1ra-794/2014 — art. 217 al. 2, 90 CP

1ra-794/2014 — art. 217 al. 2, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-794/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun, Constantin Alerguș, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013 de inculpatul

Cojocari Ion Gheorghe, născut la 30.01.1987,

originar și domiciliat mun. Chișinău,

str.Bulgară, 31, ap.6A.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 9 (nouă)

luni închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un

termen de probă de 1 (un) an.

Măsura preventivă aplicată lui Cojocari I., obligarea de a nu părăsi localitatea,

fiind menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.

Pedeapsa aplicată lui Cojocari I., prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 06.06.2013 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore, s-a dispus executarea de

sine stătător.

anterioară datei de 29.01.2013, în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire

penală, cunoscînd că circulația substanțelor narcotice este interzisă, acționînd cu

intenție directă a intrat în posesia substanțelor narcotice pe care le păstra asupra sa în

scop de consum personal.

La 29.01.2013, în jurul orelor 16:25, aflîndu-se la intersecția str. Ismail cu str.

31 August 1989, mun. Chișinău, și avînd un comportament neadecvat, prezentînd

semne de ebrietate narcotică, a fost stopat de către colaboratorii de poliție pentru

1

verificare, după care a fost condus în incinta Comisariatului de poliție sect. Centru

mun. Chișinău, amplasat pe str. Bulgară nr.40 mun. Chișinău, unde în biroul de

serviciu nr.512 a fost supus percheziției corporale. În rezultatul căreia în buzunarul

drept al scurtei cu care era îmbrăcat Cojocari I. au fost depistate și ridicate 2 pachețele

împăturite, în care se afla masă de proveniență vegetală uscată și fărâmițată de culoare

verde, care au fost împachetate și sigilate într-un plic de către colaboratorii de poliție și

expediat spre examinare experților.

Conform raportului de expertiză nr.35 din 31.01.2013, s-a stabilit că masa

vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, cu miros asemănător plantelor de cânepă

în pachețelul din hârtie cu masa de 3,88 gr. și în pachețelul din foaie de staniol de

culoare argintie cu masa de 0,79 gr., reprezintă marihuană - substanță narcotică, în

stare uscată, cu masa totală de 4,67 gr., care conform Hotărîrii Guvernului R. Moldova

nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în traficul ilicit, precum și cantitățile

acestora, se atribuie la categoria cantităților mari.

Centru, mun.Chișinău, Cherpec M., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Cojocari I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.c) Cod

penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art.90 Cod penal să fie suspendată condiționat executarea pedepsei

stabilite inculpatului pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu privarea de dreptul de a

conduce anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 (trei)

ani.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond neîntemeiat a recalificat

acțiunile inculpatului Cojocari I. în baza art.217 alin.(2) Cod penal, deoarece probele

acumulate de organul de urmărire penală și cercetate în cadrul ședinței de judecată,

dovedesc incontestabil că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(3) lit.c) Cod penal.

Mai mult ca atît, însuși inculpatul a declarat că, în momentul reținerii de către

colaboratorii de poliție se afla în stare de ebrietate narcotică.

Totodată, consideră că, a fost aplicată o pedeapsă prea blîndă, deoarece nu s-a

ținut cont de faptul că, stabilirea termenului de probă de un an reprezintă un termen

restrîns, în care condamnatul s-ar conforma obligațiunilor prestabilite, fără a săvîrși

noi infracțiuni, ca după expirarea acestuia să-și continue activitatea infracțională.

Astfel, în cazul dat scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a persoanelor

condamnate nu și-ar produce efectele scontate.

2013, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 27.06.2013, doar în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui Cojocari I.

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal i-a

2

fost aplicată o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

În baza art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat în întregime la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06.06.2013, stabilindu-i pedeapsa

definitivă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, și 160

(una sută șaizeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsa ce va fi

executată de sine stătător, în baza art.87 alin.(2) Cod penal.

Termenul executării pedepsei se va calcula din momentul reținerii lui Cojocari I..

In rest sentința s-a menținut fără modificări.

invocate de apelant în apelul său au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească

în instanța de fond, care corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, obiectiv a

analizat cumulul de probe prin prisma art.101 CPP, just concluzionînd vinovăția

inculpatului Cojocari I. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) Cod

penal.

Instanța a menționat că, în conformitate cu prevederile hotărîrii Guvernului R.

Moldova nr.106 din 27.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum

și cantitățile acestora și hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.2 din

26.12.2011 „Cu privire la aplicarea judiciară de aplicare a legislației penale ce

reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a

precursorilor”, acțiunile inculpatului Cojocari I. cad sub incidența prevederilor art.217

alin.(2) Cod penal și nicidecum sub incidența art.217 alin.(3) lit.c) Cod penal.

Or, acuzarea, atît în cadrul urmăririi penale, cît și în ședința judiciară nu a anexat

nici o probă ce ar confirma că inculpatul a păstrat substanțele narcotice în scopul

utilizării lor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

La aprecierea măsurii și mărimii de pedeapsă, instanța de apel a considerat că,

totalitatea de circumstanțe atenuante invocate de către prima instanță în cazul dat ar

duce la aplicarea unei pedepse mai blînde, prevăzute de sancțiunea art. 217 alin.(2)

Cod penal, dar nu și posibilitatea aplicării unei pedepse mai blînde conform art.90 Cod

penal, deoarece totalitatea de circumstanțe atenuante nu sunt destule pentru a suspenda

condiționat executarea pedepsei cu acordarea unui termen de probă.

Pentru ca pedeapsa penală să-și atingă scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, și pentru a nu admite pe viitor săvîrșirea a astfel de infracțiuni, oportun ar

fi aplicarea unei pedepse reale cu închisoare, care ar asigura conștientizarea de către

Cojocari I. a celor săvîrșite cu adoptarea unor concluzii corecte ce țin de

comportamentul în societate.

Ion, care solicită casarea acesteia, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, invocînd

art.427 alin.(1) pct.10) CPP - „s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Consideră că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că nu poate fi aplicate în

privința sa prevederile art.90 Cod penal, deoarece din materialele dosarului rezultă că,

3

pe parcursul urmăririi penale și în cadrul judecării cauzei au fost stabilite un șir de

circumstanțe atenuante, pe cînd circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpatul Cojocari I.,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece instanța de apel corect a exclus

art.90 CP, ținînd cond de prevederile art.61, 75,76 CP, și faptul că, anterior, fiind

condamnat la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, nu a executat

această pedeapsă. Consideră că, pedeapsa a fost numită în limita sancțiunii articolului.

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) CPP, judecînd recursul instanța este în drept

să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza,

cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea

unei hotărîri ilegale, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

judecătorească definitivă.

Din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, instanțele inferioare corect au

apreciat probele prin prisma art.101 CPP, fiind calificate corect acțiunile inculpatului

Cojocari Ion în baza art.217 alin.(2) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu au ținut

cont de prevederile art.7,61,75,76 CP, iar aceasta s-a soldat cu numirea pedepsei

neechitabile.

Recurentul invocă acest fapt în recursul său, și anume, temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.10) CPP - „s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76 – 77 CP,

precum și, efectele acestora prescrise în art.78 CP.

4

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sînt determinate

de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce.

În speța data, inculpatul a săvîrșit infracțiunea la data de 29.01.2013 și

condamnat în baza art.217 alin.(2) Cod penal la pedeapsă sub formă de închisoare, iar

anterior, la 06.06.2013 a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.b),c),d) Cod penal

la 160 ore muncă neremunerată.

În atare situație, Colegiul lărgit consideră oportun de-a aplica prevederile art.84

alin.(1) CP, care statuează că, în cazul în care persoana este declarată vinovată de

săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa

definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai

aspră.

Or, pedeapsa se stabilește și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se

constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni

săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză.

Colegiul menționează că, sistemul de pedepse fixat în art.62 CP începe cu cea

mai blîndă - amendă și se termină cu cea mai aspră - detențiunea pe viață și dacă

munca neremunerată e situată la lit.d) din acest articol, apoi închisoarea e situată pe

locul 5 la litera f) și este, deci, mai severă, deoarece compararea pedepselor după

rigurozitate se face prin aprecierea locului lor în conținutul articolului menționat.

Totodată, Colegiul ajunge la concluzia instanței de fond, și anume, că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită real, și a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, luînd în considerație infracțiunea săvîrșită, de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, care a recunoscut parțial vinovăția,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru.

Potrivit prevederilor art.90 CP, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă,

în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Colegiul menționează faptul că, suspendarea condiționată a executării pedepsei

nu poate fi dispusă în cazul săvîrșirii infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei (alin.4 al art.90 CP).

5

Potrivit art.16 CP infracțiunea săvîrșită de inculpatul Cojocari Ion se califică ca

infracțiune ușoară pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe

un termen de pînă la 2 ani inclusiv.

În atare situație, este posibilă aplicarea prevederilor art.90 CP, concluzia la care

corect a ajuns instanța de fond.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul declarat de

inculpatul Cojocari Ion urmează a fi admis, casată total hotărîrea atacată și parțial

sentința instanței de fond, în partea numirii pedepsei, cu stabilirea pedepsei conform

prevederilor art.84 alin.(1), (4) și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

deoarece îndeplinește condițiile prevăzute de art.90 Cod penal.

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Cojocari Ion Gheorghe, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013 și

parțial sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 iunie 2013, rejudecă cauza

și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează:

Cojocari Ion Gheorghe se consideră condamnat în baza art.217 alin.(2) CP la

9 (nouă) luni închisoare.

Conform art.84 alin.(1), (4) Cod penal, prin absorbirea pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06.06.2013, de pedeapsa aplicată, i

se stabilește lui Cojocari Ion Gheorghe pedeapsa definitivă de 9 (nouă) luni închisoare.

Conform art.90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 (un) an.

În rest celelalte dispoziții se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 08 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Constantin Alerguș

Liliana Catan

Iurie Diaconu

6