1ra-765/2014 — Art.151 al.4 CP

1ra-765/2014 — Art.151 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-765/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Elena Covalenco

Judecători – Liliana Catan și Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

JudecătorieiBălți din 11 mai 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 26 decembrie 2013, declarat de avocatul Rohac Ion și de inculpatul:

Gherman Ion Ion, născut la 21 ianuarie

1985, originar din mun. Bălți, domiciliat în

r-nul Rîșcani, sat. Recea.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 11 ianuarie 2011 – 11 mai 2012;

- instanța de apel: 12 iulie 2012- 03 octombrie 2012;

- instanța de recurs:16 ianuarie 2013- 12 martie 2012;

- instanța de apel:26 martie 2012- 26 decembrie 2013;

- instanța de recurs:11 martie 2014- 16 aprilie 2014;

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art.

79 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis,iar în baza art. 42 alin. (5), 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, procesul

penal afost încetatîn legătură cu împăcarea părților.

Prin aceeași hotărîre a fost condamnată și Iaroșenco Irina, însă, în privința

acesteia sentința nu a fost atacată.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Iurschii Petru a fost

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună

instanța în ordinea procedurii civile.

Gherman Ion,la 24 noiembrie 2010, în jurul orei 17.00, aflîndu-se în parcul de odihnă

și cultură din mun. Bălți, str. Cicicalo, din regiunea barului „Vstrecea”, fiind în stare

de ebrietate alcoolică cu Iurschii Iurii, i-a aplicat acestuia o lovitură cu bîrnade lemn

1

în regiunea craniului, ultimul căzîndjos și continuîndu-și acțiunile sale infracționale,

i-a mai aplicat multiple lovituri cu picioarele în regiunea cutiei toracice și a

abdomenului, pricinuindu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 419 D,

din 14 decembrie 2010 leziuni corporale grave periculoase pentru viață, care au

provocat decesul lui Iurschii Iuriila 26 noiembrie 2010, la ora 17.15.

Tot el, la 20 ianuarie 2011, în jurul orei 16.30, cu scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, a pătruns în casa nr. 66/2 din str. Cepaev, mun. Bălți, de

unde a sustras bunuri materiale în valoare totală de2715 lei, cauzînd părții

vătămatePîslari Nicolai un prejudiciu material considerabil.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatulsă fie condamnat în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal la 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis,pe motiv că la stabilirea

pedepsei instanța de fond neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 Cod penal,

constatînd ca circumstanță excepțională faptul că inculpatul ar fi fost maltratat, pe

cînd acesta a depus în cadrul urmăririi penale declarații de recunoaștere a vinei.

Totodată, instanța a apreciat ca veridic argumentul inculpatului precum că acesta ar fi

recunoscut vina, deoarece a fost maltratat de către colaboratorii de poliție, însă,

această versiune a fost verificată în cadrul urmăririi penale de către Procuratura mun.

Bălți conform prevederilor art. 274 Cod de procedură penală și prin ordonanța

procurorului din 15 martie 2011, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale pe cazul

dat, ordonanță, care nu a fost atacată de inculpat, deci se prezumă că ultimul a fost de

acord cuhotărîrea adoptată.

2012, a fost admis apelul procurorului, casată sentința primei instanțe, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Gherman Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani

închisoare în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel și-a motivat decizia sa prin următoarele:

- instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovățiainculpatului

Gherman Ion în concordanță deplină cu probele administrate amplu analizate și just

apreciate, ajungînd la concluzia privind culpabilitatea acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fapt ce nu se contestă de către

partea apărării, însă, la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.61, 75 Cod penal și neîntemeiat au fost aplicate prevederile art. 79

Cod penal;

- instanța de fond constatîndîncălcările drepturilor inculpatului, potrivit art.384

alin. (4) Cod de procedura penală, neîntemeiat i-a aplicat acestuia pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de lege;

2

-versiunea inculpatului că a fost maltratat de către colaboratorii de poliție a fost

verificată în cadrul urmăririi penale de către Procuratura mun. Bălți, conform

prevederilor art. 274 Cod de procedură penală și prin ordonanța procurorului din 15

martie 2011, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale pe cazul dat, ordonanță, care

nu a fost atacată de inculpat, iar hotărîreadată a intrat în vigoare și este un fapt juridic

constatat;

- inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip închis,deoarece

conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (4) Cod penal se

clasifică ca infracțiune deosebit de gravă, iar potrivit art. 72 Cod penal, persoanele

care au comis infracțiuni deosebit de grave, execută pedeapsa în penitenciar de tip

închis.

acestuia, Rohac Ion, se solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei,

cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Gherman Ion, pe motiv că

instanțele de fond și de apel au dat o apreciere greșită probelor administrate la dosar

și verificate în ședința de judecată, care, în opinia recurenților, nu dovedesc vinovăția

inculpatului în cele imputate, că starea de fapt a fost reținută în mod eronat de

instanțele de judecată și decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

că la dosar au fost administrate probe cu încălcarea legislației procesual penale,

astfel, recurenții criticînd aprecierea probelor care au stat la baza hotărîrii atacate,

expunîndu-și propria părere. Ca temei a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 12),

16) Cod de procedură penală.

martie 2013, a fost admis recursul ordinar, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs și-a motivat soluția prin faptul că, pe parcursul judecării

cauzei în prima instanță, în ordine de apel și recurs, Gherman Ion a invocat faptul

maltratării sale cu aplicarea violenței fizice și psihice pe parcursul urmăririi penale

din partea polițiștilor, cu scopul de a recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii

imputate.

Cu toate acestea nici instanța de fond, nici cea de apel nu au întreprins toate măsurile

necesare în vederea verificării acestor declarații.Conform procesului verbal dereținere

a luiGherman Ion, acesta a fost reținut la 30 noiembrie 2010 (Vol. I, f.d. 58) și

potrivit fișei medicale la acesta nu s-au depistat careva leziuni corporale (Vol. I, f.d.

65). Ulterior, la 01 decembrie 2010,inculpatul fiind audiat,a declarat că recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii (Vol. I, f.d. 68) și în aceiași zi, a fost investigat de

un medic și conform raportului de expertiză medico-legală nr. 844 din 01.12.2010, s-

au depistat vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății (Vol. I, f.d. 66).

3

La materialele cauzei este anexată ordonanțadin 15 martie 2011 de neîncepere a

urmăririi penale în privința colaboratorilor de poliție pe faptul maltratării inculpatului

(Vol. I, f.d. 235), emisă de procurorul în Procuratura mun. Bălți, E. Fiștic.

Colegiul penal lărgita menționat că, în cazul cînd în fața primei instanțe și în

instanța de apel inculpatul a făcut declarații privind maltratarea sa, aceasta urma să

discute în ședință și să pună în sarcina procurorului, ca organ abilitat cu drept de

verificare a unor asemenea declarații, să inițieze o procedură de examinare a lor,

concluzia asupra cărora să fie prezentată instanței. Instanța de apel nu asolicitat

verificarea declarațiilor inculpatului, aceste circumstanțe urmau a se verifica în faza

judecării apelului, în care la fel, se susțineau declarațiile de maltratare în procesul de

colectare a probelor, însă, aceasta nu aîntreprins măsurile respective șică hotărîrile

judecătorești trebuie să fie motivate. Lipsa motivării unei decizii judiciare poate pune

în pericol dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, nerespectarea cerințelor stipulate de prevederile art. 414, 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu o

hotărîre ilegală, neîntemeiată și nemotivată.

Procedînd în asemenea mod, Colegiul lărgit a specificat că instanța de apel a

comis erori de drept, care nu pot fi corectate de instanța de recurs, fapt ce

condiționează casarea hotărîrii atacate cu rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel.

sentinței, prin care a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea cerințelor, apelantul a invocat un șir de norme procesual penale,

care în opinia sa n-au fost respectate de către OUP la instrumentarea cauzei și de

către instanța de fond la judecarea ei. La fel, se pretinde constatarea eronată a

împrejurărilor de fapt a cauzei, ceea ce a influențat la mersul urmăririi penale, or în

opinia apărării concluzia privind maltratarea victimei Iurschii Iurii de către o singură

persoană, este una incorectă, reieșind din înștiințarea făcută de spital, în care

figurează, că acesta ar fi fost bătut de necunoscuți (f.d. 6-7 vol.l). Sub același aspect

pune la îndoială și cererea fratelui decedatului Iurschii Petru, pe care o consideră

lovită de nulitate prin prisma art. 251 Cod procedură penală, or datele ce figurează în

ea referitor la o singură persoană, contravin mărturiilor depuse de fiica decedatului,

care din spusele tatălui său, a declarat că el ar fi fost bătut de mai multe persoane (f.d.

32 vol.l). Drept rezultat se pune la îndoială declarațiile martorului Lupașcu Vitalii

care, cum că ar fi fost ocularul maltratării victimei de către inculpat, iar în lipsa altor

probe ce ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului, se contestă legalitatea

dobîndirii de la el a explicației de autorecunoaștere, ridicată ca urmare a maltratării

cu încălcarea dreptului garantat la apărare (f.d. 54 vol.l). Astfel se pretinde, că în

rezultatul acestei maltratări, inculpatul chiar și în prezența apărătorului a negat

4

aplicarea ei, recunoscînd fapta și refuzînd să contesteze legalitatea sentinței de

condamnare. Ulterior în instanța de apel el depunînd mărturii credibile referitor la

maltratarea sa în timp ce se afla în custodia statutului, fapt ce în opinia apărării se

confirmă prin actele medicale anexate la dosar.

În rest, apărarea supune criticii legalitatea acțiunilor procedurale întreprinse în

cauza dată de către OUP, care în opinia sa a acționat cu încălcări flagrante a normelor

procesual penale, ceea ce în final determină necesitatea recunoașterii inadmisibilității

probelor acumulate în cauza dată, ele prin aplicarea art. 251 Cod procedură penală

urmînd a fi declarate nule. Iar în lipsa unei baze probatorii ce ar demonstra vinovăția

inculpatului Ion Gherman în fapta lui imputată, acesta urmează a fi achitat.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința primei instanțe, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Gherman Ion a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Apelul avocatului Ion Rohac în numele inculpatului Gherman Ion declarat

împotriva aceleiași sentințe, a fost respins ca fiind depus peste termen.

Colegiul penal a dispus rejudecarea cauzei doar în limita și pe motivele în care

precedenta soluție a instanței de apel a fost casată de către instanța de recurs, adică în

latura ce ține de condamnarea inculpatului Ion Gherman pe art. 151 alin. (4) Cod

penal, acordîndu-i în acest aspect procurorului termen pentru verificarea afirmațiilor

acestuia privind maltratarea sa.

Împărtășind opinia instanței de fond privind vinovăția inculpatului în

vătămarea intenționat gravă a integrității corporale a lui Iurschii Iurii în rezultatul

căruia a survenit decesul acestuia, instanța de apel a reținut, că versiunea înaintată de

inculpat referitor la maltratarea sa nu și-a găsit confirmare în cadrul controlului

efectuat de către organele procuraturii, fiind îndreptată în exclusivitate în scopul

evitării cu orice preț a răspunderii penale.

În acest context, Colegiul a menționat, că Gherman Ion a fost reținut la data de

30.11.2010, ora 19.00, ca bănuit de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 151 alin.

(4) Cod penal (f.d. 58 vol.l). Fiindu-i aduse la cunoștință drepturile procesuale, el a

fost supus interogatoriului în prezența apărătorului V Comandări ce-i asigura dreptul

la apărare, în cadrul căruia a negat comiterea faptei de care este bănuit (f.d. 62-63

vol.l). Totodată în cadrul acestui interogatoriu, Ion Gherman a declarat că explicația

inițială prin care a recunoscut fapta comisă, a depus-o sub influența unor polițiști ce l-

au speriat, însă nu a concretizat cu ce anume, precum nici numele respectivelor

persoane, depunînd explicații voalate în acest sens (f.d. 62-63 vol.l). Totuși la

propunerea ofițerului de urmărire penală ce a instrumentat cauza dată, Gherman Ion a

depus o cerere în scris prin care a declarat nedorința atragerii la răspunderea penală a

careva colaboratori de poliție, susținînd lipsa la el a careva leziuni corporale (f.d. 64

5

vol.l). Lipsa acestora a fost constatată și de către felcerul IDP al IP Bălți Băiceanu

(f.d. 65 v.l).

Interogat suplimentar în ziua următoare în aceeași calitate procesuală de bănuit,

adică la 01.12.2010, Gherman a depus declarații de recunoaștere a vinovăției,

mărturisind împrejurările în care a derulat conflictul cu Iurschii Iurii după

întrebuințarea băuturilor spirtoase, susținînd ideea că tocmai acesta a și fost inițiatorul

lui, prin aplicarea primelor lovituri (f.d. 68-69 v.l). Ulterior, la faza finisării urmăririi

penale nici inculpatul Ion Gherman și nici apărătorul acestuia V. Comandări, n-au

invocat careva cereri referitor la maltratarea acestuia. Doar în instanța de fond

inculpatul a revenit la versiunea aplicării față de el a torturii în scopul recunoașterii

vinovăției, respectiva afirmație fiind supusă unui control din partea procuraturii mun.

Bălți care a finisat cu adoptarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale datată cu

15.03.2011.

Respectiva ordonanță a fost anulată la 15.03.2013 de către procurorul ierarhic

superior în scopul unei verificări ample a faptelor invocate de către partea apărării

referitor la aplicarea torturii în privința inculpatului Ion Gherman în scopul

autodenunțării lui. Pe parcursul controlului au fost audiați ofițerul de urmărire penală

ce a instrumentat respectiva cauză și medicul legist, care a efectuat examinarea

corporală a inculpatului. Din explicațiile primului rezultînd, că Gherman a depus

niște explicații voalate referitor la aplicarea influenții psihice din partea unor

colaboratori de poliție, refuzînd atragerea lor la răspunderea penală, el personal

nevăzînd la el careva leziuni corporale. Cît privește explicațiile medicului legist,

acestea se referă la categoria leziunilor depistate la inculpat, precum și la mecanismul

cauzării lor ca rezultat al aplicării a trei lovituri cu un obiect cu o suprafață limitată, la

un interval de una - trei zile pînă la momentul examinării. Medicul legist la fel a

menționat, că Gherman Ion a negat că s-ar fi bătut sau că ar fi fost lovit de cineva

(f.d. 85-86 v.3).

La fel, în cadrul controlului au fost audiate persoanele care inculpatul pretinde

că l-ar fi maltratat- Ion Jidioveanu și Alexandru Migorean, care au negat aplicarea

torturii față de inculpat.

Astfel, Colegiul a conchis că controlul efectuat de către organele de

procuratură pe marginea plîngerilor depuse de partea apărării este unul amplu și

obiectiv, cu adoptarea pe caz a unei soluții legale și argumentate, ce a trecut căile de

atac, fapt ce a determinat netemeinicia versiunii formulate de inculpat referitor la

aplicarea față de dînsul a torturii în scopul autodenunțării, aceasta urmînd a fi

apreciată doar ca un mijloc de apărare și o încercare de eschivare de la răspunderea

penală.

Totodată, Colegiul a apreciat concluzia instanței de fond privind constatarea

aplicării față de inculpat a torturii, drept una nefondată ce vine în contradicție cu

6

materialele cauzei penale, iar de aici ilegalitatea aplicăriifață de el a dispozițiilor art.

79 Cod penal.

Reieșind din cele expuse, instanța de apela exclus aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal, or careva circumstanțe excepționale care ar putea influența la stabilirea

pedepsei penale, în speța dată n-au fost constatate.

Cît privește apelul declarat de către avocatul Ion Rohac în favoarea achitării

inculpatului, acesta a fost respins ca fiind tardiv, deoarece depunerea lui în instanța

de apel datează cu 05.11.2013, urmărind drept scop crearea artificială a posibilității

modificării sentinței în favoarea inculpatului, or în apelul declarat de procuror la

blîndețea pedepsei, o atare soluție este inadmisibilă, din moment, ce partea apărării a

căzut deacord cu soluția instanței de fond necontestînd-o.

Odată ce apelul avocatului a fost respins ca fiind unul tardiv, Colegiul nu s-a

referit la argumentele invocate în el. Totuși,ținînd cont de faptul, că aceste argumente

au fost invocate de către apărător și în cadrul dezbaterilor din instanța de apel, aceasta

a menționat, că potrivit practicii unificate a CSJ, erorile de drept procedural altele

decît cele stipulate la art. 251 alin. (1) Cod procedură penală, pretinse a fi admise de

către organul de urmărire penală, în corespundere cu alin. (4) a aceleiași norme, pot fi

invocate doar în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la

terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele cauzei, sau în

instanța de judecată - cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Or, în cazul în

care, menționează instanța de recurs cu referire la art. 230 alin. (2) Cod procedură

penală, pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Rohac, au declarat recurs ordinar, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5, 6, 8, 9, 12 Cod

de procedură penală, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea recursului, recurenții au invocat un șir de încălcări procesuale,

care nu au fost respectate de OUP și de către instanțele de judecată, în rest, recursul a

fost motivat cu aceleași argumente ca și în apel.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a

fost depus peste termen.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul avocatului I. Rohac

în numele inculpatului, din motiv că s-a declarat peste termen.

7

Conform art. 402 Cod de procedură penală și pct. 6.1. al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară

despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, termenul de apel este de 15 zile

de la data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmînării copiei de pe sentința

redactată, dacă legea nu dispune altfel.

Instanța de recurs consideră, că corect instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată privind respingerea apelului avocatului I. Rohac în numele inculpatului, ca

depus peste termen, prin faptul că inculpatul a primit copia sentinței motivate la 21

iunie 2012, necontestînd-o (f.d. 318 vol. I).

În acest aspect se rețin prevederile p. 6 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 9 din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, potrivită căruia, un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel

nedeclarat, astfel încît părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art.402

CPP, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva deciziei instanței

de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind declarat peste termen.În

cazul dat instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de apel a constatat

că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Dacă însă, se critică sentința care a rămas definitivă la expirarea termenului

de apel, recursul este inadmisibil.

Astfel, în speță se reține, că examinarea precedentă a cauzei penale în instanța

de apel s-a desfășurat în exclusivitate pe marginea apelului declarat pe către procuror,

ce a reprezentat învinuirea în instanța de fond. Doar după examinarea prezentei cauze

în ordine de recurs, la recursul declarat de partea apărării și restituirea ei spre

rejudecare în instanța de apel, avocatul Ion Rohac, a depus apel împotriva sentinței

judecătorești, în care a invocat un șir de erori procesuale admise, în viziunea sa, atît

de organul de urmărire penală și procuratură la etapa instrumentării cauzei, cît și de

către instanța de fond la examinarea ei, care în opinia sa determină nulitatea actelor

procesuale, iar de aici inadmisibilitatea probelor, prin urmare au fost încălcate

prevederile art. 402 Cod de procedură penală, conform căruia, de la data pronunțării

sentinței, în termen de 15 zile, atît inculpatul cît și avocatul I. Rohac au fost în drept

de a declara apel, însă nu a atacat cu apel sentința în termenul prevăzut, deci

demonstrînd că este de acord cu aceasta, cu calificarea faptei și cu pedeapsa aplicată.

Colegiul penal consider că concluzia adoptată de instanța de apel este legală și

întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen. Alte motive care ar fi oferit temei

de repunere în termen a apelului nu s-au invocat, prin urmare, recursul referitor la

aspectele de procedură se consideră neîntemeiat.

În aceiași ordine de idei, potrivit p. 8 al Hotărîrii Plenului enunțate mai sus,

inculpatul care nu a atacat sentința de condamnare cu apel, iar pedeapsa aplicată a

fost majorată în urma admiterii apelului procurorului poate declara recurs împotriva

8

deciziei instanței de apel numai cu privire la aplicarea pedepsei, dar nu la existența

vinovăției sau la alte chestiuni ale sentinței menținute de instanța de apel.

Avînd în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de fapt

ale cauzei și legalității sentinței, din aceste puncte de vedere, nu există temei nici

pentru instanța de recurs de a se expune asupra legalității sentinței și deciziei referitor

la condamnarea lui Ion Gherman, la aprecierea juridică a acțiunilor lui, precum și la

măsura de pedeapsă aplicată.

Prin urmare, se conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din

11 mai 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 decembrie

2013, declarat de avocatul Rohac Ion și de inculpatul Gherman Ion, în propria cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 14 mai 2014.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

9