1ra-585/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP
- Temei legal
- 187 alin. 2 lit. b,e,f CP
1ra-585/2014 — art. 187 alin. 2 lit. b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-585/14
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
19 martie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte –Petru Ursache,
judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai 2013 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2013 de către
inculpatul
Vovciuc Ian Vladimir, născut la 26 septembrie 1975,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Milano 2
ap. 8;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
06.07.2012 - 30.05.2013 (prima instanță)
11.07.2013 – 24.10.2013 (instanța de apel)
11.02.2014 – 19.03.2014 (instanța de recurs
ordinar)
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30 mai 2013, Vovciuc Ian
a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită o
pedeapsă sub formă de 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă a părții vătămate Axan Ion, a fost admisă în principiu, urmînd ca
asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate la dosar, a constatat că
Vovciuc I. la data de 22.01.2012, aproximativ la orele 20:45, în mun. Chișinău, str.
Bariera Sculeni intersecție cu str. Drumul Crucii, împreună și prin înțelegere prealabilă
cu o altă persoană, urmărirea penală în privința cărui a fost disjungată într-o procedură
1
separată, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aplicând violență nepericuloasă
pentru viață sau sănătate, 1-a îmbrâncit pe Axan I. care a căzut la pământ, apoi i-a
aplicat câteva lovituri cu picioarele peste diferite părți ale corpului, i-a sustras în mod
deschis din buzunarul stâng a scurtei telefonul mobil de model „Orange Stokholm", la
prețul de 1400 lei, cauzând părții vătămate o daună în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Vovciuc I. care a solicitat
casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat, deoarece nu a
săvârșit fapta imputată.
În motivarea apelului a invocat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a
ținut cont de faptul că în acțiunile sale lipsește latura subiectivă a infracțiunii, iar
probele prezentate și susținute în învinuirea sa, sunt insuficiente, irelevante și chiar
contradictorii.
Consideră sentința ilegală și neîntemeiată, bazată pe presupuneri deoarece
acuzatorul de stat nu a prezentat instanței de judecată probe suficiente pentru
demonstrarea vinovăției în comiterea infracțiunii încriminate.
3.1. Sentința a mai fost atacată cu apel și de către avocatul Roșioru N. în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
să fie achitat Vovciuc I. de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.187
alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal.
În motivarea apelului a indicat că, în ședința judiciară nu au fost acumulate
suficiente probe care ar dovedi în întregime vinovăția inculpatului, considerînd că în
acțiunile inculpatului Vovciuc I. lipsesc indicii constitutivi ai infracțiunii incriminate,
dat fiind faptul că nu a comis infracțiunea ce i-a fost incriminată, fapt confirmat prin
probele obiective și pertinente examinate în cadrul ședinței judiciare, totodată
inculpatul Vovciuc I. nu recunoaște vinovăția în cele incriminate și după cum susține el
nu a săvârșit infracțiunea dată si nici nu cunoaște partea vătămată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2013
au fost admise din alte motive apelurile declarate, casată parțial sentința, în partea
stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care lui Vovciuc I., recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art.187 alin.(2), lit. b), e), f) Cod Penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 (patru) ani
închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În
rest, sentința a fost menținută fără modificări.
4.1 Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că la stabilirea pedepsei
inculpatului Vovciuc I. instanța de fond nu a ținut cont de lipsa circumstanțelor
agravante, respectiv instanța de apel a corectat această eroare și a aplicat inculpatului o
pedeapsă mai redusă.
2
În recursul ordinar declarat de condamnatul Vovciuc I. nefiind invocat nici un
temei de declarare a recursului se solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, din motiv că la dosar nu
sunt probe ce ar dovedi vinovăția sa în cele incriminate, iar sentința și decizia se
bazează doar pe presupuneri.
Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele
cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din
următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului declarat de inculpat nu se menționează careva temeiuri
prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, însă din argumentele expuse în recurs,
Colegiul penal consideră că este relevant temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.
(1) pct. 8) Cod de procedură penală.
Conform acestei prevederi legale, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă
recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd nu au fost întrunite elementele
infracțiunii.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură
penală, ea fiind legală și întemeiată.
Astfel, instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,
verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenții, atît pe cele obținute în procesul
urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre
vinovăția lui Vovciuc I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(1) lit. b), e),
f) Cod penal, să fie justă și întemeiată.
În susținerea acestora, atît instanța de fond cît și cea de apel just au concluzionat
asupra faptului că în pofida nerecunoașterii vinovăției de către inculpat, totuși,
ansamblul de probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de
judecată au dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii
incriminate, aceasta fiind confirmată prin declarațiile părții vătămate Axan I.,
declarațiile martorului Guțu V., prin procesul-verbal de ridicare a corpurilor delicte din
12.03.2012 ( f.d. 27-28 ), prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după
fotografie din 23.03.2012 efectuată cu martorul Guțu V. prin care l-a recunoscut pe
Vovciuc I. ( f.d. 54 ), prin procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie
efectuat cu martorul Guțu V. prin care l-a recunoscut pe Stoico R. ( f.d.56 ).
3
Argumentul recurentului privind aprecierea greșită a probelor de către instanțele
de judecată, nu poate fi reținut de către instanța de recurs din motiv că procedura de
apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de
competența instanțelor de fond.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea
infracțiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin materialelor
cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea, de
vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere
al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii
imputate.
Colegiul penal reține că la stabilirea pedepsei lui Vovciuc I., instanța de apel a
ținut cont pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61
Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la
art. 75-77 Cod penal, corect a ținut cont de lipsa circumstanțelor agravante, astfel just a
conchis de a reduce din pedeapsa stabilită de către prima instanță, pedeapsa aplicată
fiind una echitabilă, adecvată personalității condamnatului, faptei comise, dar și
circumstanțelor cauzei.
În asemenea condiții recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod
de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Vovciuc Ian
Vladimir împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30 mai 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2013 în cauza
penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 16 aprilie 2014.
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti
4
5