1ra-879/2014 — art. 287 al. 1, 90 CP

Dosarul nr. 1ra-879/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de avocatul Igor Vornicescu în numele inculpatului

Cernalevschi Petru, împotriva sentinței Judecătoriei Șoldănești din 10 decembrie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2014, în

cauza penală în privința lui

Cernalevschi Petru Iachim, născut la 01.02.1967, originar si

locuitor în s. Șestaci r-nul Șoldănești.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (l) Cod penal la 1

an închisoare, iar conform art.90 Cod penal executarea pedepsei s-a dispus a fi

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

la 09.07.2012, aflîndu-se pe cîmpul din apropierea s. Șestaci, r-nul Șoldănești, în

urma unui conflict apărut, fără careva motive întemeiate, în prezența lui Vasile Roșea

din același sat, încălcînd grosolan ordinea publică însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanei, cu o deosebită obrăznicie, înjurînd cu diferite cuvinte necenzurate

în adresa lui Nicolae Roșea, i-a aplicat ultimului cîteva lovituri cu pumnul în regiunea

feței și cu piciorul în diferite părți ale corpului, ca rezultat cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.310 D din 04.12.12 leziuni corporale

neînsemnate.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În susținerea apelului a invocat faptul că, instanța de fond a adoptat o sentință ilegală

și neîntemeiată, în mod eronat apreciind probele existente în cauză, prin urmare

adoptînd greșit o sentință de condamnare în privința sa. Consideră că, sentința

pronunțată nu corespunde cerințelor art. 394 Cod de procedură penală. Acțiunile sale

nu au fost îndreptate spre încălcarea ordinii publice, prezentînd doar o ripostă la

pretențiile și acțiunile agresive ale lui Nicolae Roșea, care 1-a învinuit de distrugerea

culturilor agricole de către turma de oi. Mai mult, terenul din afara satului nu poate fi

considerat ca loc public, iar aplicarea loviturilor și insultele nu sunt confirmate cu

desăvîrșire de nici o probă. În opinia apelantului, după săvîrșirea faptei incriminate

1

lui ca huliganism, Nicolae Roșea, în aceiași zi, între orele 18:00 - 10:00, cu scop de a-

1 omorî, a efectuat o împușcătură din arma de vînătoare, eveniment ce denotă

adevărata lui intenție, acțiunile ultimului inițial au fost încadrate în baza art. 27, 145

alin. (l) CP, iar în continuare ilegal fiind pus sub învinuire în baza art. 155 și 287 alin.

(l) Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul inculpatul Cernalevschi Petru Iachim, cu menținerea

sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, reieșind

din analiza probelor prezente în cauză, corect a stabilit starea de fapt și de drept,

declarîndu-l vinovat pe Cernalevschi Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel nu a constatat motive care ar servi drept temei pentru casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care ultimul să fie achitat. La stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut seama de prevederile art. 61, 75 Cod

penal.

făcînd trimiterea la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, a declarat recurs ordinar împotriva hotărîrilor menționate, solicitînd casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărîri de achitare motivînd că, instanțele inferioare nu

s-au expus asupra tuturor motivelor indicate de ultimii, probele administrate nu au

fost apreciate în corespunderea cu prevederile art. 101, 314 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanțele nu s-au expus din ce considerente unele probe au avut

prioritate pentru instanță de judecată iar altele nu au fost luate în considerație, decizia

instanței de apel nu-i motivată și se bazează pe presupuneri.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a scris referință privind opinia asupra recursului declarat prin care a

menționat că, recursul ordinar urmează a fi decis ca inadmisibil motivînd că,

recurenții menționează dezacordul aprecierii probelor, însă acesta este obiect de

studia în instanța de fond și de apel.

în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că din textul recursului, se evidențiază că recurentul își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or,

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la pct. 6), 8),

12) alin.(1) art.427 CPP, astfel, criticele formulate de recurent nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii ca fiind ilegală.

O altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform concluziei Curții Europene pentru Drepturile Omului (Hotărârea din 16

ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

2

Apărătorul inculpatului mai critică decizia instanței de apel în sensul pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penal, invocînd faptul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În fapt, recurentul nu indică asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de

apel, motivîndu-și în acest sens recursul în lunii generale, invocînd chestiunile de fapt

și de drept pe care instanța urma să le soluționeze.

Totodată, instanța de recurs menționează că conform procesului-verbal al

ședinței de judecată în instanța de apel (f.d.61-66), atât partea apărării cât și

inculpatul Cernalevschi Petru, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) Cod de

procedură penală, și-au ales poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independenți de instanță, însă n-au solicitat cercetarea suplimentară a

probelor, inclusiv audierea martorilor sau prezentarea altor probe.

La fel, potrivit art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul și persoana care

efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu

are putere probantă dinainte stabilită.

În acest sens, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție nu are careva dubii

asupra declarațiilor martorilor Nicolae Roșca, Vasile Roșca, Valeriu Bobeica,

declarații, care în coroborare cu celelalte probe dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii de huliganism.

nu sânt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Inculpatul atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată a negat vinovăția

că ar fi comis un act de huliganism în privința lui Nicolae Roșca, explicînd ca a fost

chemat în cîmp de acesta pentru a clarifica situația precum că, oile ce-i aparțin, au

intrat pe cîmpul cu culturi agricole a lui Nicolae Roșca. La fața locului Nicolae Roșca

l-a numit cu cuvinte necenzurate, s-a năpustit asupra lui și l-a lovit, la ce el a

întreprins măsura de autoapărare și posibil, în acel moment, i-a fi pricinuit leziuni

corporale indicate în raportul de expertiză.

Aceste declarații vin în contradicție cu declarațiile martorilor Pavel Roșca,

Vasile Roșca, Valeriu Bobeica, care au confirmat că anume inculpatul l-a insultat pe

Nicolae Roșca și intenționat i-a aplicat lovituri pe deferite părți ale corpului.

Astfel, criticele recurentului, precum că, inculpatul nu a avut intenție de a-i

provoca lui Nicolae Roșca leziuni corporale și a săvîrși acțiunile de huliganism, nu

pot fi acceptate, or, ele sunt în contradicție cu stare de fapt stabilită de instanța de

judecată.

Colegiul penal atestă că, acțiunile inculpatului au avut o intenție directă, care

încalcă grosolan ordinea publică însoțită de aplicarea violenței asupra persoanei.

Colegiul penal menționează și faptul că, instanța de apel corect a stabilit, în

conformitate cu prevederile art. 131 Cod penal, că fapta săvîrșită a avut loc într-un

3

loc public, or, locul public, este orice alt loc accesibil publicului, dacă în momentul

săvîrșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane.

Huliganismul constituie o infracțiune care atentează la ordinea publică, liniștea

cetățenilor și care deseori conduce la săvîrșirea altor infracțiuni, iar în cazul de față a

dus, ulterior, la săvîrșirea unei noi infracțiuni din partea lui Nicolae Roșca în privința

inculpatului, care într-o oarecare măsură demonstrează că, Nicolae Roșca fiind

insultat și bătut de inculpat, a încercat să se răzbune.

Recurentul indică că, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii (lipsa laturii obiective și subiective) prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, însă în același timp, fapta comisă de inculpat constituie cel mult o contravenție

prevăzută de art. 78 alin. (1) Cod contravențional.

Latura obiectivă a infracțiunii de huliganism se realizează prin încălcarea

grosolană a ordinii publice. Prin ,,ordinea publică” se are în vedere totalitatea de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea normală

a instituțiilor de stat și publice.

Obiectul juridic special suplementar poate fi viața și sănătatea, cinstea și

demnitatea, libertatea persoanei și dreptul de proprietate.

Prin ,,încălcarea grosolană a ordinii publice” se înțelege săvîrșirea unor acțiuni

intenționate ce atentează la aceste relații sociale și morale de conviețuire, care sunt

încălcate în mod grosolan și demonstrativ prin necuviință, neobrăzare, comportarea

persoanei ș.a., fapt ce a avut loc în situația de fapt, stabilită.

Delimitarea dintre huliganism ca infracțiune penală și huliganism ca infracțiune

contravențională, se face ținîndu-se cont de gravitatea încălcării ordinii publice, care

se determină prin cumulul circumstanțelor cauzei, inclusiv locul și metodele săvîrșirii

faptelor ilicite, intensitatea, durata lor.

Colegiul penal reiterează faptul că, în speță sunt întrunite toate elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Intenția inculpatului a fost una

directă, el conștientizând faptul că încălcă ordinea publică și a dorit acest fapt.

Astfel, Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului Cernalevschi Petru în comiterea infracțiunii

incriminate lui în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal. Temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin care

susține că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal - au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și

cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în

raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se

4

identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de acesta este vădit neîntemeiat.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419

Cod de procedură penală, iar recursul declarat de partea apărării este vădit

neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Vornicescu în

numele inculpatului Cernalevschi Petru, împotriva sentinței Judecătoriei Șoldănești

din 10 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19

februarie 2014, în cauza penală în privința lui Cernalevschi Petru Iachim, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

5