1ra-751/2017 — art. 151 alin. 4 CP și art. 163 alin. 2 lit. a CP

1ra-751/2017 — art. 151 alin. 4 CP și art. 163 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-751/17

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TOMA Nadejda

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Gaina Rodica în

numele inculpatului Glijin Ivan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

GLIJIN Ivan Vasile născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:

1) 16.09.2014-30.12.2014;

Instanța de apel:

1) 15.01.2015-18.11.2015;

2) 12.07.2016-21.12.2016;

Instanța de recurs:

1) 19.02.2016-07.06.2016;

2) 09.03.2017-23.05.2017.

Asupra recursului ordinar declarat de avocata Gaina R. în numele inculpatului,

Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal și art. 163 alin. (2) lit. a)

Cod penal, a fost achitat, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de inculpat, totodată s-a

dispus și reabilitarea acestuia.

la domiciliul său din sat. Cerlina, r-nul Soroca, a observat că pe pragul saraiului se afla

cet. Glijin E. căreia i-a solicitat să plece din ograda lui. Din motiv că ultima refuza să

plece din gospodăria sa, acesta a încercat să o conducă în drum din ogradă, în legătură cu

care fapt între ei s-a inițiat un conflict, în rezultatul căruia Glijin I. intenționat i-a aplicat

lui Glijin E. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului,

după care a târât-o de mâini și a scos-o în drum cauzîndu-i, conform raportului de

1

expertiză medico-legală nr. 59 din 24 aprilie 2014, vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață, care au dus la decesul ultimei. Potrivit raportului nominalizat, leziunile

suportate au avut caracter vital, conform investigației histologice, și au fost produse cu nu

mai mult de 2-3 ore înainte de survenirea decesului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 194 din 28 iulie 2014, leziunile

corporale depistate în regiunea capului decedatei, au fost produse cu 1-2 ore înainte de

deces, prin mecanism de lovire cu un corp(uri) contondent(e), au prezentat pericol pentru

viață și se califică ca vătămare corporală gravă, iar producerea lor prin cădere liberă din

poziție ortostatică este puțin probabilă.

Totodată, Glijin I. a fost învinuit că, în seara zilei de 27 noiembrie 2013 spre 28

noiembrie 2013, după ce i-a cauzat lui Glijin E., leziunile corporale sus menționate, a

târât-o de mâini pe aceasta și a scos-o în drum, fiind conștient de faptul că dînsa se afla

într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza

vârstei înaintate, a bolii și a neputinței, deși știa despre primejdia în care ea se afla și

avînd posibilitatea de a-i acorda ajutor, deoarece el însuși a pus-o în situația periculoasă

pentru viață, intenționat a lăsat-o în drum.

În drept, reieșind din baza factologică expusă supra, acțiunile incriminate lui Glijin

I. au fost încadrate juridic în prevederile art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. a) Cod

penal.

procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Glijin I. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.151 alin.(4) și art. 163 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în baza art.

151 alin.(4) Cod penal - 12 ani închisoare, iar în baza art. 163 alin.(2) lit. a) Cod penal - 2

ani închisoare și în temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial, să-i fie stabilită

acestuia pedeapsa definitivă de 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

Procurorul a invocat că prima instanță a apreciat tendențios circumstanțele cauzei,

respectiv incorect, vădit neîntemeiat și ilegal 1-a achitat pe Glijin I., pe ambele capete de

acuzare, bazîndu-se în exclusivitate numai pe declarațiile acestuia și a martorilor, care au

specificat precum că decesul lui Glijin E. a survenit pe la orele 07.40-08.00.

Totodată, procurorul a afirmat că declarațiile lui Glijin I., date de acesta în calitate

de bănuit, învinuit și inculpat și poziția instanței de fond, sunt contradictorii, or Glijin I.,

cunoștea despre faptul că Glijin E. se deplasa doar cu ajutorul a două bețe, mai mult ca

atît dînsul a concretizat că personal a scos-o în drum din gospodăria sa de mai multe ori

pe parcursul nopții, urmele de sânge din gospodăria sa (inclusiv din casă) îi aparțineau

acesteia, fapt ce nu a fost infirmat de inculpat nici în cadrul întocmirii procesului-verbal

de cercetare la fața locului (în gospodăria și în prezența sa). În ansamblu, toate aceste

circumstanțe au confirmat că inculpatul a lăsat-o pe Glijin E., cu bună știință fără ajutor

într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza

vârstei înaintate, a bolii și a neputinței, prin cauzarea leziunilor corporale, iar instanța de

fond nu a luat în considerație aceste circumstanțe.

2

Apelantul a considerat că argumentul primei instanțe referitor la aceea că nu au fost

administrate probe care ar indica direct la cauzarea leziunilor corporale victimei anume

de către Glijin I., sunt nefondate, deoarece partea acuzării a prezentat suficiente probe în

acest sens.

De asemenea, procurorul a specificat că, incorect instanța de fond a pus la baza

sentinței de achitare declarațiile precum că decesul cet. Glijin E. a survenit pe la orele

07.40-08.00. Or, acestea se contrazic cu declarațiile specialistului Herescu M., șef al

SML Soroca, care a menționat că leziunile de la nivelul capului, conform investigației

histologice, s-au produs nu mai mult de 2-3 ore pînă la deces. Conform datelor

investigației histologice repetate, leziunile corporale din regiunea capului au fost produse

cu circa 1-2 ore înainte de deces, Herescu M. a mai declarat că luând în considerație

faptul că moartea a survenit în rezultatul traumei craneo-cerebrale cu acumularea treptată

a unui hematom subdural de circa 120, care și a dus la moarte prin compresia crierului, se

poate confirma că în caz de asistență medicală specializată în timp util, nu se exclude

faptul că s-ar fi putut salva viața decedatei.

La fel, apelantul a menționat că, instanța a recunoscut că Glijin E., a decedat în

rezultatul vătămărilor corporale grave cauzate cu aproximativ 1-2 ore înainte de deces, și

că, posibil, în cazul acordării ajutorului medical specializat în timp util, ar fi supraviețuit

și a acceptat afirmațiile învinuirii, cu care a fost de acord și inculpatul, că petele din

curtea și casa inculpatului sunt pete de sânge provenite de la decedata Glijin E., a dat

apreciere doar poziției inculpatului cu privire la nevinovăția acestuia, fapt care pune la

îndoială criteriul de apreciere și selectare a probelor de către instanța de fond în mod

unilateral.

respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței de achitare fără

modificări.

instanță a respectat normele procesual-penale, a verificat complet, sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al coroborării lor, just ajungând la concluzia că Glijin I. urmează a fi

achitat în baza art. 151 alin. (4) și art. 163 alin. (2) lit. a) Cod penal, deoarece faptele

incriminate acestuia nu au fost săvârșite de inculpat.

Instanța de apel, în urma evaluării integrale a probelor prezentate, a ajuns la

concluzia că există dubii rezonabile vizavi de vinovăția lui Glijin I., care urmează a fi

interpretate în favoarea acestuia, or în cadrul ședinței de judecată nu au fost aduse careva

probe veridice și suficiente care ar demonstra că ultimul a comis vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale și a sănătății care a provocat decesul victimei prevăzută de

art. 151 alin. (4) Cod penal, precum și lăsarea, cu bună știință, fără ajutor a unei persoane

care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva

din cauza vârstei înaintate, a bolii și a neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie și

a avut posibilitatea de a-i acorda ajutor părții vătămate, prevăzută de art. 163 alin. (2) lit.

a) Cod penal. Totalitatea probelor cercetate de către instanță nicidecum nu confirmă

3

temeinicia învinuirii aduse, nefiind prezentate pe cauză suficiente probe pertinente,

concludente și utile, care pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Instanța de apel a considerat justă soluția primei instanțe referitor la faptul că, la

caz, nu a fost administrată nici o probă, care ar indica indubitabil că cauzarea leziunilor

corporale grave care au provocat decesul lui Glijin E., au fost comise de către inculpat.

Astfel, s-a apreciat că corect prima instanță a menționat că nu există nici un martor,

care ar confirma faptele incriminate, nu a fost efectuată o expertiză biologică a urmelor

de sânge (atît din curte, cît și de pe ușile saraiului) din gospodăria inculpatului, care să

confirme proveniența lui, n-a fost depistat obiectul cu care s-au aplicat loviturile, n-au

fost depistate basmaua, încălțămintea, bastoanele decedatei, n-au fost ridicate și cercetate

hainele și încălțămintea inculpatului.

Referitor la învinuirea adusă privind lăsare în primejdie a lui Glijin E., instanța de

fond corect a menționat, că odată ce nu este dovedit faptul cauzării de către inculpat a

vătămărilor corporale grave părții vătămate Glijin E., lăsând-o pe aceasta în drum,

inculpatul nu putea să-și dea seama că viața ei este în primejdie, în viziunea lui, partea-

vătămată se afla în aceiași stare fizică și de sănătate ca de obicei și nu era lipsită de

posibilitatea de a se deplasa, mai mult ca atît, la moment cînd Glijin I. a lăsat-o pe Glijin

E., în drum nu erau condiții care ar fi expus victima unor vătămări imediate.

În urma cercetării tuturor probelor, instanța de apel a conchis că, corect s-a reținut

faptul că nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare probele menționate de procuror,

care din contra confirmă nevinovăția inculpatului. Astfel, instanța de apel a considerat că

învinuirea adusă lui Glijin I., este bazată pe presupuneri, deoarece acuzarea a presupus

numai că inculpatul în seara zilei de 27 noiembrie 2013 i-a aplicat lui Glijin E., mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, după care a târât-o de

mâini și a scos-o în drum, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

care în cazul dat au dus la moartea lui Glijin E.

Partea acuzării, la fel, a presupus doar că inculpatul, după ce i-a cauzat lui Glijin E.,

leziunile corporale sus-menționate, a târât-o de mâini și a scos-o în drum și fiind

conștient de faptul că aceasta se afla într-o stare periculoasă pentru viață, fiind lipsită de

posibilitatea de a se salva din cauza vârstei înaintate, a bolii și a neputinței, deși știa

despre primejdia în care ea se afla și avînd posibilitatea de a-i acorda ajutor, deoarece el

însuși a pus-o în situația periculoasă pentru viață, intenționat a lăsat-o în drum.

Mai mult, s-a menționat că, reieșind din raportul de expertiză medico-legală nr. 59

din 24 aprilie 2014, leziunile corporale la Glijin E. au fost produse cu nu mai mult de 2-3

ore pînă la survenirea decesului acesteia, iar conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 194 din 28 iulie 2014 s-a indicat că leziunile corporale depistate în regiunea

capului decedatei au fost produse cu 1-2 ore înainte de deces, concluzie susținută și de

specialistul audiat în ședința instanței de fond Herescu M.

Instanța de apel a ținut să specifice și faptul că, martorii audiați Glijin Z., Secrii Gh.

și Glijin D. au declarat că dimineața, aproximativ la orele 07.00-07.30 cînd a fost găsită

Glijin E., aceasta era vie și a decedat peste vreo 30 min. Aceste declarații vin în

contradicție cu cele indicate de partea acuzării în rechizitoriu privind loviturile aplicate

4

de inculpat victimei anume în seara zilei de 27 noiembrie 2013, după ce a scos-o pe

victimă în drum, precum și cu concluziile rapoartelor de expertiză nominalizate, care

indică că leziunile grave depistate la Glijin E., au fost produse cu circa 2-3 ore, precum și

cu 1-2 ore înainte de deces, la fel cu declarațiile specialistului Herescu M., care a susținut

că leziunile de la nivelul capului victimei, conform investigației primare s-au produs cu

2-3 ore pînă la deces.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, în atare circumstanțe, ridică semne de

întrebare timpul comiterii infracțiunilor încriminate inculpatului.

La fel, faptul că partea acuzării a indicat că capul lui Glijin E., era murdar de sânge

și că prin procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost constatat că pragul și ușile

verandei și dormitorul era murdare de sânge, nu pot fi luate în considerație ca probe certe

în dovedirea vinovăției inculpatului, deoarece nu a fost stabilit prin concluziile expertului

că sângele indicat în procesul-verbal de cercetare la fața locului provine anume de la

Glijin E., nefiind stabilită apartenența acestuia.

Instanța de apel a conchis că, nu pot fi reținute afirmațiile aduse în apel de procuror

precum că prima instanță judecînd cauza și adoptînd soluția de achitare s-a bazat în

exclusivitate numai pe declarațiile inculpatului și pe declarațiile martorilor precum că

decesul lui Glijin E. a survenit pe la orele 07.40-08.00. Pe cînd din actele cauzei, s-a

constatat că instanța de fond în baza probelor cercetate, și nu doar a declarațiilor

inculpatului, după cum se susține, a concluzionat despre nevinovăția lui Glijin I.

ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecări cauzei de către aceiași

instanța de apel, în alt complet de judecată, iar în motivarea recursului au fost punctate

următoarele argumente:

- instanța de apel a examinat formal apelul și nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în cerere de către procuror, iar decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- instanțele nu au făcut o analiză obiectivă a probelor prezentate, nu au apreciat la

justa valoare declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor și chiar a inculpatului,

care în ansamblu cu celelalte probe scrise nu trezesc îndoieli că anume inculpatul a comis

infracțiunile incriminate acestuia.

2016 recursul declarat de procuror a fost admis, cu casarea totală a deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

amănunțit aspectele învinuirii înaintate lui Glijin I. La fel, instanța de recurs a specificat

că instanța de apel a analizat superficial probele prezentate de partea acuzării, nu a

apreciat la justa valoare circumstanțele de fapt ce reies din declarațiile martorilor: D.

Glijin, M. Glijin, I. Secrii, M Zubco, declarațiile specialistului M. Herescu, concluziile

din raportul de expertiză medico-legală nr. 59 A din 24 aprilie 2014. Or, potrivit art. 99

alin. (2), art.100 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța urma să verifice sub toate

5

aspectele și obiectiv toate probele administrate în procesul penal. Toate aceste

împrejurări au fost neglijate de către instanța de apel, ceea ce denotă că instanța a judecat

superficial cauza penală dedusă judecății, ignorând cu desăvîrșire principiul aflării

adevărului.

decembrie 2016 a fost admis apelul procurorului, cu casarea totală a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Glijin I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.(4)

Cod penal la 12 ani închisoare și în baza art. 163 alin.(2) lit. a) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal și pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial lui Glijin I. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 12 ani și 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis.

Totodată, s-a dispus arestarea imediată a lui Glijin I. din sala de judecată.

infracționale imputate inculpatului prin rechizitoriu și a menționat că analizând probele

administrate în ansamblu, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării, apreciindu-le conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, a ajuns la

concluzia că vinovăția inculpatului Glijin I., a fost pe deplin dovedită. Instanța a apreciat

critic declarațiile inculpatului date în ședința instanței de apel, deoarece vin în

contradicție cu cele declarate de dînsul în instanța de fond și în cadrul urmăririi penale.

Totodată, instanța a specificat că concluzia despre vinovăția inculpatului a fost

constatată și reieșind din declarațiile martorilor: D. Glijin, M. Glijin, I. Secrii, M. Zubco

și declarațiile specialistului Vl. Herescu, în coroborare cu concluziile din raportul de

expertiză medico-legală nr. 59 A din 24 aprilie 2014.

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului instanța de apel a luat în considerație

gravitatea infracțiunilor săvârșite de Glijin I., motivul acestora, personalitatea celui

vinovat, circumstanțele care atenuează și agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra inculpatului, ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea lui va fi

posibilă prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani și 6

luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

numele inculpatului Glijin I., atacă decizia instanței cu recurs ordinar și solicită casarea

acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt complet de

judecată și cu eliberarea inculpatului din arest din momentul adoptării deciziei instanței

de recurs.

În susținerea cerințelor sale, recurenta menționează că instanța de apel nu a fost în

drept să pronunțe o hotărîre de condamnare, bazându-se exclusiv pe probele examinate de

prima instanță, care au fost puse la baza achitării lui Glijin I. Instanța de apel urma să

purceadă la o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a anumitor martori ai acuzării

6

solicitați de părți (hotărîrile CtEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007,

audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorială,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului.

La caz, recurenta susține că instanța de apel, examinând apelul, a dispus audierea

nemijlocită a inculpatului Glijin I. și a succesorului părții vătămate Glijin V., însă nu au

fost audiați martorii: Glijin Zinaida, Glijin Aurelia, Glijin Domnica, Secrii Gheorghe,

Herescu Mihail.

Prin urmare, partea apărării subliniază că instanța de apel incorect a aplicat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, termenul de examinare a cauzei fiind unul

foarte scurt, a fost o examinare pur formală și superficială, cu audierea numai a

succesorului părții vătămate și a inculpatului Glijin I.

Mai mult ca atît, instanța de apel nici într-un fel nu și-a motivat soluția cu referire la

pedeapsa aplicată inculpatului Glijin I., în pct. 16 din decizia contestată nu se regăsesc

caracteristici nemijlocite a inculpatului Glijin I., instanța de apel și-a motivat soluția în

latura stabilirii pedepsei bazîndu-se pe dispozițiile generale prevăzute de art. 61 și 75 CP,

fără să facă o analiză a personalității inculpatului Glijin I.

Recurenta invocă că nu poate fi vorba despre echitate socială în cazul condamnării

inculpatului la 12 ani și 6 luni de închisoare, atâta timp cît nu există probe pertinente,

care ar demonstra implicarea lui Glijin I. în săvîrșirea infracțiunilor imputate acestuia

prin rechizitoriu.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10),

16) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de

partea apărării, menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Soluția instanței de recurs se întemeiază pe prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit.

c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecînd recursul instanța este în drept să-l

admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată la această etapă a procedurilor.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia. Prin alte cuvinte, instanța de

recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să dispună casarea

integrală a acesteia, atunci cînd se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în

consecință, la afectarea echității procedurii desfășurate în privința inculpatului.

7

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, declanșînd o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de

drept adică odată exercitat produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atît în fapt, cît și în drept, instanța avînd posibilitatea de a da o nouă

apreciere probelor acumulate în dosar.

Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze suplimentar

probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul

cum au fost evaluate de prima instanță), precum și să administreze probe noi, pentru

elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Totodată, urmează a se consemna că, procedura de examinare a apelului, după o

hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță prezintă unele particularități aparte. În

acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 din Convenția Europeană, așa cum

acestea au fost interpretate și aplicate, și prevederile art. 415 alin. (2)1 Cod de procedură

penală, potrivit cărora după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța

de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de

judecată a instanței de apel, precum și fără audierea martorilor acuzării, în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorială, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea unei persoane.

Față de cele ce preced, Colegiul evidențiază că instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărîre de condamnare, bazîndu-se exclusiv pe lucrările primei instanțe, în

temeiul cărora s-a dispus achitarea inculpatului. Or, după o hotărîre de achitare

pronunțată de prima instanță, acuzatorul de stat este obligat în instanța de apel să solicite

o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a martorilor acuzării, declarațiile cărora sunt

probe în acuzare, în măsură să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului. Administrarea mijloacelor de probă se desfășoară după regulile generale

prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce permite instanței

să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau martori, precum și reacțiile

acestora la întrebările adresate.

În contextul dat, Colegiul consideră relevant de a specifică că, pentru corectitudinea

judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în

dosar. De altfel, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe anume pentru

lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în condiții de

nemijlocire, publicitate și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a probelor de

către instanța de judecată pentru formularea opiniei vizavi de vinovăția persoanei trimise

în judecată.

Or, atunci cînd unei persoane i se reproșează săvîrșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente

care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune

și a fost comisă anume de inculpat. Principala problemă pusă în discuție pe o cauză

penală este vinovăția persoanei trimise în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta

este acuzată. În cauza de față problema vinovăției este determinată de chestiunea dacă au

8

fost sau nu comise fapte infracționale prevăzute de art. 151 și 163 Cod penal de către

Glijin I., după cum pledează procurorul.

Ca atare, avocata Gaina R. în cererea de recurs critică anume faptul că instanța de

apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale și a constatat vinovăția inculpatului

bazîndu-se preponderent pe probele cercetate de prima instanță, puse la baza achitării lui

Glijin I.

Verificînd actele cauzei în raport cu criticele recurentei, instanța de recurs constată

că acestea sunt întemeiate, iar instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile legale

pertinente în acest sens și nu a audiat nemijlocit martorii acuzării a căror declarații

influențează în mod direct justa soluționare a acestei cauze, prin aceasta încălcînd

dispoziția art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Așadar, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din data de 20 octombrie

2016, instanța de apel în cadrul cercetării judecătorești a audiat inculpatul Glijin I. și

succesorul părții vătămate Glijin V., a căror declarații au fost anexate la procesul-verbal,

iar celorlalte probe procurorul le-a dat citire, cu consemnarea faptului dat în procesul-

verbal. (a se vedea f.d. 120-121, vol. II)

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat declarațiile date de

martorii acuzării și anume de: Glijin Zinaida, Glijin Aurelia, Glijin Domnica, Secrii

Gheorghe și de expertul Herescu Mihail, care au fost puse de către prima instanță la baza

sentinței de achitare. Adică, avînd la bază aceleași probe, instanța de apel, din contra, a

statuat că acestea confirmă vinovăția inculpatului pe ambele capete de acuzare.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră relevant de a reitera unele pasaje din

declarațiile martorilor menționați, pentru a accentua importanța mărturiilor făcute de

aceștia:

„Martorul Glijin Zinaida, în ședința instanței de fond, a declarat că lucrează în

calitate de asistentă medicală la Oficiul Medicilor de Familie din sat. Cerlina, r-nul

Soroca, La 28.11.2013 ea se afla acasă și pe la orele 7.30 a fost telefonată de către

Cebotari Natalia, care a chemat-o în mahalaua ei, deoarece a găsit în drum o femeie

înghețată. Imediat a plecat la locul indicat de ultima, care era situat la o distanță de 300

metri de la casa sa. Pînă acolo ea a mers 10-15 min. În acea dimineața era frig de

aproximativ 1-2 grade cu minus. Ajungînd la fața locului, lîngă poarta lui Secrii Gh.

erau mai multe persoane și anume: Glijin Domnica, Secrii Iulia, Glijin Maria și alții.

Glijin Z. a concretizat că, întorcînd-o pe Elena a văzut în regiunea feței deformări la

locul pe care ea a stat cu fața la pămînt, alte leziuni corporale nu a văzut. Referitor la

corpul cet. Glijin E. a menționat că era poziționat paralel cu gospodăria lui Glijin I. și

anume cu spatele spre gospodăria acestuia, iar bețele cu ajutorul cărora decedata se

deplasa este sigură că nu erau la fața locului și nici în apropiere de corpul acesteia.

Martorul Glijin Domnica, în ședința instanței de fond a declarat că este vecina lui

Glijin I., care locuiește în partea dreaptă a gospodăriei ei. …. Dar a doua zi dimineața

pe la orele 7.00 ea a ieșit la fîntînă și, în fața gospodăriei lui Secrii Gh. a văzut o femeie

culcată pe o parte pe pămînt ….

9

Martorul Herescu Mihail, medic legist, în ședința instanței de fond a declarat că,

activează în calitate de șef al SML Soroca. Referitor la excoriațiile intermitente sub

formă de linii paralele dispuse vertical, depistate la cet. Glijin E., a menționat că s-au

produs în rezultatul fricțiunii cu o suprafață rugoasă (posibil și de sol) care a acționat în

direcția chefalo-lombară, posibil cînd victima era tîrîtă pe spate cu capul înainte. M.

Herescu ținînd cont de concluziile din raportul de expertiză medico-legală nr. 59 din

24.04.2014, a declarat că se poate confirma că victima după producerea unei astfel de

traume, își pierdea cunoștința și nu putea să se deplaseze independent.”

Din declarațiile inculpatului se constată că, dînsul a pledat pe tot parcursul

procesului penal că este nevinovat și a susținut că, doar a scos-o pe Glijin E. din ograda

sa în drum, nu i-a aplicat careva leziuni corporale.

Față de cele expuse, instanța de recurs conchide că, instanța de apel și-a întemeiat,

inter alia, hotărârea de condamnare pe declarațiile martorilor: Glijin Zinaida, Glijin

Domnica și cele ale expertului Herescu Mihail, fără a-i fi ascultat ea însăși.

În acest sens, Colegiul subliniază că din moment ce o declarație, fie că este

efectuată de un martor sau de către un expert, este susceptibilă să fondeze, substanțial,

condamnarea inculpatului, aceasta constituie o mărturie în sprijinul acuzării, ceea ce

denotă că garanțiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenție îi sunt aplicabile. Nu se

contestă faptul că era de competența instanței de apel să aprecieze probatoriul din dosar,

cu toate acestea, inculpatul a fost declarat vinovat pe baza acelorași probe care au făcut ca

prima instanță să se îndoiască de temeinicia acuzației ce i-a fost incriminată prin

rechizitoriu și au fost puse la baza achitării lui.

Din aceste considerente, se poate concluziona că Curtea de Apel nu și-a îndeplinit

obligația de a rejudeca cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărîrii

de condamnare în privința lui Glijin I. probele decisive care urmează a fi cercetate în

condițiile nemijlocirii și contradictorialității, dîndu-i astfel posibilitatea inculpatului de a

se apăra efectiv împotriva acuzației aduse în baza art. 151 și 163 Cod penal.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit nu este convins că chestiunile

asupra cărora Curtea de Apel trebuia să se pronunțe, atunci când l-a condamnat pe Glijin

I. și, astfel, a anulat hotărârea de achitare în privința acestuia dată de către prima instanță,

au fost examinate în mod corespunzător, ca o chestiune de proces echitabil, fără

aprecierea directă a probelor, în particular se au în vedere declarațiile martorilor

nominalizați mai sus. Colegiul se raliază în acest sens statuărilor date de Curtea

Europeană într-o cauză similară, care a stabilit că cei care au responsabilitatea de a decide

cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să fie în măsură

să audieze victimele, învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea

declarațiilor date de aceștia (a se vedea, a contrario, Kashlev c. Estonia, nr. 22574/08, §§

48-50, 26 aprilie 2016). Evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi

îndeplinită, de obicei, numai prin darea citirii declarațiilor martorilor, după cum a

procedat de altfel în cauza deferită judecății instanța de apel. În lumina celor expuse, se

consideră că condamnarea lui Glijin I., fără o audiere repetată a martorilor declarațiile

cărora constituie o mărturie susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial acuzarea,

10

după ce acesta a fost achitat de prima instanță, a fost contrară garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul art.6 § 1 din Convenție.

Rezumînd cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să descrie fapta comisă de inculpat

și probele puse la baza condamnării lui Glijin I.

Una din condițiile adoptării unei hotărîri judecătorești legale este respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, ceea ce, la caz, nu a fost respectat de către instanța

ierarhic inferioară.

În aceste împrejurări, Colegiul penal lărgit consideră că, erorile comise nu pot fi

înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-penale. Din atare considerente,

încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra necesității

de a casa decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în

cumul, la justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină

seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Subsidiar, instanța de recurs ține să remarce că, Glijin I. urmează a fi eliberat din

penitenciar, dacă în privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau

acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești, din motiv că se

casează decizia instanței de apel, prin care dînsul a fost condamnat, astfel fiind în vigoare

sentința de achitare, legalitatea căreia va fi verificată la rejudecarea cauzei.

penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Gaina Rodica în numele inculpatului

Glijin Ivan, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21

decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Glijin Ivan Vasile, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

11

Glijin Ivan Vasile urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în privința lui nu este

aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau acesta nu execută pedeapsa penală în

baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 22 iunie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător TOMA Nadejda

12