în cazul

existenței unor probe pertinente, concludente, utile și veridice, care toate în ansamblu

se coroborează;

- în acest sens declarațiile părții vătămate Mardari Valeriu și a martorului

Creciun Serghei date în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești sunt

contradictorii. Astfel, în ordonanța de pornire (f. d. l, vol. I) se indică faptul că

mijloacele bănești în sumă de 30000 euro au fost primite de la Creciun Serghei, iar în

plîngerea și declarația lui Creciun Serghei (f. d. 9-10, vol. I) se indică același lucru;

fiind audiat în calitate de parte vătămată, cet. Mardari Valeriu (f. d. 25, vol. I) a

indicat că banii au fost împrumutați la 20.08.2009, fapt confirmat și de către martorul

11

Creciun Serghei (f. d. 29, vol. I), iar în instanța de judecată au comunicat că banii au

fost transmiși în anul 2007;

- este menționabil că printre garanțiile unui proces echitabil, reglementat de art.

6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice persoană are dreptul de a fi

judecat în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, iar cauza penală în

privința lui Postică Veaceslav nu a fost judecată în mod echitabil, fiind încălcate

esențial drepturile inculpatului garantate atît de Constituția Republicii Moldova,

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza Perez v. Franța din 12.02.2004,

cauza Ringvold v. Norvegia din 11.02.2003, cauza Zolotuhin v. Rusiei din

10.02.2009), cît și de Codul de procedură penală, iar această încălcare de lege

echivalează cu o eroare judiciară, care recurenții consideră că urmează a fi corectată

de către instanța de recurs.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței

de apel și sentinței și dispunerea încetării procesului penal în privința lui Postică

Veaceslav, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a hotărîrii atacate

și cu dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se constată că există

circumstanțele stipulate de art. 391 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, adică

există o hotărîre definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care

a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale de către instanța de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în preîntîmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic inferioare.

12

În acest context, revenind la textul recursului ordinar declarat de către inculpatul

Postică Veaceslav cu avocatul acestuia Ionaș Gheorghe, Colegiul penal lărgit constată

că titularii dreptului de recurs, invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 11), 14) Cod de procedură penală, potrivit cărora poate fi atacată cu recurs

hotărîrea instanței de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale și în cazul în care Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

Verificînd alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

conchide că temeiurile pentru recursul ordinar prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 11)

și 14) Cod de procedură penală și-au găsit confirmarea, iar instanța de apel la

adoptarea soluției de respingere a apelului ca nefondat declarat de avocatul Ionaș

Gheorghe în numele inculpatului, și de admitere a apelului declarat de procurorul

Cazacu Mariana, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, nu a respectat întocmai prevederile legale, adoptînd o

soluție greșită în speță privitor la condamnarea lui Postică Veaceslav în baza art. 190

alin. (5) Cod penal.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din următoarele

considerente.

În primul rînd, relevant este de menționat că la 14 mai 2015 Curtea

Constituțională examinînd sesizarea Curții Supreme de Justiție privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală a

declarat drept neconstituțională dispoziția articolului nominalizat.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit amintește că potrivit art. 7 alin. (6)

hotărîrile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind

neconstituționalitatea unor prevederi legale sînt obligatorii pentru organele de

urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul

penal.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate

fi înlăturată decît prin anularea acelui act. Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și

se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural

este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În continuare, raportînd prevederile legale expuse supra, la actele cauzei, se

constată că, potrivit ordonanței procurorului în procuratura sect. Rîșcani mun.

Chișinău, Arcer Alexandru din 26.12.2012 a fost dispusă scoaterea de sub urmărire

penală a cet. Postică Veaceslav, învinuit în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu

13

clasarea cauzei penale, pe motiv că în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele

infracțiunii (f. d. 60-62, vol. I).

Ulterior, prin ordonanța procurorului adjunct al sect. Rîșcani, mun. Chișinău,

Jomir Eugen din 07.03.2013 (f. d. 65-66, vol. I) a fost dispusă anularea ca total

neîntemeiată a ordonanței privind scoaterea de sub urmărire penală cu clasarea cauzei

penale nr. 2012022528, emise de procurorul în Procuratura sect. Rîșcani, mun.

Chișinău, Arcer Alexandru la 26.12.2012 și reluarea urmăririi penale în cauza nr.

2012022528, cu dispunerea exercitării urmăririi penale în continuare de SUP al

Inspectoratului Rîșcani, mun. Chișinău.

Ulterior, ordonanța procurorului din 07.03.2013 nu a fost contestată.

Respectiv, ordonanța din 26.12.2012, prin care a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a cet. Postică Veaceslav, învinuit în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

cu clasarea cauzei penale, pe motiv că în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele

infracțiunii, se echivalează cu o hotărîre judecătorească irevocabilă și reprezintă

autoritatea de lucru judecat, care nu permite declanșarea unei noi proceduri cu privire

la aceiași faptă și aceiași persoană.

Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărîre definitivă”, în raport cu

reglementările juridice naționale, trebuie reținute interpretările date de legiuitor în art.

466 - 467 Cod de procedură penală. Astfel, reieșind din prevederile art. 467 alin. (1)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că hotărîrile judecătorești

definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale prin care au

fost aplicate sancțiuni în conformitate cu art. 285 alin. (10) Cod de procedură penală

sînt obligatorii și au putere executorie.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin non

bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la

aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru

care există deja o hotărîre definitivă.

Sub acest aspect, Colegiul penal menționează că potrivit legislației procesual-

penale naționale, ordonanța procurorului din 26 decembrie 2012, prin care a fost

dispusă scoaterea de sub urmărire penală a cet. Postică Veaceslav, învinuit în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, cu clasarea cauzei penale, pe motiv că în acțiunile

acestuia nu se întrunesc elementele infracțiunii, se echivalează cu hotărîre

judecătorească irevocabilă și reprezintă autoritatea de lucru judecat.

Însă, contrar exigențelor legale, în cauză, se constată că, potrivit ordonanței

procurorului adjunct al Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău din 07.03.2013,

adică peste aproximativ trei luni de la dispunerea încetării urmăririi penale în privința

lui Postică Veaceslav, s-a dispus anularea ordonanței din 26.12.2012 și reluarea

urmăririi penale, fără a fi invocate temeiurile exhaustiv indicate în art. 287 alin. (4)

Cod de procedură penală, care permit reluarea urmăririi penale.

14

Ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău,

Jomir Eugen din 07.03.2013, prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale în speța

dată a fost întemeiată pe prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

În expunerea argumentelor privitor la necesitatea reluării urmăririi penale în

cauza deferită judecății, procurorul a indicat că: „ordonanța din 26.12.2012, privind

scoaterea persoanei de sub urmărire penală, cu clasarea cauzei penale, este una

prematură, pe motiv că, organul de urmărire penală nu a efectuat pe deplin acțiunile

de urmărire penală, întru verificarea versiunii învinuitului, în coraport cu

declarațiile părții vătămate, a martorilor, iar ca rezultat să fie posibilă adoptarea

unei hotărîri legale și definitive pe caz”.

Raportat la cele expuse supra, Colegiul penal reține că pentru ca organul de

urmărire penală să poată relua urmărirea penală, legiuitorul la alin. (4) al art. 287 Cod

de procedură penală a stipulat că această acțiune se admite „numai dacă apar fapte

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadru procedurii precedente

sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”. Adică acestea sînt unicile

circumstanțe, în care intervine derogarea de la principiul de a nu fi urmărit, judecat

sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă, consacrat în alin. (2) al art. 22 Cod

de procedură penală, care prevede derogările admisibile.

Totodată, în acest context urmează a se evidenția și stipulările din art. 6 a

Hotărîrii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală

(Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010), potrivit cărora principiul constituțional

de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune

în linii mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat

persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru aceeași

faptă.

La fel, Curtea Constituțională a statuat că pentru a nu transforma dreptul de a nu

fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea

ce ar împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept, inclusiv

Convenția, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări oferă

organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea și sînt formulate, în

termeni aproape identici, în art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală, precum și în

art. 4 al Protocolului nr. 7 adițional la Convenție. Conform acestor norme, reluarea

urmăririi penale se admite numai dacă „fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea

pronunțată”.

Însă, reieșind din textul ordonanței procurorului din 07.03.2013 de reluare a

urmăririi penale în privința lui Postică Veaceslav, Colegiul penal lărgit statuează că,

la caz, nu au fost constatate careva circumstanțe noi ori recent descoperite sau un

15

viciu fundamental, care ar fi condiționat reluarea urmăririi penale în cauza

nominalizată.

Astfel, avînd în vedere cele expuse și ținînd seama de hotărîrea Curții

Constituționale cu privire la declararea neconstituționalității prevederilor din art. 287

alin. (1) Cod de procedură penală și de cele stipulate în art. 251 Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide că dacă ordonanța de reluare a urmăriri penale, în

cazul în care anterior a fost încetată urmărirea penală motivat pe motive de reabilitare

sau cu aplicarea unei sancțiuni în conformitate cu art. 55 Cod penal, nu este

întemeiată pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală

este lovită de nulitatea absolută și nu poate produce careva consecințe juridice.

Reluarea urmăririi penale contrar cerinților stipulate în art. 22 alin. (2) și art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului nr. 7

adițional la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale

referitoare la sesizarea instanței, prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală. Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice

etapă a procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv din

oficiu.

Prin urmare, se conchide că ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii sect.

Rîșcani mun. Chișinău din 07.03.2013, prin care s-a dispus anularea ordonanței din

26.12.2012 și reluarea urmăririi penale în speța dată este ilegală și lovită de nulitate

absolută. Per contrario, ordonanța din 26.12.2012 prin care a fost încetat procesul

penal în privința lui Postică Veaceslav din motivul lipsei în acțiunile acestuia a faptei

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece sunt prezente relații

civile, reglementate de legislația civilă, produce efecte juridice și nu poate fi

considerată ca fiind anulată.

În continuarea acestor idei, Colegiul penal specifică că potrivit dispoziției art. 22

Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală,

judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Principiul non bis in idem reglementat de norma nominalizată supra îl regăsim și

în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

libertăților fundamentale, care stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit

penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care a

fost deja condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale

aceluiași stat”.

În privința condițiilor de aplicare a textului, reținem, că pentru a putea invoca

dreptul pe care acesta îl consacră, persoana în cauză trebuie să fi suferit o

condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru

fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată.

Principiul „necondamnării repetate pentru una și aceeași faptă” este aplicabil ori

de cîte ori autoritățile competente formulează din nou împotriva unei persoane o

16

acuzație în materie penală după pronunțarea unei noi hotărîri irevocabile de

condamnare sau de achitare în același stat, hotărîre care se bucură de autoritate de

lucru judecat cu privire la această faptă.

Acest articol se referă nu numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două

ori pentru aceeași faptă, ci și la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru

aceeași faptă. Prin urmare, în cazul dat trebuie să persiste următoarele condiții:

- să existe o hotărîre de condamnare la o pedeapsă penală din cea prevăzută de

legea penală, fie de achitare, a unei persoane împotriva căreia a fost formulată o

acuzație în materie penală și nu contează la care grad de jurisdicție s-a adoptat

hotărîrea respectivă;

- hotărîrea de condamnare sau de achitare să fie definitivă conform legii și

procedurii penale ale statului respectiv, fie prin epuizarea căilor ordinare de atac, fie

prin neexercitarea acestora;

- autoritățile judiciare competente să formuleze din nou aceeași acuzație, privind

aceleași fapte cu caracter penal, împotriva aceleiași persoane. Nu prezintă importanță

în această a doua procedură dacă faptele au aceeași încadrare juridică sau o altă

încadrare juridică, important este că fapta să cuprindă aceleași acțiuni.

În materia aplicării principiului discutat, este relevant și prezintă interes și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în particular hotărîrea Marii

Camere în cauza Zolotuhin c. Rusiei din 10.02.2009, unde reclamantul a solicitat

Curții să declare că au fost încălcate prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la

Convenție în privința sa, atunci cînd instanțele naționale l-au condamnat mai întîi, în

mod contravențional, pentru fapta de huliganism, apoi, tot pentru aceiași faptă de

huliganism, a fost tras la răspundere penală conform Codului penal.

Marea Cameră a hotărît că: „ art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie înțeles în sensul

că el interzice nu numai judecarea, dar și urmărirea penală (indiferent că ulterior

Zolotuhin a fost achitat pentru săvîrșirea infracțiunii de huliganism), a unei persoane

pentru o a doua „infracțiune”, în măsura în care aceasta are la origine fapte identice

sau fapte care sunt, în substanță, aceleași.”

Astfel, după reluarea urmăririi penale în privința lui Postică Veaceslav de către

organul de urmărire penală al Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău, la 29 mai

2013 i-a fost înaintată ultimului învinuirea, fără a se ține cont că reluarea urmăririi

penale s-a efectuat ilegal, iar acțiunile lui Postică Veaceslav au fost calificate în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, astfel în speța dată pentru aceleași fapte pentru care

ultimul a avut ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală și clasarea cauzei penale

din 26 decembrie 2012 a fost repetat ilegal efectuată urmărirea penală cu întocmirea

ilegală a rechizitoriului.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016 procesul

penal intentat împotriva lui Postică Veaceslav în temeiul art. 190 alin. (5) Cod penal a

fost încetat în temeiul art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală din motiv că există

17

alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală, cu încasarea în folosul părții vătămate a daunei materiale în

sumă de 30000 euro precum și a dobînzii de întîrziere în mărime de 29171, 10 euro,

conform cursului BNM la data executării prezentei hotărîri. Sentința a fost atacată cu

apeluri de către procuror și avocatul inculpatului și prin decizia instanței de apel

Postică Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la 9 (nouă) ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de activitatea

economică pe un termen de 3 (trei) ani. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată

de Mardari Valeriu către Postică Veaceslav privind încasarea prejudiciului material și

moral. S-a încasat din contul lui Postică Veaceslav în beneficiul lui Mardari Valeriu

prejudiciul material în mărime de 30000 (treizeci mii) euro, conform cursului BNM

la momentul executării hotărîrii.

În atare circumstanțe, reiese că Postică Veaceslav a fost condamnat de către

instanța de apel pentru infracțiunea de escrocherie - adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune

materiale în proporții deosebit de mari, mai urmează să achite și prejudiciul material

în mărime de 30000 euro.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit statuează că decizia instanței de

apel din 10 februarie 2017 este contrară principiului non bis in idem, fiind în situația

cînd persoana a fost urmărită penal de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reiterează că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că

orice persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent

și imparțial, iar cauza penală în privința lui Postică Veaceslav nu a fost judecată în

mod echitabil, fiind încălcate esențial drepturile inculpatului garantate atît de

Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cît și

Codul de procedură penală, iar această încălcare de lege echivalează cu o eroare

judiciară, care urmează a fi corectată de către instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal lărgit conchide că erorile procesuale admise de către prima

instanță și instanța de apel cad sub incidența temeiurilor descrise în art. 427 alin. (1)

pct. 11) și pct. 14) Cod de procedură penală și urmează a fi corectate de instanța de

recurs, prin admiterea recursului declarat cu casarea totală a sentinței Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 februarie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia

se va dispune încetarea procesului penal în privința lui Postică Veaceslav în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, în legătură cu faptul că există o hotărîre a organului de

urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă de scoatere de sub

urmărire penală, cu clasarea procesului penal.

18

Referindu-se la acțiunea civilă, Colegiul penal lărgit consideră că conform

prevederilor art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală urmează a fi lăsată fără

soluționare, deoarece în prezentul proces penal situația inculpatului Postică

Veaceslav va reveni la etapa existenței ordonanței procurorului Arcer Alexandru din

26.12.2012 (f. d. 53-55, vol. I) de scoatere a lui Postică Veaceslav de sub urmărire

penală și cu clasarea procesului penal în privința lui Postică Veaceslav învinuit pe art.

190 alin. (5) Cod penal din motiv că lipsesc elementele infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră că fiindcă Departamentul Instituțiilor

Penitenciare nu dispune de informații că inculpatul Postică Veaceslav Xxxxx a fost

reținut și se deține în instituțiile penitenciare ale Republicii Moldova, nu este necesar

de dispus eliberarea lui imediată din penitenciar în prezent.

2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Postică Veaceslav cu

avocatul său Ionaș Gheorghe, casează total sentința Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 04 noiembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe Postică Veaceslav

Xxxxx, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia se dispune încetarea

procesului penal în privința lui Postică Veaceslav Xxxxxx, în baza art. 391 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală, deoarece există o hotărîre a organului de urmărire

penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă de scoatere de sub urmărire

penală, cu clasarea procesului penal.

Acțiunea civilă înaintată de către Mardari Valeriu către inculpatul Postică

Veaceslav Xxxxx cu privire la repararea prejudiciului material și moral a o lăsa fără

soluționare, fapt ce nu împiedică partea vătămată de a o intenta în ordinea procedurii

civile.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

19