1ra-1279/2014 — art. 186 alin. 2 lit. b,c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1279/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2014, de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia, în numele inculpatului

Cojocaru Ilie Valeriu, născut la 02 august 1994, originar și

domiciliat în r-l Călărași, s. Bravicea.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 4

ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost adăugată pedeapsa

stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, stabilindu-i

definitiv pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Cojocaru I.V., Bejan Valeriu Ion și Călugăru Pavel

Alexei în beneficiul părții vătămate Juric Iulian Iurii, prejudiciul material în mărime

de 14.505 lei.

Prin aceiași sentință Bejan V.I. și Călugăru P.A. au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

mai 2013, împreună și prin înțelegere prealabilă având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin forțarea ușii de la intrare au pătruns în casa cet. Juric

I.I., situată în s. Bravicea, r-l Călărași, de unde au sustras bunuri materiale și obiecte

din aur în sumă totală de 17.225 lei, cauzând astfel părții vătămate o daună în

proporții considerabile.

Astfel, acțiunile inculpatului Cojocari I.V. au fost încadrate în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal, adică, furtul - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

1

inculpatului, în care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința inculpatului, invocînd că

acuzatorul de stat nu a demonstrat prin probe pertinente vinovăția inculpatului de

cele imputate și la el nu au fost găsite careva bunuri din cele sustrase.

fost respins apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției sale instanța de apel a stabilit că, deși, inculpatul nu a

recunoscut vina, instanța de apel a constatat, că starea de fapt reținută în sarcina lui,

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, de către prima instanță și expusă în

sentința atacată a fost probată la judecarea cauzei integral, faptele infracționale fiind

corect încadrate.

Argumentele inculpatului că nu ar fi comis crima de care este bănuit se combate

prin probele administrate inclusiv prin faptul depistării bunurilor sustrase în procesul

de percheziției și faptul reținerii lui de către proprietarul bunurilor în imobilul cet.

Juric I.I.

Instanța de apel a conchis că, sunt irelevante și urmează a fi respinse ca

nefondate motivele apelantului, ori circumstanțele de fapt reținute în sarcina

inculpatului au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

Aurelia, în numele inculpatului, în care se solicită casarea acesteia, cu pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare, invocînd că, probelor administrate la caz le-a fost dată o

apreciere greșită, iar alte probe ce ar confirma vinovăția inculpatului de cele

incriminate, nu au fost administrate la dosar.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la judecarea cauzei, a ținut

cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Cojocari

I.V., în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,

adică, furtul - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de mai multe

persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală,

mai mult ca atît, nici partea apărării nu invocă ilegalitatea obținerii cărorva probe pe

parcursul procesului penal.

Instanța de apel, în opinia Colegiului, întemeiat a considerat declarațiile

inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției, ca fiind combătute prin materialele

cauzei: procesele-verbale de percheziție din 13 octombrie 2013 și 19 octombrie 2013,

procesele-verbale de recunoaștere a obiectelor din 30 octombrie 2013, precum și prin

declarațiile martorilor Grigorcea Eudochia, Juric Elena, Jorean Vladimir, Jorean

Galina. In esență pe parcursul procesului penal în cauză au fost administrate

suficiente probe, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul menționează corectă concluzia instanței de apel, precum

instanța de fond a făcut o minuțioasă analiză a acțiunilor inculpatului, a făcut o amplă

analiză a tuturor probelor și le-a dat o apreciere cuvenită.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

bine stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde

situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii

reținute în sarcina lui.

Verificînd temeinicia cerințelor formulate de recurent în raport cu materialele

cauzei penale, instanța de recurs constată că acestea nu și-au găsit confirmare. Astfel,

cu referire la argumentul invocat de recurent privind aprecierea eronată a probelor

administrate pe caz, Colegiul menționează că acesta nu se încadrează în cele

prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Lecturînd textul recursului, Colegiul remarcă faptul că avocatul inculpatului a

indicat ca temei pentru declararea recursului ordinar, pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs menționează, că art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală prevede că, hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde. Deși, recurentul în recursul declarat, a specificat ca temei de casare a

deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală: „în acțiunile lui nu se întrunesc elementele infracțiunii”, însă nu a descris în ce

constă problema de drept de importanță generală ce persistă în cauză și care este

eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărârii.

3

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul invocat de recurent

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel adoptate

pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2014, de către avocatul Aurelia Mîrzîncu, în

numele inculpatului Cojocaru Ilie Valeriu, în cauza penală în privința acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

4