1ra-161/2016 — art. 145 alin. 2 lit. e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. e CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-161/2016 — art. 145 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-161/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
17 februarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Doțin Ivan, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie
2015, în cauza penală privindu-l pe
Doțin Ivan Victor, născut la 19 ianuarie 1977,
originar din s. Sadovoe, r-nul Glodeni, domiciliat
în or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 17, ap. 65.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
22.11.2011– 21.01.2013 (prima instanță);
19.04.2013 – 28.05.2014 (instanța de apel);
26.09.2014 – 25.11.2014 (instanța de recurs ordinar);
21.01.2015 – 09.09.2015 (instanța de apel);
24.11.2015 – 17.02.2016 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 21 ianuarie 2013, Doțin Ivan a fost
achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzută de art.145 alin.(2) lit.
e), j) Cod penal, pe motiv că fapta nu este săvîrșită de inculpat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că potrivit
rechizitoriului, Doțin Ivan este învinuit că la 01 mai 2011, în intervalul de timp, de
la orele 17.00 pînă la orele 21.00, aflîndu-se la domiciliul lui Lebedeva Ana,
amplasat în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale nr. 20 „g”, urmărind scopul de a o
omorî pe ultima, realizînd cu certitudine că îi cauzează suferințe deosebite,
1
profitînd de starea ei de neputință care se datorează vîrstei înaintate, i-a aplicat lui
Lebedeva Ana o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzîndu-i echimoze pe nas
și bărbie din partea dreaptă, care se atribuie la leziuni corporale fără cauzarea
daunei sănătății și o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea gîtului, cauzîndu-i
o plagă mare pe părțile laterale din față a gîtului cu deteriorarea laringelui și a
ambelor artere carotide, care se atribuie la leziuni corporale grave, incompatibile
cu viața, în urma cărora Lebedeva Ana a decedat pe loc.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate de procuror în baza art.145 alin. (2)
lit. e), j) Cod penal, conform indiciilor calificativi: omorul intenționat a persoanei,
săvîrșit profitînd de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se
datorează vîrstei înaintate, cu deosebită cruzime.
Sentința a fost contestată cu apel de către procuror și succesorul părții
vătămate, Bloșenco Valentina.
3.1. Procurorul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Doțin Ivan să fie
recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin. (2) lit. e), j)
Cod penal și în privința lui să fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, invocînd că:
- în argumentarea poziției, instanța de judecată s-a bazat exclusiv pe
declarațiile inculpatului Doțin Ivan depuse în cadrul ședinței de judecată, conform
cărora el nu este implicat în omorul lui Lebedeva Ana și în momentul omorului, el
se afla cu o femeie la casa bunicii sale, situată în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale
nr.43, care se află în apropierea domiciliului decedatei;
- instanța de judecată a constatat că Doțin Ivan s-a aflat în casa și ograda
părții vătămate, însă constatarea acestui fapt i-a fost insuficientă pentru a
recunoaște că Doțin Ivan a comis omorul;
- instanța de judecată nu a dat nici o analiză declarațiilor lui Bloșenco
Valentina referitor la faptul că chei de la casă avea doar ea, mama ei Lebedeva Ana
și concubinul Doțin Ivan, iar cînd Bloșenco Valentina a venit acasă la 01.05.2011,
ușa de la intrare era încuiată și cheile mamei sale erau în casă, de asemenea nu s-a
luat în considerație declarațiile acesteia, referitor și la faptul că inculpatul era în
relații ostile cu victima, că cadavrul mamei era înfășurat într-un covor și într-o
pătură din camera mamei. Totodată, cadavrul mai era înfășurat și într-o pătură, pe
care ucigașul a luat-o dintr-un dulap, ce se află în camera unde mai înainte locuia
Bloșenco Valetina și Doțin Ivan, ceea ce denotă, că făptașul se orienta bine în casa
lui Lebedeva Ana și știa unde se află păturile, adică acesta poate fi cu certitudine
doar Doțin Ivan. Instanța de judecată nu a analizat declarațiile lui Bloșenco
Valentina și nu le-a apreciat în coroborare cu celelalte probe;
2
- conform procesului-verbal de ridicare a convorbirilor telefonice s-a stabilit,
că în momentul omorului Doțin Ivan se afla în ograda lui Lebedeva Ana, deoarece
a efectuat trei sunete la numărul de telefon al Bloșenco Valetina, însă ultima nu i-a
răspuns. Inculpatul nu a negat faptul, că la 01.05.2011, aproximativ la ora 17.00, el
a sunat-o pe Bloșenco Valetina și ultima nu i-a răspuns, însă a menționat că se afla
în casa bunicii sale, situată în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale nr.43, care este
situată în apropierea domiciliului lui Lebedeva Ana. Instanța de judecată a
considerat că acuzarea nu a combătut versiunea inculpatului că în momentul
omorului se afla nu departe de casa lui Lebedeva Ana, însă nu a luat în considerație
faptul că această versiune a fost expusă de către inculpat abia în ședința de
judecată. În cadrul urmăririi penale, Doțin Ivan a refuzat să explice aflarea sa lîngă
ograda victimei în momentul omorului ei, iar în cadrul ședinței de judecată el nu a
dorit să spună numele femeii, cu care s-a aflat în momentul omorului lui Lebedeva
Ana, ceea ce face imposibilă verificarea veridicității versiunii înaintate de inculpat.
Circumstanțele expuse demonstrează, că instanța de judecată urma să aprecieze
critic declarațiile inculpatului, însă instanța nu a indicat de ce la baza sentinței pune
aceste declarații contradictorii;
- conform raportului de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr.265
din 24.05.2011, pe scurta lui Doțin Ivan a fost depistat sînge, care poate aparține
lui Lebedeva Ana și nu poate aparține lui Doțin Ivan. Instanța de judecată nu a luat
în considerație această probă, deoarece a fost obținută cu încălcarea procedurii
legale, prevăzute de art. 131 alin. (5) Cod de procedură penală și drept argument a
adus faptul, că în procesul-verbal de ridicare a scurtei de la Doțin Ivan sunt
adăugări, făcute cu un alt pix și într-un scris înghesuit. Totodată, instanța de
judecată nu menționează în ce a constatat încălcarea procedurii penale la ridicarea
scurtei ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acestui act, conform art.251
alin.(l) Cod de procedură penală. În speță, nu au fost încălcate drepturile și
libertățile constituționale ale inculpatului Doțin Ivan, deoarece el nu neagă faptul
că scurta neagră a fost ridicată de la el în prezența avocatului, despre ce s-a făcut
mențiune în procesul-verbal respectiv;
- instanța de judecată a considerat că au fost comise greșeli la numirea
expertizei biologice la 04.05.2011, deoarece în momentul ridicării, ofițerul de
urmărire penală a menționat că scurta este împachetată în pachetul nr.7, iar în
raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr. 265 din 24.05.2011,
este indicat că scurta a fost prezentată în pachetul nr.1 și din această cauză instanța
are dubii că anume scurta ridicată de la Doțin Ivan a fost prezentată expertului, însă
nu a luat în considerație că obiectele, care au fost trimise la expertiză biologică au
fost ridicate prin diferite acțiuni de urmărire penală. Astfel, scurta lui Doțin Ivan a
3
fost anexată la cauză prin ridicare și a fost împachetată în pachetul nr.7, iar în
pachetul nr.1, alte obiecte au fost ridicate în cadrul cercetării la fața locului.
Ulterior, în cadrul dispunerii expertizei biologice aceste obiecte au fost din nou
împachetate și scurta lui Doțin Ivan a fost pusă în pachetul nr. l. Astfel, dubiile
instanței de judecată privind schimbarea scurtei sunt total nefondate, în cadrul
examinării corpurilor delicte în ședința de judecată, inculpatul Doțin Ivan a
confirmat că scurta prezentată și împachetată de la experți îi aparține lui.
3.2. Succesorul părții vătămate, Bloșenco Valentina a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de condamnare. În
motivarea cererii de apel a invocat că:
- prima instanță a adoptat o decizie pripită și bazată exclusiv pe declarațiile
neprobate ale inculpatului;
- în ședința de judecată fiind audiat inculpatul Doțin Ivan a declarat, că în
timpul omorului s-ar fi aflat în casa bunicii sale din or. Cahul, str. Caragiale nr.43,
totodată invocînd că nu a declarat acest fapt cînd a fost audiat la urmărirea penală,
deoarece spera să se împace cu Bloșenco Valentina. Prima instanță a luat aceste
declarații neprobate ca temei principal pentru a declara că Doțin Ivan nu a săvîrșit
infracțiunea de care este învinuit. Consideră că declarațiile inculpatului sunt o
metodă de inducere în eroare a instanței. El nu a înaintat versiunea sa atunci cînd a
fost audiat ca bănuit, nici ca învinuit, nici la reținere, nici la prezentarea
rechizitoriului, ci abia în ședința de judecată, după ce a luat cunoștință cu
materialele cauzei. Ori, versiunea sa nici nu putea fi combătută la urmărirea penală,
odată ce nu a fost enunțată. Din alte probe care sunt anexate la dosar reiese, că în
momentul săvîrșirii omorului inculpatul se afla în sectorul unde locuia victima de
unde a efectuat cîteva apeluri telefonice (f.d.104 vol. I), iar probe că se afla în casa
bunicii sale cu o femeie nu există;
- pe scurta inculpatului au fost depistate urme asemănătoare celor de sînge,
a căror proveniență acesta nu a explicat-o și nu a dovedit-o. Instanța de judecată nu
a ținut cont de faptul, că inculpatul Doțin Ivan a avut motiv de a săvîrși
infracțiunea, deoarece victima se afla în relații ostile cu inculpatul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 mai 2014, au
fost admise apelurile procurorului și succesorului victimei Bloșenco Valentina, s-a
casat parțial sentința, în partea dispunerii asupra corpurilor delicte, cu pronunțarea
în această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care:
- corpurile delicte și obiectele ridicate: scurta ridicată de la inculpatul Doțin
Ivan; o bucată de sîrmă, un covoraș, o perdea, un cuțit și patru mucuri de țigări
”Red & Wite” ridicate de la locul infracțiunii; o pereche de pantaloni ridicați de la
4
Sîrbu Veaceslav; o pereche de pantofi negri, o plapumă; o prostire, o pereche de
pantaloni bărbătești negri și un tricou negru cu guler – ridicate de la domiciliul lui
Doțin Ivan în cadrul percheziției – toate a le păstra cu dosarul. În rest sentința s-a
menținut.
4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în urma audierii din
nou a (succesorul victimei) Bloșenco Valentina și a martorilor: Reșulscaia Ioana,
Ostaș Parascovia, Lepeha Elena, Perjun Maria, Perjun Boris, Dimitrova Tatiana,
Luchian Ivan, Bordeanu Mihail, Klimenco Olesea, Rizov Igor, Sîrbu Veaceslav,
Crîlov Dumitru, Iurcenco Victor, Caitaz Lilia, Bloșenco Alexandru și proba nouă a
procurorului – declarațiile martorului Trestianu Pavel, în coroborare cu alte probe,
acceptă poziția instanței de fond ca fiind una corectă și argumentată.
Instanța de apel a menționat că prima instanță a reflectat în sentință probele
administrate și a indicat motivele din care a acceptat unele probe, iar pe altele – nu,
a reflectat propria apreciere probelor administrate, astfel din punct de vedere
formal sentința primei instanțe este motivată. Apelantul procuror nu a indicat nici o
probă care ar fi fost lăsată fără apreciere de instanța de fond.
Instanța de apel a mai remarcat că:
- cercetarea locului infracțiunii și cadavrului lui Lebedeva Ana la
03.05.2011, a avut loc în lipsa medicului-legist. Din raportul de expertiză
examinarea medico-legală a cadavrului a început la 04.05.2011. Din concluzia
expertului rezultă, că Lebedeva Ana putea fi omorîtă în intervalul de timp 01 – 02
mai 2011. Intervalul de timp între orele 17.00 – 21.00, la 01.05.2011, imputat
inculpatului Doțin Ivan că ar fi săvîrșit omorul, a fost stabilit de organul de
urmărire penală din declarațiile martorilor care au văzut-o ultima dată vie pe
Lebedeva Ana și declarațiile martorului Bloșenco Valentina cu referire la
momentul venirii sale acasă de la serviciu. Concluzia expertului însă nu exclude
posibilitatea survenirii morții lui Lebedeva Ana și mai tîrziu de ora 21.00, la
01.05.2011, și mai devreme de ora 17.00. Probe care ar exclude cu certitudine
orice dubiu rezonabil asupra momentului decesului lui Lebedeva Ana pînă la orele
17.00 sau după ora 21.00, instanței de judecată nu i-au fost prezentate. Unii din
martorii audiați au declarat că în anumite momente din intervalul de timp orele
17.00 – 21.00, în care acuzarea pretinde că Doțin Ivan ar fi săvîrșit omorul, Doțin
Ivan a fost văzut în apropierea gheretei unde muncea Bloșenco Valentina;
- argumentul apelanților că inculpatul Doțin Ivan anterior a locuit în aceiași
casă cu Bloșenco Valentina și decedata Lebedeva Ana și cunoștea bine anturajul
acestui domiciliu și amplasarea bunurilor din el, în special locul aflării păturilor în
care a fost învelit cadavrul lui Lebedeva Ana, este unul de apreciere și nu poate fi
acceptat ca fiind determinant în constatarea vinovăției inculpatului Doțin Ivan,
5
decît în cumul cu alte probe convingătoare. Instanța a constatat, că nu doar
inculpatul Doțin Ivan cunoștea amplasamentul bunurilor în casa decedatei și nu
există nici o siguranță că păturile în care a fost învelit cadavrul au fost găsite în
cunoștință de locul unde erau amplasate sau întîmplător;
- cercetarea locului infracțiunii trezește multe semne de întrebare la care
partea acuzării nu a dat nici un răspuns. În primul rînd, nu este stabilit locul concret
în care a fost săvîrșit omorul lui Lebedeva Ana. Caracterul leziunii corporale de la
care a survenit decesul (plagă cu lezarea ambelor artere carotide), presupune de la
sine scurgerea abundentă a cantităților mari de sînge în afara corpului uman, dar în
procesele-verbale de cercetare la fața locului (f.d.8-25, vol. I), nu au fost fixate
urme de sînge în cantități considerabile nici în casă sau alte încăperi, nici lîngă sau
în interiorul tubului de canalizare, nici în alte locuri. Se poate de presupus că
Lebedeva Ana putea fi omorîtă în casă, unde în bucătărie și camera nr. 3 au fost
depistate picături de sînge, și de unde, potrivit declarațiilor martorului Bloșenco
Valentina, a dispărut un covoraș, fapt care la rîndul său presupune că făptuitorul a
spălat urmele de sînge, astfel că faptul curățirii urmelor a rămas neobservat;
- potrivit procesului-verbal de cercetare a locului infracțiunii, de la fața
locului printre alte obiecte au fost ridicate 8 mucuri de țigară: 4 de la țigări „Temp”
și 4 de la țigări „Red & Wite”, însă la expertiză au fost trimise de ofițerul de
urmărire penală doar 4 mucuri de țigări „Red-Wite”. Restul 4 mucuri de țigări
„Temp” nu au fost supuse investigațiilor, și nici nu a fost identificată de organul de
urmărire penală persoana care le-a fumat. Cu atît mai mult că acele 4 mucuri de
țigări „Temp” ridicate, nu au fost prezentate de partea acuzării nici instanței de
fond, nici instanței de apel, acestea au dispărut. Prin concluzia expertizei medico-
legale din 24.05.2011 (f.d.123, vol. I) s-a constatat, că după grupa sangvină cu
antigenul suplimentar secretor nu se exclude provenirea salivei pe 4 mucuri de
țigară „Red & Wite” de la Doțin Ivan. Însă partea acuzării nu a exclus prin probe
posibilitatea provenirii acestor mucuri în perioada cînd Doțin Ivan a locuit în casă
cu decedata (aproximativ 1-2 săptămîni pînă la omor) sau în ziua de 02.05.2011,
cînd Doțin Ivan a venit la domiciliul victimei pentru a se împăca cu Bloșenco
Valentina, cînd încă cadavrul lui Lebedeva Ana nu era găsit, și s-a aflat acolo un
interval de timp. La fel, aflarea inculpatului la domiciliul victimei după
evenimentul omorului și pînă la ridicarea urmelor de la locul infracțiunii de către
organul de urmărire penală, poate explica lăsarea de către acesta a urmei palmare
pe ușă, identificată prin raportul de expertiză judiciară dactiloscopică din
03.05.2011 (f.d.197-201, vol. I);
- prin raportul de expertiză traseologică din 10.05.2011 (f.d.185, vol. I) s-a
stabilit, că încuietoarea ridicată de la ușa casei victimei, este în stare bună de
6
funcționare, fără urme de influență a obiectelor străine pe mecanismul de încuiere a
încuietoarei și nu este posibil de stabilit dacă a fost descuiată cu un oarecare obiect
străin în afară de cheia proprie. Constatarea din raportul dat, nu arată că lacătul de
la ușă ar fi fost descuiat anume cu cheia care s-a aflat în posesia inculpatului Doțin
Ivan pînă la data de 02.05.2011, și nici nu exclude posibilitatea deschiderii
lacătului cu un obiect străin;
- concluzia instanței de judecată despre vinovăția lui Doțin Ivan nu trebuie să
reflecte caracterul probabil al vinovăției, ci doar caracterul cert al acesteia, care ar
exclude orice dubii rezonabile. Pe cînd însăși procurorul în propriul apel prin
cuvintele ”ceea ce duce la gîndul că ucigaș poate fi doar Doțin Ivan”, denotă
existența unui dubiu asupra vinovăției lui Doțin Ivan;
- este certă și în afara oricăror dubii concluzia primei instanțe, precum că în
procesul-verbal de ridicare a scurtei de la inculpatul Doțin Ivan din 03.05.2011, au
fost introduse completări fără participarea lui Doțin Ivan, cu conținutul „с пятнами
красно-коричневого цвета на одном из рукавов” (în traducere „cu pete de
culoare cafeniu-roșietică asemănătoare cu sîngele”), executată manual cu pixul.
Faptul dat se atestă cu copia procesului-verbal de ridicare din 03.05.2011 (f.d. 24,
vol. II), care i-a fost înmînată lui Doțin Ivan de către ofițerul de urmărire penală
Crîlov Dumitru, care a dispus și executat ridicarea, în care lipsește inscripția „с
пятнами красно-коричневого цвета на одном из рукавов”. La acest capitol,
instanța de apel a conchis că instanța de fond eronat a considerat lovit de nulitate
întregul act procedural de ridicare a scurtei de la Doțin Ivan din 03.05.2011,
urmînd a fi lovit de nulitate actul procedural, doar în partea inscripției adăugate „с
пятнами красно-коричневого цвета на одном из рукавов”, deoarece această
adăugire de text s-a făcut în lipsa persoanei de la care s-a ridicat scurta și care a
participat la ridicare – Doțin Ivan, contrar prevederilor art.127 alin. (2), (4), art.131
alin. (4) Cod de procedură penală. Prin urmare nu s-a reținut argumentul
apelantului, precum că încălcarea nu a fost invocată la faza urmăririi penale, sau că
actul nu a fost contestat, or potrivit art. 251 alin. (3) Cod de procedură penală,
această încălcare poate fi invocată la orice etapă a procesului;
- ofițerul de urmărire penală, contrar prevederilor art.131 alin. (5) Cod de
procedură penală, nu a împachetat și sigilat scurta ridicată la locul ridicării, or o
asemenea mențiune lipsește în procesul-verbal de ridicare. Afirmația apelantului-
procuror, precum că scurta lui Doțin Ivan a fost anexată la cauză prin ridicare și a
fost împachetată în pachetul nr.7, contravine materialelor cauzei. Apoi în
ordonanța de numire a expertizei din 04.05.2011 (f.d. 133 vol. I), scurta ridicată
figurează ca fiind împachetată în pachetul nr. 7 și se menționează că pe mîneca
dreaptă a scurtei sunt urme de sînge încercuite cu cretă albă, dar în materialele
7
dosarului lipsesc informații despre circumstanțele împachetării scurtei în pachetul
nr.7. Ulterior, în raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte din
24.05.2011 (f.d.136 vol. I), se menționează că expertului i-au fost prezentate
obiecte de cercetare, inclusiv și pachetul nr.1 cu o scurtă din piele de culoare
neagră, cu căptușeală sintetică, mărimea în umeri 51, lungimea spatelui 70 cm,
lungimea mînecilor – 65 cm, pe mîneca dreaptă se observă o mînjitură de culoare
cafenie 0,3 x 0,8 cm, s-a făcut spălătură pe un tifon. Instanța de fond corect și-a
pus întrebarea, dacă expertului i-a fost prezentată anume scurta ridicată de la Doțin
Ivan, or scurta prezentată expertului era deja împachetată în alt pachet, iar
descrierea scurtei din raportul de expertiză nu conține indici de individualizare
concretă, în plus și raportul de expertiză nu este însoțit de careva imagini ale
scurtei investigate. Prin urmare, de către instanța de apel nu s-a reținut nici
argumentul procurorului, precum că ulterior, după ridicare, în cadrul dispunerii
expertizei biologice, obiectele ridicate au fost din nou împachetate și scurta lui
Doțin Ivan a fost pusă în pachetul nr. l. O asemenea afirmație trebuie neapărat să-și
găsească suportul în actul procedural efectuat, iar în materialele cauzei nu există
nici un act procedural care ar fi atestat despachetarea scurtei din pachetul nr.7 și
împachetarea ei în pachetul nr.1. Instanța de apel nu a acceptat ca probă expertiza
medico-legală din 24.05.2011 (f.d.136, vol. I), constatînd inexistența certitudinii că
anume scurta ridicată de la inculpatul Doțin Ivan, fără careva manipulări ar fi fost
prezentată spre examinare experților, unde s-a depistat sîngele uman, care după
grupa sangvină și prezența antigenului H, nu exclude proveniența de la victima
Lebedeva Ana;
- descifrările apelurilor telefonice ale inculpatului Doțin Ivan nicidecum nu
atestă că în acest moment inculpatul s-ar fi aflat la domiciliul victimei (f.d.104-
106, vol. I), instanța a dispus inadmisibilitatea procesului-verbal din 22.06.2011,
prin care ofițerul de urmărire penală, utilizînd telefonul mobil special „Nokia
5110” și programul special, a stabilit prin efectuarea unor apeluri de la locul
infracțiunii (domiciliul lui Bloșenco Valentina), celulele cu acoperire a telefoniei
mobile „Moldcell” în zona respectivă, și anume locul III, CH, 6, CID:11121,
deoarece acțiunile întreprinse au fost petrecute în lipsa unui specialist sau expert în
domeniu, fără careva date despre softul special utilizat, și fără careva informații
relevante de la însăși operatorul de telefonie mobilă „Moldcell”, care ar fi în stare
să aducă explicații asupra conținutului informațiilor cifrate din descifrarea
telefonică, ariile de acoperire ale celulelor, și dacă pot fi exprimate acestea în
coordonate geografice cu trecerea lor pe planul localității. Ofițerul de urmărire
penală a acționat contrar prevederilor art.142 alin. (1) Cod de procedură penală;
8
- faptul că inculpatul Doțin Ivan conștient păstrează tăcerea, sau nu
comunică unele date, sau comunică unele date eronate, nu scutește partea acuzării
de sarcina administrării probelor care combat versiunile inculpatului și
demonstrează vinovăția acestuia, iar instanța de fond just a concluzionat că probele
prezentate de acuzare nu pot fi luate în considerație din motiv că au fost obținute
cu încălcarea procedurii stabilite de Codul de procedură penală.
Instanța de apel a reținut, că prima instanță, la pronunțarea sentinței de
achitare, în partea soluționării chestiunii privitoare la corpurile delicte (un cuțit și 4
mucuri de țigări), prin nimicirea acestora, a admis o eroare de drept, dat fiind că
conform prevederilor art. 390 alin. (2) Cod de procedură penală: „în cazul achitării
persoanei în temeiul alin. (1) pct. 2), organul de urmărire penală este obligat să
continue urmărirea penală pentru identificarea făptuitorului”. Instanța de fond nu
putea dispune nimicirea corpurilor delicte, deoarece aceste probe ulterior pot fi
administrate de organul de urmărire penală pentru continuarea urmăririi penale, și
astfel se impune de a decide asupra corpurilor delicte prin păstrarea tuturor
corpurilor delicte împreună cu dosarul, așa cum investigațiile în cadrul urmăririi
penale urmează a fi reluate.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 mai 2014, a fost
contestată cu recurs ordinar de către de către procuror, prin care a solicitat casarea
acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de
judecată, invocînd temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, motivînd că:
- instanța de apel a denaturat declarațiile martorului Trestianu Pavel;
- în decizia instanței de apel lipsesc declarațiile martorilor Luchian Ivan,
Ostaș Parascovia și Klemenco Olesea și aprecierea acestor declarații;
- instanța de apel nu a făcut nici o analiză a declarațiilor lui Bloșenco
Valentina referitor la faptul, că chei de la casă avea doar ea, mama Lebedeva Ana
și concubinul ei Doțin Ivan, iar cînd Bloșenco Valentina a venit acasă la
01.05.2011, ușa de la intrare era încuiată și cheile mamei sale erau în casă, de
asemenea nu s-a luat în considerație declarațiile acesteia, referitor la faptul că
inculpatul era în relații ostile cu victima, că cadavrul mamei era înfășurat într-un
covor și într-o pătură din camera mamei. Totodată, cadavrul mai era înfășurat și
într-o pătură, pe care ucigașul a luat-o dintr-un dulap, ce se află în camera unde
mai înainte locuia Bloșenco Valentina și Doțin Ivan. Deci, ucigașul se orienta bine
în casa lui Lebedeva Ana și știa unde se află păturile, ceea ce duce la gîndul că
ucigaș poate fi doar Doțin Ivan. Instanța de judecată nu a analizat declarațiile lui
Bloșenco Valentina și nu le-a apreciat în coroborare cu celelalte probe și anume a
declarațiilor martorilor audiați repetat în cadrul apelului;
9
- în decizia sa, instanța de apel face o reapreciere a probelor, spre exemplu:
raportul de expertiză medico-legală nr. 265 din 24 mai 2011, nu a fost admis ca
probă, iar procesul-verbal de ridicare din 03.05.2011 (f.d.97, vol. I), pe care nu-1
mai consideră nul și îl admite ca probă, cu excepția inscripției „с пятнами красно-
коричневого цвета на одном из рукавов”;
- în apelul lor, procurorul și succesorul victimei Bloșenco Valentina nu
propun soluția privind corpurile delicte, ci recunoașterea vinovăției lui Doțin Ivan
în comiterea infracțiunii incriminate cu prezentarea argumentelor sale, iar instanța
de apel admite în întregime apelurile procurorului și a succesorului victimei, și nici
nu „parțial” sau „din alte motive”, și casează parțial sentința în partea expunerii
asupra corpurilor delicte;
- instanța de apel nu s-a referit în cumul la declarațiile martorilor Sîrbu
Veaceslav, Trestianu Pavel, Climenco Olesea, Ostaș Parascovia, din care rezultă că
omorul lui Lebedeva Ana, nu putea fi mai devreme de orele 17.00 la data de
01.05.2011;
- instanței de apel au fost prezentate probele cu declarațiile succesorului
victimei Bloșenco Valentina, din care rezultă că omorul lui Lebedeva Ana nu putea
fi după orele 21.00, la data de 01.05.2011;
- instanța de apel greșit și-a asumat calitatea unui „specialist" sau „expert
medico-legal" care poate să spună că „Caracterul leziunii corporale..., presupune
de la sine scurgerea abundentă a cantităților de sînge în afară corpului uman, dar
în procesele-verbale de cercetare la fața locului (f.d.8-25, vol. 1) nu au fost fixate
urme de sînge în cantități considerabile nici în casă sau alte încăperi, nici lîngă
sau în interiorul tubului de canalizare, nici în alte locuri.”;
- instanța de apel greșit a apreciat cuvintele procurorul din propriul apel și
anume: „ceea ce duce la gîndul că ucigașul poate fi doar Doțin Ivan”, deoarece
denotă existența unui dubiu asupra vinovăției lui Doțin Ivan, instanța punînd
accentul pe „poate fi” și nu să aprecieze expresia „doar Doțin Ivan”;
- instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile lui Bloșenco
Valentina, Clemenco Oleg, Dimitrova Tatiana, Rizov Igor, din care rezultă că casa
situată în or. Cahul. str. Ion Luca Caragiale nr.43., unde din cuvintele inculpatului
se afla la data comiterii infracțiunii, este casa bunicii sale, și martorii menționați au
declarat că Doțin Ivan niciodată nu se ducea acolo, or, din declarațiile martorului
Clemenco Oleg rezultă că Doțin Ivan a facut cunoștință cu o femeie pe numele
Nadejda, fina cunoscuților ei, în anul 2012, cu un 1 an pînă la procesul de judecată
din ianuarie 2013, și Doțin nicidecum nu putea să se întîlnească cu această
persoana în luna mai 2011;
10
- declarațiile inculpatului Doțin Ivan depuse la instanța de fond și la urmărire
penală, nefiind verificate în instanța de apel, au fost puse la baza deciziei de
achitare;
- careva temeiuri de a considera nule conform art. 251 Cod de procedură
penală și a nu admite ca probe conform art. 94 CPP, procesul-verbal de ridicare a
scurtei lui Doțin Ivan și raportul de expertiză nr. 265 din 24.05.2011, nu sunt;
- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor expuse în apelul
succesorului victmei Bloșenco Valentina.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25
noiembrie 2014, a fost admis recursul declarat de procuror, a fost casată decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 mai 2014, cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că prevederile art.
414, art. 417 alin. (1) pct. 8), art. 101 Cod de procedură penală, deși sunt
obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.
Instanța de recurs a menționat că prin decizia instanței de apel, la
examinarea apelului procurorului și succesorului victimei Bloșenco Valentina,
practic se face motivarea sentinței de achitare a Judecătoriei Cahul din 24 ianuarie
2013, care nu conține vre-o analiză a probelor acuzării și nici nu se indică de ce
instanța de fond respinge aceste probe și din ce cauză pune la baza sentinței de
achitare, probele prezentate de partea apărării.
La fel, instanța de recurs a conchis că soluția respingerii apelului declarat de
procuror este neargumentată și necorespunzătoare cumulului de probe administrate
și nemijlocit verificate în ședințele de judecată, atît a primei instanțe, cît și a celei
de apel.
Totodată, instanța de recurs a conchis că în argumentarea poziției sale,
instanța de apel s-a bazat exclusiv pe declarațiile inculpatului Doțin Ivan depuse în
cadrul ședinței de judecată, în instanța de fond, deoarce ultimul a refuzat să fie
audiat în cadrul instanței de apel. Astfel, instanța de recurs a reținut că modalitatea
de motivare a soluției în cauza dată, fără verificarea suplimentară a probelor pe
care se bazează instanța de apel în decizia sa, fără elucidarea divergențelor
depistate în declarațiile martorilor, date la orice etapă a procesului, denotă faptul că
instanța de apel a pronunțat o soluție care conține o eroare de drept.
În același sens, instanța de recurs a constatat că deși în apelul său procurorul
și succesorul victimei Bloșenco Valentina, nu propun soluția privind corpurile
delicte, ci recunoașterea vinovăției lui Doțin Ivan în comiterea infracțiunii
incriminate, cu prezentarea argumentelor sale, instanța de apel, în dispozitiv,
admite în întregime apelurile procurorului și a succesorului părții vătămate,
11
casează parțial sentința în partea dispunerii asupra corpurilor delicte, după cum a
indicat în partea discriptivă a deciziei, referindu-se la art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală.
Instanța de recurs a conchis că instanța de apel a admis și a apreciat prioritar
declarațiile inculpatului, care are dreptul de a nu se auto incrimina și un cumul de
probe prezentate de către partea apărării numai la etapa cercetării judecătorești în
instanța de fond, iar declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor
acuzării au fost apreciate critic la general, fără a argumenta concluzia dată.
Celelalte probe care au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată, au fost ignorate
totalmente, nefiind analizate, apreciate și ca urmare, nu s-a expus asupra admiterii
și nici a respingerii acestora.
La 22 ianuarie 2015 au depus declarații de abținere judecătorii Curții de
Apel Cahul, Vavrin Galina, Bonadarenco Natalia, Dănăilă Ion, Dimitradi Tatiana
și Movilă Vitalie, în legătură cu faptul că anterior au particpat la judecarea acestei
cauzei penale privindu-l pe Doțin Ivan, în ordine de apel și recurs.
9.1. Prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 03
februarie 2015, a fost admisă abținerea judecătorilor Curții de Apel Cahul și a fost
desemnată pentru judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09
septembrie 2015, au fost admise apelurile declarate de procuror și succesorul
victimei, a fost casată total sentința Judecătoriei Cahul din 21 ianuarie 2013 și
pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Doțin Ivan a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145
alin. (2) lit. e) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa de 18 ani închisoare, cu executare
în penitenciar de tip închis.
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia
sentinței atacate, pe baza probelor examinate în prima instanță, conform
materialelor din dosar și probele cercetate, prezentate instanței de apel, precum și
probelor administrate de instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința de
judecată în apel, audiind inculpatul, succesorul victimei, martorii, a constatat că
inculpatul Doțin Ivan la 01 mai 2011, aproximativ la ora 17.00, aflîndu-se în casa
lui Lebedeva Ana, amplasată în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale nr. 20 „g”,
urmărind scopul de a o omorî pe ultima, profitând de starea de neputință, ce se
datorează vârstei înaintate, i-a aplicat lui Lebedeva Ana o lovitură cu pumnul în
regiunea feței, cauzându-i echimoze pe nas și bărbie din partea dreaptă, care se
atribuie la leziuni corporale fără cauzarea daunei sănătății și o lovitură cu un cuțit
de bucătărie în regiunea gâtului, cauzându-i o plagă mare pe părțile laterale din față
a gâtului cu deteriorarea laringelui și a ambelor artere carotide, care se atribuie la
12
leziuni corporale grave, incompatibile cu viața, în rezultatul cărora Lebedeva Ana a
decedat pe loc.
În ședința de judecată în apel, inculpatul Doțin Ivan a pledat nevinovat de
săvârșirea infracțiunii imputate, a refuzat să depună declarații, susținând integral
declarațiile prezentate în ședința de judecată în primă instanță.
Instanța de apel a audiat repetat:
- succesorul victimei Bloșenco Valentina care a declarat că a concubinat cu
Doțin Ivan 2 ani și au locuit împreună cu mama sa Lebedeva Ana, în casa ce îi
aparținea Valentinei situată pe adresa or. Cahul, str. L. Caragiale 20 „g”. În luna
aprilie 2011 s-a certat cu inculpatul, după care ultimul a plecat de acasă. Ulterior
peste o săptămînă s-a împăcat cu Valentina însă din nou s-au certat la 31 aprilie
2011, din cauza că Doțin Ivan a spus că i-au dispărut banii care se aflau acasă la ea.
Pe data de 1 mai 2011, 1-a văzut pe inculpat la ora 9:00 dimineața, lîngă chioșcul
unde lucra, iar acasă a venit la ora 21:00. Ușa de la casă era încuiată și ea s-a
culcat, pe mama sa nu a văzut-o însă s-a gîndit că ea doarme. A doua zi pe data de
02 mai 2011, dimineața la ora 6:00, a observat că mama ei nu este acasă, însă a
crezut că a plecat la cimitir. Ea a crezut că mama ei s-a dus la mătușa Ostaș, care
trăiește nu departe, însă ultima i-a spus că a fost, dar a plecat. Peste un timp a venit
inculpatul cu tortă și o sticlă cu limonadă, pe care le-a lăsat în bucătărie împreună
cu cheia de la casă. Inculpatul a întrebat unde este mama că dorește să se împace
cu ea. La fel, i-a spus ei „Iartă-mă dacă poți”, ulterior a plecat și s-a îndreptat în
direcția veceului, după care s-a întors și s-a uitat în urmă, vizita inculpatului a durat
5-10 minute. Apoi Bloșenco Valentina a plecat la cimitir, unde a fost întrebată de
rude unde este mama ei precum și Doțin Ivan a întrebat-o dacă au găsit-o pe mama
sa. După care a plecat acasă, însă nu a găsit-o pe mama, dar a observat că lipsește
un țol. Ea a telefonat pe fratele său Sîrbu Veaceslav și 1-a rugat să vină, acesta a
venit și i-a spus, că a fost la morgă însă nu a găsit-o. Ulterior s-au dus la mătușa
Ostaș, însă fără nici un rezultat, după care din nou s-au întors acasă. Pe la orele
2:00, Valentina a observat cheile mamei de la casă și și-a dat seama că mama
trebuie să fie undeva aproape, fiindcă de la casă erau trei chei care se aflau la
mama, Doțin Ivan și ea. După care au început să caute începînd cu camera ei unde
pe perdea, care este în loc de ușă au observat pete de sînge, de aceea au crezut că
ea era bătută fiindcă în rest totul era aranjat, au început să o caute lîngă casă iar,
fratele ei a găsit-o pe mama sa în canalizație. După aceasta au chemat poliția, care
a scos cadavrul. Lebedeva Ana era învelită într-o pătură care era luată din dulapul
ei. La fel, în canalizație a fost găsit un cuțit, însă acesta nu-i aparținea. Ulterior ea a
observat că a dispărut o plapumă de pe patul mamei sale și 1000 euro pe care i-a
strîns Lebedeva Ana pentru înmormîntare. Bloșenco Valentina a mai indicat că pe
13
data de 2 mai 2011, 1-a văzut pe Doțin Ivan în ochelari și s-a mirat tare fiindcă de
obicei nu-i purta, la fel era și schimbat la față, de asemenea era îmbrăcat în scurtă
neagră, cămașă și pantaloni.
- martorul Iurcenco Victor, care a declarat că îl cunoaște pe Doțin Ivan și pe
01 mai 2011, ora 19:00, 1-a văzut în or. Cahul, lîngă barul „Imperial”. Inculpatul
era îmbrăcat în scurtă de piele neagră, pantaloni întunecați și chipiu. Era în stare
normală. La fel 1-a văzut și pe 02 mai 2011 la cimitir, unde era îmbrăcat la fel.
- martorul Caitaz Lilia, care a declarat că a lucrat împreună cu Bloșenco
Valentina. La 01 mai 2011, 1-a văzut pe Doțin Ivan de cîteva ori, la ora 9:00 era
lîngă buticul unde lucra Valentina și la orele 13:00 și 18:00, lîngă barul „Imperial”,
inculpatul era îmbrăcat în scurtă și pantaloni de culoare închisă. Martorul a mai
indicat că la ziua de naștere a lui Doțin Ivan s-a produs o ceartă, iar inculpatul a
lovit-o pe Valentina și pe mama ei, iar relațiile dintre inculpat și Lebedeva Ana nu
erau prea bune.
La fel, în ședința de judecată în apel au fost verificate probele cercetate în
ședința din instanța de fond, și anume:
- declarațiile martorilor Klimenco Olesea, Rizov Igor, Bordeanu Mihail,
Sîrbu Veceslav, Perjun Boris, Reșuliscaia Ioana, Luchița Ivan, Ostaș
Parascovia.
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 mai 2011, și tabelul
fotografic a domiciliului lui Lebedeva Ana (f.d. 8-18 vol. I);
- procesul-verbal de cercetare suplimentară din 03 mai 2011, a domiciliului
lui Lebedeva Ana (f.d. 19-25, vol. I);
- procesul-verbal de percheziție din 03 mai 2011, a domiciliului a lui Doțin
Ivan, în cadrul căruia au fost ridicate: o pereche de pantofi bărbătești de
culoare neagră, un cearșaf de culoare brună, o plapumă cu pete de culoare
brună, o pereche de pantaloni și un tricou de culoare neagră, cu guler (f.d.
91-92, vol. I)
- procesul-verbal de ridicare din 03 mai 2011, în cadrul căruia de la Doțin
Ivan a fost ridicată o scurtă din piele de culoare neagră (f.d. 96-97,vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte Nr.266 din 24
mai 2011, conform căruia pe muștucurile de țigări, ridicate de la
domiciliul lui Lebedeva Ana, a fost depistată salivă, apartenența căreia nu
se exclude a fi de la Doțin Ivan (f.d. 123-126, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte Nr.265 din 04
mai 2011, conform căruia pe petele și urmele de pete de culoare cafenie
și cafenie-maro de pe scurtă, de pe plapuma de culoare roșie a fost
14
depistat sînge omenesc, apartenența căruia nu este exclusă de a fi de la
Lebedeva Ana și nu putea proveni de la Doțin Ivan (f.d. 136-140, vol.I);
- raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte Nr. 267 din 24
mai 2011, conform căruia pe petele și soluțiile de culoare roșietică-maro
și culoarea maro de pe draperii, cuțit și de pe răzuirile de var a fost
depistat sânge omenesc, apartenența căruia nu se exclude de a fi de la
Lebedeva Ana și se exclude apartenența lui de la Doțin Ivan (f.d. 151-
156, vol.I);
- raportul de expertiză medico-legală Nr. 117d din 5 mai 2011, conform
căruia pe corpul lui Doțin Ivan nu s-au depistat leziuni corporale (f.d.
165, vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală Nr. 111 din 06 mai 2011, conform
căruia pe corpul lui Lebedeva Ana au fost depistate echimoze pe nas și
bărbie din partea dreaptă, care se atribuie la leziuni corporale fără
cauzarea daunei sănătății, plagă mare pe părțile laterale din față a gâtului
cu traumarea integrală a laringelui și a ambelor artere carotide, care se
atribuie la leziuni corporale grave, incompatibile cu viața (f.d. 174-175,
vol. I);
- raportul de expertiză medico-legală Nr. 253 din 20 iulie 2011, conform
căruia decesul lui Lebedeva Ana a survenit în urma anemiei acute
posthemoragice, în timp de 5-10 minute după lezarea organelor gâtului.
De la timpul survenirii morții pînă la examinarea cadavrului, posibil au
trecut 2-4 zile, aprecierea cu certitudine a timpului survenirii morții este
imposibilă. Pe cadavrul lui Lebedeva Ana au fost depistate edem -
echimoze pe nas și bărbie din partea dreaptă, care se atribuie la leziuni
corporale fără cauzarea daunei sănătății, plagă mare pe părțile laterale din
față a gâtului cu deteriorarea laringelui și a ambelor arterii carotide, care
se atribuie la leziuni corporale grave, incompatibile cu viața (f.d. 274-
276, vol. I);
- raportul de expertiză traselogică Nr. 64 din 10 mai 2011, conform căruia,
broasca de la ușa ridicată de la domiciliul lui Bloșenco Valentina
funcționa și nu s-au depistat careva urme de influență cu alte obiecte
străine (f.d. 185-187, vol. I);
- raportul de expertiză psihiatrică Nr. 296 din 24 mai 2011, conform căruia
este necesar de a-1 recunoaște pe Doțin Ivan responsabil, în privința
infracțiunii incriminate deoarece nu suferă de o boală psihică. (f.d. 210-
211, vol. I);
- procesul-verbal de confruntare din 09 iunie 2011 (f.d. 79, vol. I);
15
- procesul-verbal de examinare a obiectelor din 07 iunie 2011, conform
căruia au fost examinat un cuțit de bucătărie, o draperie, o scurtă
bărbătească, două cuverturi, patru muștucuri de țigări „Red & White”
(f.d.214-218, vol. I);
- procesul-verbal de prezentare a materialelor din 17 noiembrie 2011
(f.d.293, vol. I).
Instanța de apel a constatat că probele relevate supra sunt admisibile, fiind
administrate în conformitate cu Codul de Procedură penală.
Instanța de a apel, în urma aprecierii noi a probelor, prin prisma art. 101 Cod
de procedură penală a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în
săvîrșirea faptei criminale imputate.
În acest sens, instanța de apel analizînd declarațiile succesorului victimei
Lebedeva Ana, Bloșenco Valentina în coroborare cu raportul de expertiză
traselogică Nr. 64 din 10 mai 2011, conform căreia, broască de la ușa ridicată de la
domiciliul lui Bloșenco Valentina funcționa și nu s-au depistat careva urme de
influență cu alte obiecte străine (f.d. 185-187), a constatat că autorul infracțiunii
avea cheia de la casa victimei și această persoană este inculpatul, care a adus cheia
lui Bloșenco Valentina a doua zi, după omor.
Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut că din declarațiile succesorului
victimei Lebedeva Ana, Bloșenco Valentina, rezultă că cadavrul victimei era
înfășurat într-un covor și într-o pătură din odaia mamei sale. Totodată, cadavrul
mai era înfășurat și într-o pătură, pe care ucigașul a luat-o dintr-un dulap, ce se afla
în camera, unde mai înainte locuia Bloșenco Valentina și Doțin Ivan. Deci,
ucigașul se orienta bine în casa lui Lebedeva Ana și știa unde se află păturile, fapt
ce confirmă concluzia că autorul infracțiunii este inculpatul.
În același context, instanța de apel a constatat că conform procesului-verbal
de ridicare a convorbirilor telefonice s-a stabilit, că în momentul omorului Doțin
Ivan se afla în ograda lui Lebedeva Ana, deoarece a efectuat trei sunete la numărul
telefonic al lui Bloșenco Valentina, însă ultima nu i-a răspuns. Inculpatul nu a
negat faptul că pe data de 01 mai 2011, aproximativ la ora 17.00, el a sunat-o pe
Bloșenco Valentina și ultima nu i-a răspuns, însă a menționat, că se afla în casa
bunicii sale, situată în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale nr.43, care este situată în
apropierea domiciliului Lebedeva Ana.
Totodată, instanța de apel a reținut ca semnficative în sensul dovedirii
vinovăției inculpatului în săvîrșirea omorului victimei și: raportul de expertiză
medico-legală a corpurilor delicte Nr. 266 din 24 mai 2011, conform căreia pe
muștucurile de țigări, ridicate de la domiciliu lui Lebedeva Ana, a fost depistată
saliva, apartenența căreia nu se exclude a fi de la Doțin Ivan (f.d. 123-126, vol. I),
16
procesul-verbal de percheziție din 03 mai 2011, a domiciliului lui Doțin Ivan în
cadrul căruia au fost ridicate: o pereche pantofi bărbătești de culoare neagră, un
cearșaf de culoare albă cu pete de culoare brună, o plapumă cu pete de culoare
brună, o pereche de pantaloni și un tricou de culoare neagră cu guler (f.d. 91-92,
vol. I), procesul-verbal de ridicare din 03 mai 2011, în cadrul căruia de la Doțin
Ivan a fost ridicată o scurtă din piele de culoare neagră (f.d. 96-97, vol. I) și
raportul de expertiză medico-legală a corpurilor delicte Nr.265 din 04 mai 2011,
ridicate de la Doțin Ivan, conform căreia pe petele și urmele de pete de culoare
cafenie și cafenie-maro de pe scurtă, de pe plapuma de culoare roșie a fost depistat
sânge omenesc, apartenența căruia nu este exclusă de a fi a lui Lebedeva Ana și nu
putea proveni de la Doțin Ivan (f.d. 136-140, vol. I), care confirmă vinovăția
inculpatului în săvârșirea faptei infracționale constatate.
La fel, instanța de apel a reținut că inculpatul a indicat că Lebedeva Ana
avea antipatie față de dînsul, însă îl suporta din motiv că fiica ei locuia împreună
cu dînsul. Pe Lebedeva Ana niciodată nu a lovit-o însă a lovit-o pe Bloșenco
Valentina. Prin urmare, relațiile dintre inculpat și victimă erau ostile. În această
ordine de idei, se înscrie și mobilul apărut ca un element psihic, ce a contribuit la
luarea hotărîrei de a acționa cu intenție directă, fiind evidente la inculpat
sentimentele de ură față de victimă și la impulsionarea voinței de a-și realiza
intenția de a o omorî, fiind astfel determinată latura subiectivă a infracțiunii.
Instanța de apel a conchis că versiunea lui Doțin Ivan, precum că nu a
săvîrșit omorul lui Lebedeva Ana, este declarativă și nu are acoperire probatorie și
urmărește scopul evitării răspunderii penale.
Instanța de apel a constatat că prin determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și
semnele componenței de infracțiune prevăzute de legea penală, fapta reținută în
sarcina inculpatului Doțin Ivan se califică în baza articolului 145 alin. (2) lit. e)
Cod penal: omorul intenționat al unei persoane, săvîrșit, profitînd de starea de
neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că nu s-a constatat
săvârșirea infracțiunii cu deosebită cruzime și motive sadice. În procesul de lipsire
de viața a victimei, nu s-au stabilit acțiuni de deosebită cruzime și motive sadice,
specifice învinuirei înaintate inculpatului în baza articolului 145 alin. (2) lit. j) Cod
penal, astfel instanța de apel nu a constatat omorul intenționat al unei persoane,
săvîrșit, cu deosebită cruzime și din motive sadice, fapt ce i-a determinat concluzia
privind excluderea semnului calificativ enunțat în lit. j) din norma penală specială
respectivă.
17
În atare situație, instanța de apel a conchis că sunt întrunite condițiile privind
condamnarea inculpatului în baza articolului 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.
Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsă în baza articolului 145 alin.
(2) lit. e) Cod penal, instanța de apel a luat în considerare prevederile din articolele
7, 61 și 75 Cod penal, precum și faptul că inculpatul anterior a fost condamnat și
antecedentul penal este stins, infracțiunea săvârșită se clasifică, conform articolului
16 Cod penal, ca deosebit de gravă și în context, i-a aplicat pedeapsa cu închisoare,
în limita prevăzută de sancțiunea articolului 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.
În baza acestor argumente, instanța de apel a concluzionat că sentința atacată
nu cuprinde analiza și evaluarea completă, obiectivă și sub toate aspectele a
mijloacelor de probe administrate, sub aspectul aprecierii probelor și calificării
faptei, în vederea stabilirii adevărului cu privire la săvîrșirea infracțiunii de către
inculpat, astfel prima instanță nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor articolelor
7, 101, 384 Cod de procedură penală.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie
2015, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Dumitran Ignat în numele
inculpatului Doțin Ivan, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod
de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei Curții de Apel Chișinău din
09 septembrie 2015, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul din 21.01.2013,
invocînd că:
- instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 419 Cod de procedură
penală, și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, nr. 22 din
12.12.2005, cu privire la practica judecării cauzelor în ordine de apel, care
stipulează că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe
probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de
judecată a instanței de apel și nu au fost reflectate în procesul verbal al ședinței de
judecată, dacă instanța de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie
să cuprindă analiza probelor, pe care s-a bazat instanța la pronunțarea hotărîrii, să
indice din ce motiv urmează să fie reapreciate ori respinse probele;
- instanța de apel nu a elucidat divergențele în declarațiile succesorului
victimei, Bloșenco Valentina și a martorilor, dubiile apărute în cadrul cercetării și
examinării cauzei date;
- procurorul în ședința instanței de apel a solicitat să fie audiați martorii
Iurcenco Victor, Caitaz Lilia, Sîrbu Veceslav și succesorul victimei Bloșenco
Valentina, din toate aceste persoane nu a fost posibil de audiat decît pe martorul
Sîrbu Veceslav;
18
- instanța de apel, în decizie nu se expune asupra obiecțiilor apărării, care au
fost expuse în formă scrisă și nu a dat vre-o analiză de ce nu urmează a fi luate în
considerație și motivele respingerii lor;
- modalitatea de promovare a soluției în cauza dată, fără verificarea
suplimentară a probelor care se bazează instanța de apel în decizia sa, fără
elucidarea divergențelor depistate în declarațiile martorilor, date la orice etapă a
procesului, denotă faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție, care conține o
eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie să rezulte dintr-o
administrare legală a probelor, în special atunci cînd se pronunță o nouă hotărîre,
după regulile pentru judecare în prima instanță, astfel rezultă că instanța de apel, la
judecarea apelurilor declarate a comis o eroare de drept procedural, în sensul
încălcării dispozițiilor imperative ale art. 414 alin. (2), (6) Cod de procedură
penală;
- nu sunt probe care confirmă că Doțin Ivan a comis infracțiunea imputată;
- nu s-a verificat versiunea că autor al omorului poate fi persoana care a
fumat, lăsînd mucuri de țigară „Temp” la domiciliul decedatei;
- în procesul verbal din dosar sunt adăugiri, făcute cu un alt pix și într-un
scris înghesuit, adăugîndu-se cuvintele: „pe una din mânicile scurtei sau depistat
urme de sînge”. Ofițerul de urmărire penală, fiind interogat asupra acestui fapt, a
relatat că a scăpat din vedere să indice și în exemplarul apărării aceste cuvinte;
- examinînd scurta de piele, nu s-a văzut nici un semn de cretă și oarecare
mânjitură, după cum este indicat în ordonanța din 04.05.2011, privind dispunerea
expertizei biologice (f.d. 133, vol. I);
- succesorul părții vătămate, Bloșenco V., de nenumărate ori a declarat că
din casă au fost sustrase 1000 euro, însă organul de urmărire penală nu a intentat
dosar penal pe acest fapt și nici nu a cercetat versiunea unui furt, jaf, tîlhărie;
- decizia instanței de apel contravine prevederilor art. 8 alin. (3) și art. 94
alin. (1) Cod de procedură penală, care prevăd că concluziile despre vinovăția
persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate
dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod,
se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului, în procesul penal
nu pot fi admise ca probe și prin urmare se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în
instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri
judecătorești datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de
urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.
La recursul ordinar declarat de avocatul Dumitran Ignat în numele
inculpatului Doțin Ivan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod
19
de procedură penală, a depus referință succesorul victimei Bloșenco Valentina,
care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului declarat de acesta, invocînd că:
- prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie
2015, instanța de apel corect a apreciat probele administrate la cauza penală și
corect a ajuns la concluzia că inculpatul Doțin Ivan este vinovat de comiterea
omorului intenționat a lui Lebedeva Ana din 01 mai 2011;
- instanța de apel a respectat prevederile art. 101 și 414 Cod de procedură
penală a dat o apreciere justă probelor administrate de organul de urmările penală
și verificate în ședința de judecată;
- critica recurentului referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de
starea de fapt a cauzei, care deja a fost efectuată în instanța de apel de 3 judecători,
iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de
casare a unei hotărîri de condamnare sau achitare;
- recurentul invocă aceleași motive ca și în instanța de fond și de apel, asupra
cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia acesteia în
privința vinovăției inculpatului este justă și întemeiată;
- decizia instanței de apel respectă rigorile prevăzute de art. 417 Cod de
procedură penală;
- instanța de apel a stabilit pedeapsa cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75
Cod penal.
13.1. La fel, la recursul ordinar declarat de avocatul Dumitran Ignat în
numele inculpatului Doțin Ivan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei,
care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, din motiv că recurentul, potrivit
art. 430 Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de art.
427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept, de importanță
generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță, ce duce
la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că
au fost administrate nu în raport cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,
fiind comise încălcări de procedură. Din materialele cauzei rezultă că acțiunile
efectuate sunt legale și nu au fost admise încălcări a anumitor prevederi ale legii
procesual penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, ținînd cont de opiniile expuse în referințe, Colegiul
penal conchide, că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
20
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta
invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și
anume că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.
Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării
materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele.
În acest sens, cu referire la motivele invocate de recurent, precum că
„instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 419 Cod de procedură penală, și
Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM, nr. 22 din 12.12.2005, cu
privire la practica judecării cauzelor în ordine de apel, care stipulează că instanța
de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de
prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de
apel și nu au fost reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată, dacă
instanța de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă
analiza probelor, pe care s-a bazat instanța la pronunțarea hotărîrii, să indice din
ce motiv urmează să fie reapreciate ori respinse probele; instanța de apel, în
decizie nu se expune asupra obiecțiilor apărării, care au fost expuse în formă
scrisă și nu a dat vre-o analiză de ce nu urmează a fi luate în cosiderație și
motivele respingerii lor; modalitatea de promovare a soluției în cauza dată, fără
verificarea suplimentară a probelor care se bazează instanța de apel în decizia sa,
fără elucidarea divergențelor depistate în declarațiile martorilor, date la orice
etapă a procesului, denotă faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție, care
conține o eroare de drept, deoarece o motivare a soluției trebuie să rezulte dintr-o
administrare legală a probelor, în special atunci cînd se pronunță o nouă hotărîre,
21
după regulile pentru judecare în prima instanță, astfel rezultă că instanța de apel,
la judecarea apelurilor declarate a comis o eroare de drept procedural, în sensul
încălcării dispozițiilor imperative ale art. 414 alin. (2), (6) Cod de procedură
penală”, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate și declarative, deoarece din
conținutul procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d.87-112,
vol. III), și a deciziei atacate (f.d.114-127, vol. III), rezultă că instanța de apel la
examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),
419 Cod de procedură penală și prin hotărîrea adoptată a admis apelurile și a casat
sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărîre prin care Doțin Ivan a fost
recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e)
Cod penal, totodată pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor relevante, iar motivele
neesențiale care au rămas fără argumentare, nu afectează soluția corectă, astfel
instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt în acest aspect. Totodată, decizia
instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția, motivarea
soluției fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei.
Cu referire la motivele invocate de recurent, precum că „instanța de apel nu
a elucidat divergențele în declarațiile succesorului victimei, Bloșenco Valentina și
a martorilor, dubiile apărute în cadrul cercetării și examinării cauzei date;
procurorul în ședința instanței de apel a solicitat să fie audiați martorii Iurcenco
Victor, Caitaz Lilia, Sîrbu Veceslav și succesorul victimei Bloșenco Valentina, din
toate aceste persoane nu a fost posibil de audiat decît pe martorul Sîrbu Veceslav;
nu sunt probe care confirmă Doțin Ivan a comis infracțiunea imputată”, Colegiul
penal constată că sunt declarative și constituie opinia subiectivă a recurentului,
deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a cuprinsului deciziei instanței
de apel (f.d. 119-126, vol. III), rezultă că instanța de apel corect și-a întemeiat
soluția de condamnare a inculpatului Doțin Ivan în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod
penal, în baza cumulului de probe, descrise în pct. 15, 15.1, 15.2, 15. 3, 15.4 și în
pct. 11 a prezentei decizii, administrate și examinate în instanța de fond, fiind
verificate și cercetate din nou în ședința instanței de apel, audiind suplimentar
succesorul părții vătămate Bloșenco Valentina (f.d. 98, vol. III) și martorii
Iurcenco Victor (f.d. 103, vol. III) și Caitaz Lilia (f.d. 103, vol. III), fapt confirmat
prin consemnările efectuate în procesul verbal al ședinței de judecată a instanței de
apel (f.d.102-106, vol. III), apreciind probele respective corect, conform
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct
de vedere al coroborării lor, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor
probe nu s-au stabilit în instanța de recurs.
22
Totodată, recurentul mai invocă că „în procesul verbal din dosar sunt
adăugiri, făcute cu un alt pix și într-un scris înghesuit, adăugîndu-se cuvintele:
„pe una din mânicile scurtei sau depistat urme de sînge”. Ofițerul de urmărire
penală, fiind interogat asupra acestui fapt, a relatat că a scăpat din vedere să
indice și în exemplarul apărării aceste cuvinte; examinînd scurta de piele, nu s-a
văzut nici un semn de cretă și oarecare mânjitură, după cum este indicat în
ordonanța din 04.05.2011 privind dispunerea expertizei biologice (f.d. 133); astfel
în privința acestor motive Colegiul penal conchide că deși la administrarea
probelor respective sunt prezente omisiuni și erori materiale, acestea însă, sunt
neesențiale și nu afectează autenticitatea informației obținute și constituie niște
omisiuni și completări de ordin tehnic ce nu pot servi ca temei pentru respingerea
sau declararea nulității absolute a acestor probe și nu cad sub incidența temeiului
prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, după cum invocă
recurentul sau a art. 251 Cod de procedură penală și finalmente nu afectează
soluția corectă a instanței de apel în cauza dată, la baza deciziei instanței de apel
fiind puse suficiente probe administrate legal, care prin coroborarea lor au dovedit
vinovăția inculpatului Doțin Ivan în săvîrșirea infracțiunii imputate.
În privința motivului invocat de recurent, precum că „nu s-a verificat
versiunea că autor al omorului poate fi persoana care a fumat, lăsînd mucuri de
țigară „Temp” la domiciliul decedatei”, Colegiul penal conchide că prin acesta,
recurentul înaintează o versiune de apărare a lui, însă conform art. 427 alin. (1)
Cod penal, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel…”, astfel instanța de recurs
verificînd decizia atactă o consideră corect motivată în baza probelor descrise în
aceasta, iar versiunile noi urmează a fi înaintate organului de urmărire penală
pentru verificare.
Ce ține de motivul invocat de recurent, precum că „succesorul părții
vătămate, Bloșenco V., de nenumărate ori a declarat că din casă au fost sustrase
1000 euro, însă organul de urmărire penală nu a intentat dosar penal pe acest fapt
și nici nu a cercetat versiunea unui furt, jaf, tîlhărie”, Colegiul penal atestă faptul
că acesta este neîntemeiat și nu poate duce la casarea deciziei atacate, deoarece
circumstanțele la care face referire recurentul nu țin de infracțiunea de omor
examinată în prezenta cauză penală, acestea fiind susceptibile de a fi verificate într-
o cauză penală separată, fapt ce depășește limitele învinuirii formulate în
rechizitoriul din prezenta cauză penală (f.d.297 verso, vol. I). Astfel, instanța de
apel corect s-a expus în decizia sa în limitele învinuirii și competenței sale,
respectînd prevederile art. 325 alin. (1), 413 alin. (1), 414 alin. (1) Cod de
procedură penală, care prevăd că „judecarea cauzei în primă instanță se efectuează
23
numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii
formulate în rechizitoriu” și că „la judecarea apelului se aplică regulile generale
pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea
specială titlul II capitolul IV secțiunea 1”, precum și „Instanța de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel”.
Prin urmare, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele invocate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran
Ignat în numele inculpatului Doțin Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe
Doțin Ivan Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 17 martie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
24