1ra-1571/2014 — art 187 alin. 1 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-1571/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24

aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2014,

declarat de inculpatul

Ninevschi Pavel Pavel, născut la

22 decembrie 1987 în or. Vulcănești, locuitor al or. Fălești,

str. Ștefan cel Mare 2, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 14 ianuarie – 24 aprilie 2014,

în instanța de apel: 26 mai – 03 iulie 2014,

în instanța de recurs: 25 august – 19 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Ninevschi

Pavel a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 27 decembrie

2013.

Acțiunea civilă înaintată de I. Cojocari a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu o altă persoană, aflîndu-se la intersecția

str. Alexandru cel Bun și str. Tighina, mun. Chișinău, avînd scopul sustragerii deschise

a bunurilor altei persoane, în timp ce Igor Cojocari a refuzat benevol de a-i da scurta,

Savițchi Ivan l-a îmbrîncit, iar în momentul căderii, l-a dezbrăcat de scurta de iarnă -

500 lei, iar Ninevschi Pavel l-a descălțat forțat de adidași - 250 lei, cauzînd părții

vătămate o daună considerabilă, în sumă totală de 750 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, recunoscînd pe deplin vina în săvîrșirea

infracțiunii incriminate.

Deoarece probele administrate pe dosar dovedesc integral vina inculpatului,

1

acțiunile lui au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, ca jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de două persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că

inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, că antecedentul penal este stins, că a recunoscut

pe deplin vina și s-a căit sincer în cele comise, că este căsătorit și are la întreținere un

copil minor, concluzionînd rațional de aplicat față de inculpat pedeapsa sub formă de

închisoare în limitele fixate de art. 187 alin. (2) Cod penal, ținînd cont de prevederile

alin. 8 art. 364/1 Cod de procedură penală - reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoarea, fiindu-i stabilită o

pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 2 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, deoarece corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai prin

izolare de societate.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă,

neprivativă de libertate.

Apelantul a invocat că a recunoscut pe deplin vina, nu s-a eschivat de la organul

de urmărire penală, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere un copil minor,

astfel instanța neîntemeiat nu a aplicat față de el prevederile art. 79 Cod penal.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor articolelor 7, 61, 75 Cod penal, astfel pedeapsa este în limitele legii.

Instanța motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul

sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria infracțiunii săvîrșite, și,

în așa mod, corect a aplicat pedeapsa cu închisoare. Potrivit art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a pedepsei din

minimul sancțiunii prevăzute de lege.

În atare situație, nu există temei legal pentru aplicarea pedepsei mai blînde decît

cea prevăzută de lege sau condamnarea cu suspendarea condiționat a pedepsei, deoarece

în cauză nu există circumstanțe excepționale sau altele care ar justifică aplicarea

prevederilor articolelor 79 și 90 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă,

neprivativă de libertate.

Recurentul a relevat că instanțele nu a ținut cont că el a recunoscut vina și s-a căit

sincer de cele comise, are la întreținere un copil minor, are loc de trai și este angajat în

cîmpul muncii.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

2

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatului, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept (pct. 5 din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2

și 4 din prezenta decizie, denotă că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură

penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului

(pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

3

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ninevschi Pavel Pavel

împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2014, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

4