1ra-228/2016 — art. 332 alin.1, 42 alin. 5, 190 alin. 4 Cod penal

1ra-228/2016 — art. 332 alin.1, 42 alin. 5, 190 alin. 4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-228/2016

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Petru Moraru

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Catana

Eugeniu în numele inculpatului Derihvist Alexei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Derihvist Alexei Nicolae, născut la

08.07.1973, originar din s. Chiștelnița, r-nul

Telenești, domiciliat în or. Orhei, str. Alecu

Russo, 11/A, ap. 2.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 22.02.2012 - 19.12.2013;

instanța de apel: 12.02.2014 - 29.09.2015;

instanța de recurs: 08.12.2015 - 12.04.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin.

(1), 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod penal, deoarece faptele inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.

faptul că, activînd în funcția de inspector al poliției rutiere a CPR Orhei, avînd

ca atribuții de serviciu examinarea cazurilor de contravenții în domeniul

transportului și regulamentului circulației rutiere, adică fiind o persoană cu

funcție de răspundere, căreia într-o instituție de stat i-au fost acordate

permanent prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor autorității publice, în exercițiul funcției, a înscris în

documente oficiale date vădit false, precum și a falsificat astfel de documente,

acțiuni săvîrșite din interes material și personal, urmate de contribuirea la

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune.

La fel, activînd în calitate de inspector al poliției rutiere, la solicitarea

unor persoane neidentificate de organul de urmărire penală, care aveau ca scop

imitarea comiterii accidentului rutier cu implicarea automobilului de

1

marca/model ”MAZDA 3” n/î CL AC 262, cu ulterioara dobîndire ilicită a

mijloacelor bănești de la SIA ”Moldasig” SRL, în contul asigurării acestui

automobil, a acceptat înscrierea unor date vădit false în documente oficiale și

falsificarea acestora.

Astfel, la 19.03.2009, SIA ”Moldasig” SRL a fost sesizată prin aviz despre

accidentul rutier comis la 28.02.2009, cu participarea conducătorilor auto

Bahcevan Iv. și Gajim V.

Prin cererea din 02.05.2009, semnată de către Gajim V., s-a solicitat de la

SIA „Moldasig” SRL, constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirilor

de asigurare cauzate în rezultatul pretinsului accident rutier, comis la

28.02.2009, de către cet. Bahcevan Iv., în rezultatul căruia automobilul de

marca/model ”Mazda 3” n/î CL AC 262, a fost deteriorat considerabil.

La cererea dată au fost anexate în copii următoarele acte: - schema

accidentului rutier; - explicațiile conducătorilor auto Bahcevan Iv. și Gajim V.; -

procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit căruia cet. Bahcevan Iv. a

fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier. Actele respective fiind

întocmite și confirmate prin semnătură de către inspectorul PR a CPR Orhei,

Derihvist Al.

Urmare a examinării avizului înaintat, SIA ”Moldasig” SRL, a întocmit

actul de despăgubire nr. D/AORC/09-466, suma acesteia constituind 55 106,97

lei, care a fost ridicată prin procură de către Treteac V.

Organul de urmărire penală a constatat că, de fapt Gajim V. asemenea

accident rutier nu a comis, iar semnăturile din schița accidentului rutier din

28.02.2009, întocmit de către inspectorul PR a CPR Orhei, Derihvist Al, precum

și explicațiilor din aceiași dată adresată CPR Orhei, Grădinar V. și procesul-

verbal nr. 121, din 28.02.2009, privind examinarea medicală în vederea stabilirii

faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, nu sunt executate de

către Gajim V., acestea fiind false.

Mai mult, Gajim V. nu ar fi depus la compania de asigurare SIA

”Moldasig” SRL, vreo cerere privind constatarea pagubei pricinuite cet.

Bahcevan Iv. în rezultatul presupusei tamponări a automobilului de

marca/model ”Mercedes Benz 312D” n/î C IN 368.

Tot el, Derihvist Al., în aceiași perioadă și în aceleași circumstanțe,

activînd în calitatea de inspector al poliției rutiere, avînd scopul contribuirii la

comiterea escrocheriei, adică dobîndirea ilicită a mijloacelor bănești de la SIA

”Moldasig” SRL, în contul asigurării automobilului de marca/model ”Mazda 3”

n/î CL AC 262, a transmis documentele falsificate, menționate mai sus, unor

persoane neidentificate de către organul de urmărire penală.

Prin urmare, la 19.03.2009, persoanele menționate au prezentat

documentele false obținute de la Derihvist Al. la SIA ”Moldasig” SRL și au

încasat ilicit suma de 55 106,97 lei, ce constituie proporții mari.

2

Acțiunile lui Derihvist Al. au fost încadrate de către OUP în baza art. 332

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi ai falsului în actele publice, adică

înscrierea de către o persoană cu funcție de răspundere, în documentele oficiale a unor

date vădit false și falsificarea unor astfel de documente și în baza art. 42 alin. (5), 190

alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi ai complicității la escrocherie, adică

contribuirea prin prestare de informații și acordarea de mijloace la dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, faptă sîvîrșită de două sau mai multe

persoane, cu folosirea situației de serviciu și în proporții mari.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de condamnare

a lui Derihvist Al. în baza art. 42, 190 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar procesul penal pornit în baza art.

332 alin. (1) Cod penal, să fie încetat din motivul expirării prescripției tragerii la

răspundere penală.

În motivarea apelului, procurorul a invocat următoarele argumente:

- instanța de fond neîntemeiat l-a achitat pe inculpat, deoarece în ședința

de judecată a fost pe deplin confirmată învinuirea înaintată;

- vinovăția inculpatului a fost confirmată prin cumulul de probe anexate

la materialele cauzei;

- instanța a pus la baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului și

martorilor apărării.

29 septembrie 2015, a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Derihvist Al. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod penal, la

7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, iar pe capătul de

învinuire adus în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, inculpatul a fost liberat de

răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție. Termenul

executării pedepsei, urmînd a fi calculat din momentul reținerii inculpatului.

rechizitoriu, concluzionînd că probele prezentate de partea acuzării și anume: -

declarațiile: - reprezentantului părții civile, Străistaru V.; - martorilor: Treteac V.,

Gajim V., Popa Iu., Tocilat V., Stratan C., Bahcevan Iv., Gorbatovschi T.,

Friptuleac D., Moțpan Iu. și Mardari V.

Concomitent, vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunilor imputate,

a fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - procesul-verbal de examinare

a documentelor din dosarul de despăgubire nr. D/AORC/OF/09466 din

04.09.2010, ridicat de la SIA ”Moldasig” SRL; - procesul-verbal de examinare a

actelor dosarului contravențional întocmit de Derihvist Al. în privința lui

Bahcevan Iv. din 25.08.2011; - actele ce au stat la baza înregistrării automobilului

de marca/model ”Mercedes 312 D”, caroseria WDB9034631P822682; - scrisoarea

3

nr. 2236 din 03.08.2011, de la SIA ”Moldasig” SRL; - scrisoare nr. 7/3018 din

09.09.2011, de la Direcția poliție rutieră, în baza de date sunt înregistrate două

accidente cu implicarea conducătorului Gajim V.; - actele pe 18 file, prezentate

prin scrisoarea nr. 7349, din 14.11.2011, de CPR Călărași referitoare la accidentul

rutier din 30.11.2008, între automobilele de marca/model ”MAZDA 3” n/î CL

AK 262, condus de Gajim V. și ”MERCEDES BENZ 310D” n/î C IN 368, condus

de Tocilat V. în mun. Chișinău; - procesul-verbal de constatare a contravenției

AD nr. 484621, din 28.02.2009; - permis provizoriu AD nr. 484621, din

28.02.2009; - ordinul de încasare a numerarului nr. 166144697, din 28.03.2009; -

procesul-verbal din 28.02.2009, privind examinarea medicală de constatare a

faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate nr. 121, a lui Gajim V.; -

procesul-verbal din 28.02.2009, privind examinarea medicală de constatare a

faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate nr. 121, a lui Bahcevan

Iv.; - schița accidentului rutier; - explicațiile cet. Gajim V. și Bahcevan Iv.; -

dosarul de despăgubire nr. D/AORC/OF/09-466.

Instanța de apel a conchis că, probele expuse supra au fost dobîndite și

cercetate în condițiile legii, fiind pertinente și concludente, care coroborează

între ele și în ansamblu dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului Derihvist

Al. în comiterea infracțiunilor imputate.

Prin urmare, concluziile instanței de fond expuse în sentință și

argumentele părții apărării, cu privire la nevinovăția inculpatului Derihvist Al.,

sunt irelevante, contravin probelor prezentate și circumstanțelor cauzei și nu

pot fi menținute.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond nu a apreciat

obiectiv și multilateral probele cauzei nu le-a dat o deplină eficiență

neanalizîndu-le sub toate aspectele, fapt ce denotă o atitudine părtinitoare față

de partea apărării.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului în baza art. 332 alin. (1) Cod

penal, instanța de apel a constatat că, sancțiunea normei menționate prevede

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de pînă la 500 unități convenționale

sau închisoare de pînă la 2 ani, iar conform art. 16 Cod penal, infracțiunea

imputată inculpatului se clasifică drept una ușoară.

Astfel, din ziua săvîrșirii infracțiunii (28.02.2009), au expirat mai mult de

2 ani, fapt care a servit drept temei pentru liberarea de răspunderea penală a

inculpatului.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut

cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunilor, de persoana

inculpatului Derihvist Al., de circumstanțele cauzei, care atenuează sau

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului, fapt care a permis aplicarea unei pedepse minime prevăzute de

sancțiunea art. 190 alin. (4) Cod penal, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice.

4

Catana Eu. în numele inculpatului, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței.

În motivarea recursului, avocatul invocă următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor ce au fost puse

de prima instanță la baza sentinței de achitare a lui Derihvist Al.;

- în decizia contestată se face referire la martorii Treteac V. și Popa Iu.,

care n-au fost audiați în instanța de fond și nici în cea de apel;

- prin declarațiile martorilor Nicolaev A., Pantaz V., Buzu St. se confirmă

existența accidentului rutier din 28.02.2009;

- în speță, de către învinuire nu a fost efectuată o expertiză grafoscopică în

confirmarea depozițiilor martorilor Gajim V. și Bahcevan Iv. care neagă

implicarea automobilelor în accidentul rutier din 28.02.2009, prin faptul că

semnăturile din schița accidentului rutier și din procesele-verbale al examinării

medicale de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, nu sunt ale lor;

- reprezentantul părții civile, Străistaru V. a comunicat instanței de fond

că, Gajim V. a depus o cerere în adresa SIA ”Moldasig” SRL, prin care a solicitat

constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirilor de asigurare, cauzate

în rezultatul accidentului rutier către Bahcevan Iv., în rezultatul căruia

automobilul de marca/model ”Mazda 3" cu n/î CL AC 262 (proprietar V.Gajim)

a fost deteriorat considerabil, cu prezentarea documentelor necesare procedurii

de apreciere a despăgubirilor, cu respectarea procedurii de primire și eliberare a

mijloacelor bănești;

- martorul Moțpan Iu., șeful secției evaluare pagubelor a SIA ”Moldasig”

SRL, a declarat în instanța de fond că Gajim V. a solicitat constatarea pagubei,

stabilirea și achitarea despăgubirii cauzate în rezultatul accidentului rutier;

- potrivit declarațiilor martorului Friptuleac D., inculpatul Derihvist Al.

nu a avut vreo legătură cu evaluarea costului reparației automobilului

accidentat de marca/model ”Mazda 3” cu n/î CL AC 262;

- acuzarea nu a prezentat probe care ar demonstra că actele referitoare la

accidentul rutier din 28.02.2009, întocmite de către inculpat au fost falsificate;

- acuzarea nu a prezentat probe privind legătura cauzală a accidentelor

rutiere din 28.02.2009 și 30.11.2008, în care au fost implicate aceleași automobile;

- instanța de apel s-a manifestat în favoarea acuzării și a acceptat

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului fără a

verifica toate probele, pronunțînd o hotărîre neîntemeiată și ilegală, bazată pe

aceleași mijloace de probă;

- CtEDO în cauza Destrehem vs. Franța, din 18.05.2004, a reținut că instanța

de apel a acționat ca și cum, avînd îndoieli cu privire la credibilitatea martorilor

audiați în instanța de fond, i-ar fi recuzat a priori, fără a proceda la audierea lor

și ar fi considerat satisfăcătoare această constatare pentru a contrazice sentința;

5

- CtEDO în cauza Mischie vs. România, din 16.09.2014, a reținut că

reclamantul a fost condamnat pe baza acelorași mărturii care au fost suficiente

instanțelor inferioare pentru a se îndoi de acuzații și pentru al achita.

6.1. Acuzatorul de stat a depus referință asupra recursului declarat,

pledînd pentru inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că argumentele invocate în

recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel și o altă opinie

asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei și hotărîrea contestată conține motive

legale pe care se întemeiază soluția, prin urmare respectivul recurs este vădit

neîntemeiat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii,

nu au fost respectate întocmai la judecarea apelului.

Drept temei pentru recurs s-a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 15) Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii

și instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză.

Deci, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept

menționate, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea

soluției expuse în pct. 4. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile

legale enunțate supra.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel este afectată de

erori de drept prescrise la pct. 2), 6) și 15) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

6

De către instanța de fond, inculpatul Derihvist Al. a fost achitat și în

această situație potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecînd

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept

să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent,

precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Această normă imperativă procesual penală nu a fost respectată de către

instanța de apel.

În instanța de apel au fost interogați doar 2 martori a-i acuzării (Tocilat V.

și Mardari V.) și succint reprezentantul părții vătămate SIA ”Moldasig” SRL,

(Străistaru V.). Însă în decizia adoptată, ca probe care confirmă vinovăția

inculpatului se face trimitere la depozițiile mai multor martori interogați în

prima instanță, declarațiile cărora au fost puse la baza sentinței de achitare și

fără ale supune unei analize.

Colegiul penal lărgit consideră necesar să menționeze în speță și

jurisprudența în materie penală a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel,

în cauza Destrehem vs. Franța, hotărîrea din 18.05.2004, Curtea a reținut că, după

achitarea reclamantului, dispusă de prima instanță după audierea mai multor

martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare

avînd în vedere aceleași mijloace de probă, această ultimă instanță neavînd la

dispoziție date noi, cu excepția explicațiilor orale ale reclamantului, ca, ulterior,

să-și întemeieze hotărîrea de condamnare pe o nouă interpretare a declarațiilor

martorilor audiați în primă instanță, fără a-i fi audiat.

De asemenea, în cauza Mischie vs. România, hotărîrea din 16.09.2014, Curtea

la fel a statuat violarea art. 6 § 1 din Convenție, menționînd în acest sens că, Înalta

Curte de Casație și Justiție a decis condamnarea lui Mischie pe baza acelorași

declarații de martori pe care instanțele inferioare le-au reținut ca probe în

motivarea achitării inculpatului. Critica principală adusă de judecătorii

europeni instanței supreme este aceea că ICCJ nu i-a audiat personal pe martorii

respectivi, ci s-a limitat să reinterpreteze depozițiile pe care aceștia le-au dat în

fond și în apel.

Contrar raționamentelor reflectate supra, analizînd partea descriptivă a

deciziei contestate și procesul-verbal a ședințelor de judecată, Colegiul penal

lărgit constată că, instanța de apel a pus la baza unei hotărîri de condamnare

declarațiile martorilor vizați în rechizitoriu, care nu au fost audiați în ședința de

judecată, or instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare, bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul căruia fusese achitat

în primă instanță.

De asemenea, Colegiul constată că, martorii acuzării Treteac V. și Popa Iu.

n-au fost audiați de către instanțele de fond, însă, declarațiile acestora relatate

7

la faza urmăririi penale au fost puse de către instanța de apel la baza deciziei

adoptate, fără a fi consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.

209, 210, vol. II), or potrivit alin. (6) art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a argumentat la

general probele care în viziunea ei confirmă vinovăția inculpatului Derihvist Al.

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod penal,

fără a le supune unei analize ample pe fiecare capăt de învinuire, or inculpatul

Derihvist Al. este pus sub învinuire pe mai multe episoade și capete de

învinuire.

Statuînd pe principiul respectării normelor de drept menționate supra,

Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel în cazul în care a admis

apelul procurorului, a casat sentința de achitare și a dispus rejudecarea cauzei,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță și, considerînd că se impune

soluția adoptării unei noi hotărîri de condamnare a lui Derihvist Al., nu era în

drept să pună la baza acesteia declarațiile martorilor (Gajim V., Moțpan Iu.,

Gorbatovschi T., Friptuleac D., Stratan C., Bahcevan Iv., Treteac V. și Popa Iu.), fără

audierea acestora, în situația în care declarațiile lor au stat la baza sentinței de

achitare și procurorul nu a renunțat la probele respective.

În susținerea celor menționate, relevante sunt și statuările expuse în pct.

14.6. al HP CSJ nr. 22 din 12.12.2005 cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel, cu modificările și completările ulterioare, nerespectarea jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26

din Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o

hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să solicite audierea

inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată anumite

probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie

apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Totodată, instanța de recurs remarcă că, pe parcursul judecării cauzei în

apel de nenumărate ori s-a modificat completul de judecată fără nici o motivare.

Astfel, completul format din judecătorii - Rotarciuc D., Teleucă St. și

Conoval Eu., au audiat inculpatul, reprezentantul legal al părții vătămate și 2

martori ai acuzării: Tocilat V. și Mardari V. (f.d. 192-208, vol. II), iar alt complet

format din judecătorii - Pleșca I., Rotarciuc D. și Teleucă St. (f.d. 222-224, vol. II),

modificat în ziua pronunțării deciziei (din 29.09.2015), supune aprecierii probele

examinate de completul menționat mai sus, ceea ce contravine art. 31 alin. (2)

Cod de procedură penală, or după începerea cercetării judecătorești, orice

schimbare intervenită în completul de judecată impune reluarea de la început a

cercetării judecătorești.

8

Mai mult ca atît, pct. 18 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrelor acestora, prevede că, în condițiile

art. 31 alin. (4) din Codul de procedură penală, cauzele care se află la etapa de

finisare rămîn pentru a fi examinate în completul inițial desemnat.

Prin urmare, completul care a pronunțat decizia (din 29.09.2015), nu putea

pune la baza condamnării lui Derhvist Al., probe pe care nu le-a cercetat,

urmînd să reia cercetarea probelor respective de la început.

Astfel spus, rezultă că prescripțiile legale cu privire la compunerea

completului de judecată au fost incălcate de către instanța de apel, iar potrivit

stipulărilor din art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată

în orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu.

În consecință, instanța de recurs este în imposibilitate de a realiza

controlul judiciar al acestei hotărîri, or situația de drept enunțată în speță, cînd

se percepe nulitatea absolută a actului procedural (hotărîrea instanței), se

impune concluzia că lipsește judecata, astfel recursul declarat se va admite cu

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale menționate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2),

6) și 15) Cod de procedură penală, care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a

deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină cont de prevederile art. 6 al Convenției

Europene pentru Drepturile Omului și de jurisprudența CtEDO privind aplicarea

acestui articol, de motivele expuse în prezenta hotărîre, urmînd să respecte

prevederile art. 414, 415 alin. (21), 419 Cod de procedură penală, să respecte

corectitudinea procedurală a administrării probelor, în conformitate cu

prevederile art. 100 Cod de procedură penală, să aprecieze probele din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și să pună la baza hotărîrii

doar acele probe la cercetarea cărora au avut acces toate părțile în egală măsură

9

și să adopte o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Catana Eugeniu în numele

inculpatului Derihvist Alexei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Derihvist

Alexei Nicolae și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași instanță,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 12 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

10