1ra-950/2014 — art. 151 al. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 al. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-950/2014 — art. 151 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-950/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Elena Covalenco,
judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,
în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a
recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 06 februarie 2014, de avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului
Mînzat Ivan Mihail, născut la 29.01.1975, originar din satul
Țepilova raionul Soroca.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 16.01.2012 pînă la 18.04.2013;
Instanța de apel de la 07.05.2013 pînă la 06.02.2014;
Instanța de recurs de la 16.04.2014 pînă la 25.06.2014.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 18 aprilie 2013, Mînzat Ivan a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin. (2) lit. d) Cod
penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni,
cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, instanța a constatat că, Mînzat Ivan la 12
august 2006, în jurul orelor 19.00, pe cîmpul dintre satele Țepilova și Hristici, r-nul
Soroca, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Mînzat Mihail și încă o persoană în
privința căruia cauza penală a fost disjunsă, în urma unui conflict cu Eftodi Eustafie
locuitor al s. Hristici, r-nul Soroca, toți împreună l-au lovit pe ultimul cu pumnii și
picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i părții vătămate leziuni corporale
grave periculoase pentru viață.
Acțiunile lui Mînzat Ivan au fost calificate în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod
penal, cu indicii de calificare „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale,
care este periculoasă pentru viață, săvîrșită de mai multe persoane”.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
- avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului Mînzat Ivan, care a
solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului în
conformitate cu prevederile art. 390 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală,
motivînd că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Apărătorul a invocat că, sentința
instanței este ilegală, deoarece vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal nu și-a găsit confirmarea pe parcursul examinării
cauzei penale; instanța urma să dea apreciere critică declarațiilor reprezentantului
părții vătămate Rusu R., deoarece ele se contrazic cu declarațiile martorilor Maxian
V. și Chihaia S., unde Rusu R. din start a depus alte declarații decît cele făcute în
instanța de judecată referitor la întrebuințarea de către partea vătămată E. Eftodi în
seara de 12.08.2006 a băuturilor alcoolice, instanța nu a luat în considerație faptul că
organul de urmărire penală a cunoscut despre faptul că E. Eftodi în seara de
1
12.08.2006 a fost găsit și adus acasă de V. Maxian, care a spus rudelor că E. Eftodi a
căzut din căruță, fapt care nu a fost cercetat mai amplu, astfel organul de urmărire
penală nu și-a atins scopul prevăzut la art. 252 Cod de procedură penală, în ce
privește obligația de a întreprinde toate măsurile în cercetarea sub toate aspectele,
completă și obiectivă a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului; instanța
nu a luat în considerație faptul că declarațiile martorilor V.Bulmaga și M. Rotari
diferă, astfel declarațiile lor nu pot fi puse la baza sentințe de condamnare a lui I.
Mînzat; instanța de fond nu a individualizat circumstanțele în care lui E. Eftodi i s-au
cauzat leziunile corporale, probele puse la baza sentinței de condamnare sunt bazate
pe presupuneri;
- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, motivînd că fapta nu a fost săvîrșită de el, sentința instanței de fond este
ilegală și vina sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod
penal nu și-a găsit confirmarea pe parcursul examinării cauzei date în instanța de
judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2014,
au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul Dlujanschi Elic și de
inculpatul Mînzat Ivan cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a
verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat
probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,
concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului I. Mînzat
în fapta incriminată, făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art.
151 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale,
care este periculoasă pentru viață, săvîrșită de mai multe persoane. Totodată, instanța
de fond, corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de
circumstanțele cauzei.
Avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului Mînzat Ivan, făcînd
trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat
recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel solicită casarea acesteia cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui I. Mînzat. Recurentul invocă
repetat aceleași temeiuri ca și în apel, totodată menționează că, instanța de apel a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
2
Recurentul critică decizia referindu-se la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat aspra tuturor motivelor
invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, însă în fapt, nu a specificat asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de
apel, ori, criticile aduse se referă la dezacordul cu aprecierea probelor.
Analizînd textul recursului, Colegiul penal constată că, acesta întru totul
coincide cu apelul declarat de același autor, iar temeiurile invocate au fost pe deplin
verificate, analizate și motivate în decizia instanței de apel, în conformitate cu
prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.
Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate
legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu
respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o
apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu
privire la vinovăția inculpatului I. Mînzat în comiterea infracțiunii incriminate lui în
baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate
cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.
În ce privește criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei
decizii, prin care susține că I. Mînzat nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii
incriminate, Colegiul penal constată că acestea au format obiect de discuție la
judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare
corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd
în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.424
alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor
motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare a hotărîrii în cauză, urmează a se
constata că recursul declarat de acesta este vădit neîntemeiat.
Astfel, instanța de apel, menținînd sentința a relatat că, vinovăția lui I. Mînzat se
confirmă prin: declarațiile succesorului părții vătămate R. Rusu, a martorilor L. Rusu,
A. Șoimu, V. Bulimaga, V. Eftodi, M. Rotaru, precum și actele cauzei: procesul-
verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 21.05.2007; raportul de
expertiză medico-legală nr. 92/D din 17.10.2006, ș.a..
La fel, instanța de recurs menționează că, din textul recursului, se evidențiază că
recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute
la pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de
recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.
Criticînd decizia instanței de apel, recurentul nu a acordat deplină eficiență
normelor procesual-penale sus enunțate și, astfel, nu a fost în măsură să identifice
aspectele de drept care să vină în contradicție evidentă și controversată cu temeiurile
de fapt și de drept relevate în decizia instanței de apel, care au dus la respingerea
apelului, cu menținerea sentinței atacate.
În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele
ilegalității deciziei de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță
generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct.5) Cod de procedură
penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.
3
Din considerentele menționate Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
recursului ordinar declarat de avocatul Dlujanschi Elic în numele inculpatului I.
Mînzat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Bălți din 06 februarie 2014, de avocatul Dlujanschi Elic în numele
inculpatului Mînzat Ivan, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 23 iulie 2014.
Președinte: Elena Covalenco
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
4