1ra-722/2016 — Art. 151 al. 4; art. 163 al. 2 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din din 30 decembrie 2014, Glijin Ivan a fost achitat de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că faptele nu au fost săvîrșite de inculpat.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Glijin Ivan este învinuit că în seara zilei de 27.11.2013 întorcîndu-se la domiciliul său din satul Cerlina raionul Soroca, a observat că pe pragul saraiului se afla cet. Elena Glijin căreia i-a solicitat să plece din ograda lui. Din motiv că ultima refuza să plece din gospodăria sa, acesta a încercat să o conducă în drum din ogradă, în legătură cu care fapt între ei s-a inițiat un conflict, în rezultatul căruia intenționat i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, după care a tîrît-o de mîini și a scos-o în drum, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 59 din 24.04.2014 vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață, care în cazul dat au dus la moartea cet. Glijin Elena. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 194 din 28.07.2014, leziunile corporale depistate în regiunea capului decedatei, au fost produse cu 1-2 ore înainte de deces, prin mecanism de lovire cu un corp(uri) contodent(e), au prezentat pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală gravă, iar producerea lor prin cădere liberă din poziție ortostatică este puțin probabilă. Instanța de fond a reținut că tot el a fost învinuit, că în seara zilei de 27.11.2013 spre 28.11.2013, după ce i-a cauzat cet. Glijin Elena leziunile corporale sus- 1 menționate, a tîrît-o de mîini și a scos-o în drum și fiind conștient de faptul că aceasta se afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, necătînd la faptul că știa despre primejdia în care ea se afla și avînd posibilitatea de a-i acorda ajutor, deoarece el însuși a pus-o în situația periculoasă pentru viață, intenționat a lăsat-o în drum.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul Procuraturii raionului Soroca, Mînăscurtă Valentina, în care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prin instanță, prin care I. Glijin să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, sub formă închisoare pe un termen de 12 ani, în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal - închisoare pe un termen de 2 ani. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabilit lui I. Glijin pedeapsa definitivă sub formă de închisoare prin cumul parțial pe un termen de 13 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal, care în motivare a indicat următoarele argumente: - instanța de judecată n-a stabilit just circumstanțele cauzei, incorect, neîntemeiat și vădit ilegal l-a achitat pe Glijin Ivan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal; - atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată, au fost acumulate și examinate probe incontestabile ce confirmă vinovăția lui Glijin Ivan; - instanta de fond la stabilirea circumstanțelor cauzei s-a bazat în exclusivitate numai pe declarațiile inculpatului, dîndu-le o apreciere incorectă precum că nu a comis infracțiunile și pe declarațiile martorilor precum că decesul cet. Glijin Elena a survenit pe la orele 07.40-08.00 min; - în acest mod, declarațiile lui Glijin Ivan din cadrul audierii în calitate de bănuit, învinuit și inculpat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (1) Cod penal și poziția instanței de fond nu corespund adevărului, deoarece, acesta personal a declarat că la 27 noiembrie 2013, după masă, a venit acasă și intrînd în ograda gospodăriei, a observat-o pe cet. E. Glijin care stătea cu fața în jos pe pragul saraiului și nu se putea ridica de la pămînt, iar lîngă ea erau două pete de sînge. Tot atunci, a apucat-o de o mîină și a ajutat-o să iasă în drum, spunîndu-i să plece acasă, apoi s-a întors în ogradă. În scurt timp, ultima a intrat din nou în ograda gospodăriei sale după poartă și el din nou a luat-o de mîini și a scos-o din ogradă, iar ea s-a așezat la poarta gospodăriei vecinei Secrii Parascovia și Gheorghe. Cînd E. Glijin se afla pe pragul saraiului, fața îi era murdară de sînge, deoarece îi curgea din nas. Referitor la faptul că a lăsat-o în primejdie pe cet. E. Glijin fără ai acorda ajutor sau a anunța medicul de familie din sat, salvarea, sau alte persoane cum ar fi vecinii, a declarat că nu este de acord, din motiv că E. Glijin se deplasa de una singură după ce a scos-o în drum, iar el nu are telefon. În cadrul audierii în instanța de judecată, inculpatul a declarat că în acea seară a scos-o în drum pe victimă de 2-3 ori, apoi a concretizat că pe parcursul întregii nopți a scos-o în drum pe cet. E Glijin din ograda gospodăriei sale, deoarece ea îi spunea că dorește să locuiască în gospodăria lui I. 2 Glijin, a concretizat că din ogradă a scos-o pe E. Glijin de umeri, fără bețe, fiindcă bețele au rămas lîngă pragul casei din orgada sa. În acel moment ea era toată murdară de sînge deoarece îi curgea sînge din nas, era cu capul gol (fără broboadă), desculță (fără încălțăminte), doar în ciorapi, însă nu cunoaște unde i se afla încălțămintea. Inculpatul a confirmat și faptul că a fost prezent la domiciliul său în timp ce de către colaboratorul de poliție a fost efectuată cercetarea la fața locului în gospodăria sa (inclusiv în casă) și a semnat procesul-verbal întocmit de către acesta fără a avea careva pretenții. Ulterior, inculpatul a recunoscut și faptul că cet. E. Glijin în seara zilei de 27.11.2014 a fost și în casa gospodăriei sale, iar sîngele de pe ușile de la verandă și dormitor de pe partea de dinăuntru putea să-i aparțină acesteia, deoarece el s-a atins de ea, apoi a pus mîinile pe uși; - astfel, e de menționat că deși I. Glijin cunoaștea cu certitudine personalitatea cet. E. Glijin (referitor la starea sănătății, a vîrstei înaintate etc.) și anume faptul că se deplasa doar cu ajutorul a două bețe și nici nu a negat că ea s-a deplasat la domiciliul său cu ajutorul acestora, ulterior, a concretizat că personal a scos-o în drum din gospodăria sa de mai multe ori pe parcursul nopții pe E. Glijin, urmele de sînge din gospodăria sa (inclusiv din casă) care-i aparținea acesteia, fapt care la fel nu a fost infirmat de el nici în cadrul întocmirii procesului-verbal de cercetare la fața locului (în gospodăria și în prezența sa), circumstanțe care confirmă că acesta a lăsat-o pe E. Glijin cu bună știință fără ajutor într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, avînd posibilitatea de a-i acorda ajutor ultimei, cu atît mai mult că el a pus-o în situația periculoasă pentru viață, prin cauzarea leziunilor corporale, instanța de fond nu a luat în considerație declarațiile în cauză care corespund adevărului. Mai mult ca atît că, în cazul dat existența pericolului pentru viață era iminent, fapt care este dedus din starea sănătății victimei în care se afla din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței deoarece i-a fost cauzată vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății de către inculpat, timpul săvîrșirii infracțiunii adică pe parcursul nopții și condițiile meteoclimaterice pe fonul cărora a fost săvîrșită fapta și anume sfîrșitul lunii noiembrie 2013, deoarece din declarațiile părților la proces atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată s-a constatat că în noaptea comiterii infracțiunilor a fost ger de aproximativ 7-8 grade. Astfel, circumstanțele date permit de a concluziona faptul că victima era în imposibilitate de a se proteja și de a se salva, iar făptuitorul și-a dat seama că a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață; - nu este clar din care motiv instanța de fond nu a pus la baza sentinței și depozițiile succesorului părții vătămate și a martorilor, care au confirmat că E. Glijin era în imposibilitate de a se deplasa fără ajutorul bețelor, de unde rezultă că ea a fost scoasă în drum doar de către I. Glijin din gospodăria sa în rezultatul cauzării leziunilor corporale pe motiv că ultima dorea să rămînă pe noapte în gospodăria acestuia; - argumentul instanței de fond referitor că nu s-a administrat nici o probă, care ar indica direct la cauzarea leziunilor corporale cet. E. Glijin de către I. Glijin este la 3 fel dubios, deoarece ținînd cont de condițiile climaterice din ziua comiterii infracțiunilor, cît și de faptul că ultimul locuiește de unul singur în gospodăria sa, nu exclude faptul că infracțiunile au fost comise de ultimul, care a lăsat-o în drum pe parcursul nopții pentru a nu fi observat de vecini în scopul evitării răspunderii penale. Circumstanțele date rezultă și din declarațiile martorului Glijin Domnica, care a fost ultima persoană care a văzut-o pe E. Glijin că era îmbrăcată și încălțată cînd a intrat în gospodăria vecinului I. Glijin, dar deoarece nu aude bine din motive de sănătate, nu putea să audă careva strigăte sau certuri în gospodăria vecinului I. Glijin în cazul în care ar fi avut loc între acesta și E. Glijin, în ziua cînd ultima se afla în gospodăria inculpatului; - pare dubios și faptul că instanța de fond a pus la baza sentinței de achitare a lui I. Glijin declarațiile martorilor precum că decesul cet. E. Glijin a survenit pe la orele 07.40-08.00, dar nu a pus la bază în coraborare cu toate probele acumulate și declarațiile specialistului Mihai Herescu, șef al SML Soroca, conform cărora excoriațiile intermitente sub formă liniară paralele dispuse vertical, depistate la cet. E. Glijin, s-au produs în rezultatul fricțiunii cu (de) o suprafață rugoasă (posibil și de sol) care a acționat în direcția cefalo-lombară, posibil în timpul cînd victima era tîrîtă pe spate cu capul înainte, M. Herescu, ținînd cont de concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr.5 9 din 24.04.2014, a declarat că se poate confirma că victima după producerea acestei traume își pierde cunoștința și nu poate să se deplaseze de sinestătător cu asemenea vătămări grave, fapt valabil și pentru cazul cet. E Glijin, deoarece ultima în viață suferea de afecțiuni ale aparatului locomotor la nivelul membrilor inferioare, ceea ce confirmă încă o dată în plus cele sus- menționate. M. Herescu a declarat că conform pct. 3 al aceluiași raport de expertiză medico-legală, leziunile corporale la cet. E. Glijin nu s-au putut produce în rezultatul căderii corpului pe un plan dur contodent, dar sunt rezultatul unei traume prin impact prin multiple lovituri cu obiecte dure contodente cu suprafața de impact limitată aplicate asupra capului (leziunilor de la nivelul capului), restul leziunilor care numără peste vreo 50-60 la număr, sunt rezultatul acțiunilor cu sau de obiecte dure contodente cu suprafața de impact limitată. Aceste leziuni nu pot fi rezultatul unei căderi pe plan dur contodent. Leziunile de la nivelul capului, conform investigației histologice, s-au produs cu nu mai mult de 2-3 ore pînă la deces. Conform datelor investigației histologice repetate, leziunile corporale din regiunea capului au fost produse cu circa 1-2 ore înainte de deces, M. Herescu a mai declarat că luînd în considerație faptul că moartea a survenit în rezultatul traumei cranio- cerebrale cu acumularea treptată a unui hematom subdural de circa 120 ml care și a dus la moarte prin compresia creerului, se poate confirma că în caz de asistență medicală specializată și în timp util, nu se exclude faptul că s-ar fi putut salva viața decedatei; - este necesar de atras atenția anume faptului, că deși instanța a recunoscut că E. Glijin a decedat în rezultatul vătămărilor corporale grave cauzate ei cu aproximativ 1-2 ore înainte de deces, și că, posibil, în cazul acordării ajutorului medical specializat în timp util, ar fi supravețuit și a acceptat afirmațiile învinuirii, 4 cu care a fost de acord și inculpatul, că petele din curtea gospodăriei și casei lui I. Glijin sunt pete de sînge provenit de la decedata E Glijin, a dat apreciere doar poziției inculpatului cu privire la nevinovăția acestuia, fapt care pune la îndoială criteriul de apreciere și selectare a probelor de către instanța de fond în mod unilateral; - preîntîmpinarea săvîrșirii de noi infracțiuni se realizează doar prin tragerea infractorilor la răspundere penală și aplicarea unei pedepse în așa fel, încît inculpatul să conștientizeze cele săvîrșite și să fie convins că respectarea legii penale este o necesitate, iar încălcarea repetată a acesteia impune o pedeapsă mult mai aspră; - analizînd circumstanțele cauzei, a considerat că corectarea inculpatului I. Glijin este posibilă doar prin izolarea de societate, fiind aplicată pedeapsa cu închisoare. Așa persoană ca cet. I. Glijin, care a comis infracțiunile încriminate, merită aplicarea unei astfel de pedeapsă. Numai în așa fel se va atinge scopul pedepsei penale, astfel, în astfel de circumstanțe, instanta de fond incorect si neîntemeiat l-a achitat pe I. Glijin, pe motiv că faptele nu au fost săvîrșite de ultimul.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, judecînd cauza penală instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al coroborării lor, just ajungînd la concluzia că inculpatul I. Glijin necesită a fi achitat în baza art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal, deoarece faptele nu au fost săvîrșite de inculpat. Instanța de apel în urma evaluării integrale a probelor prezentate a ajuns la concluzia că există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului I. Glijin, conform acuzării, în comiterea infracțiunilor incriminate și în cadrul ședinței de judecată nu au fost aduse probe veridice suficiente care ar demonstra că ultimul a comis vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care a provocat decesul victimei prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, precum și lăsarea, cu bună știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate fie că el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal. Totalitatea probelor cercetate de către instanță nicidecum nu confirmă temeinicia învinuirii aduse, nefiind prezentate pe cauză suficiente probe pertinente, concludente și utile, care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare în privința inculpatului. Instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe referitor la faptul că n-a fost administrată nici o probă, care ar indica la cauzarea leziunilor corporale grave care au cauzat decesul lui E. Glijin de căre inculpat. Instanța de fond a motivat soluția sa de achitare prin faptul că nu există nici un martor, care ar confirma faptele incriminate, nu a fost efectuată o expertiză biologică a urmelor de sînge (atît din curte cît și de pe ușile saraiului) din gospodăria lui I. 5 Glijin, care să confirme proveniența lui, n-a fost depistat obiectul cu care s-au aplicat loviturile, n-au fost depistate basmaua, încălțămintea, bastoanele decedatei, n-au fost ridicate și cercetate hainele și încălțămintea inculpatului. Referitor la învinuirea adusă de lăsare în primejdie a lui E. Glijin instanța de fond a menționat, că odată ce nu este dovedit faptul cauzării de către inculpat a vătămărilor corporale grave părții vătămate E. Glijin, lăsînd-o pe aceasta în drum, inculpatul nu putea să-și dea seama că viața ei este în primejdie, în viziunea lui, E. Glijin, se afla în aceiași stare fizică și de sănătate ca de obicei și nu era lipsită de posibilitatea de a se deplasa, mai mult ca atît, la moment cînd inculpatul a lăsat-o pe E. Glijin în drum, nu erau condiții care ar fi expus victima unor vătămări imediate. Instanța de fond a considerat că probe incontestabile ce ar confirma săvîrșirea de către inculpat a faptelor incriminate nu au fost prezentate, fiind îndoieli, care nu au putut fi excluse pe parcursul cercetării judecătorești și nu-i posibil de declarat cu certitudine că inculpatul I. Glijin a săvîrșit infracțiunile ce i se impută, or potrivit jurisprudenței CEDO, vinovăția inculpatului trebuie dovedită „dincolo de orice dubii rezonabile”. Instanța de fond a conchis că există dubii rezonabile în ceea ce privește vinovăția lui I. Glijin de săvîrșirea infracțiunilor ce i se impută, aceste dubii n-au putut fi înlăturate, deaceea urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului. În urma cercetării integrale a probelor, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a considerat că nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare probele invocate de procuror, care tocmai că confirmă nevinovăția inculpatului în faptele incriminate, prin cercetarea probelor solicitată de acuzare în ședința instanței de apel nu s-a demonstrat acuzarea adusă și soluția instanței de apel este de menținere a sentinței de achitare în privința inculpatului I. Glijin. Instanța de apel a considerat că învinuirea adusă inculpatului I. Glijin în baza art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal, este bazată pe presupuneri, deoarece acuzarea a presupus numai că I. Glijin în seara zilei de 27 noiembrie anul 2013 ia aplicat lui E. Glijin mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, după care a tîrît-o de mîini și a scos-o în drum, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 59 ”A” din 24.04.2014 vătămare corporală GRAVĂ, periculoasă pentru viață, care în cazul dat au dus la moartea persoanei E. Glijin, conform investigației histologice leziunile s-au produs cu nu mai mult de 2-3 ore pînă la deces, aceste acțiuni incriminate nefiind confirmate prin probele cercetate că au fost comise de inculpat. Acuzarea, la fel, a presupus doar că I. Glijin în seara din zilei de 27.11.2013 spre 28.11.2013, după ce i-a cauzat cet. E. Glijin leziunile corporale sus-menționate, a tîrît- o de mîini și a scos-o în drum și fiind conștient de faptul că aceasta se afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, necătînd la faptul că știa despre primejdia în care ea se afla și avînd posibilitatea de a-i acorda ajutor, deoarece el însuși a pus-o în situația periculoasă pentru viață, intenționat a lăsat-o în drum, în sensul învinuirii aduse acțiunile respective nu au fost confirmate prin careva probe veridice. 6 Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 194 din 28.07.2014, leziunile corporale depistate în regiunea capului decedatei, au fost produse cu 1-2 ore înainte de deces, prin mecanism de lovire cu un corp(uri) contodent (e), au prezentat pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală GRAVĂ, iar producerea lor prin cădere liberă din poziție ortostatică este puțin probabilă. Deși este adusă învinuirea lui I. Glijin că a provocat în seara zilei de 27.11.2013 leziuni lui E. Glijin cu mîinile și picioarele, totodată conform raportului de expertiză medico-legală nr. 59 din 24.04.2014 se indică că s-au depistat la E. Glijin leziuni corporale grave, care s-au produs cu nu mai mult de 2-3 ore pînă la deces, iar conform raportului de expertiză medico-legală nr. 194 din 28.07.2014 se indică concluzia, că leziunile corporale depistate în regiunea capului decedatei au fost produse cu 1-2 ore înainte de deces, concluzie susținută și de specialistul audiat în ședința instanței de fond M. Herescu. Instanța de apel a ținut să specifice și faptul că, martorii audiați Glijin Zinaida, Secrii Gheorghe și Glijin Domnica au declarat că dimineața, aproximativ la orele 07.00-07.30 cînd a fost depistată E. Glijin era vie și a decedat peste vre-o 30 minute. Aceste relatări vin în contradicție cu cele indicate în învinuire privind loviturile aplicate de I. Glijin victimei anume în seara zilei de 27.11.2013, după ce a scos-o pe victimă în drum, precum și cu concluziile rapoartelor de expertiză nominalizate, care indică că leziunile grave lui E. Glijin au fost produse cu circa 2-3 ore, precum și cu 1-2 înainte de deces, la fel cu declarațiile specialistului M. Herescu, care la fel a susținut, că leziunile de la nivelul capului victimei conform investigației primare s- au produs cu nu mai mult de 2-3 ore pînă la deces, iar conform datelor investigației repetate leziunile corporale în regiunea capului au fost produse cu 1-2 ore înainte de deces. Instanța de apel a conchis că, în atare circumstanțe stabilite , ridică semne de întrebare timpul comiterii infracțiunii incriminate. La fe, faptul că acuzarea indică că capul lui E. Glijin era murdar de sînge și că prin procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost constatat că pragul verandei era murdar de sînge, la fel și ușile de la verandă și dormitor, nu pot fi luate în considerație ca probe certe în dovedirea vinovăției lui I. Glijin, deoarece, nu a fost stabilit prin concluziile expertului că sîngele indicat în procesul-verbal de cercetare la fața locului provine anume de la E. Glijin, nefiind stabilită apartenența sîngelui. Astfe, cele aduse spre învinuire inculpatului privind timpul comiterii faptelor contravin concluziilor expertizei în partea referitor la timpul producerii leziunilor corporale, contradicții pe care acuzarea nu le-a înlăturat în condițiile legii, aceste dubii nu au fost înlăturate de către acuzare și urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului. Instanța de apel a conchis că, nu pot fi reținute afirmațiile aduse în apel de procuror că instanta de fond la stabilirea circumstanțelor cauzei s-a bazat în exclusivitate numai pe declarațiile inculpatului I. Glijin, dîndu-le o apreciere incorectă precum că nu a comis infracțiunile și pe declarațiile martorilor precum că decesul cet. E. Glijin a survenit pe la orele 07.40-08.00, deoarece instanța de fond a 7 apreciat totalitatea de probe administrate pe caz, soluția de achitare nefiind bazată doar pe declarațiile inculpatului I. Glijin, ci pe lipsa pe caz a probelor de acuzare care servesc la constatarea infracțiunii și la identificarea făptuitorului crimelor incriminate. Instanța de fond în baza probelor cercetate, și nu doar a declarațiilor inculpatului, după cum se susține, a concluzionat despre nevinovăția inculpatului în faptele incriminate. Astfel, instanța de apel, în urma cercetării probelor, a ajuns la concluzia că soluția instanței de fond este una justă și motivată, nefiind prezente pe cauză dovezi în demostrarea vinovăției inculpatului în cele incriminate.

Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs de cizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, invocînd următoarele: - instanța de apel a examinat formal apelul și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel de către procuror și decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția: - la adoptarea soluției pe cauza respectivă instanțele de judecată nu au făcut o analiză obiectivă a probelor prezentate, nu a apreciat la justa valoare declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor și chiar a inculpatului, care în ansamblu lor și cu probele scrise prezentate de acuzare, examinate în instanța de fond și verificate în instanța de apel din punct de vedere a coraborărir nu trezesc îndoeli că, anume inculpatul Cilijin Ivan a comis vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care a provocat decesul victimei Elena Glijin prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, precum și lăsarea, cu bună știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate fie că el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal; - atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu au clarificat obiectiv circumstanțele cauzei examinate adoptînd decicizii de achitare ilegale. În rest a invocat argumente similare celor din cererea de apel.

Judecînd recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente: Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În corespundere cu art. 448 Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecînd recursul verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei și a oricăror documente noi prezentate în instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la 8 faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță conform materialelor din dosar,și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel : dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel, iar nerespectarea acestora se încadrează în temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în legătură cu ce urmează a fi casată decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs și în argumentarea poziției sale Colegiul reține: În primul rînd, în partea motivatoare a deciziei prin care a fost menținută sentința de achitare a inculpatului, instanța de apel a invocat că, ,,…Colegiul penal în urma evaluării integrale a probelor prezentate ajunge la concluzia că există dubii rezonabile în ceia ce privește vinovăția inculpatului Glijin Ivan conform acuzării în comiterea infracțiunilor incriminate și în cadrul ședinței de judecată nu au fost aduse probe veridice suficiente care ar demonstra că ultimul comis vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care a provocat decesul victimei prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal, precum și lăsarea, cu bună știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei înaintate, a bolii și a neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitate de a acorda 9 ajutor părții vătămate fie că el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal, totalitatea probelor cercetate de către instanță nicidecum nu confirmă temeinicia învinuirii aduse, nefiind prezentate pe cauză suficiente probe pertinente, concludente și utile, care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare în privința inculpatului”, însă, în opinia atît a recurentului, cît și a instanței de recurs, la adoptarea soluției de achitare a inculpatului I. Glijin, instanțele ierarhic inferioare nu au făcut o analiză obiectivă a probelor prezentate, nu au apreciat la justa valoare declarațiile succesorului părții vătămate, martorilor și chiar a inculpatului care sunt contradictorii. În acest context, Colegiul penal lărgit reține drept întemeiate argumentele procurorului referitor la faptul că, instanțele ierarhic inferioare în motivarea soluției adoptate au invocat că, inculpatul I. Glijin cu victima E. Glijin s-au despărțit la data de 27.11.2013 după orele mesei, el conducînd-o în drum după poartă numai de două ori, or, potrivit declarațiilor inculpatului date atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de fond, relevă faptul că el a scos-o pe victimă din ograda curții sale de mai multe ori ziua, inclusiv și noaptea, fapt ce și explică apariția leziunilor corporale grave la victimă cu 1-2 ore pînă la deces. Totodată, el a indicat că în drum a scos-o de mîini, iar bețele, broboada și încălțămintea rămăsese la el în ogradă, ceea ce este în contradicție cu concluzia instanțelor de fond precum că ,,..n-au fost depistate basmaua, încălțămintea și bastoanele decedatei”. Tot aici, instanța atenționează că, după cum a declarat inculpat că a ridicat-o pe victimă din spate și a scos-o în drum, nu permite a concluziona că ultimul putea să-și murdărească mîinele de sîngele victimei care curgea din nas și de care victima era murdară numai pe față, încît inculpatul să lase urme de sînge cu propriile mîini pe ușa de la intrare a casei sale și în dormitor. De asemenea, este de remarcat și faptul că, deși instanțele de fond au recunoscut că E. Glijin a decedat în rezultatul vătămărilor corporale grave, cauzate ei cu aproximativ 1-2 ore înainte de deces, și că, posibil, în cazul acordării ajutorului medical specializat în timp util, ar fi supravețuit, astfel, acceptînd afirmațiile învinuirii, cu care a fost deacord și inculpatul, însă, a dat apreciere doar poziției inculpatului cu privire la nevinovăția acestuia, fapt, care pune la îndoială criteriul de apreciere și selectare a probelor de către instanțele de judecată în mod unilateral. Rezumînd cele expuse mai sus, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, pripit ajungînd la concluzia că atît organul de urmărire penală, cît și acuzatorul de stat n-au prezentat probe convingătoare din conținutul cărora ar reieși că I. Glijin ar fi comis infracțiunile imputate prin rechizitoriu. Instanța de recurs mai menționează că, instanța de apel în decizia sa a analizat superficial probele prezentate de partea acuzării, nu a apreciat la justa valoare circumstanțele de fapt ce reies din declarațiile martorilor D. Glijin, M. Glijin, I. Secrii, M. Zubco, declarațiile specialistului M. Herescu, șef al SML Soroca, făcute în coroborare cu concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr. 59 A din 14.04.2014, conform cărora excoriațiile intermitente sub formă liniară, paralele, 10 dispuse vertical, depistate la cet. E. Glijin, s-au produs în rezultatul fricțiunii cu (de) o suprafață rugoasă (posibil și de sol) care a acționat în direcția cefalo-lombară, posibil cînd victima a fost tîrîtă pe spate cu capul înainte, de asemenea, menționînd că, conform pct. 3 al raportului menționat , leziunile corporale la cet. E. Glijin nu s- au putut produce în rezultatul căderii corpului pe un plan dur contodent, dar sunt rezultatul unei traume prin impact, prin multiple lovituri cu obiecte dure contodente, aplicate asupra capului. Or, potrivit art. 99 alin. (2), 100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța urma ca probele administrate în procesul penal să le verifice sub toate aspectele și obiectiv. Astfel, aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs, deoarece soluționarea chestiunii respective ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel, care conform art. 414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelul din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate. Toate aceste împrejurări, dar și mijloacele de probă invocate și administrate de către acuzare în instanța de apel au fost neglijate de către instanța de judecată, ceea ce denotă că instanța de apel a judecat superficial cauza penală dedusă judecății, ignorîndu-se cu desăvîrșire principiul aflării adevărului. Reieșind din constatările expuse în prezenta decizie, Colegiul penal lărgit conchide că în speța de referință, se atestă prezența erorilor de drept prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocate de recurent în cererea de recurs, erori care nu pot fi corectate de către instanța de recurs. În atare împrejurări, se impune soluția admiterii recursului de pe rol, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Totodată, la o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe argumentat și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Prisacari Lilia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui Glijin Ivan 11 Vasile și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Pronunțarea integrală la data de 05 iulie 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Elena Covalenco Liliana Catan Iurie Diaconu 12