1ra-527/22 — art. art. 332 al. 4, 42 al. 5 190 al. 4 CP

1ra-527/22 — art. art. 332 al. 4, 42 al. 5 190 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-527/2022

1-16226413-01-1ra-05042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Catan Liliana

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Craiu Nicolae,

Bejenaru Iurie, Pitic Mariana

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

recursul ordinar declarat de către avocatul Baltag Verginia în numele

inculpatului Derihvist Alexei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 octombrie 2021, în cauza penală de învinuire a

lui

Derihvist Alexei xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxx,

în comiterea infracțiunilor prevăzute art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (4),

332 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 22.02.2012 – 19.12.2013;

instanța de apel: 12.02.2014 – 29.09.2015;

instanța de recurs ordinar: 08.12.2015- 12.04.2016;

instanța de apel: 16.05.2016 – 13.10.2017;

instanța de recurs ordinar 08.12.2017 – 19.06.2018;

instanța de apel: 07.2018 – 22.10.2021;

instanța de recurs ordinar: 05.04.2022 – 28.03.2023.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal lărgit

A C O N S T A T A T:

Alexei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod penal, deoarece

faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

De către organul de urmărire penală Derihvist Alexei a fost învinuit

de faptul că, activând în funcția de inspector al poliției rutiere a CPR

Orhei, având ca atribuții de serviciu examinarea cazurilor de contravenții

în domeniul transportului și Regulamentului Circulației Rutiere, adică

fiind o persoană cu funcție de răspundere, căreia într-o instituție de stat

1

i-au fost acordate permanent prin stipularea legii anumite drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în exercițiul

funcției, a înscris în documente oficiale date vădit false, precum și a

falsificat astfel de documente, acțiuni săvârșite din interes material și

personal, urmate de contribuirea la dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune.

La fel, fiind în calitate de inspector al poliției rutiere, la solicitarea

unor persoane neidentificate de organul de urmărire penală, care aveau

ca scop imitarea xxxxx”, cu n/î xxxxx, cu ulterioara dobândire ilicită a

mijloacelor bănești de la SIA „Moldasig” SRL, în contul asigurării acestui

automobil, a acceptat înscrierea unor date vădit false în documente

oficiale și falsificarea unor astfel de documente, cu referire la accident de

circulație cu implicarea acestui mijloc de transport.

Astfel, la 19 martie 2009 SIA „Moldasig” SRL a fost sesizată prin aviz

despre accidentul rutier comis la 28 februarie 2009, cu participarea

conducătorilor auto Bahcevan Ivan și Gajim Vitalie.

Prin cererea din 02 mai 2009, semnată de către Gajim Vitalie, SIA

„Moldasig” SRL a solicitat constatarea pagubei, stabilirea și achitarea

despăgubirii de asigurare cauzate în rezultatul pretinsului accident

rutier, comis la 28 februarie 2009, de către cet. Bahcevan Ivan, în

rezultatul căruia automobilul model „xxxxx”, n/î xxxxx, a fost deteriorat

considerabil.

La cererea dată au fost anexate copiile actelor care atestau comiterea

accidentului rutier din 28 februarie 2009 și anume: schema accidentului

rutier; explicațiile conducătorilor auto Bahcevan Ivan și Gajim Vitalie;

procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit căruia cet.

Bahcevan Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului

rutier, acte întocmite și confirmate prin semnătură către inspectorul SPR

a CPr Orhei, Derihvist Alexei.

Urmare a examinării avizului înaintat, SIA „Moldasig” SRL, a

întocmit actul de despăgubire nr. D/AORC/09-466, suma despăgubirii

de asigurare constituind 55 106,97 lei, banii fiind încasați prin procură

de către Treteac Vitalie.

Organul de urmărire penală a constatat că, de fapt Gajim Vitalie

asemenea accident rutier nu a comis, iar semnăturile din schița

accidentului rutier din 28 februarie 2009, întocmit de către inspectorul

PR a CPR Orhei, Derihvist Alexei, precum și explicațiilor din aceeași dată

adresată CPR Orhei, Grădinar V. și procesul-verbal nr. 121 din 28

februarie 2009, privind examinarea medicală în vederea stabilirii faptului

de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, nu sunt executate de

către Gajim Vitalie, acestea fiind false.

Mai mult, Gajim Vitalie nu ar fi depus la compania de asigurare SIA

„Moldasig” SRL, vreo cerere privind constatarea pagubei pricinuite cet.

Bahcevan Ivan în rezultatul presupusei tamponări a automobilului

model „xxxxx”, n/î XXXXX.

Tot el, Derihvist Alexei, în aceeași perioadă de timp și în aceleași

circumstanțe, având calitatea de inspector al poliției rutiere, la solicitarea

unor persoane neidentificate de organul de urmărire penală, care aveau

ca scop imitarea comiterii accidentului rutier cu implicarea

automobilului de model „Xxxxx” n/î xxxx cu ulterioara dobândire ilicită a

2

mijloacelor bănești de la SIA „Moldasig” SRL în contul asigurării acestui

automobil, a acceptat înscrierea unor date vădit false în documente

oficiale și falsificarea unor astfel de documente, cu referire la accident de

circulație cu implicarea acestui mijloc de transport.

După ce Derihvist Alexei a falsificat documente oficiale privind

accidentul rutier din 28 februarie 2009, cu implicarea automobilului de

model „Xxxxx” n/î XXXXX, în scopul contribuirii la comiterea

escrocheriei, adică dobândirea ilicită a mijloacelor bănești de la SIA

„Moldasig” SRL, în contul asigurării acestui automobil, a transmis

documente oficiale false unor persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală.

La 19 martie 2009, persoanele necunoscute au prezentat

documentele false obținute de la Derihvist Alexei la SIA „Moldasig” SRL și

au încasat ilicit suma de 55 106,97 lei, ce constituie proporții mari.

Acțiunile lui Derihvist Alexei au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, conform indicilor

calificativi – „falsul în actele publice, adică înscrierea de către o persoană

cu funcție de răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false și

falsificarea unor astfel de documente” și în baza art. 42 alin. (5), 190 alin.

(4) Cod penal, conform indicilor calificativi – „complicitatea la escrocherie,

adică contribuirea prin prestare de informații și acordarea de mijloace la

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, faptă

săvârșită de două sau mai multe persoane, cu folosirea situației de

serviciu și în proporții mari.”

2.1 Prima instanță a constatat că, la materialele cauzei penale nu au

fost prezentate probe ce ar demonstra interesul material și personal al

inculpatului la falsificarea documentelor oficiale și că partea acuzării nu

a prezentat probe pertinente, concludente și utile în confirmarea

învinuirii aduse în baza art. 332 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului în baza art. 42 alin. (5),

190 alin. (4) Cod penal, prima instanța a concluzionat că în ședința de

judecată nu a fost prezentată nici o probă care ar demonstra faptul că

Derihvist Alexei ar fi avut înțelegere cu careva persoane concrete pentru

a obține ilicit bunuri prin înșelăciune, aceasta fiind doar o presupunere.

A mai constatat că, nu au fost prezentate probe care ar confirma cu

cine a fost în înțelegere inculpatul, care-i rolul lui în complicitate și că

ultimul ar fi primit careva suma de bani.

Procuratura Anticorupție, Cernalev Veaceslav, prin care a solicitat

casarea sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care Derihvist Alexei să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 332 alin. (1), 42, 190 alin. (4) Cod

penal.

Astfel în baza art. 332 alin. (1) Cod penal a solicitat încetarea

procesului penal, din motivul expirării prescripției tragerii la răspundere

penală, iar în baza art. 42, 190 alin. (4) Cod penal - să-i fie aplicată

pedeapsa - 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis; corpurile delicte și mijloacele de probă, a le păstra la cauza

penală pe toată durata de păstrare a acesteia.

3.1 În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat următoarele:

3

- instanța de fond neîntemeiat l-a achitat pe Derihvist Alexei,

deoarece în ședința de judecată a fost pe deplin confirmată învinuirea

înaintată. Chiar dacă inculpatul vina nu și-a recunoscut-o, vinovăția lui

a fost confirmată prin: declarațiile reprezentantului părții civile

Străistaru Vitalie, martorului Gajim Vitalie, martorului Treteac Vitalie,

ale martorului Popa Iurie, martorului Tocilat Valentin, martorului

Stratan Constantin, martorului Bahcevan Ivan, martorului Gorbatovschi

Tatiana, martorului Friptuleac Danil, martorului Moțpan Iurie,

martorului Mardare Victor, procesul-verbal din 04.09.2010 de examinare

a documentelor dosarului de despăgubire nr. D/AORC/OF/09466

ridicate de la SRL „Moldasig”, procesul-verbal din 25.08.2011 de

examinare a actelor dosarului contravențional întocmit de Derihvist

Alexei în privința lui Bahcevan Ivan. Apreciind toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, acestea sunt admisibile,

pertinente, concludente și utile și confirmă integral vinovăția lui

Derihvist Alexei în săvârșirea infracțiunilor incriminate;

- instanța a luat la baza adoptării sentinței declarațiile inculpatului

și a martorilor apărării Pantaz Valentin, Nicolaev Artiom și Buzu

Stanislav, care au declarat că au văzut consecințele accidentului rutier și

care evident sunt cointeresați de adoptarea unei hotărâri în favoarea

inculpatului. Instanța nu le-a pus la îndoială și nu le-a apreciat critic,

cum a solicitat procurorul.

29 septembrie 2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Derihvist Alexei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod penal, și în baza acestei

Legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen - 7

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții publice pe termen - 3 ani.

Derihvist Alexei a fost liberat de răspundere penală pe capătul de

învinuire adus în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

29 septembrie 2015, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de

procedură penală, a declarat recurs ordinar avocatul Catana Eugeniu în

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și menținerea

sentinței.

5.1 În motivarea recursului, avocatul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor ce au

fost puse de prima instanță la baza sentinței de achitare a lui Derihvist

Alexei;

- în decizie se face referire la martorii Treteac Vitalie și Popa Iurie,

care nu au fost audiați nici în prima instanță și nici în cea de apel;

- prin declarațiile martorilor Nicolaev Artiom, Pantaz Valentin, Buzu

Stanislav se confirmă existența accidentului rutier din 28 februarie 2009;

4

- de către învinuire nu a fost efectuată o expertiză grafoscopică în

confirmarea depozițiilor martorilor Gajim Vitalie și Bahcevan Ivan care

neagă implicarea automobilelor în accidentul rutier din 28 februarie

2009, prin faptul că semnăturile din schița accidentului rutier și din

procesele-verbale al examinării medicale de consumare a alcoolului și

stării de ebrietate, nu sunt ale lor;

- reprezentantul părții civile, Străistaru Vitalie a comunicat instanței

de fond că, Gajim Vitalie a depus o cerere în adresa SIA „Moldasig” SRL,

prin care a solicitat constatarea pagubei, stabilirea și achitarea

despăgubirilor de asigurare, cauzate în rezultatul accidentului rutier

către Bahcevan Ivan, în rezultatul căruia automobilul model „Xxxxx”

(proprietar Gajim Vitalie) a fost deteriorat considerabil, cu prezentarea

documentelor necesare procedurii de apreciere a despăgubirilor, cu

respectarea procedurii de primire și eliberare a mijloacelor bănești;

- martorul Moțpan Iurie, șeful secției evaluare a pagubelor a SIA

„Moldasig” SRL, a declarat în prima instanță că Gajim Vitalie a solicitat

constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii cauzate în

rezultatul accidentului rutier;

- potrivit declarațiilor martorului Friptuleac Danil, inculpatul

Derihvist Alexei nu a avut vreo legătură cu evaluarea costului reparației

automobilului accidentat model „Xxxxx”;

- acuzarea nu a prezentat probe care ar demonstra că actele

referitoare la accidentul rutier din 28 februarie 2009, întocmite de către

inculpat au fost falsificate;

- acuzarea nu a prezentat probe privind legătura cauzală a

accidentelor rutiere din 28 februarie 2009 și 30 noiembrie 2008, în care

au fost implicate aceleași automobile;

- instanța de apel s-a manifestat în favoarea acuzării și a acceptat

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului

fără a verifica toate probele, pronunțând o hotărâre neîntemeiată și

ilegală, bazată pe aceleași mijloace de probă.

din 12 aprilie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel

în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

6.1 În motivarea deciziei adoptate, instanța de recurs ordinar a

constatat că, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

fără audierea inculpatului prezent, precum și a martorilor acuzării

solicitați de părți.

Totodată, a mai constatat că martorii acuzării Treteac Vitalie și Popa

Iurie nu au fost audiați de către instanțele de fond, însă declarațiile

acestora, depuse la faza urmăririi penale, au fost puse de către instanța

de apel la baza deciziei adoptate, fără a fi consemnate în procesul-verbal

al ședinței de judecată. Astfel, instanța de apel întemeindu-și concluziile

pe probele cercetate de prima instanță, ne verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și ne consemnate în procesul-verbal.

Instanța de recurs a punctat că, instanța de apel în cazul în care a

admis apelul procurorului, a casat sentința de achitare și a dispus

rejudecarea cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și,

5

considerând că se impune soluția adoptării unei noi hotărâri de

condamnare a lui Derihvist Alexei, nu era în drept să pună la baza

acesteia declarațiile martorilor (Gajim Vitalie, Moțpan Iurie, Gorbatovschi

Tatiana, Friptuleac Danil, Stratan Constantin, Bahcevan Ivan, Treteac

Vitalie și Popa Iurie), fără audierea acestora, în situația în care

declarațiile lor au stat la baza sentinței de achitare și procurorul nu a

renunțat la probele respective.

Totodată, instanța de recurs a remarcat că, pe parcursul judecării

cauzei în apel de nenumărate ori s-a modificat completul de judecată

fără nici o motivare. Prin urmare, completul care a pronunțat decizia (din

29 septembrie 2015), nu putea pune la baza condamnării lui Derihvist

Alexei, probe pe care nu le-a cercetat, urmând să reia cercetarea probelor

respective de la început.

octombrie 2017, a fost respins apelul procurorului și menținută sentința

fără modificări.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

8.1 În motivarea recursului, procurorul a invocat următoarele:

- instanța de apel la examinarea apelului nu a respectat prevederile

articolelor 414, 100, 101 Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului;

- instanțele de fond nu au dat apreciere probelor pertinente și

concludente, legal administrate în cadrul urmăririi penale și înaintate în

instanța de judecată;

- deși inculpatul Derihvist Alexei nu a recunoscut vina, vinovăția

acestuia este demonstrată prin declarațiile reprezentantului părții civile,

Străistaru Vitalie, ale martorilor Treteac Vitalie, Gajim Vitalie, Popa Iurie,

Tocilat Valentin, Stratan Constantin, Bahcevan Ivan, Gorbatovschi

Tatiana, Friptuleac Danil, Moțpan Iurie, Mardare Victor, precum și prin

mijloacele materiale de probă;

- instanțele de fond nu au apreciat obiectiv și multilateral probele,

nu le-au dat deplină eficiență și nu le-au analizat sub toate aspectele,

fapt ce denotă o atitudine părtinitoare față de partea acuzării fiind puse

în poziții inegale partea acuzării și partea apărării și adoptând o hotărâre

greșită.

din 19 iunie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, a fost casată total

decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat în

decizie că, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat

de procuror, și ajungând la concluzia respingerii acestuia și menținerii

sentinței, prin care Derihvist Alexei a fost achitat, deoarece faptele

inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate, a preluat integral argumentele formulate de către prima

6

instanță, care i-au stabilit convingerea în sensul nevinovăției

inculpatului, însă în partea descriptivă a deciziei descriind

circumstanțele cauzei și motivele pentru care a respins probele aduse în

sprijinul acuzării, a enunțat în mod divergent temeiul pentru achitarea

inculpatului, că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

ca ulterior să constate că „probele acumulate la urmărirea penală și

cercetate în ședința instanței de fond și apel nu confirmă vina

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate acestuia”.

Instanța de recurs a constatat că, menținând sentința de achitare,

instanța de apel a transcris cu fidelitate aceleași motive formulate de

către prima instanță, concluzionând asupra faptului că probele

prezentate de partea acuzării nu confirmă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, în acest mod omițând să se

pronunțe asupra tuturor argumentelor invocate de către acuzatorul de

stat în cererea de apel, or, în corespundere cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora.

S-a conchis în decizie că în speță nu au fost apreciate în cumul toate

probele examinate în instanța de judecată, evidențiind că instanța de

apel nu a analizat declarațiile inculpatului Derihvist Alexei în coroborare

cu declarațiile martorilor Gajim Vitalie, Bahcevan Ivan și Gorbatovschi

Tatiana.

Instanța de recurs ordinar a constatat, în acest sens, că instanța de

apel nu a dat apreciere în nici un fel declarațiilor martorilor Gajim Vitalie

și Bahcevan Ivan, cărora fiindu-le prezentate procesul-verbal nr. 121 din

28 februarie 2009 al examinării medicale de constatare a faptului

consumării alcoolului și stării de ebrietate, precum și schița accidentului

rutier din 28 februarie 2009, întocmită de inspectorul poliției rutiere a

CPR Orhei, Derihvist Alexei, explicațiile date din numele acestora

adresate Comisarului CPR Orhei, Grădinaru V., au declarat cu toată

certitudinea că semnăturile din numele lor în documentele menționate

nu sunt executate de către ei personal, dar de către o altă persoană.

Totodată, s-a notat că, instanța de apel a omis să aprecieze faptul,

că Bahcevan Ivan a susținut atât la urmărirea penală cât și în cadrul

ședințelor de judecată în prima instanță și în apel că nu cunoaște nimic

despre accidentul din 28 februarie 2009, produs pe traseul Soroca-

Chișinău, la acel moment nu deținea nici un mijloc de transport și nici

permis de conducere, deoarece prin sentința Judecătoriei Chișinău din

28 iunie 2008, a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 5 ani, termen care nu a expirat și nu s-a adresat

pentru redobândirea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Astfel, instanța de recurs a atestat, că instanța de apel nu a supus

verificării neconcordanțele existente între faptele relatate de inculpat și

cele relatate de martorii nominalizați, iar argumentele procurorului

invocate în cererea de apel au fost lăsate fără apreciere.

octombrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată total sentința,

7

inclusiv din oficiu, potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Derihvist Alexei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b), d), 332 alin. (1) Cod

penal și în baza acestor Legi i-a fost stabilită pedeapsa după cum

urmează:

- în baza art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b), d) Cod penal - 2 ani

și 6 luni închisoare, cu privare de dreptul de a ocupa funcții publice pe

un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de

tip semiînchis.

- în baza art. 332 alin. (2) Cod penal, a fost liberat de pedeapsă

penală din motivul expirării termenului de prescripție privind tragerea la

răspundere penală.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată incorect a stabilit că

acțiunile lui Derihvist Alexei nu întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate prevăzute de art. art. 332 alin. (2), 42 alin. (5), 190 alin. (4)

Cod penal.

Reiterând declarațiile inculpatului depuse în ambele instanțe,

instanța de apel, a considerat dovedită vina acestuia, prin următoarea

sistemă de probe:

- declarațiile martorilor (depuse în ședința de judecată a primei

instanțe și a instanței de apel): Pantaz Valentin, Nicolae Artiom, Gajim

Vitalie, Bahcevan Ivan, Gorbatovschi Tatiana, Stratan Constantin,

Tocilat Valentin.

- declarațiile de la urmărirea penală ale martorului Buzu Stanislav;

- declarațiile depuse în ședința de judecată în instanța de fond de

către martorii Treteac Vitalie și Moțpan Iurie;

- declarațiile reprezentantului părții civile SIA „Moldasig” SRL,

Străistaru Vitalie depuse în ședința de judecată a primei instanțe;

- declarațiile depuse în ședința de judecată a instanței de apel de

către martorii: Mardare Victor și Friptuleac Danil;

- declarațiile reprezentantului părții civilmente responsabile SIA

„Moldasig” SRL, Gheorghe Adam depuse în ședința de judecată a

instanței de apel.

Instanța de apel a mai constatat că, vina inculpatului Derihvist

Alexei se mai dovedește prin probele materiale anexate la dosarul penal:

procesul-verbal din 04.09.2010 de examinare a documentelor dosarului de

despăgubire nr. D/AORC/OF/09466 ridicate de la SRL „Moldasig" din

care rezultă că, la 19 martie 2009, SIA „Moldasig” SRL a fost sesizată

prin aviz despre accidentul rutier comis la 28 februarie 2009 cu

participarea conducătorilor auto Bahcevan Ivan și Gajim Vitalie, depus

de către cet. Bahcevan Ivan. Ulterior, prin cererea din 02 mai 2009,

semnată de către Derihvist Alexei, SIA „Moldasig" SRL i s-a solicitat

constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare,

mizate în rezultatul accidentului rutier pretins, comis la 28 februarie

2009 de către: Bahcevan Ivan, în rezultatul căruia a/m de model Xxxxx

n/î XXXXX proprietatea primului, a fost deteriorat considerabil. Ca

8

urmare a examinării materialelor a fost emis ordinul nr. 1360-01 din

26.08.2009, conform căruia cet. Gajim Vitalie urmează să primească

despăgubirile de asigurare în mărime de 55.106,97 lei.

Concomitent, în baza procurii seria AA nr. 077953 din 13.07.2009,

acestea mijloace bănești au fost primite de Treteac Vitalie; procesul-verbal

din 25.08.2011 de examinare a actelor dosarului contravențional întocmit

de Derihvist Alexei în privința lui Bahcevan Ivan, din care rezultă că,

Alexei Derihvist a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției

AD nr. 484621 în privința contravenientului Bahcevan Ivan care a comis

accidentul rutier cu implicarea a/m de model Xxxxx n/î XXXXX. La

întocmirea acestui proces-verbal a servit procesul-verbal din 28.02.2009

privind examinarea medicală de constatare a faptului de consumare a

alcoolului și stării de proprietate nr.121 a lui Gajim Vitalie și a lui

Bahcevan Ivan, schița accidentului rutier, explicația cet. Gajim Vitalie și

explicația cet. Bahcevan Ivan; actele ce au stat la baza reînregistrării

automobilului Mercedes 312D, caroseria WDB9034631P822682 de pe cet.

Popa Iurie pe cet. Tocilat Valentin, prezentate prin scrisoarea Direcției

înregistrare a transportului și calificare a conducătorilor auto; scrisoarea

nr. 2236 din 03.08.2011 de la SRL „Moldasig" potrivit căreia dauna

cauzată prin achitarea despăgubirilor către cet. Treteac Vitalie este una

considerabilă pentru compania de asigurări; scrisoarea nr. 7/3018 din

09.09.2011 de la Direcția poliție rutieră, în baza de date sunt înregistrate

două accidente cu implicarea conducătorului Gajim Vitalie; actele pe 18

file prezentate prin scrisoarea nr. 7349 din 14.11.2011 de CPR Călărași

referitoare ia accidentul rutier din 30.11.2008 între automobilele Xxxxx

nr. xxxxx condus de Gajim Vitalie și Mercedes nr. XXXXX condus de

Tocilat Valentin în mun. Chișinău; corpurile delicte care se păstrează la

cauza penală și care au fost cercetate in cadrul ședinței de judecată și

anume: procesul-verbal de constatare a contravenției AD nr. 484621 din

28.02.2009; permis provizoriu AD nr. 484621 din 28.02.2009; ordinul de

încasare a numerarului nr. 166144697 din 28.03.2009; procesul-verbal

din 28.02.2009 privind examinarea medicală de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate nr. 121 a lui Gajim Vitalie;

procesul-verbal din 28.02.2009 privind examinarea medicală de

constatare a faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate nr.

121 a lui Bahcevan Ivan; schița accidentului rutier; explicația cet. Gajim

Vitalie; explicația cet. Bahcevan Ivan; dosarul de despăgubire nr.

D/AORC/OF/09-466.

Instanța de apel a constatat că acțiunile lui Derihvist Alexei au fost

încadrate de către OUP corect în baza art. 332 alin. (l) Cod penal după

indicii calificativi – „falsului în actele publice, adică înscrierea de către o

persoană cu funcție de răspundere, în documentele oficiale a unor date

vădit false și falsificarea unor astfel de documente”, precum și în baza

art.42 alin. (5), art. 190 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi -

„complicitatea la escrocherie, adică contribuirea prin prestare de informații

și acordarea de mijloace la dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, faptă săvârșită de mai multe persoane, cu folosirea

situației de serviciu și în proporții mari.”

Totodată, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei,

probele administrate, s-a atestat că este dovedită indubitabil vina

9

inculpatului Derihvist Alexei, însă acțiunile lui nu mai pot fi calificate în

temeiul art. 42 alin. (5) la art. 190 alin. (4) Cod penal, urmare a

modificărilor operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. pentru

modificarea unor acte legislative nr. 179 din 26.07.2018 (în vigoare

17.08.2018) Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-320 art. 498 din

17.08.2018.

Analizând încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza

probelor cercetate, instanța de apel a considerat ca acțiunile inculpatului

Derihvist Alexei urmează a fi calificate în baza art. 42 alin. (5), art. 190

alin. (2), lit. b), d) Cod penal, conform indicilor calificativi -„escrocherie,

adică contribuirea prin prestare de informații și acordarea de mijloace la

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, faptă

săvârșită de mai multe persoane, cu folosirea situației de serviciu și în

proporții mari.”

Instanța de apel a reținut că obiectul material al infracțiunii de

escrocherie este format din bunurile care au o existența materială, sunt

create prin munca omului, dispun de valoare materială și cost

determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, are

următoarea structură: fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni

(inacțiuni): a) acțiunea principală, care constă în dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane; b) acțiunea sau inacțiunea adiacentă, care

constă, în mod alternativ, în înșelăciune sau abuz de încredere; 2)

urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv a

cărui mărime se situează între limitele de care depășesc 20 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern

în vigoare la momentul săvârșirii faptei; 3) legătura de cauzalitate dintre

fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. În art. 190 Cod penal

noțiunea „dobândire ilicită” are sensul autentic de „sustragere”. Nu

există nici un temei de a afirma că escrocheria nu este o infracțiune

săvârșită prin sustragere.

S-a menționat în decizie că, latura subiectivă a infracțiunii analizate

se manifestă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție

directă. De asemenea, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

scopului special - a scopului de cupiditate.

Subiectul infracțiunii specificate la art. 190 Cod penal, este

persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a

atins vârsta de 14 ani (în ipoteza faptelor prevăzute la alin. (2) și (3). În

celelalte cazuri, vârsta minimă a răspunderii penale este de 16 ani.

Instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt:

Derihvist Alexei, activând în funcția de inspector al poliției rutiere a

Comisariatului de Poliție r-l Orhei, având ca atribuții de serviciu

examinarea cazurilor de contravenții în domeniul transportului și

regulamentului circulației rutiere, adică fiind o persoană cu funcție de

răspundere, căreia într-o instituție de stat i-au fost acordate permanent

prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, în exercițiul funcției, a înscris în documente

oficiale date vădit false, precum și a falsificat astfel de documente, acțiuni

săvârșite din interes material și personal, urmate de contribuirea la

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune.

10

La fel, activând în calitate de inspector al poliției rutiere, la solicitarea

unor persoane neidentificate de organul de urmărire penală, care aveau ca

scop imitarea comiterii accidentului rutier la implicarea automobilului de

marca/model " Xxxxx'" n/î XXXXX, cu ulterioara dobândire ilicită a

mijloacelor bănești de la SIA "Moldasig" SRL, în contul asigurării acestui

automobil, a acceptat înscrierea unor date vădit false în documente oficiale

și falsificarea acestora.

Astfel, la 19.03.2009, SIA "Moldasig" SRL a fost sesizată prin aviz

despre accidentul rutier comis la 28.02.2009, cu participarea

conducătorilor auto Bahcevan Iv. și Gajim V. Prin cererea din 12.05.2009,

semnată de către Gajim V. s-a solicitat de la SIA „Moldasig" SRL,,

constatarea pagubei, stabilirea și achitarea despăgubirilor de asigurare

cauzate în rezultatul pretinsului accident rutier, comis la 28.02.2009, de

către cet. Bahcevan Iv. în rezultatul căruia automobilul de marca/model "

Xxxxx", a fost deteriorat considerabil.

La cererea dată au fost anexate în copii următoarele acte: schema

accidentului rutier; explicațiile conducătorilor auto Bahcevan Iv. și Gajim

V.; procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit căruia cet.

Bahcevan Iv. a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului, actele

respective fiind întocmite și confirmate prin semnătură de către inspectorul

PR a CPR Derihvist Al.

Urmare a examinării avizului înaintat, SIA "Moldasig" SRL, a întocmit

actul de despăgubire VORC/09-466, suma acesteia constituind 55 106,97

lei, care a fost ridicată prin procură de către Treteac V.

Însă, de fapt Gajim V. asemenea accident rutier nu a comis iar

semnăturile din schița accidentului rutier din 28.02.2009 întocmit de către

inspectorul PR Orhei, Derihvist Al, precum și explicațiile din aceeași dată

adresată Comisariatului de Poliție r-l Orhei, Grădinar V. și proces-verbal

nr. 121. din 28.02.2009 privind examinarea medicală în vederea stabilirii

faptului de consumare a alcoolului și stării de ebrietate, nu sunt executate

dc către Gajim V., acestea fiind false. Mai mult. Gajim V. nu a depus la

compania de asigurare SIA "Moldasig" SRL, vreo cerere de constatare a

pagubei pricinuite cei. Bahcevan Iv. în rezultatul presupusei tamponări a

automobilului de marca/model "xxxxxx" n/î XXXXX.

Astfel, prin acțiunile sale, Derihvist Alexei a comis infracțiunea

prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi –

“falsul în acte publice, adică înscrierea de către o persoană cu funcție de

răspundere, în documentele oficiale a unor date vădit false și falsificarea

unor astfel de documente.”

Tot el, Derihvist Al., în aceiași perioadă de timp și în aceleași

circumstanțe, activând în calitatea de cetor al poliției rutiere, la solicitarea

unor persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, care

avea ca scop imitarea comiterii accidentului rutier cu implicarea

automobilului de model Xxxxx n/î XXXXX cu ulterioara dobândire ilicită a

mijloacelor bănești de la SIA "Moldasig" SRL, în contul asigurării

automobilului de marca/model Xxxxx n/î XXXXX, a acceptat înscrierea

unor date vădit false în documentele oficiale și falsificarea unor astfel de

documente, cu referire la accident de circulație cu implicarea acestui mijloc

de transport.

11

După ce Derihvist Alexei a falsificat documentele oficiale privind

accidentul rutier din 28.02.2009 cu implicarea automobilului de model

Xxxxx n/î XXXXX în scopul contribuirii la comiterea escrocheriei, adică

dobândirea ilicită a mijloacelor bănești de la SIA ,,Moldasig” în contul

asigurării acestui automobil, a transmis documentele falsificate,

menționate mai sus, unor persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală.

Prin urmare, la 19.03.2009, persoanele menționate au prezentat

documentele false obținute de la Derihvist Alexei la SIA "Moldasig" SRL și

au încasat ilicit suma de 55 106,97 lei, cauzând daune în proporții

considerabile ultimei.

Astfel, Derihvist Alexei a comis infracțiunea prevăzută de art. 42

alin. (5), art. 190 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, conform indicilor

calificativi – „complicitatea la escrocherie, adică contribuirea prin prestare

de informații și acordarea de mijloace la dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune, faptă săvârșită de mai multe persoane, cu

folosirea situației de serviciu.”

Rezumând normele de drept în raport cu circumstanțe de fapt

constatate, instanța de apel a constatat că pe parcursul cercetării

judecătorești s-a confirmat integral prezența în acțiunile inculpatului

Derihvist Alexei a laturii obiective ale infracțiunii de complice la

comiterea infracțiunii de escrocherie, astfel că în sensul dat, deși

inculpatul a negat fapta incriminată, la caz, s-au reținut declarațiile

acestuia, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe ale acuzării,

din care rezultă evident că pretinsul accident în anul 2009, de fapt nu a

avut loc.

Instanța de apel a stabilit că, potrivit declarațiilor reprezentantului

părții civile, Straistaru Vitalie, ultimul activează în funcție de jurist

principal la SPJE ”Moldasig” din 01.08.2011.

Referindu-se la cazul Gajim Vitalie a relatat că, procedura de primire

și eliberare a mijloacelor bănești de către SRL ”Moldasig” a fost

respectată, iar prin aceste acțiuni companie de asigurări i-a fost cauzat

un prejudiciu considerabil în sumă de 55 106,97 lei.

Reieșind din declarațiile martorului Treteac Vitalie, instanța de apel

a concluzionat că, despre accidentul rutier pretins că a fost comis la

28.02.2009 în or. Orhei între Bahcevan Ivan și Gajim Vitalie nu cunoaște

nimic. Despre procura prezentată lui de către colaboratorul CCCEC a

declarat că nu cunoaște despre existența acesteia și nici nu a folosit-o. A

menționat că, în vara anului 2008 sau 2009, nu-și amintește când

anume, aflându-se lângă magazinul „Unic" din mun. Chișinău de el s-a

apropiat un domn, care 1-a rugat să-l ajute pentru ridicarea unor

mijloace bănești de la bancă, deoarece el nu dispunea de buletin de

identitate. Tot el l-a condus la o bancă sect. Botanica, unde V. Tretiac a

deschis un cont bancar pe numele său. Ulterior persoana descrisă a

comunicat că peste câteva zile urmează să se prezinte la această banca și

să ridice mijloace bănești primite pe contul lui. Peste câteva zile s-au

întâlnit la același magazin „Unic", de unde s-au deplasat la bancă și

acolo V. Tretiac a ridicat numerarul din contul bancar anterior deschis

de el. Ce sumă a ridicat Tretiac nu cunoaște, însă imediat după primirea

12

acestora el a transmis toți banii persoanei nominalizate, pentru acțiunile

menționate a primit de la domnul descris suma de 1000 lei.

Instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Gajim Vitalie,

potrivit căror, este proprietar al automobilului de model „Xxxxx" cu numere

de înmatriculare CL AK 262. În accidente rutiere cu automobilul dat a fost

implicat aproximativ la 30.11.2008 pe str. Ismail intersecție cu str. Ion

Niculeț din mun. Chișinău. La întrebare dacă a fost sau nu implicat la

28.02.2009 în accidentul rutier comis pe traseul Soroca-Chișinău în

apropierea satului Ivancea vis-a-vis de cafeneaua ”Safari” a declarat că,

nu a fost implicat în astfel de accident rutier. Colaboratorul poliției rutiere a

CPR Orhei Alexei Derihvist precum și Bahcevan Ivan, Treteac Vitalie, Gajim

Vitalie nu-i sunt cunoscuți. Fiindu-i prezentate lui V. Gajim procesul-verbal

nr. 121 din 28.02.2009 al examinării medicale de a faptului de consumare

a alcoolului și stării de ebrietate al cet. Gajim Vitalie, schița accidentului

rutier din 28.02.2009 întocmit de către inspectorul poliției rutiere a CPR

Orhei Alexei, explicația din aceeași dată adresată Comisarului CPR Orhei

V. Grădinarii din numele cet. Vadim Gajim, a declarat, cu certitudinea că

semnăturile din numele lui în documentele menționate nu sunt executate

de către dânsul, ci de o altă persoană. La fel, a comunicat, că la

02.05.2009 el nu a depus careva cereri la compania de asigurare

„Moldasig" SRL privind constatarea pagubei pricinuite cet. Bahcevan Ivan

în rezultatul presupusei tamponări a automobilului de model „Mercedes-

312D" cu număr de înmatriculare C IN 368, chipurile condus de către

acesta, semnătura din această cerere la fel nu este executată de către

dânsul ci de o altă persoană. Careva procuri pe numele cet. Treteac Vitalie

nu a eliberat și nici nu a fost la notarul Galina Digori. Semnătura din

procura nr. 5830 clin 30.07.2009 eliberată pe numele cet. Vitalie și

autentificată de notarul privat din or. Orhei, Galina Digori nu este

executată de către V. Gajim.

Totodată, instanța de apel a reținut declarațiile martorului Popa

Iurie, care a declarat că, despre accidentul petrecut în februarie 2009

între microbuzul cu numere de înmatriculare 368 și autoturismului de

model „Mazda" cu numere de înmatriculare CL AK 262 nu cunoaște

nimic.

Declarațiile martorului Tocilat Valentin, care a declarat că în

accidentul din 28.02.2009 nu a fost implicat la acel moment automobilul

care era parcat lângă domiciliu său pe bd. Dacia nr. 38/3, mun.

Chișinău.

Declarațiile martorului Stratan Constantin care a declarat că

automobilul de model Xxxxx în perioada decembrie anului 2008- martie

anului 2009 a fost reparat la el în compania de reparația autoturismului

pe str. P. Rareș 77 la solicitarea unui băiat pe nume Vitalie.

Declarațiile martorului Bahcevan Ivan care a declarat că, referitor la

implicarea lui în accidentul rutier comis la 28.02.2009 pe traseul Soroca

- Chișinău în apropierea s. Ivancea vis-a-vis de „Safari” nu cunoaște

nimic, deoarece nu a fost implicat în astfel de accident mai mult ca atât

nu deținea transport. Fiindu-i prezentate procesul-verbal nr.121 din

28.02.2009 al examinării medicale de constatare a stării de consumare a

alcoolului și stării de ebrietate al cet. Bahvevan Ivan, schița accidentului

rutier din 28.02.2009 întocmit de către inspectorul poliției rutiere a CPR

13

Orhei Alexei Derihvist, explicația adresată Comisarului CPR Orhei V.

Grădinarii din numele său, prin care acesta a declarat cu toată

certitudine că semnăturile din numele lui în documentele menționate nu

sânt executate de către dânsul, ci de o altă persoană.

Astfel, instanța de apel a considerat că a fost dovedit integral în

acțiunile inculpatului Derihvist Alexei prezența laturii obiective ale

infracțiunii de escrocherie prin participație simplă în calitate de

complice, or, din declarațiile martorilor s-a concluzionat că presupusul

accident rutier pe traseul Chișinău –Soroca vis-a-vis de restaurant

”Safari” nu a avut loc, iar persoanele pe numele cărora și din numele

căror au fost întocmite acte, nu sunt la curent despre un astfel de

accident, fiind constatat că semnătura nu le aparține.

Totodată, din probatoriul administrat, instanța de apel a rezumat că,

prin acțiunile inculpatului Derihvist Alexei în calitate de complice la

comiterea escrocheriei, i-a fost cauzat companiei de asigurări ”Moldasig”

un prejudiciu considerabil în sumă de 55 106,97 lei, care este egal cu

suma despăgubirii achitate de către compania de asigurări unei

persoane necunoscute care a intrat în posesia procesului-verbal

contravențional întocmit de către inculpatul Derihvist Alexei, pe care l-a

prezentat de rând cu cererea de acordare a despăgubirii de asigurare la

SIA ,,Moldasig”, urmare la care fapt a primit suma de 55 106, 97 lei cu

titlu de despăgubire de asigurare urmare a unei situații de fapt false,

care a fost generată prin acțiuni intenționate puse la cale de mai multe

persoane, prin care fiind și Derihvist Alexei, care a întocmit principalul

act juridic (procesul-verbal de contravenție administrativă), care a

generat consecințele juridice urmare a aparenței unui fapt fortuit, care în

realitate nu a avut loc.

Instanța a apreciat critic poziția părții apărării care s-a bazat pe

declarațiile martorului Nicolaev Artiom, care a confirmat producerea de

fapt a accidentului rutier, or în aserțiunea iluzorie a unui accident rutier

înscenat, instanța admite prezența fizică a două autovehicule deteriorate,

care intenționat puteau fi aduse la fața locului, pentru a crea percepții

greșite asupra unor terțe persoane, cum este de exemplu martorul

Nicolaev Artiom, însă certitudine că acest accident de fapt nu a avut loc,

este confirmată de cumulul de probe administrate și reiterate mai sus,

astfel încât dubiile care vin în protejarea dreptului inculpatului de a fi

condamnat doar în urma înlăturării oricăror dubii rezonabile, au fost

depășite, iar vina inculpatului a fost dovedită pe capătul de învinuire de

participare la comiterea infracțiunii de escrocherie.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar a încadra acțiunile

inculpatului în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

urmare efectului juridic prevăzut de art. 10 Cod penal, or prin

modificările operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. pentru

modificarea unor acte legislative nr. 179 din 26.07.2018 (în vigoare

17.08.2018) Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-320 art. 498 din

17.08.2018, situația inculpatului Derihvist Alexei a fost ușurată datorită

faptului că pentru a fi încadrate la art. 190 alin. (4) Cod penal,

prejudiciul cauzat trebuia să depășească potrivit noilor reglementări, 20

salarii medii stabilite de guvern la data comiterii faptei prejudiciabile,

care potrivit Hotărârii Guvernului RM nr. 1248 din 07.11.2008

14

constituia la data comiterii faptei prejudiciabile 62 800 lei (3140 lei X 20

salarii=62 800 lei).

Referitor la art. 332 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat

în decizie că, analizând sistemul de probe prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, rezultă că acțiunile lui Derihvist Alexei

urmează a fi încadrate în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece prin

acțiunile sale intenționate inculpatul a comis infracțiunea, cu semnele

calificative falsul în acte publice, înscrierea de către o persoană publică, în

documentele oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor

astfel de documente, acțiuni săvârșite din interes personal.

Instanța de apel a stabilit că Derihvist Alexei a comis infracțiunea

prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, în perioada anului 2009, iar

din momentul comiterii infracțiunii, până la examinarea cauzei în ordine

de apel au trecut mai mult de 2 ani. Din acest motiv, instanța de apel a

considerat necesar de a casa sentința din alte motive, inclusiv din oficiu

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și de a pronunța o

nouă hotărâre de condamnare a inculpatului Derihvist Alexei pe art. 332

alin. (1) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă din motivul expirării

termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.

La capitolul numirii pedepsei în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, instanța de apel a constatat că, în privința

inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe atenuante sau agravante,

că inculpatul anterior n-a fost condamnat, nu a recunoscut vina, motiv

din care, a consideră necesar de a aplica inculpatului pedeapsa sub

formă de închisoare, pe un termen de 2 ani și șase luni, conducându-se

de prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal - cu privare de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

În cele din urmă, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul

prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului,

va fi pe deplin atins, doar prin numirea pedepsei sub formă de

închisoare, considerând că această pedeapsă va atinge scopul sancțiunii

penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului,

precum și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni, atât din partea lui

Derihvist Alexei, cât și din partea altor persoane.

avocatul Baltag Verginia în numele inculpatului, invocând prevederile

art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 11) și 12) Cod de procedură penală, declară

recurs ordinar, prin care solicită, admiterea recursului, casarea integrală

a deciziei, cu dispunerea achitării lui Derihvist Alexei.

12.1. În argumentarea recursului ordinar, avocatul Baltag Verginia

în numele inculpatului menționează următoarele:

- examinând cronologia acțiunilor procesuale în privința lui

Derihvist Alexei, calitatea de bănuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 332 alin. (l) Cod penal i-a fost atribuită acestuia prin Ordonanța

privind începerea urmăririi penale din 30 aprilie 2010. Acest fapt rezultă

din redacția conținutului și dispozitivului respectivei ordonanțe, în care

este indicată concret fapta pe care o consideră organul de urmărire

penală ca fiind săvârșită, calificarea acesteia, precum și că de săvârșirea

infracțiunii este bănuit Derihvist Alexei.

15

Anume, prin ordonanța din 30.04.2010, organul de urmărire penală

a oficializat suspiciunile de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332

alin. (l) Cod penal față de Derihvist Alexei, iar potrivit textului acesteia

continuarea acțiunilor de urmărire penală urmau a fi întreprinse anume

față de acesta, alte persoane fiind excluse.

O dată cu emiterea ordonanței privind intentarea urmării penale, a

început ingerința statului în drepturile și libertățile persoanei, ingerință

care trebuie raportată la categoria bănuitului în procesul penal (art. 63

Cod de procedură penală), adică persoana fizică față de care există

anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea sub învinuire.

În speță, ordonanța de punere sub învinuire din 20.10.2011 (adusă

la cunoștință la 10.11.2011) a fost emisă după 1 an și 6 luni, cu

depășirea termenului de 3 luni, stabilit de art. 63 și a termenului prescris

la alin. (1) art. 282 Cod de procedură penală. Astfel, omiterea de către

organul de urmărire penală a obligației procedurale pozitive de a-i

recunoaște părții interesate calitatea de învinuit după data de

30.07.2010, constituie un temei de nulitate absolută, care poate fi

invocată la orice etapă a procesului penal;

- urmărirea penală în baza art. 190 alin. (4) Cod penal a fost pornită

la 14.11.2011, iar Derihvist Alexei a fost pus sub învinuire definitivă,

inclusiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de escrocherie, la

29.11.2011;

- din învinuirea adusă lui Derihvist Alexei, precum și din

rechizitoriu, rezultă că faptele incriminate acestuia au fost săvârșite la

28.02.2009 și 19.03.2009, în intervalul de timp între 28.02.2009 și

19.03.2009, art. 190 Cod penal nu avea forma agravată de la alin. (4),

care i-a fost incriminată, deoarece Legea prin care au fost operate unele

modificări la art. 190 și inclusiv introduse alin. (4) și alin. (5) la acesta a

fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 37-40 art. 98 din 20 februarie

2009 și a intrat în vigoare din 20 mai 2009. Astfel, la înaintarea

învinuirii, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpatului

potrivit unei norme penale inexistente la momentul săvârșirii faptei;

- deși instanța de apel pune la baza condamnării inculpatului

declarațiile martorilor Treteac Vitalie, Moțpan Iurie, Popa Iurie, Buzu

Stanislav - acești martori nu au fost audiați nici în instanța de apel și

nici în instanța de fond. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată

în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond acuzatorul de stat a

renunțat la martorii Treteac Vitalie și Popa Iurie, renunțul fiind admis

prin încheiere protocolară de către instanța de judecată (f. d. 113, 116);

- instanța de apel a apreciat la general probele care în viziunea ei

confirmă vinovăția inculpatului Derihvist Alexei, fără a le supune unei

analize ample pe fiecare capăt de învinuire, inclusiv fără o motivare

corespunzătoare a probelor și raționamentelor care au format

convingerea instanței de apel cu privire la vinovăția inculpatului privind

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de articolele 332 alin. (l) și 42 alin. (5),

190 alin. (4) Cod penal;

- decizia instanței de apel nu conține nici o motivare care să

argumenteze reținerea agravantelor de la lit. b) și corespunzător d) ale

alin. (2) art. 190 Cod penal.

16

În cauza supusă examinării calificarea cu agravanta de la lit. d) a

fost efectuată pornind de la calitatea de subiect special al complicelui și

nu a autorului infracțiunii. Or, la caz potrivit materialelor cauzei penale

autorul (autorii) escrocheriei nu sunt identificați de către organul de

urmărire penală, considerent din care o astfel de calificare este eronată.

Cu referire la agravanta de la lit. b) - săvârșirea escrocheriei de două

sau mai multe persoane - aceasta poate fi reținută în cazul în care două

sau mai multe persoane exercită nemijlocit, integral sau parțial,

elementul material (acțiune sau inacțiune) al faptei descrise în norma de

incriminare. Corespunzător escrocheria fiind săvârșită de doi sau mai

mulți coautori. "Săvârșirea escrocheriei de două sau mai multe persoane”

presupune coautoratul, calificarea făcându-se doar în baza normei din

partea specială a Codului penal cu reținerea agravantei respective.

Calificarea faptei pentru complicitate se efectuează prin corelarea normei

din partea generală a Codului penal (art.42 alin.(5)) la fapta reținută

pentru autor din partea specială și presupune "contribuția la săvârșire”

și nu "săvârșirea nemijlocită a infracțiunii”. În cauza supusă examinării,

fără a fi cunoscuți alți presupuși participanți la infracțiune, inclusiv

existența a doi sau mai mulți autori care nemijlocit au săvârșit

escrocheria, instanța de apel a reținut agravanta de la lit. b) aplicând în

mod defavorabil extensiv legea penală;

- instanța de apel nu a cercetat versiunea apărării cu privire la

probabilitatea înscenării accidentului rutier fară implicarea

condamnatului, în special coroborând această versiune cu declarațiile

martorilor Buzu Stanislav, Nicolaev Artiom, Pantaz Valentin,

Gorbatovschi Tatiana și a condamnatului Derihvist Alexei. Acești martori

confirmă faptul producerii accidentului rutier pe porțiunea respectivă de

drum la 28 februarie 2009. Corespunzător martorii Pantaz, Buzu și

Nicolaev direct indică că la fața locului se aflau automobilele de model

„Mercede Sprinter” de culoare albă și „Xxxxx” de o culoare mai închisă.

Unica circumstanță care nu a putut fi confirmată sau infirmată de către

martorii care au dat declarații în favoarea apărării este identitatea

șoferilor implicați în accidentul respectiv.

În susținerea acuzării instanța de apel s-a bazat doar pe declarațiile

a doi martori care nu au recunoscut semnăturile pe actele cauzei

contravenționale, dar fără a fi efectuată o expertiză grafoscopică pe caz.

Mai mult decât atât acuzarea nu a examinat versiunea eventualei

implicării a martorilor Gajim și Bahcevan în înscenarea accidentului cu

scopul de a obține despăgubirea de asigurare. La fel instanța de apel a

omis să motiveze faptul că deși Bahcevan Ivan nu recunoaște semnătura

de pe procesul-verbal cu privire la contravenție, de pe testarea

alcooscopică și de pe declarații toate din data de 28 februarie 2009,

totuși la materialele dosarului sunt prezentate acte ale procesului-

contravențional care demonstrează examinarea cauzei contravenționale

în privința acestuia după 28 februarie 2009 fără implicarea lui Derihvist

Alexei, odată cu transmiterea materialelor contravenționale pentru

examinare și aplicarea sancțiunii șefului SPR a CPR Orhei.

Astfel, un factor determinat în cauza respectivă este aplicarea

amenzii în privința lui Bahcevan Ivan și achitarea acesteia, or la dosar

este anexat Ordinul de încasare a numerarului din 28 martie 2009 emis

17

de către Banca de Economii, filiala 36 Orhei, prin care se atestă că

amenda a fost achitată de către Bahcevan Ivan fiind prezentat buletinul

de identitate (f.d. 237, vol. II).

În ipoteza în care Derihvist Alexei este învinuit de falsificarea unor

acte ce țin de accidentul rutier la data de 28 februarie 2009, acuzarea

urma în mod obligatoriu să stabilească cursul cauzei contravenționale

după această dată, modalitatea de sancționare a lui Bahcevan Ivan la 28

martie 2009, persoana care s-a prezentat la SPR CPR Orhei pentru a-i fi

aplicată sancțiunea, precum și persoana care a achitat această amendă.

Totodată potrivit declarațiilor lui Bahcevan acesta a fost condamnat

de către Judecătoria Chișinău, în anul 2008 fiind privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport, dar acuzarea nu a administrat nici un act

care să demonstreze această circumstanță.

Mai mult decât atât la materialele cauzei este anexată fișa personală

a acestuia, iar la rubrica permis de conducere nu există nici o mențiune

cu privire la privarea de dreptul de a conduce sau ridicarea permisului,

fiind indicată mențiunea „valabil”. În cadrul ședinței de examinare a

cauzei Bahcevan Ivan a afirmat că și-a perfectat permisul de conducere

în anul 2012, însă aceste declarații contravin probelor din dosar.

În cadrul ședinței Bahcevan nu a putut să explice divergențele

apărute între declarațiile sale și probatoriul care vine în contradicție cu

acestea, considerent din care credibilitatea acestui martor urma a fi pusă

la îndoială de către instanța de apel.

- ceea ce este imperios de a determina la caz, fiind omis de către

instanță la condamnarea lui Derihvist Alexei, este întrunirea elementelor

și a semnelor constitutive ale componenței de infracțiune.

În mod inerent, atât acuzarea, cât și instanța urma să identifice

acele documente oficiale care se presupune că au fost falsificate sau în

care au fost înscrise date false nemijlocit de către Derihvist Alexei, odată

ce, până la momentul actual procesul-verbal contravențional întocmit de

către Derihvist Alexei nu a fost anulat, iar amenda aplicată în baza

acestuia a fost executată. Nu a fost dovedit nici interesul material și/sau

personal al inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 332

Cod penal, condiție obligatorie prevăzuta de lege.

Includerea sintagmei „persoane neidentificate de organul de urmărire

penală ” fară a fi prezentă vreo probă în acest sens, nu poate demonstra

faptul că Derihvist Alexei este complice la săvârșirea infracțiunii

imputate. Inclusiv instanța de apel a reținut ca stare de fapt

demonstrată de către acuzare că Derihvist Alexei având înțelegere

prealabilă cu persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală a înscris date false în actele cauzei contravenționale, după care

le-a transmis persoanelor neidentificate care aveau scopul de a obține

despăgubirea de asigurare pentru automobilul de marca "Xxxxx”

implicată în accidentul rutier. La materialele cauzei penale nu există nici

o probă care să demonstreze respectivele acțiuni din partea

condamnatului. Nici unul dintre martorii acuzării nu a declarat cu

privire la facilitarea de către condamnat a săvârșirii escrocheriei, inclusiv

înțelegerea, acordul cu persoane neidentificate sau transmiterea de acte

unor persoane neidentificate.

18

- cauza penală a fost examinată superficial, iar condamnarea s-a

bazat exclusiv pe probele acuzării care a prezentat o singură versiune de

investigare. Astfel, de către organul de urmărire penală nu au fost

audiate persoanele responsabile de deschiderea dosarului de daune și

examinarea acestor acte din cadrul SIA „Moldasig”; nu a fost dat răspuns

la întrebarea prin ce modalitate și de către cine aceste acte, care sunt

anexate la materialele dosarului penal doar un copii necertificate au fost

depuse la compania de asigurări. La fel nu au fost audiați alți martori

importanți cum ar fi: ofițerul de la unitatea de gardă care a primit apelul

privind producerea accidentului rutier; șeful CPR Orhei care a examinat

cauza contravențională după data de 28 februarie 2009 și care a aplicat

amenda contravențională. Iar ceea ce este determinat în cauza de față

este stabilirea persoanei care a ridicat banii după efectuarea transferului

de către SIA”„Moldasig” și cui aceștia au fost transmiși;

- recunoașterea vinovăției inculpatului și condamnarea acestuia prin

reaprecierea probelor de către instanța de apel, fără a fi prezentate probe

noi ale acuzării contravine practicii CEDO.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință

procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din considerentele ce

urmează:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să

admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor

de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Apelul reprezintă o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că

provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-

a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia

19

este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii

primei instanțe.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și

hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile nominalizate supra, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Din conținutul recursului se constată invocarea temeiurilor de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 8), 11) și 12) Cod de

procedură penală, în sensul că: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 8) nu au

fost întrunite elementele infracțiunii; 11) persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză

de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit

decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de

lege; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din esența criticilor invocate de către recurent, Colegiul

penal lărgit reține că partea apărării critică decizia recurată prin prisma

faptului că Derihvist Alexei, a fost privat de dreptul la un proces echitabil

și contradictoriu, în consecință a fost condamnat în baza unor

presupuneri, lipsite de suport probant și legal, apreciate de instanța de

apel eronat, tendențios, și fără a examina cauza penală potrivit

exigențelor stipulate de art. 6 CEDO.

În speță se constată faptul că, prin rechizitoriu Derihvist Alexei a fost

învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 190

alin. (4) Cod penal, conform indicilor calificativi – „complicitatea la

escrocherie, adică contribuirea prin prestare de informații și acordarea de

mijloace la dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune,

faptă săvârșită de două sau mai multe persoane, cu folosirea situației de

serviciu și în proporții mari”, și cea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod

penal, conform indicilor calificativi – „falsului în actele publice -

înscrierea de către o persoană cu funcție de răspundere, în documentele

oficiale a unor date vădit false și falsificarea unor astfel de documente,

acțiuni săvârșite din interes material și personal” (f. d. 246-258, vol. I).

Prin sentința, Derihvist Alexei a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (4) Cod

20

penal și art. 332 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.

Fiind investită cu judecarea apelului, instanța de apel, a casat total

sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Derihvist Alexei a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (5), 190 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse

penale în temeiul acestei Legi, sub forma - 2 ani și 6 luni închisoare, cu

privare de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen - 3 ani, cu

executare pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Tot, Derihvist Alexei, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, fiind liberat de

pedeapsă penală din motivul expirării termenului de prescripție privind

tragerea la răspundere penală.

Verificând criticele expuse de recurent, în raport cu soluția adoptată

de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt

parțial întemeiate, deoarece instanța de al doilea grad de jurisdicție

judecând cauza în ordine de apel nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție care conține concluzii

contradictorii în raport cu circumstanțele de fapt stabilite la caz, și că la

rejudecarea cauzei potrivit art. 436 Cod de procedură penală, nu au fost

respectate de către instanța de apel indicațiile instanței de recurs

specificate în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 19 iunie 2018, întrucât aceasta nu a luat măsurile necesare pentru ca

probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării și cele

prezentate de partea apărării, să fie cercetate și apreciate la justa lor

valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar

prin această inactivitate instanță de apel a provocat o stare de

incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată, deoarece criticile

expuse referitor la probele aduse în sprijinul învinuirii imputate

inculpatului sunt neargumentate și selectiv preluate, iar erorile de drept

nu pot fi corectate în prezenta procedură, or instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care

a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale.

Drept urmare, de către instanța de apel au fost formulate concluzii

neargumentate, ieșind în evidență nerespectarea întocmai a cerinței de

motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor

subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de

drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit, efectuând o analiză textuală a părții motivante

a deciziei instanței de apel constată, că aceasta nu cuprinde relevarea

considerentelor ce ar fi clare și întemeiate legal asupra concluziilor

formate în rezultatul verificării sentinței contestate de apelant, în raport

cu motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei cauze.

Într-un prim aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază faptul că

principala problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la

vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele

infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Atunci când unei

persoane se impută săvârșirea unei fapte penale și se aduce o acuzație în

acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

21

concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta

există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat.

Iar pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat

în cauză urmează a fi apreciat pe analiza coroborată a tuturor probelor

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Conform art. 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit atestă că deși în

concluziile sale, instanța de apel a consemnat, că ”… certitudinea că

acest accident de fapt nu a avut loc, este confirmată de cumulul de probe

administrate și reiterate mai sus, astfel încât dubiile care vin în protejarea

dreptului inculpatului de a fi condamnat doar în urma înlăturării oricăror

dubii rezonabile, au fost depășite, iar vina inculpatului a fost dovedită pe

capătul de învinuire de participare la comiterea infracțiunii de escrocherie”,

și a conchis că în acțiunile inculpatului se regăsesc în mod rezonabil,

elementele infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (2), lit. b),

d) Cod penal, instanța de apel nu a soluționat problema vinovăției

inculpatului Derihvist Alexei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

332 alin. (1) Cod penal.

Astfel, analizând vinovăția sau nevinovăția inculpatului Derihvist

Alexei, în baza art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (2), lit. b), d) și 332 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel urma să se expună statutar asupra fiecărui

capăt de acuzare atribuit, să analizeze claritatea și suficiența probelor

pentru fiecare. Or, constatările ne concrete ale instanței de apel în textul

deciziei, privind înlăturarea unor versiuni ale apărării despre insuficiența

probelor în dovedirea culpei inculpatului, trezesc mai multe semne de

întrebare decât clarifică starea de fapt și de drept.

De asemenea, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel

pronunțând soluția de condamnare a inculpatului Derihvist Alexei, de

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 332 alin. (1) Cod penal, a omis a

analiza probatoriului prezentat de procuror în susținerea acuzațiilor și

argumentelor apărării de neîntrunire a elementelor constitutive ale

infracțiunii nominalizate, generalizând cu constatări precum că

”…analizând sistemul de probe indicat supra prin prisma prevederilor art.

101 CPP al RM, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității

lor le apreciază ca fiind utile, veridice, consecvente, în coroborare din care

rezultă cu certitudine că acțiunile lui Derihvist Alexei urmează a fi

încadrate în baza art. 332 alin. (1) CP al RM…”.

Cât privește soluția de condamnare a inculpatului în baza art. art.

42 alin. (5), 190 alin. (2), lit. b), d) Cod penal, Colegiul penal lărgit

constată că, instanța de apel și-a format concluzia de vinovăție a

22

inculpatului în baza declarațiilot date în cadrul instanței de apel de către

martorii Gajim Vitalie, Tocilat Valentin, Stratan Constantin și Bahcevan

Ivan, precum și declarațiile reprezentantului părții civile Straistaru

Vitalie, date în cadrul ședinței de judecată în prima instanță.

La fel, la baza concluziilor despre vinovăția inculpatului Derihvist

Alexei, au fost considerate ca fiind relevante și declarațiile martorilor

Treteac Vitalie și Popa Iurie, depuse de ultimii la urmărirea penală, fără

însă a le aprecia prin prisma prevederilor din art. art. 371, 389 Cod de

procedură penală, or, declarațiile martorilor absenți în ședința de

judecată, depuse în timpul urmăririi penale, pot fi puse la baza sentinței

de condamnare numai cu condiția că, la urmărirea penală, a avut loc

confruntarea cu bănuitul, învinuitul.

Așadar, se atestă că instanța de apel și-a fundamentat hotărârea de

condamnare a inculpatului pe declarațiile martorilor oculari Popa Iurie,

Treteac Vitalie și Buzu Stanislav date în cadrul urmării penale, pe

declarațiile reprezentantului părții civile SIA „Moldasig” SRL, Străistaru

Vitalie, a martorului Moțpan Iurie, depuse în ședința de judecată a primei

instanțe.

În același timp, se observă că cercetând declarațiile nominalizate mai

sus, prima instanță a conchis asupra achitării inculpatului Derihvist

Alexei, de sub învinuirea în baza art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b),

d) și 332 alin. (1) Cod penal din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

În asemenea circumstanțe se constată că, instanța de apel a încălcat

prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, care stipulează

expres despre necesitatea audierii din nou a martorilor, declarațiile cărora

constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului. Or, întru asigurarea unui proces

echitabil, ținând cont și de faptul că examinarea cauzei penale se

desfășoară în lipsa inculpatului, instanța de apel era obligată să ia

măsuri pozitive în vederea reaudierii martorilor absenți (a se vedea

Hotărârile CEDO Dan v. Republica Moldova (nr. 2) (nr. 57575/14, §57, 10

noiembrie 2020; și Sigurþórsson Arnarsson v. Islanda, nr. 44671/98, §

38, 15 iulie 2003).

Mai mult ca atât, acuzarea nu a prezentat instanței de judecată

suficiente probe care să demonstreze că s-au depus toate eforturile

rezonabile pentru a asigura prezența martorilor în fața instanței de apel.

Așadar, instanța de apel nu a audiat din nou martorii nominalizați, ci

doar s-a bazat pe declarațiile lor, așa cum au fost fixate în materialele

cauzei, adică declarațiile depuse în prima instanță, și la urmărirea penală

în baza cărora inculpatul a fost achitat.

Tot din descriptivul deciziei se constată că instanță de apel, la pct.

10 al deciziei recurate, a enumerat probele, transcriindu-le conform

rechizitoriului, care în viziunea ei confirmă vinovăția inculpatului

Derihvist Alexei, fără a le supune unei analize ample pe fiecare capăt de

învinuire, inclusiv fără o motivare corespunzătoare a raționamentelor

care au format convingerea instanței de apel cu privire la vinovăția

condamnatului privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.42

alin. (5), 190 alin. (2), lit. b), d) și 332 alin. (1) Cod penal.

23

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului reamintește că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu

ansamblul acesteia. Curtea Europeană a reiterat că, efectul art. 6 § 1

este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub o obligație de a proceda la o

examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor și probelor, fără

a prejudicia propria apreciere a acestora.

La acest segment, Colegiul penal lărgit notează că, respectarea

criteriilor expuse în art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, permite

instanțelor de judecată să tragă concluzii privind existența sau

inexistența faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției

făptuitorului. Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar

putea crea o aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite și,

totodată, ar putea orienta instanța la concluzii eronate asupra realității.

Prin urmare, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar.

În continuare Colegiul penal lărgit notează că, potrivit art. 113 Cod

penal, instanța de apel, era obligată să deducă din actele cauzei

„(…)determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală”.

În corespundere cu art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

Potrivit art. 394 alin. (1), pct. 1) și 2) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței

de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și

dispozitivului decizie, instanța de apel soluționând problema vinovăției

inculpatului Derihvist Alexei de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

332 alin. (1) Cod penal, nu a judecat cauza în limita și în raport cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de

apel nu a raportat învinuirea înaintată inculpatului Derihvist Alexei în

baza art. 332 alin. (1) Cod penal, la prevederile art. 325 Cod de

procedură penală, și prin urmare a exclus nemotivat indicele calificativ

imputat potrivit ordonanței de învinuire și actului de sesizare a instanței,

și anume că infracțiunea falsului în actele publice, a fost comisă ”din

interes material și personal”.

Descriptivul deciziei, în sensul dat, conține concluzii contradictorii,

astfel constatând starea de fapt, instanța de apel stabilește precum că

”fiind o persoană cu funcție de răspundere, căreia într-o instituție de stat i-

au fost acordate permanent prin stipularea legii anumite drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, în exercițiul

funcției, a înscris în documente oficiale date vădit false, precum și a

24

falsificat astfel de documente, acțiuni săvârșite din interes material și

personal”, ca ulterior în drept a încadrat acțiunile inculpatului Derihvist

Alexei, în baza art. 332 alin. (1) Cod penal, astfel excluzând fără vreun

raționament anunțat, indicele calificative ”din interes material și

personal”, iar ulterior la pct.16 să rețină în sarcina inculpatului

comiterea faptei ”din interes personal” (în acest aspect fiind viciată și

sentința primei instanțe).

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că, aspectele evidențiate

mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece rolul lor este acela de a

determina în final încadrarea juridică a faptelor imputabile inculpatului,

atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și pentru modul de

desfășurare a judecării acestui dosar, determinând, nu în ultimul rând,

concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul constitutiv

al acesteia.

14.3. Totodată, în expunerea de motive, care au stat la baza casării

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată deficiențe ale

părții dispozitive a acesteia, relevând că instanța vădit greșit a formulat

soluția.

Astfel, potrivit dispozitivului adoptat, instanța de apel a dispus

admiterea apelului procurorului, casat total sentința, inclusiv din oficiu,

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, pronunțând o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

”Derihvist Alexei se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (2), lit. b), d), art. 332 alin. (1) Cod

penal.

Se stabilește lui Derihvist Alexei pedeapsa în baza art. 42 alin. (5), art.

190 alin. (2) lit. b), d) Cod penal sub forma de 2 ani și șase luni închisoare,

cu privare de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani, cu

ispășirea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Se liberează Derihvist Alexei de pedeapsa penală prevăzută la

art.332 alin. (2) Cod penal din motivul expirării termenului de prescripție

privind tragerea la răspundere penală

Drept urmare, este evident că potrivit dispozitivului pronunțat

Derihvist Alexei, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, pe când a fost liberat de

pedeapsa în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragerea

la răspundere penală în baza art. 332 alin. (2) Cod penal (f. d. 158, vol.

IV).

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse,

care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea

prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 100-

101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și, în

25

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată

și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Baltag

Verginia în numele inculpatului Derihvist Alexei.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Derihvist Alexei

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Derihvist Alexei xxxxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința acestuia nu sunt aplicate măsuri preventive sub formă de arest

sau dacă nu execută alte pedepse cu închisoare în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată va fi pronunțată la 30 martie 2023.

Președinte Catan Liliana

Judecători Plămădeală Ghenadie

Craiu Nicolae

Bejenaru Iurie

Pitic Mariana

26