1ra-775/2018 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-775/2018 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-775/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Vladimir Timofti și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Gaina Rodica în numele inculpatului prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Glijin Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.09.2014 - 30.12.2014;

Instanță de apel: 15.01.2015 - 18.11.2015;

Instanță de recurs: 19.02.2016 - 07.06.2016;

Instanță de apel: 12.07.2016 - 21.12.2016;

Instanță de recurs: 09.03.2017 - 23.05.2017;

Instanță de apel: 26.06.2017 - 21.12.2017;

Instanță de recurs: 14.03.2018 - 02.05.2018.

A C O N S T A T A T :

achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.151 alin.(4),

163 alin.(2) lit. a) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat,

totodată fiind dispusă reabilitarea acestuia.

întorcându-se la domiciliul său din xxxxx, a observat că pe pragul saraiului se afla

Glijin Elena căreia i-a solicitat să plece din ograda lui. Din motiv că ultima refuza să

plece din gospodăria sa, a încercat să o conducă în drum din ogradă, în legătură cu

care fapt între ei s-a inițiat un conflict, în rezultatul căruia Glijin Ivan intenționat i-a

aplicat lui Glijin Elena mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului, după care a târât-o de mâini și a scos-o în drum cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.59 din 24 aprilie 2014, vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, care au dus la decesul ultimei.

Totodată, Glijin Ivan a fost învinuit că, în seara zilei de 27 noiembrie 2013 spre

28 noiembrie 2013, după ce i-a cauzat lui Glijin Elena, leziunile corporale menționate

supra, a târât-o de mâini pe aceasta și a scos-o în drum, fiind conștient de faptul că

dânsa se afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se

1

salva din cauza vârstei înaintate, a bolii și a neputinței, deși știa despre primejdia în

care ea se afla și având posibilitatea de a-i acorda ajutor, deoarece el însuși a pus-o în

situația periculoasă pentru viață, intenționat a lăsat-o în drum.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Glijin Ivan să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.151 alin.(4) Cod penal, la 12 ani închisoare, art.163 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 2

ani închisoare și în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor,

să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 13 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță a apreciat

tendențios circumstanțele cauzei, incorect, vădit neîntemeiat și ilegal l-a achitat pe

Glijin Ivan, pe ambele capete de acuzare, bazându-se în exclusivitate pe declarațiile

acestuia și a martorilor, care au specificat precum că decesul lui Glijin Elena a

survenit pe la orele 07.40-08.00.

Totodată, procurorul a susținut că, declarațiile lui Glijin Ivan, date de acesta în

calitate de bănuit, învinuit, și la judecarea cauzei în instanța de fond, sunt

contradictorii. Inculpatul Glijin Ivan cunoștea despre faptul că Glijin Elena se deplasa

doar cu ajutorul a două bețe, mai mult, dânsul a concretizat că personal a scos-o în

drum din gospodăria sa de mai multe ori pe parcursul nopții, urmele de sânge din

gospodăria sa (inclusiv din casă) îi aparțineau acesteia, fapt ce nu a fost infirmat de

inculpat în cadrul întocmirii procesului-verbal de cercetare la fața locului (în

gospodăria și în prezența sa). În ansamblu, toate aceste circumstanțe confirmă faptul

că inculpatul a lăsat-o pe Glijin Elena, cu bună știință fără ajutor, într-o stare

periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei

înaintate, a bolii și a neputinței, prin cauzarea leziunilor corporale, iar prima instanță

nu a luat în considerație aceste circumstanțe.

Apelantul a considerat că argumentul primei instanțe referitor la aceea că nu au

fost administrate probe care ar indica direct la cauzarea leziunilor corporale victimei

anume de către Glijin Ivan, sunt nefondate, deoarece partea acuzării a prezentat

suficiente probe în acest sens.

De asemenea, procurorul a menționat că, deși instanța a recunoscut că Glijin

Elena, a decedat în rezultatul vătămărilor corporale grave cauzate cu aproximativ 1-2

ore înainte de deces, iar în cazul acordării ajutorului medical specializat în timp util,

posibil ar fi supraviețuit și a acceptat afirmațiile învinuirii, cu care a fost de acord și

inculpatul, că petele din curtea și casa inculpatului sunt pete de sânge provenite de la

decedata Glijin Elena, totuși a dat apreciere doar poziției inculpatului cu privire la

nevinovăția acestuia, fapt care pune la îndoială respectarea criteriilor de apreciere și

selectare a probelor în mod imparțial.

a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță a respectat normele procesuale penale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al coroborării lor, just ajungând la concluzia că

2

Glijin Ivan urmează a fi achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art.art.151 alin.(4), 163 alin.(2) lit. a) Cod penal, deoarece faptele

incriminate acestuia nu au fost săvârșite de inculpat.

contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a examinat formal apelul

și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de procuror, iar decizia adoptată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, instanțele nu au făcut o analiză obiectivă a probelor prezentate, nu au

apreciat la justa valoare declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor și chiar

a inculpatului, care în ansamblu cu celelalte probe scrise nu trezesc îndoieli că anume

inculpatul a comis infracțiunile incriminate.

2016, recursul declarat de procuror a fost admis, casată totală decizia și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției a fost indicat că, instanța de apel urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Glijin Ivan.

a fost admis apelul procurorului, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Glijin Ivan a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal, la 12 ani

închisoare și în baza art.163 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni conform prevederilor art.84

alin.(1) Cod penal, 12 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța soluția, instanța de apel a constatat, ca fiind dovedite faptele

infracționale imputate inculpatului prin rechizitoriu și a menționat că analizând

probele administrate în ansamblu, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a

ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului Glijin Ivan, a fost pe deplin dovedită.

pct.8), 10), 16) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia,

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu a fost în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe probele examinate de

prima instanță, care au fost puse la baza achitării lui Glijin Ivan. Instanța de apel

urma să purceadă la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai

acuzării solicitați de părți.

La fel, instanța de apel nici într-un fel nu și-a motivat soluția cu referire la

pedeapsa aplicată lui Glijin Ivan, în decizie neregăsindu-se caracteristici nemijlocite a

inculpatului.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

2017, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

3

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, la examinarea cauzei

instanța de apel nu a respectat prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală,

or aceasta a pronunțat o hotărâre de condamnare în baza acelorași probe în baza

cărora prima instanță a pronunțat sentința de achitare.

2017, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Glijin Ivan a

fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.163 alin.(2)

lit. a) Cod penal, din motiv fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, Glijin Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151

alin.(4) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

11.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a constatat în fapt că, în seara de 27

noiembrie 2013, Glijin Ivan întorcându-se la domiciliul său din xxxxx a observat că

pe pragul saraiului se afla Glijin Elena căreia i-a solicitat să plece din ograda lui. Din

motiv că, ultima refuza să plece din gospodăria sa, acesta a încercat să o conducă în

drum, în legătură cu care fapt între ei s-a inițiat un conflict, în rezultatul căruia

inculpatul intenționat i-a aplicat lui Glijin Elena mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, după care a târât-o de mâini și a scos-o în

drum, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.59 din

24.04.2014, vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață, care a dus la decesul

lui Glijin Elena. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.194 din

28.07.2014, leziunile corporale depistate în regiunea capului decedatei, au fost

produse cu 1-2 ore înainte de deces, prin mecanism de lovire cu un corp(uri)

contondent(e), prezentă pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală

gravă, producerea lor prin cădere liberă din poziție ortostatică fiind puțin probabilă.

11.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul

Glijin Ivan în cadrul audierilor în instanța de fond și celei de apel, nu a recunoscut

faptele imputate, vinovăția lui și-a găsit deplină confirmare prin: declarațiile

succesorului legal al părții vătămate, Glijin Vasile (f.d.161-162 vol. I; 31, 127-128

vol. II); martorilor Glijin Zinaida (f.d.167-169 vol. I; 34-35 vol. II); Glijin Aurelia

(f.d.171 vol. I); Glijin Domnica (f.d.176-177 vol. I; 32-33 vol. II); Secrii Gheorghe

(f.d.179-180 vol. I); comunicarea telefonică din 28 noiembrie 2013 (f.d.13 vol. I);

procesele-verbale de cercetare la fața locului din 28 noiembrie 2013 (f.d.29, 31

vol. I); concluzia medicală (f.d.60 vol. I); certificatul de deces nr. DC-IV 1140325

(f.d.62 vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.59A din 24 aprilie 2014

(f.d.78-79 vol. I); declarațiile medicului legist Herescu Mihai (f.d.189-190 vol. I);

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.194 din 26 mai 2014 (f.d.113-124

vol. I).

Instanța de apel, cu trimitere la literatura juridică de specialitate a reținut

intenția directă cu care inculpatul a acționat la cauzarea victimei Glijin Elena a

vătămărilor corporale grave, prin aplicarea intenționată a multiplelor lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, ca urmare a conflictului iscat

între ei, rezultat din încercarea de a o scoate din curtea gospodăriei sale, cu urmările

prejudiciabile survenite.

4

În susținerea concluziilor sale, instanța de apel a reținut depozițiile martorilor

Glijin Domnica și Secrii Gheorghe, care confirmă, că în seara de 27 noiembrie 2013

au văzut-o pe Glijin Elena intrând în ograda inculpatului, fapt de altfel confirmat și de

acesta, la fel ca și urmele de sânge ale părții vătămate pe pragul locuinței

inculpatului.

Totodată, toți cei audiați au susținut unanim, că victima nu se putea deplasa

fără cârje, având probleme de picioare, pe când la locul depistării cadavrului, acestea

lipseau, fapt ce atestă că ea a fost târâtă spre acest loc, ceea ce se confirmă și prin

multitudinea excoriaților și echimozelor depistate pe tot corpul, inclusiv spate.

Mai mult, potrivit martorilor în seara cu pricina, partea vătămată a fost văzută

în gospodăria lui Glijin Ivan fiind îmbrăcată, încălțată și cu basma pe cap, pe când

cadavrul acestei depistat în dimineața zilei de 28 noiembrie 2013, era fără broboadă,

dezbrăcată și desculță, în lipsa cârjelor, ceea ce alăturat de constatările medicului

legist, denotă imposibilitatea deplasării de sine stătătoare a victimei, mai ales în

situația vătămărilor corporale grave primite, când era în lipsă de cunoștință.

La fel, instanța de apel a reținut locul depistării cadavrului, amplasat imediat

lângă gospodăria inculpatului, distanța dintre locuințele celor doi vecini cu cea a

inculpatului, timpul de noapte și perioada de iarnă în care s-a produs fapta, ce poate

explica motivul pentru care ei n-au auzit sau nu puteau auzi strigătele părții vătămate.

Cât privește mecanismul apariției vătămărilor corporale grave, depistate la

cadavru, acestea au fost suficient de clar descrise în cele două rapoarte de expertiză

medico-legale nr.94 din 24.04.2014 și în comisie nr. 194 din 26.05.2014.

Referitor la invocările apărării privind caracterul incomplet al acțiunilor de

urmărire penală efectuate pe caz, instanța de apel, cu trimitere la prevederile art.230

alin.(2) Cod de procedură penală, a menționat, că atât la faza urmăririi penale, cât și

la finele ei, odată cu luarea de cunoștință cu materialele cauzei, partea apărării nu a

invocat caracterul incomplet a urmăririi penale, precum și inadmisibilitatea probelor

sau nulitatea actelor procesuale.

11.3. Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului în baza art.163 Cod penal,

instanța de apel a ajuns la concluzia achitării acestuia conform art.390 alin.(1) pct.3)

Cod de procedură penală.

11.4. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel, cu trimitere la

prevederile art.art.16 alin.(5), 61, 75 Cod penal, a ajuns la concluzia de a-i stabili

inculpatului pedeapsa închisorii la limita minimă stabilită de norma penală, reținând

totodată lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă de la locul de trai precum

și vârsta în etate, pe care le-a acceptat ca circumstanțe atenuante.

pct.8), 10), 16) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecarea în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel, a dispus audierea

nemijlocită a inculpatului Glijin Ivan, a succesorului părții vătămate, Glijin Vasile, a

martorilor: Glijin Zinaida, Glijin Aurelia, Glijin Domnica și Secrii Gheorghe, din

declarațiile cărora nu se probează aplicarea de către Glijin Ivan a leziunilor corporale

care au dus la decesul cet. Glijin Elena.

5

Aceste probe, administrate în prima instanță, au servit temei pentru adoptarea

unei soluții de achitare a lui Glijin Ivan și tot aceste probe, cercetate nemijlocit de

instanța de apel, au servit temei pentru adoptarea unei sentințe de condamnare,

fiindu-le dată o apreciere cu totul diferită, fapt ce contravine normelor internaționale

și naționale.

Apărarea consideră că instanța de apel incorect a aplicat prevederile art.414

Cod de procedură penală, la examinarea cauzei penale de învinuirea lui Glijin Ivan,

contrar dispozițiilor Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.10 din

24.12.2010 cu privire la modificarea și completarea Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 cu privire la practica examinării cauzelor

penale în ordine de apel, dispoziții, care sunt obligatorii pentru instanța de apel.

A mai indicat recurentul lipsa coroborării probelor existente pe caz, cu

constatările și motivările instanței de apel, privind stabilirea pedepsei în privința lui

Glijin Ivan.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, avocatul a indicat că, instanța de

apel nici într-un fel nu și-a motivat soluția, în decizie nu se regăsesc caracteristici

nemijlocite a inculpatului, iar pedeapsa aplicată va pune în pericol viitorul

inculpatului, care, dacă va fi în detenție pe perioada a 12 ani nu va mai ajunge să-și

ispășească pedeapsa stabilită, din simplul motiv că vârsta ultimului, care are la

moment 78 ani și starea sănătății sale, nu-i va permite acest fapt.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul

invocă temeiuri pentru recurs stipulate art.427 alin.(1) pct.8), 16) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și când norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Însă Colegiul reține că, recurentul nu au indicat care anume elemente ale

infracțiunii nu întrunește fapta în baza căreia a fost condamnat inculpatul și hotărâri

ale Curții Supreme de Justiție în care norma de drept aplicată ar contravenii normei

de drept aplicată în speță, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Conform art.24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

6

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, recurentul a invocat temei pentru recurs stipulat la pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că și acest temei nu-și regăsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, se reține că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii prevăzute de lege.

Așadar, instanța de recurs consideră, că la individualizarea pedepsei în privința

Glijin Ivan pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată corect, este echitabilă și în concordanță cu scopul pedepsei penale.

În ce privește argumentul recurentului prin care se susține că, instanța de apel a

pronunțat o hotărâre de condamnare în baza acelorași probe pe care prima instanță a

pronunțat o sentință de achitare, Colegiul penal ține să menționeze că, potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată din 07 decembrie 2017 (f.d.207-210 vol. II),

instanța de apel a dispus reluarea cercetării judecătorești cu audierea martorilor,

succesorului părții vătămate, cercetarea probelor și audierea inculpatului.

Tot în această ședință de judecată au fost audiați succesorul părții vătămate,

Glijin Vasile, martorii Glijin Domnica, Glijin Aurelia, Glijin Zinaida, Secrii

Gheorghe și inculpatul Glijin Ivan.

Potrivit art.415 alin.(21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre

de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării

solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor

constituie mărturii acuzatorii, susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului.

Prevederile respective au fost respectate cu strictețe de către instanța de apel,

care a cercetat din nou probele acuzării și cele invocate în apărarea inculpatului, or, în

rezultatul examinării cauzei penale sub aspectul admisibilității recursului ordinar

declarat în interesele inculpatului, afirmațiile invocate nu și-au găsit confirmare.

Privitor la achitarea lui Glijin Ivan de învinuirea adusă în baza art.163 Cod

penal decizia instanței de apel nu-i atacată cu recurs și Colegiul penal nu se va

7

pronunța în această parte.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu argumentele și temeiurile invocate de recurent, și-a

motivat just soluția adoptată, pedeapsa stabilită lui Glijin Ivan este individualizată

corect, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gaina Rodica în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Glijin Ivan xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 mai 2018.

Președinte /semnătura/ Anatolie Țurcan

Judecătorii /semnătura/ Vladimir Timofti

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

8