1ra-1672/2014 — Art. 145 al. 2 CP RM

1ra-1672/2014 — Art. 145 al. 2 CP RM (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1672/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători – Liliana Catan, Maria Ghervas, Iurie Diaconu și Ion Guzun

judecînd, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul, în cadrul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 28 mai 2014, în cauza penală în privința lui

Doțin Ivan Victor, născut la 19 ianuarie 1977,

originar din s. Sadovoe, raionul Glodeni, domiciliat în

or. Cahul, str. Ștefan cel Mare,nr.17. ap.65.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 22.11.2011- 21.01.2013;

Instanța de apel : 19.04.2013 -28.05.2014 ;

Instanța de recurs: 26.09.2014-25.11.2014;

C O N S T A T Ă :

achitat de învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzută de art.145 alin.(2) lit. e), j)

Cod penal, pe motiv că fapta nu este săvîrșită de inculpat.

rechizitoriului Doțin Ivan este învinuit că la 01 mai 2011, în intervalul de timp de la

orele 17.00 pînă la orele 21.00, Doțin Ivan, aflîndu-se la domiciliul Anei Lebedeva,

amplasat în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale nr,.nr.20„g”, urmărind scopul de a o

omorî pe ultima, realizînd cu certitudine că îi cauzează suferințe deosebite, profitînd

de starea ei de neputință care se datorează vîrstei înaintate, i-a aplicat Anei Lebedeva

o lovitură cu pumnul în regiunea feței, cauzîndu-i echimoze pe nas și bărbie din partea

dreaptă, care se atribuie la leziuni corporale fără cauzarea daunei sănătății, și o

lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea gîtului, cauzîndu-i o plagă mare pe părțile

laterale din față a gîtului cu deteriorarea laringelui și a ambelor artere carotide, care se

atribuie la leziuni corporale grave, incompatibile cu viața, în urma cărora Lebedeva

Ana a decedat pe loc.

Faptele au fost încadrate de procuror pe art.145 alin.(2) lit. e), j) Cod penal,

conform indiciilor calificativi: omorul intenționat a persoanei, săvîrșit profitînd de

starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei

înaintate, cu deosebită cruzime.

1

părții vătămate, Bloșenco Valentina.

3.1. Procurorul, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Doțin Ivan să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. e), j)

Cod penal și în privința lui să fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea recursului a invocat că:

- în argumentarea poziției instanța de judecată s-a bazat exclusiv pe declarațiile

inculpatului Ivan Doțin, depuse în cadrul ședinței de judecată, conform cărora el nu

este implicat în omorul Anei Lebedeva și în momentul omorului el se afla cu o femeie

la casa bunicii sale, situată în or. Cahul, str. Ion Luca Caragiale, nr.43, care se află în

apropierea domiciliului decedatei.;

- instanța de judecată a constatat că I. Doțin s-a aflat în casa și ograda părții

vătămate, însă constatarea acestui fapt i-a fost insuficientă pentru a recunoaște că I.

Doțin a comis omorul;

- instanța de judecată nu a dat nici o analiză declarațiilor lui V. Bloșenco referitor

la faptul, că chei de la casă avea doar ea, mama A. Lebedeva și concubinul I. Doțin,

iar cînd V. Bloșenco a venit acasă la 01.05.2011, ușa de la intrare era încuiată și cheile

mamei sale erau în casă, deasemenea nu s-a luat în considerație declarațiile acesteia,

referitor și la faptul că inculpatul era in relații ostile cu victima,că cadavrul mamei era

înfășurat într-un covor și într-o pătură din camera mamei. Totodată, cadavrul mai era

înfășurat și într-o pătură, pe care ucigașul a luat-o dintr-un dulap, ce se află în camera

unde mai înainte locuia V. Bloșenco și I. Doțin, ceea ce denotă, că făptașul se orienta

bine în casa A. Lebedeva și știa unde se află păturile, adică acesta poate fi cu

certitudine doar I. Doțin. Instanța de judecată nu a analizat declarațiile V.Bloșenco și

nu le-a apreciat în coroborare cu celelalte probe;

- conform procesului-verbal de ridicare a convorbirilor telefonice s-a stabilit, că

în momentul omorului I. Doțin se afla în ograda A. Lebedeva, deoarece a efectuat trei

sunete la numărul de telefon al V. Bloșenco, însă ultima nu i-a răspuns. Inculpatul nu

a negat faptul, că la 01.05.2011, aproximativ la ora 17.00, el a sunat-o pe V. Bloșenco

și ultima nu i-a răspuns, însă a menționat că se afla în casa bunicii sale, situată în or.

Cahul, str. Ion Luca Caragiale, nr.43, care este situată în apropierea domiciliului A.

Lebedeva. Instanța de judecată a considerat că acuzarea nu a combătut versiunea

inculpatului că în momentul omorului se afla nu departe de casa A. Lebedeva, însă nu

a luat în considerație faptul că această versiune a fost expusă de către inculpat abia în

ședința de judecată. În cadrul urmăririi penale I. Doțin a refuzat să explice aflarea sa

lîngă ograda victimei în momentul omorului ei, iar în cadrul ședinței de judecată el nu

a dorit să spună numele femeii, cu care s-a aflat în momentul omorului A. Lebedeva,

ceea ce face imposibilă verificarea veridicității versiunii înaintate de inculpat.

2

Circumstanțele expuse demonstrează, că instanța de judecată urma să aprecieze critic

declarațiile inculpatului, însă instanța nu a indicat de ce la baza sentinței pune aceste

declarații contradictorii;

- Conform raportului de expertiză medico-legală a corpurilor delicte nr.265 din

24.05.2011, pe scurta lui I. Doțin a fost depistat sînge, care poate aparține A.

Lebedeva și nu poate aparține lui I. Doțin. Instanța de judecată nu a luat în

considerație această probă, deoarece a fost obținută cu încălcarea procedurii legale,

prevăzute de art.131 alin.(5) Cod de procedură penală și drept argument a adus faptul

că în procesul-verbal de ridicare a scurtei de la I. Doțin sunt adăugări, făcute cu un alt

pix și într-un scris înghesuit. Totodată, instanța de judecată nu menționează în ce a

constat încălcarea procedurii penale la ridicarea scurtei, ce nu poate fi înlăturată decît

prin anularea acestui act, conform art.251 alin.(l) Cod de procedură penală. În speță,

nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale inculpatului I. Doțin,

deoarece el nu neagă faptul că scurta neagră a fost ridicată de la el în prezența

avocatului, despre ce s-a făcut mențiune în procesul-verbal respectiv;

- Instanța de judecată a considerat că au fost comise greșeli la numirea expertizei

biologice la 04.05.2011, deoarece în momentul ridicării ofițerul de urmărire penală a

menționat că scurta este împachetată în pachetul nr.7, iar în raportul de expertiză

medico-legală a corpurilor delicte nr.265 din 24.05.2011 este indicat că scurta a fost

prezentată în pachetul nr.1 și din această cauză instanța are dubii că anume scurta

ridicată de I. Doțin a fost prezentată expertului, însă nu a luat în considerație că

obiectele, care au fost trimise la expertiză biologică au fost ridicate prin diferite

acțiuni de urmărire penală. Astfel, scurta lui I. Doțin a fost anexată la cauză prin

ridicare și a fost împachetată în pachetul nr.7, iar în pachetul nr.1 alte obiecte au fost

ridicate în cadrul cercetării la fața locului. Ulterior, în cadrul dispunerii expertizei

biologice aceste obiecte au fost din nou împachetate și scurta lui I.Doțin a fost pusă în

pachetul nr. l. Astfel, dubiile instanței de judecată privind schimbarea scurtei sunt

total nefondate, în cadrul examinării corpurilor delicte în ședința de judecată,

inculpatul I. Doțin a confirmat că scurta prezentată și împachetată de la experți îi

aparține lui.

3.2. Succesorul părții vătămate, Bloșenco Valentina a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi sentințe de condamnare.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- prima instanță a adoptat o decizie pripită și bazată exclusiv pe declarațiile

neprobate ale inculpatului;

- în ședința de judecată fiind audiat inculpatul Doțin Ivan a declarat, că în timpul

omorului s-ar fi aflat în casa bunicii sale din or. Cahul, str. Caragiale, nr.43, totodată

invocînd că nu a declarat acest fapt cînd a fost audiat la urmărirea penală, deoarece

spera să se împace cu Bloșenco Valentina. Prima instanță a luat aceste declarații

neprobate ca temei principal pentru a declara că Doțin Ivan nu a săvîrșit infracțiunea

3

de care este învinuit. Consideră că declarațiile inculpatului sunt o metodă de inducere

în eroare a instanței. El nu a înaintat versiunea sa atunci cînd a fost audiat ca bănuit,

nici ca învinuit, nici la reținere, nici la prezentarea rechizitoriului, ci abia în ședința de

judecată, după ce a luat cunoștință cu materialele cauzei. Ori, versiunea sa nici nu

putea fi combătută la urmărirea penală, odată ce nu a fost enunțată. Din alte probe

care sunt anexate la dosar reiese, că în momentul săvîrșirii omorului inculpatul se afla

în sectorul unde locuia victima de unde a efectuat cîteva apeluri telefonice /f.d.104

vol. I/, iar probe că se afla în casa bunicii sale cu o femeie nu există;

- pe scurta inculpatului au fost depistate urme asemănătoare celor de sînge, a căror

proveniență acesta nu a explicat-o și nu a dovedit-o. Instanța de judecată nu a ținut

cont de faptul, că inculpatul Doțin Ivan a avut motiv de a săvîrși infracțiunea,

deoarece victima se afla în relații ostile cu inculpatul.

admis apelurile procurorului și succesorului victimei Bloșenco Valentina, s-a casat

parțial sentința, în partea dispunerii asupra corpurilor delicte, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care: corpurile delicte și obiectele ridicate: scurta ridicată de la inculpatul Doțin

Ivan; o bucată de sîrmă, un covoraș, o perdea, un cuțit și patru mucuri de țigări ”Red

& Wite” ridicate de la locul infracțiunii; o pereche de pantaloni ridicați de la Sîrbu

Veaceslav; o pereche de pantofi negri, o plapumă; o prostire, o pereche de pantaloni

bărbătești negri și un tricou negru cu guler – ridicate de la domiciliul lui Doțin I. în

cadrul percheziției – toate a le păstra cu dosarul.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat, că audiind din nou

martorii (succesorul victimei) Bloșenco Valentina, Reșulscaia Ioana, Ostaș

Parascovia, Lepeha Elena, Perjun Maria, Perjun Boris, Dimitrova Tatiana, Luchian

Ivan, Bordeanu Mihail, Klimenco Olesea, Rizov Igor, Sîrbu Veceslav, Crîlov

Dumitru, Iurcenco Victor, Caitaz Lilia, Bloșenco Alexandru și Trestianu Pavel, în

coroborare cu alte probe, acceptă poziția instanței de fond ca fiind una corectă și

argumentată.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a reflectat în sentință probele

administrate și a indicat motivele din care a acceptat unele probe, iar pe altele – nu, a

reflectat propria apreciere probelor administrate, astfel din punct de vedere formal

sentința primei instanțe este motivată. Apelantul procuror nu a indicat nici o probă

care ar fi fost lăsată fără apreciere de instanța de fond.

Instanța de apel a remarcat că:

- cercetarea locului infracțiunii și cadavrului lui Lebedeva Ana la 03.05.2011 a

avut loc în lipsa medicului-legist. Din raportul de expertiză examinarea medico-legală

a cadavrului a început la 04.05.2011. Din concluzia expertului rezultă, că Lebedeva

Ana putea fi omorîtă în intervalul de timp 01 – 02 mai 2011.

4

Intervalul de timp între orele 17.00 – 21.00 la 01.05.2011, imputat inculpatului

Doțin I. că ar fi săvîrșit omorul, a fost stabilit de organul de urmărire penală din

declarațiile martorilor care au văzut-o ultima dată vie pe Lebedeva Ana și declarațiile

martorului Bloșenco Valentina cu referire la momentul venirii sale acasă de la

serviciu. Concluzia expertului însă nu exclude posibilitatea survenirii morții lui

Lebedeva Ana și mai tîrziu de ora 21.00 la 01.05.2011, și mai devreme de ora 17.00.

Probe care ar exclude cu certitudine orice dubiu rezonabil asupra momentului

decesului lui Lebedeva Ana pînă la orele 17.00 sau după ora 21.00, instanței de

judecată nu i-au fost prezentate.Unii din martorii audiați au declarat că în anumite

momente din intervalul de timp orele 17.00 – 21.00, în care acuzarea pretinde că

Doțin I. ar fi săvîrșit omorul, Doțin I. a fost văzut în apropierea gheretei unde muncea

Bloșenco Valentina;

- argumentul apelanților că inculpatul Doțin I. anterior a locuit în aceiași casă cu

Bloșenco Valentina și decedata Lebedeva A., și cunoștea bine anturajul acestui

domiciliu și amplasarea bunurilor din el, în special locul aflării păturilor în care a fost

învelit cadavrul lui Lebedeva A., este unul de apreciere și nu poate fi acceptat ca fiind

determinant în constatarea vinovăției inculpatului Doțin I., decît în cumul cu alte

probe convingătoare. Instanța a constatat, că nu doar inculpatul Doțin I. cunoștea

amplasamentul bunurilor în casa decedatei, și nu există nici o siguranță că păturile în

care a fost învelit cadavrul au fost găsite în cunoștință de locul unde erau amplasate

sau întîmplător.

- cercetarea locului infracțiunii trezește multe semne de întrebare la care partea

acuzării nu a dat nici un răspuns. În primul rînd nu este stabilit locul concret în care a

fost săvîrșit omorul lui Lebedeva A.. Caracterul leziunii corporale de la care a survenit

decesul (plagă cu lezarea ambelor artere carotide), presupune de la sine scurgerea

abundentă a cantităților mari de sînge în afara corpului uman, dar în procesele-verbale

de cercetare la fața locului (f.d.8-25 vol.I) nu au fost fixate urme de sînge în cantități

considerabile nici în casă sau alte încăperi, nici lîngă sau în interiorul tubului de

canalizare, nici în alte locuri. Se poate de presupus că Lebedeva A. putea fi omorîtă în

casă, unde în bucătărie și camera nr.3 au fost depistate picături de sînge, și de unde,

potrivit declarațiilor martorului Bloșenco Valentina, a dispărut un covoraș, fapt care la

rîndul său presupune că făptuitorul a spălat urmele de sînge, astfel că faptul curățirii

urmelor a rămas neobservat;

- potrivit procesului-verbal de cercetare a locului infracțiunii, de la fața locului

printre alte obiecte au fost ridicate 8 mucuri de țigară: 4 de la țigări ”Temp” și 4 de la

țigări ”Red & Wite”, însă la expertiză au fost trimise de ofițerul de urmărire penală

doar 4 mucuri de țigări ”Red-Wite”. Restul 4 mucuri de țigări ”Temp” nu au fost

supuse investigațiilor, și nici nu a fost identificată de organul de urmărire penală

persoana care le-a fumat. Cu atît mai mult că acele 4 mucuri de țigări ”Temp” ridicate

5

nu au fost prezentate de partea acuzării nici instanței de fond, nici instanței de apel,

acestea au dispărut.

Concluzia expertizei medico-legale din 24.05.2011 (f.d.123 vol. I) constată, că

după grupa sangvină cu antigenul suplimentar secretor nu se exclude provenirea

salivei pe 4 mucuri de țigară ”Red & Wite” de la Doțin Ivan. Însă partea acuzării nu a

exclus prin probe posibilitatea provenirii acestor mucuri în perioada cînd Doțin I. a

locuit în casă cu decedata (aproximativ 1-2 săptămîni pînă la omor) sau în ziua de

02.05.2011, cînd Doțin I. a venit la domiciliul victimei pentru a se împăca cu

Bloșenco Valentina, cînd încă cadavrul lui Lebedeva A. nu era găsit, și s-a aflat acolo

un interval de timp.

La fel aflarea inculpatului la domiciliul victimei după evenimentul omorului și

pînă la ridicarea urmelor de la locul infracțiunii de către organul de urmărire penală,

poate explica lăsarea de către acesta a urmei palmare pe ușă, identificată prin raportul

de expertiză judiciară dactiloscopică din 03.05.2011 (f.d.197-201 vol. I);

- prin raportul de expertiză traseologică din 10.05.2011 (f.d.185 vol.I) s-a stabilit,

că încuietoarea ridicată de la ușa casei victimei, este în stare bună de funcționare, fără

urme de influență a obiectelor străine pe mecanismul de încuiere a încuietoarei; și nu

este posibil de stabilit dacă a fost descuiată cu un oarecare obiect străin în afară de

cheia proprie. Constatarea din raportul dat nu arată că lacătul de la ușă ar fi fost

descuiat anume cu cheia care s-a aflat în posesia inculpatului Doțin I. pînă la data de

02.05.2011, și nici nu exclude posibilitatea deschiderii lacătului cu un obiect străin;

- concluzia instanței de judecată despre vinovăția lui Doțin I. nu trebuie să

reflecte caracterul probabil al vinovăției, ci doar caracterul cert al acesteia, care ar

exclude orice dubii rezonabile. Pe cînd însăși procurorul în propriul apel prin

cuvintele ”ceea ce duce la gîndul că ucigaș poate fi doar I.Doțin”, denotă existența

unui dubiu asupra vinovăției lui Doțin I.;

- în procesul-verbal de ridicare a scurtei de la inculpatul Doțin I. din 03.05.2011,

au fost introduse completări fără participarea lui Doțin I., cu conținutul „с пятнами

красно-коричневого цвета на одном из рукавов” (în traducere „cu pete de culoare

cafeniu-roșietică asemănătoare cu sîngele”), executată manual cu pixul. Faptul dat se

atestă cu copia procesului-verbal de ridicare din 03.05.2011 /f.d.24 vol.II/, care i-a

fost înmînată lui Doțin de către ofițerul de urmărire penală D. Crîlov, care a dispus și

executat ridicarea, în care lipsește inscripția „с пятнами красно-коричневого цвета

на одном из рукавов”. La acest capitol, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond eronat a considerat lovit de nulitate întregul act procedural de ridicare a scurtei

de la Doțin I. din 03.05.2011, urmînd a fi lovit de nulitate actul procedural, doar în

partea inscripției adăugate „с пятнами красно-коричневого цвета на одном из

рукавов”, deoarece această adăugire de text s-a făcut în lipsa persoanei de la care s-a

ridicat scurta și care a participat la ridicare – Doțin I., contrar prevederilor art.127

alin.(2),(4), art.131 alin.(4) Cod de procedură penală. Prin urmare nu s-a reținut

6

argumentul apelantului, precum că încălcarea nu a fost invocată la faza urmăririi

penale, sau că actul nu a fost contestat, or potrivit art.251 alin.(3) Cod de procedură

penală, această încălcare poate fi invocată la orice etapă a procesului;

- ofițerul de urmărire penală, contrar prevederilor art.131 alin.(5) Cod de

procedură penală, nu a împachetat și sigilat scurta ridicată la locul ridicării, or o

asemenea mențiune lipsește în procesul-verbal de ridicare. Afirmația apelantului-

procuror, precum că scurta lui I.Doțin a fost anexată la cauză prin ridicare și a fost

împachetată în pachetul nr.7, contravine materialelor cauzei. Apoi în ordonanța de

numire a expertizei din 04.05.2011 (f.d.133 vol. I) scurta ridicată figurează ca fiind

împachetată în pachetul nr.7, și se menționează că pe mîneca dreaptă a scurtei sunt

urme de sînge încercuite cu cretă albă, dar în materialele dosarului lipsesc informații

despre circumstanțele împachetării scurtei în pachetul nr.7. Ulterior în raportul de

expertiză medico-legală a corpurilor delicte din 24.05.2011 (f.d.136 vol.I) se

menționează că expertului i-au fost prezentate obiecte de cercetare, inclusiv și

pachetul nr.1 cu o scurtă din piele de culoare neagră, cu căptușeală sintetică, mărimea

în umeri 51, lungimea spatelui 70cm, lungimea mînecilor – 65cm, pe mîneca dreaptă

se observă o mînjitură de culoare cafenie 0,3x0,8cm, s-a făcut spălătură pe un tifon.

Instanța de fond corect și-a pus întrebarea, dacă expertului i-a fost prezentată anume

scurta ridicată de la Doțin I., or scurta prezentată expertului era deja împachetată în alt

pachet, iar descrierea scurtei din raportul de expertiză nu conține indici de

individualizare concretă, în plus și raportul de expertiză nu este însoțit de careva

imagini ale scurtei investigate.

Prin urmare, de către instanța de apel nu s-a reținut nici argumentul procurorului,

precum că ulterior, după ridicare, în cadrul dispunerii expertizei biologice, obiectele

ridicate au fost din nou împachetate și scurta lui I.Doțin a fost pusă în pachetul nr.l. O

asemenea afirmație trebuie neapărat să-și găsească suportul în actul procedural

efectuat, iar în materialele cauzei nu există nici un act procedural care ar fi atestat

despachetarea scurtei din pachetul nr.7 și împachetarea ei în pachetul nr.1.

Instanța de apel nu a acceptat ca probă expertiza medico-legală din 24.05.2011

(f.d.136 vol. I), constatînd inexistența certitudinii că anume scurta ridicată de la

inculpatul Doțin I., fără careva manipulări ar fi fost prezentată spre examinare

experților, unde s-a depistat sîngele uman, care după grupa sangvină și prezența

antigenului H nu exclude proveniența de la victima Lebedeva Ana;

- descifrările apelurilor telefonice ale inculpatului Doțin I. nicidecum nu atestă că

în acest moment inculpatul s-ar fi aflat la domiciliul victimei (f.d.104-106 vol.1),

instanța a dispus inadmisibilitatea procesului-verbal din 22.06.2011 prin care ofițerul

de urmărire penală, utilizînd telefonul mobil special „Nokia 5110” și programul

special, a stabilit prin efectuarea unor apeluri de la locul infracțiunii (domiciliul lui

Bloșenco V.) celulele cu acoperire a telefoniei mobile „Moldcell” în zona respectivă,

și anume locul III, CH, 6, CID:11121, deoarece acțiunile întreprinse au fost petrecute

7

în lipsa unui specialist sau expert în domeniu, fără careva date despre softul special

utilizat, și fără careva informații relevante de la însăși operatorul de telefonie mobilă

„Moldcell”, care ar fi în stare să aducă explicații asupra conținutului informațiilor

cifrate din descifrarea telefonică, ariile de acoperire ale celulelor, și dacă pot fi

exprimate acestea în coordonate geografice cu trecerea lor pe planul localității.

Ofițerul de urmărire penală a acționat contrar prevederilor art.142 alin.(1) Cod de

procedură penală;

- faptul că inculpatul Doțin I. conștient păstrează tăcerea, sau nu comunică unele

date, sau comunică unele date eronate, nu scutește partea acuzării de sarcina

administrării probele care combat versiunile inculpatului și demonstrează vinovăția

acestuia, iar instanța de fond just a concluzionat că probele prezentate de acuzare nu

pot fi luate în considerație din motiv că au fost obținute cu încălcarea procedurii

stabilite de Codul de procedură penală.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță, la pronunțarea sentinței de achitare,

în partea soluționării chestiunii privitoare la corpurile delicte (un cuțit și 4 mucuri de

țigări), prin nimicirea acestora, a admis o eroare de drept, dat fiind că conform

prevederilor art.390 alin.(2) Cod de procedură penală: „în cazul achitării persoanei în

temeiul alin.(1) pct.2), organul de urmărire penală este obligat să continue urmărirea

penală pentru identificarea făptuitorului”. Instanța de fond nu putea dispune

nimicirea corpurilor delicte, deoarece aceste probe ulterior pot fi administrate de

organul de urmărire penală pentru continuarea urmăririi penale, și astfel se impune de

a decide asupra corpurilor delicte prin păstrarea tuturor corpurilor delicte împreună cu

dosarul, așa cum investigațiile în cadrul urmăririi penale urmează a fi reluate,

procuror, solicitîndu-se casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată, invocînd temeiul pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

În susținerea temeiului invocat se indică următoarele argumente:

- instanța de apel a denaturat declarațiile martorului Tresteanu Pavel;

- în decizia instanței de apel lipsesc declarațiile martorilor Luchian Iran, Ostaș

Parascovia și Klemenco Olesea și aprecierea a acestor declarații;

- instanța de apel nu a făcut nici o analiză declarațiilor lui V. Bloșenco referitor

la faptul, că chei de la casă avea doar ea, mama A. Lebedeva și concubinul I. Doțin,

iar cînd V. Bloșenco a venit acasă la 01.05.2011, ușa de la intrare era încuiată și cheile

mamei sale erau în casă, deasemenea nu s-a luat în considerație declarațiile acesteia,

referitor și la faptul că inculpatul era in relații ostile cu victima,că cadavrul mamei era

8

înfășurat într-un covor și într-o pătură din camera mamei. Totodată, cadavrul mai era

înfășurat și într-o pătură, pe care ucigașul a luat-o dintr-un dulap, ce se află în camera

unde mai înainte locuia V. Bloșenco și I. Doțin. Deci, ucigașul se orienta bine în casa

A. Lebedeva și știa unde se află păturile, ceea ce duce la gîndul că ucigaș poate fi doar

I. Doțin. Instanța de judecată nu a analizat declarațiile V. Bloșenco și nu le-a apreciat

în coroborare cu celelalte probe și anume a declarațiile martorilor audiați repetat în

cadrul apelului ;

- în decizia instanța de apel se face o reapreciere a probelor, spre exemplu:

raportul de expertiză medico-legală nr.265 din 24 mai 2011 nu a fost admis ca probă,

iar procesul-verbal de ridicare din 03.05.2011. (vol.l. f.d.97), pe care nu-1 mai

consideră nul și admite ca probă, cu excepția inscripției „с пятнами красно-

коричневого цвета на одном из рукавов”; în apelul său procurorul și succesorul

victimei V. Bloșenco nu propun soluția privind corpurile delicte, ci recunoașterea

vinovăției lui Doțin I. în comiterea infracțiunii incriminate cu prezentarea

argumentelor sale, iar instanța de apel admite în întregime apelurile procurorului și a

succesorului victimei, și nici nu „parțial” sau „din alte motive”, și casează parțial

sentința în partea expunerii asupra corpurilor delicte;

- instanța de apel nu s-a referit în cumul la declarațiile martorilor Sîrbu

Veaceslav, Trestianu Pavel, Climenco Olesea, Ostaș Parascovia, din care rezultă că

omorul lui Lebedeva Ana, nu putea fi mai devreme de orele 17.00 la data de

01.05.2011;

- instanței de apel au fost prezentate probele cu declarațiile succesorului victimei

Valentina Bloșenco, din care rezultă că omorul lui Lebedeva Ana nu putea fi după

orele 21.00 la data de 01.05.2011;

- instanța de apel incorect și-a asumat calitatea unui „specialist" sau „expert

medico-legal" care poate să spună că „Caracterul leziunii corporale..., presupune de

la sine scurgerea abundentă a cantităților de sînge în afară corpului uman, dar în

procesele-verbale de cercetare la fata locului (f.d.8-25, vol. 1) nu au fost fixate urme

de sînge în cantități considerabile nici în casă sau alte încăperi, nici lîngă sau în

interiorul tubului de canalizare, nici în alte locuri."

- instanța de apel greșit a apreciat cuvintele procurorul din propriul apel și anume

”ceea ce duce la gîndul că ucigașul poate fi doar I.Doțin „ deoarece denotă existența

unui dubiu asupra vinovăției lui Doțin I., instanța punînd accentul pe ”poate fi” și nu

să aprecieze expresia „doar I. Doțin”;

- instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile lui Bloșenco V., Clemenco

O., Dimitrova, Rizov L., din care rezultă că casa situată în or. Cahul. str. Ion Luca

Caragiale. nr.43., unde din cuvintele inculpatului se afla la data comiterii infracțiunii,

este casa bunicii sale, și martorii menționați au declarat că Doțin I. nici odată nu se

ducea acolo, or, din declarațiile martorului Clemenco rezultă că Doțin I. a facut

cunoștință cu o femeie pe numele Nadejda, fina cunoscuților ei, în anul 2012, cu un

9

an pînă la procesul de judecată din ianuarie 2013, și Doțin nicidecum nu putea să se

întîlnească cu această persoana în luna mai 2011.

- declarațiile inculpatului I.Doțin depuse la instanța de fond și la urmărire penală,

nefiind verificate în instanța de apel, au fosrt puse la baza deciziei de achitare;

- careva temeiuri de a considera nule conform art.251 CPP și a nu admite ca

probe conform art.94 CPP, procesul-verbal de ridicare a scurtei lui Doțin I. și raportul

de expertiză nr.265 din 24.05.2011, nu sunt;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor expuse în apelul succesorului

victmei V. Bloșenco.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal

sau administrativ au fost corect aplicate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar nepronunțarea instanței de

10

apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

astfel decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Recurentul critică decizia recurată invocînd, temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Instanța de recurs consideră, că în

prezenta cauză evident se constată erori de drept invocate de recurent, și în

argumentarea poziției sale Colegiul va purcede la verificarea deciziei adoptată pe caz.

În primul rînd, Colegiul penal lărgit menționează, că prin decizia Curții de Apel

Cahul din 28 mai 2014, la examinarea apelului procurorului și succesorului victimei

Bloșenco Valentina, practic se face motivarea sentinței de achitare a Judecătoriei

Cahul din 24 ianuarie 2013, care nu conține vre-o analiză a probelor acuzării,

menționate în rechizitoriul și cercetate, și nici nu se indică de ce instanța de fond

respinge aceste probe și din ce cauză pune la baza sentinței de achitare probele

prezentate de către apărare. Instanțele de judecată s-au limitat doar la constatarea

faptului că acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente, ce ar dovedi

vinovăția inculpatului de comiterea omorului Anei Lebedeva. Instanțele de judecată,

adoptînd soluția de achitare a lui Ivan Doțin, s-a limitat la o motivare insuficientă și

contrară probatoriului administrat pe cauză, or procurorul a invocat probe concrete -

declarațiile succesorului părții vătămate, declarațiile martorilor, rapoartele de

expertiză, care sunt probe pertinente, concludente, utile și veridice, iar instanța de

apel fără a le examina în coroborare, s-a limitat doar la găsirea mai multor presupuse

temeiuri pentru a menține sentința de achitare.

Lecturînd textul apelului declarat de către procuror, în raport cu recursul

declarat, Colegiul reține, că ultimul repetă motivele apelului, dar concomitent mai

reține și faptul, că în Decizia instanței de apel cu adevărat nu și-au găsit reflectare

răspunsul la toate motivele invocate, or potrivit art.414 alin. (3) Cod de procedură

penală, Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

În speță, la judecarea apelurilor instanța a încălcat prevederile stipulate în acest

articol. Astfel, apelantul s-a referit la un șir de argumente invocate în recurs, prin care

motivează concret dezacordul cu sentința adoptată.

Soluția de respingere a apelului declarat de procuror este neargumentată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a celei de apel, în condițiile art. 100

alin. (4) CPP, iar instanța de apel fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat de acuzatorul de stat, a adoptat soluția contestată.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a

respins apelul procurorului, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe.

11

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, care au

fost indicate de către ultimul și în apelul său, rezultă că decizia instanței de apel este o

copiere a sentinței, în care nu este nici o expunere asupra respingerii motivelor

invocate în apel de către acuzare și apelul declarat de către succesorul părții vătămate,

invocate la p.3 - 3.2 al prezentei decizii, fiind indicate în exclusivitate circumstanțele

faptice prezentate de inculpat și apărătorul acestuia.

În al doilea rînd, în argumentarea poziției sale instanța de apel s-a bazat exclusiv

pe declarațiile inculpatului Ivan Doțin depuse în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond, deoarece ultimul a refuzat să fie audiat în cadrul instanței de apel, conform

cărora ”… el nu este implicat în omorul Anei Lebedeva și în momentul omorului

ultimei el se afla cu o femeie la casa bunicii sale, situată în or. Cahul, str. Ion Luca

Caragiale. nr.43. care se află în apropierea domiciliului decedatei..”, declarații

prematur apreciate de instanțele de fond, în raport cu declarațiile succesorului victimei

Bloșenco Valentina, și a martorilor Reșulscaia Ioana, Ostaș Parascovia, Lepeha

Elena, Perjun Maria, Perjun Boris, Dimitrova Tatiana, Luchian Ivan, Bordeanu

Mihail, Klimenco Olesea, Rizov Igor, Sîrbu Veceslav, Crîlov Dumitru, Iurcenco

Victor, Caitaz Lilia, Bloșenco Alexandru, Eni Svetlana, rapoartelor de expertiză și

descifrarea apelurilor telefonice.

După cum s-a menționat mai sus, în cadrul ședinței instanței de apel (f.d.186

vol.2),inculpatul I. Doțin a declarat că susține declarațiile date la instanța de fond și a

refuzat să depună careva declarații și să răspundă la întrebări. De către acuzare a fost

solicitat să fie date citirii declarațiile inculpatului Doțin I. depuse la urmărire penală și

în instanța de fond, pentru a le verifica și a da răspuns la argumentele respective din

apelul procurorului, însă, instanța a respins demersul procurorului și declarațiile lui I.

Doțin depuse la urmărire penală și în instanța de fond nu au fost verificate și nici nu

au fost redate în decizie , mai mult ca atît, în decizie se face referire la prevederile art.

414 alin.(1,2,3) și 415 alin.(21) Cod de procedură penală.

La acest capitol, Colegiul reține, că Conform pct.14.4 din Hotărîrea Plenului CSJ

a RM nr. 22 din 12.12.2005 privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată;

dacă instanța de apel admite apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să

cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța la pronunțarea hotărîrii, să

indice din ce motiv urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe; Rejudecarea

cauzei în corespuns cu art. 419 CPP se va efectua cu respectarea principiului

nemijlocirii, c contradictorialității, egalității în drepturi în fața instanței.

12

Astfel, lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul reține, că modalitatea de

motivare a soluției în cauza dată, fără verificarea suplimentară a probelor pe care se

bazează instanța de apel în decizia sa, fără elucidarea divergențelor depistate în

declarațiile martorilor date la orice etapă a procesului, denotă faptul că instanța de

apel a pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o motivare a

soluției trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, în special atunci

cînd se pronunță o nouă hotărîre, după regulile pentru judecarea în primă instanță.

Prin urmare, rezultă că instanța de apel la judecarea apelurilor declarate a comis

o eroare de drept procedural în sensul încălcării dispozițiilor imperative ale art.414

alin.(2), (6) și CPP din care rezultă că:

 Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal;

 Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal;

 Instanță de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să

cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele prezentate de părți sau

administrate la cererea acestora, inclusiv să audieze inculpații, părțile

vătămate, martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire

rapoartelor de expertiză, proceselor-verbale și altor documente, precum

și să examineze alte probe prevăzute de prezentul cod.

Astfel, instanța de apel audiind pe viu un șir de martori, declarațiile cărora au fost

reflectate în decizie, nu s-a expus motivat asupra acestora, întru respingerea lor,

ignorîndu-le total, s-a limitat la o frază generală: ”Colegiul judiciar, analizînd și

apreciind declarațiile părților vătămate, martorilor, inculpatului, în coroborare cu

alte probe administrate, raportînd aceste probe criticilor invocate de apelanți, acceptă

poziția instanței de fond ca fiind una corectă și argumentată, iar apelurile declarate

urmează a fi admise doar în partea soluției adoptate asupra corpurilor delicte, cu

casarea parțială a sentinței judecătoriei Cahul din 21.01.2013 în partea dispunerii

asupra corpurilor delicte.

Colegiul judiciar din start punctează, că argumentul procurorului-apelant,

precum că partea descriptivă a sentinței instanței de fond nu ar fi cuprins o analiză

amplă a probelor acuzării și motivele pentru care a respins alte probe, și că astfel

sentința nu ar corespunde prevederilor art.394 Cod de procedură penală, este unul

formal și declarativ. După cum se conturează din sentința contestată, prima instanță

a reflectat în sentință probele administrate și a indicat motivele din care a acceptat

unele probe, iar pe altele – nu, a reflectat propria apreciere probelor administrate,

astfel din punct de vedere formal sentința primei instanțe este motivată. Apelantul

13

procuror nu a indicat nici o probă care ar fi fost lăsată fără apreciere de instanța de

fond....”.

Mai mult ca atît, în decizia sa, instanța de apel a indicat că „ ...la solicitarea

procurorului au fost audiați din nou succesorul victimei Bloșenco Valentina, martorii

Reșulscaia Ioana, Ostaș Parascovia, Lepeha Elena, Perjun Maria, Perjun Boris,

Dimitrova Tatiana, Luchian Ivan, Bordeanu Mihail, Klimenco Olesea, Rizov Igor,

Sîrbu Veceslav, Crîlov Dumitru, Iurcenco Victor,Caitaz Lilia, Bloșenco Alexandru,

Eni Svetlana ...” iar, conform procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.117,133-

134 vol.2), la cererea procurorului doar o parte din declarațiile acestora au fost

verificate și consemnate în procesul verbal al ședinței de judecată a instanței de apel.

Deasemenea, Colegiul reține că în lista martorilor descrisă mai sus,a fost inclusă

și martorul Ostaș Parascovia, care conform raportului (f.d.130 vol.2) a decedat la

09.04.2013, iar declarațiile acesteia nu au fost verificate în cadrul ședinței instanței de

apel și nici nu au fost elucidate în decizie.

Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele

cercetate de instanța de fond dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a

instanței de apel și nu au fost reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată.

În acest context, rezultă că instanța de apel a acționat ca și cum, avînd îndoieli cu

privire la credibilitatea martorilor acuzării, i-ar fi recuzat apriori, și a considerat

satisfăcătoare constatarea primei instanțe, care s-a bazat în exclusivitate pe probele

prezentate de către apărare.

În al treilea rînd, instanța de apel referindu-se în decizie la rapoartele de

expertiză medico-legale din 06.05.2011 și 20.07.2011 (f.d.174-175, 274-275 vol.1),

indică:

pe cadavrul lui Lebedeva A. s-au constatat:

- o plagă masivă pe fețele lateral-anterior a gîtului cu lezarea totală a laringelui,

ambelor artere carotide, produsă la acțiune traumatică cu obiect cu tăișul ascuțit,

posibil cuțit, se califică medico-legal în viață ca leziuni corporale grave,

incompatibile pentru viață, are legătură cauzală directă cu decesul;

- edem, echimoze pe nas, barbă de dreapta au fost produse la acțiuni traumatice cu

obiecte contondente dure, posibil și cu pumn, cu cîteva minute înainte de deces, se

califică medico-legal către leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății;

- decesul lui Lebedeva A. a survenit de anemie acută posthemoragică, în interval de

timp 5-10 minute după lezarea organelor gîtului. De la timpul survenirii morții pînă

la examinarea cadavrului posibil a trecut 2-4 zile, aprecierea cu certitudine a

timpului survenirii morții este imposibil.

Astfel, instanța de apel a conchis că: ”… intervalul de timp între orele 17.00 –

21.00 la 01.05.2011, imputat inculpatului Doțin I. că ar fi săvîrșit omorul, a fost

stabilit de organul de urmărire penală din declarațiile martorilor care au văzut-o

ultima dată vie pe Lebedeva Ana, și declarațiile martorului Bloșenco Valentina cu

14

referire la momentul venirii sale acasă de la serviciu. Concluzia expertului însă nu

exclude posibilitatea survenirii morții lui Lebedeva Ana și mai tîrziu de ora 21.00 la

01.05.2011, și mai devreme de ora 17:00. Probe care ar exclude cu certitudine orice

dubiu rezonabil asupra momentului decesului lui Lebedeva Ana pînă la orele 17.00

sau după ora 21.00, instanței de judecată nu i-au fost prezentate…." Prin urmare,

instanța de apel pripit a concluzionat cele menționate, referitor la ora comiterii

infracțiunii, deoarece, conform rapoartelor de expertiză, aprecierea cu certitudine a

timpului survenirii morții a fost imposibilă, or, instanța de apel la acest capitol iarăși

a ignorat declarațiile succesorului victimei Valentina Bloșenco, în cumul cu

declarațiile martorilor Sîrbu Veaceslav, Trestianu Pavel, Climenco Olesea, Ostaș

Parascovia, din care rezultă că omorul lui Lebedeva Ana nu putea fi mai devreme de

orele 17.00 la data de 01.05.2011.

În al patrulea rînd, conform raportului de expertiză medico-legală a corpurilor

delicte nr.265 din 24.05.2011, pe scurta lui I. Doțin a fost depistat sînge, care poate

aparține A. Lebedeva și nu poate aparține lui I. Doțin.

Instanța de apel nu a luat în considerație această probă, deoarece a fost obținută

cu încălcarea procedurii legale, prevăzute de art. 131 alin.(5) Cod de procedură penală

și drept argument a adus faptul că în procesul-verbal de ridicare a scurtei de la I. Doțin

din 03.05.2011 au fost efectuate cu un alt pix și într-un scris înghesuit și ofițerul de

urmărire penală, contrar prevederilor art.131 alin.(5) Cod de procedură penală, nu a

împachetat și sigilat scurta ridicată la locul ridicării,or, o asemenea mențiune lipsește

în procesul-verbal de ridicare.

La acest capitol Colegiul menționează că, instanța de apel referindu-se la

prevederile art.251 alin. (1),(2) și (3) Cod de procedură penală, a neglijat prevederile

art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, care stipulează că: ” încălcarea oricărei

alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului”.

Or, potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală (f.

d. 293, vol.1), la terminarea urmăririi penale inculpatul Doțin I. și apărătorul său I.

Dumitran, luînd cunoștință cu toate actele cauzei, au invocat un demers „… solicit

încetarea procesului penal în privința lui I. Doțin, deoarece ultimul nu a comis

infracțiunea imputată ”, fără a indica la nulitatea unor acte procedurale, astfel, rezultă

că partea apărării n-a contestat nici un act procedural efectuat pe parcursul desfășurării

anchetei penale, ceea ce prezumă că ei au fost de acord cu legalitatea tuturor actelor

procedurale, inclusiv cu admisibilitatea probelor și legalitatea procedeelor probatorii.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, art.251 alin.(4) CPP

garantează inculpatului dreptul de a invoca nulitatea relativă a actelor procedurale,

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în

15

instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Această particularitate impune părțile să invoce excepția nulității relative în mod

operativ, într-o anumită perioadă. Neinvocarea nulității relative în termenul prevăzut

de lege atrage tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai

poate fi cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt

mijloc procesual.

Referitor la scurta ridicată de la I. Doțin, și anume că la momentul ridicării,

aceasta nu a fost împachetată și sigilată sau a fost împachetată sub alt număr și

asemenea mențiuni lipsesc în procesul-verbal de ridicare, Colegiul reține că, în cadrul

instanței de fond I. Doțin nu a negat că scurta ridicată este a lui, or, potrivit art. 158

alin. (2) și alin. (3) CPP- obiectul se recunoaște drept corp delict prin ordonanța

organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței de judecată și se anexează

la dosar; obiectul poate fi recunoscut drept corp delict în următoarele condiții: 1)

dacă, prin descrierea lui detaliată, prin sigilare, precum și prin alte acțiuni

întreprinse imediat după depistare, a fost exclusă posibilitatea substituirii sau

modificării esențiale a particularităților și semnelor sau a urmelor aflate pe obiect; 2)

dacă a fost dobîndit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetare la fața

locului, percheziție, ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la

proces, cu ascultarea prealabilă a acestora.

Potrivit art. 159 alin. (1) CPP, corpurile delicte se anexează la dosar și se

păstrează în dosar sau se păstrează în alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte

care, din cauza volumului sau din alte motive, nu pot fi păstrate împreună cu dosarul

trebuie fotografiate și fotografiile se anexează la procesul-verbal respectiv. Obiectele

voluminoase, după fotografiere, pot fi sigilate și transmise spre păstrare persoanelor

juridice sau fizice.

Toate cele indicate mai sus au fost respectate de către organul de urmărire

penală, conform procesului verbal de ridicare din 03.05.2011 (f.d.97, v.1), scurta

ridicată a fost descrisă în proces (o scurtă neagră, mărimea ”L”, cu inscripția

„Milano”), nefiind negat acest fapt și de inculpat, conform procesului verbal de

examinare a obiectelor din 07.11.2011 (f.d.214-208, v.2) obiectele ridicate au fost

fotografiate și recunoscute ca corpuri delicte conform ordonanței din 07.11.2011

(f.d.219, v.1), ulterior transmise la camera de păstrare a corpurilor delicate (f.d.220,

v.1).

Potrivit art. 94 alin. (1) pct. 8 CPP - în procesul penal nu pot fi admise ca probe

și, prin urmare, se exclud din dosar (...) datele care au fost obținute cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod,

constituie încălcare esențială a dispozițiilor prezentului cod, la administrarea

probelor, violarea drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei sau a

prevederilor legii procesuale penale prin privarea participanților la proces de aceste

16

drepturi sau prin îngrădirea drepturilor garantate, fapt care a influențat sau a putut

influența autenticitatea informației obținute, a documentului sau a obiectului.

Prin urmare, din cele menționate supra, Colegiul conchide că probelor din speță

nu indică la existența unor asemenea abateri procesuale, iar omisiunile și completările

de ordin tehnic nu constituie temei pentru respingerea necondiționată a acestor probe

sau declararea nulității lor absolute.

Conform practicii CEDO, probele obținute într-un mod ilegal nu constituie în

sine о încălcare a dreptului inculpatului la un proces echitabil. Curtea Europeana a

Drepturilor Omului a precizat în cazul Schenk v. Elveția (hotărîrea din 12 iulie 1988)

că, utilizarea unei înregistrări ce poartă semnele ilegalității, din motiv că nu a fost

ordonată de către judecătorul de instrucție, nu este о încălcare a unui proces echitabil,

deoarece apărarea a avut posibilitatea de a contesta actele procedurale în termenii și

modul stabilit prin lege.

În al cincilea rînd, în apelul său procurorul și succesorul victimei V. Bloșenco

nu propun soluția privind corpurile delicte, ci recunoașterea vinovăției lui Doțin I. în

comiterea infracțiunii incriminate cu prezentarea argumentelor sale, iar instanța de

apel, în dispozitiv, admite în întregime apelurile procurorului și a succesorului

victimei, casează parțial sentința în partea dispunerii asupra corpurilor delicte, după

cum a indicat în partea descriptivă a deciziei, referindu-se la art.409 alin.(2) CPP.

Astfel, motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivului

hotărîrii, deoarece acesta este expus neclar, temei ce se încadrează în prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6 Cod de procedură penală.

În consecință, instanța de apel a admis și a apreciat prioritar declarațiile

inculpatului, care are dreptul de a nu se autoîncrimina și un cumul de probe prezentate

de către partea apărării numai la etapa cercetării judecătorești în instanța de fond, iar

declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor acuzării au fost apreciate critic

la general, fără a argumenta concluzia dată. Celelalte probe, care au fost cercetate în

cadrul ședinței de judecată au fost ignorate totalmente, nefiind analizate, apreciate și

ca urmare, nu s-a expus asupra admiterii și nici a respingerii acestora.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează, că procedînd în

asemenea mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, a adoptat o hotărîre ilegală și neîntemeiată, găsindu-și astfel confirmare

temeiul invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, ceea ce inevitabil duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

17

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să

aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit

aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, ținînd cont de motivele

expuse în pct. 6 al prezentei decizii și de motivele invocate în apeluri și recurs, ca

urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul, în cadrul Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 28 mai 2014, în cauza penală în privința lui Doțin Ivan Victor și

dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată publicată la 16 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Maria Ghervas

Iurie Diaconu

Ion Guzun

18